Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 392/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 392/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 29-04-2014 în dosarul nr. 5811/285/2013
Dosar nr._ Ordonanță președințială
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 392
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 29.04.2014
PREȘEDINTE I. G.
JUDECĂTOR I. M.
GREFIER S. A.
Pe rol, judecarea apelurilor promovate de pârâtul T. M. O. prin avocat S. T., domiciliat în mun. Rădăuți, .. 28, . și de reclamanții C. O., domiciliat în mun. Rădăuți, ., ., V. I. G. cu același domiciliu . I. cu același domiciliu ., G. S., domiciliat în mun. Rădăuți, .. 3, .,județul Suceava, S. D., domiciliat în mun. Rădăuți, .. 7, ., împotriva sentinței civile nr. 2450 pronunțată la data de 22.01.2014 de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimați fiind pârâții L. M., domiciliat în mun. Rădăuți, ., ., ., M. D., domiciliat în mun. Rădăuți, ., ., ., M. V., domiciliat în mun. Rădăuți, ., ., D. O. M., domiciliată în mun. Rădăuți, ., ., domiciliat în mun. Rădăuți, ., ., ., domiciliat în mun. Rădăuți, ., . parter și Ț. M., domiciliată în mun. Rădăuți, .. 5, ., ..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat S. T. pentru pârâtul apelant, pârâtul intimat L. M., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare cu părțile, legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei, după care:
Instanța având în vedere dispozițiile art.14 din Ordinul nr. 670/C/2009 pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și timbru judiciar și faptul că prin motivele de apel invocate apelantul T. M. O. contestă doar modul de acordare a cheltuielilor de judecată, constată că acesta este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Avocat S. T. pentru pârâtul apelant depune la dosar împuternicire avocațială, arată că nu mai are de formulat alte cereri și solicită acordarea cuvântului la dezbateri pe fond.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, declară terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul apelului.
Avocat S. T. solicită admiterea apelului formulat de pârâtul T. M. O. pentru motivele expuse în scris, obligarea reclamanților în solidar să achite cheltuielile de judecată, în sumă de 2000 lei, respingerea apelului reclamanților ca nefundat, fără cheltuieli de judecată.
Pârâtul intimat L. M. solicită admiterea apelului formulat de pârâtul T. M. O. și respingerea apelului reclamanților ca nefondat.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 26.11.2013 pe rolul Judecătoriei Rădăuți, reclamanții C. O., G. S., V. I. G., E. C. I., S. D., în contradictoriu cu pârâții L. M., M. D., M. V., D. O. M., G. G., G. C., Ț. M., T. M. a solicitat instanței obligarea pârâților la punerea în aplicare a hotărârii generale extraordinare din data de 22.11.2013, respectiv predarea-primirea financiar contabilă a bunurilor asociației către noul președinte și comitet executiv, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în urma ședinței din data de 22.11.2013, pârâtul L. M. și vechiul comitet executiv nu au dus la îndeplinire hotărârea adunării extraordinare, refuzând predarea asociației noii conduceri, motiv pentru care noua conducere este privată de a aduce la îndeplinire atribuțiile prevăzute de lege.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 998 Cod procedură civilă, ulterior, reclamanții au specificat că au formulat cerere pe ordonanță președințială întemeiată pe dispozițiile art. 996 NCCP arătând că sunt incidente referitoare la existența aparentă a unui drept, astfel încât solicită instanței să dispună provizoriu obligarea vechilor organe de conducere la predarea sediului unde își desfășoară activitatea curentă, Asociația de proprietari Central Rădăuți, precum și a tuturor documentelor necesare unei bune desfășurări viitoare a obiectului de activitate a asociației. S-a mai arătat că este dat cazul grabnic, întrucât prin blocarea activității noilor organe de conducere este pusă în pericol viața socială a membrilor asociației, în jur de 600 familii, intervenind blocaje iminente în plata utilităților casnice, iar oprirea alimentării cu apă menajeră, căldură, gunoi, electricitate, duce la inconveniente sociale, care afectează grav viața de zi cu zi a membrilor asociației.
