Legea 10/2001. Sentința nr. 1222/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1222/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 01-07-2014 în dosarul nr. 6631/86/2013
DOSAR NR._ LEGEA NR. 10/2001
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA NR. 1222
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 1 IULIE 2014
PREȘEDINTE V. O. D.
GREFIER S. A.-M.
Pe rol, pronunțarea asupra acțiunii civile având ca obiect „Legea nr. 10/2001” formulată de către reclamantul S. C., în contradictoriu cu pârâții M. S. – prin primar și P. Mun. S..
Dezbaterile asupra acțiunii au avut loc în ședința publică din data de 26 iunie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, 1 iulie 2014.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra acțiunii de față, constată:
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr._, formulată de către reclamantul S. C., în contradictoriu cu pârâții M. S. – prin primar și P. Mun. S., a solicitat:
- anularea parțială a Dispoziției nr. 1133 din 07,05,2013 privind respingerea cererii de restituire în natură sau acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul constând în teren în suprafață de 966 m.p. identic cu .. 1220 aparținând Cărții Funciare nr. 591 a Comunei Cadastrale S..
- obligarea pârâților să-i plătească despăgubiri bănești pentru suprafața de 1546 m.p. (în loc de 966 m,p, cât s-a reținut în dispoziția contestată) identică cu .. 1220 aparținând Cărții Funciare nr. 591 a Comunei Cadastrale S..
- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat următoarele:
În fapt, prin dispoziția nr. 1133 din 07.05.2013 s-a respins cererea de restituire în natură dar s-a propus acordarea de titluri de despăgubiri pentru imobilul constând din casă de locuit cu anexă, împrejmuire și 1334 m.p. teren situat în . și s-a respins cererea de restituire în natură sau acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul constând în teren în suprafață de 966 m.p. identic cu .. 1220 aparținând Cărții Funciare nr. 591 a Comunei Cadastrale S., formulată de către notificatoarea C. N. a cărui moștenitor este, cu motivarea că nu s-a făcut dovada trecerii în proprietatea statului.
Această dispoziție a fost parțial nelegală și netemeinică privind respingerea cererii de restituire în natură sau acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul constând în teren în suprafață de 966 m.p. identic cu .. 1220 aparținând Cărții Funciare nr. 591 a Comunei Cad. S. - atât asupra întinderii suprafeței de teren care nu este de 966 m.p., ci 1546 mp, cât și asupra respingerii cererii de acordare de despăgubiri pentru această suprafață de teren.
1.In ceea ce privește întinderea suprafeței a arătat că autorii săi au fost expropriați cu suprafața de 16 prăjini (16 x 1,8 (prăjini austriece) = 2880 m.p.) pe care o dobândiseră prin contractul de vindere-cumpărare nr. 709/1936, respectiv corpul de registru funciar fascicola nr. 591 care constă din . cu casa de lemn sub C Nr. 898 și .>
Din totalul de 2880 m.p. doar pentru 1334 m.p. mi s-a admis cererea de acordare de despăgubiri motiv pentru care fară temei s-a reținut că diferența este de 966 m.p. când "în realitate diferența este de 1546 m.p. care s-a expropriat.
2.De asemenea, în mod greșit s-a respins cererea de acordare despăgubiri pentru această diferență de teren cu motivarea că nu s-a făcut dovada trecerii în proprietatea statului.
În realitate însă întreaga suprafață de 16 prăjini a fost expropriată autorilor săi, casa situată pe acest teren a fost demolată fiindu-le atribuită o locuință (un apartament) cu chirie.
Având în vedere că din această suprafață de 16 prăjini 2880 m.p. expropriată, doar pentru 1334 m.p. s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin dispoziția contestată, a solicitat admiterea contestației, să se constate că are dreptul la despăgubiri bănești pentru diferența de 1546 m.p.
In drept, a invocat dispozițiile Legii nr. 10/2001 și art. 453 Cod procedură civilă.
Pârâtul M. S., precum si I. L. in calitate de Primar, a formulat întâmpinare prin care a invocat:
1.Excepția lipsei calității procesuale pasive in ceea ce privește instituția Primarului si a municipiului S. in ceea ce privește al doilea capăt de cerere din acțiune.
In ceea ce privește excepția invocată, a solicitat admiterea acesteia întrucât nici P. municipiului S. si nici M. S. nu are calitatea de a plăti despăgubiri bănești întrucât prin legea specială a fost reglementat regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Astfel, dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 reglementează regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Art. 1 din actul normativ mai sus menționat prevede următoarele: 1) Prezenta lege reglementează sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 -22 decembrie 1989, republicată, a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, cu modificările și completările ulterioare, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 501/2002, a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România, aprobată cu modificări prin Legea nr. 66/2004, cu modificările ulterioare.
2. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea plângerii formulate de petentul S. C., ca nefondată
Astfel, prin actul administrativ atacat au fost soluționate notificările nr. 424, respectiv nr. 425 din 2001 prin care s-au solicitat de către autoarea reclamantului despăgubiri bănești pentru casa de locuit cu anexe si teren in suprafața de 0,23 ha situat in municipiul S., . identic cu .. 1077 cu casa nr. 894 si .. 1220 aparținând CF 591 a Comunei Cadastrale S..
S-a invocat nelegalitatea dispoziției sub două aspecte: primul a vizat respingerea cererii de restituire in natură sau acordarea de despăgubiri bănești, iar al doilea întinderea dreptului de proprietate.
Prima critica este nefondată întrucât in mod legal la art. 3 din dispoziție a fost propusa acordarea de titluri de despăgubire în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Dispozițiile art. 1 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 arată că măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit legii cu soluționarea notificării sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
In ceea ce privește întinderea dreptului de proprietate a arătat că suprafața înscrisa in Dispoziția Primarului nr. 1133/7.05.2013 este cea care a rezultat din Decretul de expropriere nr. 149/ 1984 unde figurează suprafața de 1334 mp.
La data de 17 iulie 2013, reclamantul a formulat precizări prin care a arătat că solicită introducerea în calitate de pârât și a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, cu sediul în mun. S., .. 5A, jud. S., anularea parțială a dispoziției nr. 1133 din 07.05.2013 în ceea ce privește respingerea cererii de restituire în natură sau acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul constând în teren în suprafață de 966 m.p. identic cu .. 1220 aparținând Cărții Funciare nr. 591 a Comunei Cadastrale S., să se constate că este îndreptățit la acordarea de despăgubiri în condițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005 si ale HG nr. 1095/2005 pentru imobilul constând în suprafață de 1546 m.p. teren identică cu .. 1220 aparținând Cărții Funciare nr. 591 a Comunei Cadastrale S. si obligarea pârâților la acordarea acestora.
Așa cum a arătat prin acțiunea introductivă dispoziția contestată a fost parțial netemeinică si nelegală cu privire la respingerea cererii de restituire în natură sau acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul constând în teren în suprafață de 966 m.p. identic cu .. 1220 aparținând Cărții Funciare nr. 591 a Comunei Cadastrale S. - atât asupra întinderii suprafeței de teren care nu este de 966 m.p., ci 1546 m.p. cât și asupra respingerii cererii de acordare de despăgubiri pentru această suprafață de teren.
1.In ceea ce privește întinderea suprafeței a arătat că autorii săi au fost expropriați cu suprafața de 16 prăjini (16 x 1,8 (prăjini austriece) = 2880 m.p.) pe care o dobândiseră prin contractul de vindere-cumpărare nr. 709/1936, respectiv corpul de registru funciar fascicola nr. 591 care constă din . cu casa de lemn sub C Nr. 894 și .>
Din totalul de 2880 m.p., prin decizia contestată doar pentru 1334 m.p. i s-a admis cererea de acordare de despăgubiri motiv pentru care fără temei s-a reținut că diferența este de 966 m.p. când în realitate diferența este de 1546 m.p. care s-a expropriat.
2.De asemenea, în mod greșit s-a respins cererea de acordare despăgubiri pentru această diferență de teren cu motivarea că nu s-a făcut dovada trecerii în proprietatea statului.
În realitate însă întreaga suprafață de 16 prăjini a fost expropriată autorilor săi, casa situată pe acest teren a fost demolată fiindu-le atribuită o locuință (un apartament) cu chirie.
În prezent pe această suprafață de teren este parcarea și terasa din fața blocului MPO.
Având în vedere că din această suprafață de 16 prăjini (2880 m.p.) expropriată, doar pentru 1334 m.p. s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin dispoziția contestată, a solicitat admiterea contestației, să se constate că are dreptul la despăgubiri bănești si pentru diferența de 1546 m.p.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondate a apărărilor formulate de pârâți.
În motivare a arătat următoarele:
1. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâți a arătat că nu este dată motiv pentru care a solicitat respingerea acesteia având în vedere precizările și completările la acțiunea introductivă prin care a solicitat anularea dispoziției contestate și să se constate că este îndreptățit la acordarea de despăgubiri în condițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005 și ale HG nr. 1095/2005 pentru imobilul constând în suprafață de 1546 m.p. teren identică cu .. 1220 aparținând Cărții Funciare nr. 591 a Comunei Cadastrale S. și obligarea pârâților la acordarea acestora.
