Abţinere. Decizia nr. 276/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 276/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 276/2015
Dosar nr._ - revendicare imobiliară -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 276
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 30 APRILIE 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: F. L.
JUDECĂTOR: C. M. N.
JUDECĂTOR: G. F. F.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului formulat de reclamanta T. E., domiciliată în localitatea F. Moldovei, nr.133, județul Suceava împotriva sentinței civile nr.827 din data de 08 septembrie 2009 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosarul nr. _ în contradictoriu cu intimații pârâți C. V., C. L., TÂMPĂU V. și D. E., toate domiciliate în localitatea F. Moldovei, județul Suceava, M. S., domiciliată în . Moldovei, județul Suceava, D. A., domiciliată în . Moldovei, județul Suceava și E. G., domiciliată în mun. Câmpulung Moldovenesc, ..237, județul Suceava.
Dezbaterile asupra cauzei civile în fond au avut loc în ședința publică din data de 23 APRILIE 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie și când, pentru a da posibilitatea atât apărătorului ales al intimatei pârâte C. V., avocat L. N., cât și apărătorului ales al reclamantei T. E., avocat M. L., să formuleze și să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru data de astăzi, 30 APRILIE 2015.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea introdusă la data de 25 mai 2011 reclamanta T. E. i-a chemat în judecată pe pârâții: C. V., M. S., C. L., D. A., Ț. V., E. G. și D. I., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligate acestea să-i respecte și să-i lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 71.325 m.p. situat în . locul numit „Botoșel – Pini” identic cu parcelele 4026/4, 4026/2 și 4026/1 din C.f. 2996 și 3373 a ., categoria de folosință pășune_ m.p. și_ m.p. pădure și să-i restituie fructele percepute ilegal de pe terenul său, respectiv pădurea nelegal exploatată și însușită de pârâte în valoare de 12.000 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că este succesoarea lui M. Zahara a lui C. care împreună cu defunctul ei soț M. C. au cumpărat prin acte sub semnătură privată de la Z. L. a D. (autorul pârâtelor) în anii 1956 – 1958, terenul în suprafață de_ m.p. din care_ m.p. reprezintă pășune, iar restul de 43.637 m.p. este pădure, identificat mai sus printr-o expertiză tehnică ulterioară.
S-a susținut că transferul proprietății s-a realizat la data încheierii actelor sub semnătură privată după ce vânzătorul Z. L. a D. a încasat prețul, dar validarea acestei vânzări s-a făcut prin sentința civilă nr. 435 din 27 februarie 2008 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.
În același timp s-a arătat că în ceea ce privește terenul împădurit acesta a fost trecut sub bornă silvică și a fost administrat de stat, iar după apariția legii fondului funciar pârâtele au profitat de calitatea lor de succesoare a lui Z. L. și și-au reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor autorului lor, inclusiv a terenului vândut.
S-a susținut că deși prin sentința nr. 435/2008 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc s-a statuat că M. Zahara și soțul ei au dobândit prin cumpărare terenul revendicat de ea, pârâtele au intrat pe terenul respectiv și au exploatat o parte din pădure, paguba ridicându-se la suma de 12.000 lei.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta C. V. a solicitat respingerea acțiunii, invocând faptul că prin sentința la care face referire reclamanta se constată valabilitatea convențiilor de vânzare-cumpărare, ori suprafața de teren forestier face obiectul legii fondului funciar și cum convenția la care s-a făcut referire datează din anii 1956 – 1958, terenul fiind preluat la stat la nivelul anilor 1948 – 1952, nu putea face obiectul înstrăinării. A invocat totodată și faptul că prin hotărârea Comisiei județene de fond funciar Suceava 2662 / 31 august 2006, a fost respinsă contestația formulată de autoarea reclamantei în persoana lui M. Zahara a lui C. privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 7,17 ha teren cu vegetație forestieră în calitate de moștenitoare după defunctul M. C., hotărâre rămasă definitivă prin decizia nr. 742 din 02 aprilie 2009 a Tribunalului Suceava, astfel că reclamanta nu a obținut reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului cu vegetație forestieră, iar în ceea ce privește terenul agricol acesta este deținut de către însăși reclamanta și aceasta deține, în momentul de față, o suprafață de 3,8774 ha teren cu vegetație forestieră ce i-a fost reconstituit pârâtei prin hotărârea Comisiei județene de fond funciar Suceava nr. 3226/2006.
Prin sentința civilă nr. 1494/01 noiembrie 2011 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc s-a respins acțiunea civilă având ca obiect „revendicare imobiliară și pretenții”.
Împotriva hotărârii a formulat recurs reclamanta T. E., iar Tribunalul Suceava prin Decizia nr. 2542/13 decembrie 2012 a admis recursul, a casat în totalitate sentința civilă nr. 1494/01 noiembrie 2011 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea hotărârii s-a precizat că din examinarea probatoriului administrat în cauză a rezultat că cercetarea judecătorească efectuată nu a dus la lămurirea completă a situației de fapt, având în vedere că terenul revendicat de reclamantă nu a fost identificat din punct de vedere cadastral prin raportare la titlul de proprietate al pârâților și având în vedere situația existentă la momentul soluționării cererii, ceea ce a determinat o aplicare greșită a dispozițiilor legale în materia vizată, motiv pentru care tribunalul urmează că constate incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9C.pr.civ. și să admită recursul.