Pârâtul T. M. O. a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat lipsa calității procesuale pasive raportat la calitatea deținută și anume aceea de membru al comisiei de cenzori, calitate în care nu a avut în administrare birourile asociației pentru a le putea preda așa cum se solicită în ordonanță și nu a avut în posesie actele financiar contabile ale asociației.
Pârâtul a arătat că cererea este inadmisibilă întrucât nu s-a realizat procedura prealabilă cu privire la avantajele medierii precum și motivat de faptul că reclamanții nu fac dovada existenței unei judecăți pe fondul cauzei, încercând în mod abuziv să tranșeze în mod definitiv litigiul, prin eludarea dispozițiilor imperative ale art. 996 al. 5 NCPC.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii întrucât în calitate al comisiei de cenzori nu i-au fost puse niciodată la dispoziție documentele financiar contabile ale asociației.
La primul termen de judecată, reclamanții și-au modificat cererea cu privire la persoanele chemate în judecată, arătând că nu înțelege să-i cheme în judecată pe pârâții G. C., Ț. M. și T. O..
În vederea soluționării cauzei au fost depuse la dosar înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.250 din 22.01.2014, Judecătoria Rădăuți a respins cererea având ca obiect ordonanță președințială formulată de reclamanții C. O., G. S., V. I. G., E. C. I., S. D. în contradictoriu cu pârâții L. M., M. D., M. V., D. O. M., G. G., G. C., Ț. M., T. M..
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, conform art. 996 Cod procedură civilă la soluționarea unei cereri pe procedura ordonanței președințiale, instanța stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere pentru prezentarea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
În același articol se prevede că ordonanța este provizorie și executorie, măsurile dispuse producând efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului, iar pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond.
Din textul menționat se desprind condițiile de admisibilitate ale cererii de ordonanță președințială acestea fiind admisibile, când sunt îndeplinite cumulativ următoarele cerințe: aparența dreptului, caracterul provizoriu al măsurilor, existența unor cazuri grabnice și neprejudecarea fondului.
Astfel, afirmarea de către reclamant a unei aparențe de drept reprezintă o condiție specială care face admisibilă cererea de ordonanță președințială, iar aparența de drept este în favoarea reclamantului, dacă poziția acestuia în cadrul raportului juridic pe care se grefează ordonanța președințială este preferabil din punct de vedere legal, în condițiile unei sumare caracterizări și analize a situației de fapt.
Având în vedere că în speță reclamanții nu au făcut dovada existenței unui litigiu asupra fondului cauzei, instanța a apreciat că cererea este inadmisibilă urmând a o respinge.
Cu privire la cererea pârâtului T. M. O. privind acordarea cheltuielilor de judecată, instanța a apreciat că aceasta este neîntemeiată, având în vedere că potrivit art. 204 Cod procedură civilă reclamantul poate să-și modifice cererea până la primul termen la care acesta este citat.
Împotriva sentinței au formulat apel pârâtul T. M. O. și reclamanții C. O., G. S., V. I. G., Enmciu C. I. și S. D..
Prin apelul declarat pârâtul T. M. O. a solicitat admiterea acestuia, schimbarea în parte a sentinței apelate și obligarea intimaților, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată pe care le-a făcut cu acest dosar, respectiv suma de 2000 lei onorar avocat conform chitanței depuse la dosarul cauzei.
În motivare a arătat că Judecătoria Rădăuți prin sentința civilă nr. 250 din 22.01.2014 referitor la cererea sa privind cheltuielile de judecata, apreciază ca aceasta este neîntemeiata având în vedere că potrivit art. 204 Cod procedură civilă reclamanții-intimați pot sa-si modifice cererea pană la primul termen de judecată, pag. 3 penultimul paragraf din s.c.250/22.01.2014.