2. Pe fondul cauzei, a arătat că acțiunea formulată este întemeiată având în vedere că autorii săi au fost expropriați cu suprafața de 16 prăjini (16 x 1,8 (prăjini austriece) = 2880 m.p.) pe care o dobândiseră prin contractul de vindere-cumpărare nr. 709/1936, respectiv corpul de registru funciar fascicola nr. 591 care constă din . cu casa de lemn sub C Nr. 894 și .>
Din totalul de 2880 m.p., prin decizia contestată doar pentru 1334 m.p. i s-a admis cererea de acordare de despăgubiri doar pentru 1334 m.p. motiv pentru care fără temei s-a reținut că diferența este de 966 m.p. când în realitate diferența este de 1546 m.p. care s-a expropriat.
A mai arătat că nu este culpa autorilor săi că în Decretul de expropriere nu a fost înscrisă toată suprafața preluată însă a dovedit cu înscrisuri și martori că terenul expropriat a fost în realitate în suprafață de 2880 m.p., iar casa situată pe acest teren a fost demolată fiindu-le atribuită o locuință (un apartament) cu chirie. În prezent pe această suprafață de teren este parcarea și terasa din fața blocului MPO de vis-a vis de Catedrală.
El a contestat dispoziția arătând că a fost parțial nelegală și netemeinică privind respingerea cererii de restituire în natură sau acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul constând în teren în suprafață de 966 m.p. identic cu .. 1220 aparținând Cărții Funciare nr. 591 a Comunei Cadastrale S. - atât asupra întinderii suprafeței de teren care nu este de 966 m.p., ci 1546 m.p. cât și asupra respingerii cererii de acordare de despăgubiri pentru această suprafață de teren - deci nu pentru imobilul constând din casă de locuit cu anexă, împrejmuire și 1334 m.p. teren pentru care s-a propus acordarea de titluri de despăgubiri astfel că pârâții au fost în eroare asupra solicitărilor sale.
La termenul de judecată din data de 26 septembrie 2013, reclamantul, prin apărător, a precizat că pârâții M. S. – prin primar și P. Mun. S. au fost chemați în judecată în ceea ce privește primul capăt de cerere, iar C. L. pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 S. a fost chemată în judecată în ceea ce privește al doilea capăt de cerere.
Prin încheierea de ședință din data de 26 septembrie 2013, instanța, având în vedere precizările formulate de reclamant, prin apărător, în sensul că pârâții M. S. – prin primar și P. Mun. S. au fost chemați în judecată doar privitor la primul capăt de cerere – constatarea dreptului la despăgubiri, iar în ceea ce privește al doilea capăt de cerere, calitatea de pârâtă o are C. L. de aplicare a Legii nr. 10/2001, a constatat că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților M. S. – prin primar și P. Mun. S. în ceea ce privește al doilea capăt de cerere din acțiune a rămas fără obiect.
De asemenea, având în vedere că modificarea la acțiune a fost formulată până la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, fiind îndeplinite disp. art. 204 al. 1 din noul Cod de procedură civilă, instanța a luat act de modificarea cererii inițiale de chemare în judecată, sens în care a introdus în calitate de pârâtă pe C. L. pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 S..
La termenul de judecată din data de 24 octombrie 2013, instanța a pus în discuție excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei C. L. de aplicare a Legii nr. 10/2001, excepție pe care a admis-o, pentru următoarele considerente:
Capacitatea de folosință a persoanei juridice reprezintă aptitudinea acesteia de a avea drepturi și obligații civile și această capacitate de folosință începe de la data actului de înființare sau autorizare, ori de la data îndeplinirii altor cerințe prevăzute de lege.
În vederea aplicării dispozițiilor L. 10/2001 a fost constituită la nivelul fiecărei entități implicate în soluționarea notificărilor o comisie internă, formată din 3-5 membrii, care analizează notificările, actele doveditoare, întocmesc propuneri de soluționare. Aceasta este numită prin ordin sau dispoziție a conducătorului entității respective, după cum rezultă din Capitolul III masuri instituționale din Normele Metodologice de aplicare a legii, aprobate prin HG nr. 498/2003, în prezent prin HG nr. 250/2007, însă această comisie internă nu are personalitate juridică) și prin urmare nici capacitate de folosință, care să-i confere dreptul de a deveni parte în proces.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin dispoziția contestată, nr. 1133/7.05.2013 emisă de către P. mun. S., s-a propus reclamantului acordarea cu titlu de despăgubire în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 și ale HG nr. 1095/2005 pentru imobilul constând din casă de locuit cu anexă, împrejmuire și suprafața de 1334 mp teren situat în mun. S., ., identic cu .. 1077 cu casa nr. 894 și .. 1220, aparținând cărții funciare nr. 591 (f. 5-7).