Consideră total nefondată și vădit netemeinică această motivare întrucât modificarea cererii de chemare în judecată reglementată de art.204 C.P.C. nu are nici o legătura cu solicitarea și acordarea cheltuielilor de judecată reglementate de art. 451 și urm. C.P.C. Mai mult decât atât, instanța face confuzie intre dreptul unui reclamant de a-și modifica cererea de chemare în judecată, aspect care nu importă sub aspectul exonerării acestuia de la plata cheltuielilor de judecata și posibilitatea unui pârât care recunoaște pretențiile reclamantului la primul termen legal procedural și astfel este exonerat de la plata cheltuielilor de judecata față de reclamant. În concluzie, în speța de față cei 5 reclamanți - intimați chiar dacă și-au modificat și precizat cererea introductivă, trebuie să fie obligați în solidar la plata cheltuielilor de judecată față de apelant.
A făcut dovada cheltuielilor efectuate prin depunerea chitanței doveditoare a onorarului de avocat, conform art.452 C.P.C., si așa precum se poate observa activitatea și munca prestata de avocat este proporționala cu onorariul conform prevederilor art. 451 C.P.C. Așa cum reiese și din întâmpinarea depusă la dosar, în speța pendinte s-au invocat câteva excepții ulterior preluate inclusiv de instanța de fond in motivarea sentinței 250/22.01.2014, precum și apărări de fond, toate acestea, precum și prezența apărătorului la termenul de judecata pledând în favoarea admiterii cererii de cheltuieli de judecata in cuantumul solicitat raportat si la numărul mare, 5, de reclamanți-intimați.
F. de acestea solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.
În motivarea apelului lor, reclamanții C. O., G. S., V. I. G., E. C. I. și S. D. au arătat, în esență, că instanța investită trebuia să dea curs cererii formulate, întrucât la această dată, activitatea asociației de proprietari este blocată, existând riscul ca familiile înscrise în asociație să rămână fără utilități, ca urmare a neachitării acestora de către fosta conducere din luna august 2013 .
De asemenea, apelantul S. D., a formulat întâmpinare la apelul promovat de pârât, prin care a solicitat respingerea apelului ca inadmisibil și nefondat, având în vedere că, în fapt, a solicitat instanței obligarea pârâților la punerea în aplicare a hotărârii generale extraordinare din 22.11.2013, fapt pentru care conform procedurii, toți trebuind să răspundă solitar președinte, comitet executiv și comisia de cenzori a asociației, ei neavând nimic personal cu pârâtul T. O., membru în comisia de cenzori, aceasta fiind procedura, a fost reprezentat în instanță de către avocat, iar ceea ce i s-a cerut a depus la dosar, iar cei chemați în instanță au fost citați conform procedurii.
Avocatul care l-a reprezentat în cauză a restrâns acțiunea față de pârâții G. C., Ț. M. și T. O. conform sentinței civile nr. 250/2014 din data de 22 ianuarie 2014, astfel încât, T. O. este absolvit de acțiunea în sine.
Având în vedere că pârâtul T. O. este avocat de profesie, nu crede că era necesar să angajeze un avocat pentru a-l reprezenta, dacă ar fi fost cazul.
Având în vedere motivele expuse, consideră că plata cheltuielilor de judecată de 2000 de lei nu este justificată și solicită respingerea acțiuni ca inadmisibilă și nefondată.
Ceilalți reclamanți apelanți au formulat și ei întâmpinare la apelul pârâtului în motivarea căreia au arătat că motivele de apel ale acestuia nu sunt fondate, în sensul că instanța de fond corect a reținut faptul că nu pot fi obligați reclamanții la plata cheltuielilor de judecata solicitate de apelant, reprezentând doar onorariu avocat, ca urmare a faptului că la primul termen de judecată reclamanții au arătat că înțeleg a-și restrânge acțiunea doar cu privire la pârâții ce fac parte din organele de conducere a asociației de proprietari, astfel că înțeleg a nu se judeca în contradictoriu cu parații T. M. O., Tiganas M. și G. C. ca urmare a faptului ca aceștia făceau parte din comisia de cenzori și nu din organele de conducere ale asociației. Astfel, instanța de judecată era strâns legată a lua la cunoștință restrângerea cererii cu privire la persoanele pe care înțeleg reclamanții a-i chema în judecată, nefiind incidente dispozițiile alin. 3 de la art. 204 din NCPC, în sensul de a solicita și acordul apelantului. Față de motivele arătate mai sus, consideră că, în mod corect instanța de fond a respins cererea apelantului privind obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată. Astfel, solicită respingerea apelului formulat, fără cheltuieli de judecată.
În subsidiar, dacă instanța de apel va considera că sunt date aspectele legale privind admiterea apelului formulat, urmând a modifica în parte sentința apelată, cu privire la obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, solicită a se da curs dispozițiilor art. 452 alin. 2 din NCPC, în sensul de a reduce cheltuielile de judecată solicitate de către apelant, ca fiind vădit disproporționate față cu valoarea cererii, complexitatea cauzei și, mai ales, cu activitatea depusă de către avocatul acestuia. În cauză, pârâtul apelant, prin apărătorul său, a depus doar o întâmpinare și s-a prezentat doar la primul termen de judecată, la care a luat la cunoștința faptul ca reclamanții au înțeles a-și restrânge cererea, astfel pe fond apărătorul pârâtului apelant a pus concluzii doar pe solicitarea sa privind obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată. Mai mult de atât, a se avea în vedere sumele de bani ce le achită Statul Român avocaților desemnați din oficiu în cauzele civile conform protocolului încheiat între Ministerul Justiției și U.N.B.R., sumele fiind cuprinse între 100 lei și 400 lei, în raport de complexitatea cauzelor în care au fost desemnați.
Consideră că pârâtul-apelant împreună cu avocatul ales, fiind colegi de serviciu, au căutat doar a obține niște venituri, fără o muncă, activitate, care să reflecte cu adevărat un raport real între aceasta și valoarea solicitată.
Pârâtul apelant T. M. O. a formulat întâmpinare la apelul reclamanților prin care a solicitat respingerea acestuia.
În motivare a arătat că apelul intimaților apelanți este nemotivat în fapt și în drept, că stăruie în admiterea apelului său, respectiv în acordarea în favoarea sa a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2000 lei, conform chitanței depuse la dosarul cauzei, în temeiul art. 45 1 și urm. Cod procedură civilă.
Examinând apelul reclamanților în limitele cererilor formulate, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, tribunalul constată că este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Practic, apelanții nu aduc o critică evidentă, concretă sentinței pronunțate de către instanța de fond, ci reiterează apărările făcute în fața primei instanțe, în sensul de a se dispune punerea în aplicare a hotărârii generale extraordinare din data de 22.11.2013, respectiv predarea-primirea financiar contabilă a bunurilor asociației către noul președinte și comitet executiv,
Corect a reținut instanța de fond că, în conformitate cu prevederile art. 996 Cod procedură civilă, la soluționarea unei cereri pe procedura ordonanței președințiale, instanța stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere pentru prezentarea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, că ordonanța este provizorie și executorie, măsurile dispuse producând efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului, iar pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond.
În acest context, afirmarea de către reclamanți a unei aparențe de drept reprezintă o condiție specială care face admisibilă cererea de ordonanță președințială, iar aparența de drept este în favoarea reclamantului, dacă poziția acestuia în cadrul raportului juridic pe care se grefează ordonanța președințială este preferabil din punct de vedere legal, în condițiile unei sumare caracterizări și analize a situației de fapt. În speță, reclamanții nu au făcut dovada existenței unui litigiu asupra fondului cauzei, astfel că instanța, în mod just a apreciat că cererea este inadmisibilă.
Prin urmare, judecătorul fondului reținând corect situația de fapt și aplicând în mod corect textele de lege incidente în speță, a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, astfel încât soluția ce se impune cu privire la apelul reclamanților este cea de respingere, în temeiul dispozițiilor art. 480 Cod procedură civilă.