În litigiul de față reclamantul susține că suprafața de teren preluată de stat de la antecesorii săi este mai mare, având o întindere totală de 2880 mp, astfel că în mod greșit i s-ar fi recunoscut dreptul la despăgubiri bănești doar pentru 1334 mp (a se vedea cererea introductivă și precizările ulterioare, f. 4, 44).
În limitele aspectelor învederate, din analiza coroborată a înscrisurilor și a raportului de expertiză întocmit în cauză de către expert B. V., instanța reține temeinicia parțială a susținerilor reclamantului.
Astfel, fapt necontestat, terenul în litigiu provine de la def. B. G. și B. I., fiind achiziționat de către aceștia prin contractul de vindere-cumpărare nr. 709/1936 încheiat cu numitele Mihalina și L., ale lui G. M. (f. 8, 9, 187, 188).
Legătura de rudenie a cumpărătorilor cu reclamantul și calitatea de moștenitor al acestuia din urmă sunt de asemenea necontestate, rezultând de altfel cu evidență din actele de stare civilă și certificatele de moștenitor depuse la dosar, reclamantul fiind fiul numitei C. N.-I. și moștenitor al acesteia în baza certificatului de moștenitor nr. 78/3.12.2012 (f. 11-13, 210, 211, 212), mama sa a fost fiica def. A. V. și moștenitoarea acesteia în baza certificatului de moștenitor nr. 869/15.07.1992 (f. 16, 17, 22, 25, 30), cele două antecesoare fiind acceptantele succesiunilor celor doi foști proprietari, C. N.-I. după B. G. în baza certificatului de moștenitor nr. 28/8.03.2002 (f. 27), iar A. V. după B. I. în baza certificatului de moștenitor nr. 184/29.05.1969 (f. 29).
Reiese că, pe calea tuturor moștenirilor succesive, prin retransmitere, reclamantul și-a dovedit calitatea de persoană îndreptățită la retrocedare în condițiile art. 4, al. 2, 4 din Legea nr. 10/2001 republicată.
Revenind la întinderea efectivă a dreptului, singura chestiune litigioasă în speță, reclamantul a arătat că cele două parcele funciare au suprafața de 2880 mp, în limita căreia ar fi trebuit autoritatea administrativă să dispună, în timp ce pârâții, prin întâmpinare, au invocat că se justifică dreptul doar pentru 1334 mp, aceasta fiind suprafața rezultată din Decretul de expropriere nr. 149/1984 (f. 38).
Într-adevăr, în anexele la Decretul anterior menționat apare înscrisă la expropriere doar suprafața de 1334 mp teren, însă acest înscris naște numai o prezumție relativă în ceea ce privește întinderea dreptului de proprietate de retrocedat, ceea ce înseamnă că persoana îndreptățită poate demonstra, prin probe contrare, că, în realitate, i s-a preluat o suprafață mai mare de teren.
În acest sens sunt prev. art. 24 din Legea nr. 10/2001 și cele similare din HG nr. 250/2007, care stipulează că: „în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive”.
Or, din conținutul contractului de vânzare-cumpărare nr. 709/1936 reiese că autorii reclamantului au achiziționat terenul expropriat, adică . și . din CF 591, aflat în ., de cam 16 prăjini, iar din raportul de expertiză întocmit de către expert B. V. (f. 103-117) și din suplimentul la acesta (f. 217-221) reiese că cele două parcele funciare au avut suprafața de 1930, suprafața fiind determinată de către expert chiar pe baza planului de situație întocmit la data contractului, 18.03.1936.
Întrucât a rezultat din probatoriu că suprafața de teren preluată la stat a fost mai mare decât cea înscrisă în actul de expropriere, fiind vorba practic de o preluare faptică a diferenței, dedusă și din împrejurarea că în timp întregul teren a fost ocupat, fie de blocuri de locuințe, sau de case de locuit, fie de garaje construite de terțe persoane pe porțiuni de teren date în concesiune de Consiliul Local al mun. S., ori de parcare (a se vedea f. 105, 106, 109, 133-158), apreciază instanța că se impune recunoașterea dreptului la despăgubiri bănești pentru întreaga suprafață de 1930 mp teren.