Analizând sentința civilă apelată de pârâtul T. M. O. prin prisma motivelor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a textelor de lege incidente în speță, tribunalul constată că acesta este întemeiat.
Apelul pârâtului T. M. O. se referă la cererea sa privind cheltuielile de judecata, apreciază ca sentința instanței de fond este neîntemeiata având în vedere că potrivit art. 204 Cod procedură civilă reclamanții-intimați pot să-și modifice cererea până la primul termen de judecată.
Se consideră total nefondată și vădit netemeinică această motivare, întrucât modificarea cererii de chemare în judecată reglementată de art. 204 Cod procedură civilă nu are nici o legătură cu solicitarea și acordarea cheltuielilor de judecată reglementate de art. 451 și următoarele Cod procedură civilă.
Apelantul a susținut că la prima instanță s-a realizat o confuzie între dreptul unui reclamant de a-și modifica cererea de chemare în judecată, aspect care nu importă sub aspectul exonerării acestuia de la plata cheltuielilor de judecata și posibilitatea unui pârât care recunoaște pretențiile reclamantului la primul termen legal procedural și astfel este exonerat de la plata cheltuielilor de judecata față de reclamant.
Aspectele invocate de apelant sunt întemeiate, art. 204 Cod procedură civilă stabilind că reclamantul poate să-și modifice cererea până la primul termen la care acesta este citat, iar apelantul, în cauza de față a făcut dovada cheltuielilor avansate prin depunerea chitanței doveditoare a onorarului de avocat, conform art. 452 Cod procedură civilă.
Tribunalul constată că activitatea și munca prestată de avocat este proporțională cu onorariul solicitat, conform prevederilor art. 451 Cod procedură civilă. Întâmpinarea depusă la dosar demonstrează că în cauză s-au invocat câteva excepții și apărări de fond, toate acestea, precum și prezența apărătorului la termenul de judecata justifică admiterea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată în cuantumul achitat.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 480 al. 2 Cod procedură civilă, tribunalul va admite apelul formulat de pârâtul T. M. O., va schimba în parte sentința civilă nr. 250 din data de 22 ianuarie 2014 a Judecătoriei Rădăuți, în sensul că va obliga reclamanții să plătească pârâtului T. M. O. suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată, va menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu sunt contrare prezentei decizii și va lua act că apelantul nu a solicitat cheltuieli de judecată din apel.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, apelul promovat de reclamanți C. O., domiciliat în mun. Rădăuți, ., . G. cu același domiciliu . I. cu același domiciliu ., domiciliat în mun. Rădăuți, .. 3, .,județul Suceava, S. D., domiciliat în mun. Rădăuți, .. 7, . împotriva sentinței civile nr. 2450 pronunțată la data de 22.01.2014 de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimați fiind pârâții L. M., domiciliat în mun. Rădăuți, ., ., M. D., domiciliat în mun. Rădăuți, ., ., ., M. V., domiciliat în mun. Rădăuți, ., ., ., D. O. M., domiciliată în mun. Rădăuți, ., ., domiciliat în mun. Rădăuți, ., ., ., domiciliat în mun. Rădăuți, ., . parter și Ț. M., domiciliată în mun. Rădăuți, .. 5, ., ..
Admite apelul formulat de pârâtul T. M. O., prin avocat S. T., domiciliat în mun. Rădăuți, .. 28, ., împotriva aceleiași sentințe civile.
Schimbă în parte sentința civilă nr. 250 din data de 22 ianuarie 2014 a Judecătoriei Rădăuți, în sensul că:
Obligă reclamanții să plătească pârâtului T. M. O. suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.
Ia act că apelantul T. M. O. nu a solicitat cheltuieli de judecată din apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 29.04.2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
I. G. I. M. S. A.
Red. IM.
Tehnored. SA/16 ex/12.06.2014
judecător fond G. R.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 171/2014. Tribunalul SUCEAVA | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1010/2014.... → |
|---|