Așadar, actul de proprietate depus la dosar și situația actuală a terenului cumpărat demonstrează fără dubiu faptul că autorii reclamantului au fost proprietarii întregului teren până la apariția Decretului de expropriere (o prezumție de continuitate a proprietății dedusă din contractul de vânzare-cumpărare, necontestată de către pârâți), de care au fost expropriați, atât în drept, cât și în fapt, aceștia nemaipăstrând nicio porțiune de teren, care a fost ocupată în timp de blocuri, ori atribuită în concesiune sau pentru construirea de locuințe.
Instanța nu va reține susținerile reclamantului în sensul că terenul ar avea suprafața de 2880 mp, neavând nicio relevanță sub acest aspect mențiunile din contractul de vânzare-cumpărare cu atât mai mult cu cât sunt doar aprecierile subiective ale părților contractante pe acest aspect – „cam 16 prăjini”, contrazise printr-o probă științifică necombătută – expertiza topo cadastrală, care a identificat în mod obiectiv cele două parcele funciare, în baza unor planuri vechi cadastrale (a se vedea suplimentul la raport).
Pentru toate considerentele învederate, în limitele în care a fost investită instanța, numai cu verificarea întinderii dreptului la despăgubiri, deja stabilit, nepunându-se așadar problema analizei din perspectiva Legii nr. 165/2013, tribunalul, în baza art. 26 din Legea nr. 10/2001 va admite cererea în parte și va dispune anularea parțială a dispoziției nr. 1133/ 07 mai 2013 emisă de către P. mun. S., în sensul că suprafața propusă pentru acordarea de titluri de despăgubire în condițiile Titlului VII din legea 247/2005 este de 1930 mp teren situat în mun. S., ., în loc de 1334 mp teren situat în același loc.
În ceea ce privește capătul al doilea al cererii, de obligare a pârâtei C. L. pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 la plata despăgubirilor bănești pentru terenul în litigiu, a fost formulat împotriva unei persoane fără capacitate de folosință, fiind admisă această excepție la termenul de judecată din 24 octombrie 2013 cu motivarea expusă în încheierea de ședință (a se vedea f. 63, 64, 70), astfel că tribunalul va dispune, pe cale de consecință, anularea acestui capăt de cerere ca fiind formulat împotriva unei persoane fără capacitate de folosință.
În baza art. 502 din OUG nr. 51/2008 care stipulează că „în situația în care, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, beneficiarul ajutorului public dobândește bunuri sau drepturi de creanță a căror valoare, respectiv cuantum, depășește de 10 ori cuantumul ajutorului public acordat, acesta este obligat să restituie ajutorul public”, reclamantul va fi obligat să restituie statului suma de 1250 lei reprezentând ajutorul public judiciar de care a beneficiat prin încheierea camerei de consiliu nr. 136 din data de 27.02.2014, având în vedere că a dobândit un drept de creanță care cu certitudine depășește suma de_ lei.
Întrucât cheltuielile ocazionate de proces și suportate de către reclamant sunt în sumă de 3000 lei – onorariul expertei (500 lei provizoriu achitat conform chitanței nr._/1 din data de 1.11.2013, f. 78 + diferența de 2500 lei, din care suma de 1250 lei achitată conform chitanței nr._/1 din data de 11.04.2014, f. 125 și suma de 1250 lei avansată de stat), în baza art. 453 al. 2 din noul Cod de procedură civilă, având în vedere admiterea în parte a cererii, va obliga pârâții P. mun. S. și M. S. prin primar să plătească reclamantului suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Anulează capătul al doilea de cerere, având ca obiect „obligare la plată despăgubiri bănești”, formulat în contradictoriu cu pârâta C. locală pentru aplicarea legii 10/2001, ca fiind formulat împotriva unei persoane fără capacitate de folosință.
Admite cererea formulată de către reclamantul S. C., domiciliat în S., .. 16, ., . av. A. L. – S., .. 2, ., . cu pârâții M. S. – prin primar și P. Mun. S., în parte.
Dispune anularea parțială a dispoziției nr. 1133/ 07 mai 2013 emisă de către P. mun. S., în sensul că suprafața propusă pentru acordarea de titluri de despăgubire în condițiile Titlului VII din legea 247/2005 este de 1930 mp teren situat în mun. S., ., în loc de 1334 mp teren situat în același loc.
Obligă reclamantul să restituie statului suma de 1250 lei reprezentând ajutor public judiciar.
Obligă pârâții P. mun. S. și M. S. prin primar să plătească reclamantului suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul S..
Pronunțată în ședința publică din data de 1 iulie 2014.
Președinte, Grefier,
V. O. D. S. A.-M.
Red. V.O.D.
Tehnored. S.A.M.
6 ex./09.07.2014
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 577/2014. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 907/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