S-a considerat că pentru soluționarea cauzei este necesară efectuarea unei expertize topometrice, care nu a fost admisibilă în calea de atac, astfel că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în rejudecare instanța va efectua o expertiză topometrică în care se va identifica suprafața de teren ce rezultă din actul de proprietate al reclamantei, terenul înscris în titlul de proprietate al pârâților, se va stabili dacă există suprapuneri între terenurile identificate, cu evidențierea suprafeței pentru care există suprapunere, se va stabili cine folosește terenul revendicat, iar după efectuarea expertizei, instanța va administra probe din care să rezulte cine a exploatat terenul identificat prin expertiză, începând cu anul 2008, eventual solicitând relații de la administratorul fondului forestier pentru a se stabili cine a solicitat marcarea unor arbori în vederea exploatării de pe terenul revendicat și identificat prin raportul de expertiză, dacă au fost încheiate contracte pentru asigurarea pazei terenului împădurit, să se precizeze cu care dintre părți au fost încheiate contractele.
Dosarul a ajuns pe rolul Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc la data de 18.02.2013, fiind înregistrat sub nr._ .
În cauză, după casare, s-a efectuat o expertiză tehnică judiciară și au fost solicitate relații de la Ocolul Silvic B..
Prin sentința civilă nr.827 din data de 08 septembrie 2009 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosarul nr._ , s-a respins acțiunea formulată de reclamanta T. E. domiciliată în .. 133, jud. Suceava în contradictoriu cu pârâții C. V. domiciliată în .. Suceava, M. S. domiciliată în com. F. Moldovei, ., C. L. domiciliată în .. Suceava, D. A. domiciliată în com. F. Moldovei, ., Ț. V. domiciliată în .. Suceava, E. G. domiciliată în mun. C-lung Moldovenesc, .. 237, jud. Suceava și D. I. domiciliată în .. Suceava, ca nefondată.
S-a respins cererea pârâtei C. V. privind plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, din ansamblul probelor administrate în cauză a reținut următoarele:
Obiectul acțiunii de față îl constituie revendicarea de către reclamantă a unei suprafețe de 71.325 m.p teren situat în . care pășune_ m.p. și_ m.p. pădure, identic cu parcelele 4026/4, 4026/2 și 4026/1 din C.F. 2996 și 3373 a ., despre care aceasta susține că îl folosesc pârâtele și despăgubiri în valoare de 12.000 lei, reprezentând pădurea exploatată nelegal.
Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză de expertul Sainiciuc I., s-a constatat că prin sentința civilă nr. 435 din 27 februarie 2008 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc numita M. Z. și defunctul M. C. au dobândit prin cumpărare de la defunctul Z. L., dreptul de proprietate cu privire la suprafața de teren de 27.688 mp pășune, identică cu parte din parcelele 4026/4, 4026/2 și 4026/1 din CF 2996 și 3373 F. Moldovei și suprafața de pădure de 43.637 mp identică cu parte din parcelele 4026/4,4026/2 și 4026/1 din CF 2996 și 3373 F. Moldovei, în total suprafața de 7,1325 ha. În urma măsurătorilor efectuate la terenul pentru care s-a obținut constatarea vânzării prin sentința civilă nr. 435 din 27 februarie 2008 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, expertul a constatat o suprafață de 70.198 mp mai mică cu 1.127 mp decât suprafața de 71.325 mp pentru care s-a constatat vânzarea, iar din suprafața totală de 70.198 mp, pădurea ocupă suprafața de 39.949 mp și pășunea suprafața de 30.249 mp.
Referitor la terenul dobândit de pârâți se arată în expertiză că există 2 procese verbele de punere în posesie din care, pentru procesul verbal de punere în posesie nr. 332/08.07.2005 cu suprafața de 7,46 ha s-a emis titlul de proprietate nr. 1293/26.11.2007 moștenitorilor defunctului Z. D., iar terenul respectiv este compus din suprafața de 18.100 mp, UP I 43 A%, suprafața de 2.800 mp, UP I 42 A% și suprafața de 53.700/74.600 mp UP I 42 A%. Din aceste trei suprafețe doar suprafața de 1,81 ha și suprafața de 0,28 ha sunt amplasate pe terenul dobândit de reclamantă prin convenție, restul terenului de 5,37 ha are un alt amplasament.
Pentru celălalt proces verbal nr. 416/10.01.2007 de punere în posesie întocmit de Primăria F. Moldovei pentru suprafața de 7,3 ha nu s-a emis încă titlu de proprietate, iar din suprafața de 73.000 mp pârâții dețin doar suprafața de 51.081 mp, restul suprafeței de 22.919 mp este deținută de reclamanta T. E..
Expertul a mai menționat că nu întreaga suprafață de teren din planul de situație aferent sentinței civile nr. 435/27.02.2008 ce reprezintă suprafața de 7,1325 ha este cuprinsă în planul de situație pentru emiterea Titlului de proprietate nr. 1293/26.11.2007.
Din suprapunerea dintre planul de situație din raportul de expertiză întocmit în dosarul nr._ și planul de situație întocmit în anul 2006, rezultă că nu întreaga suprafață de pădure cuprinsă în sentința civilă nr. 435/27.02.2008 a fost retrocedată lui C. V..
Se confirmă astfel susținerile pârâtei C. V. din întâmpinare, că o parte din terenul retrocedat este folosit chiar de reclamantă, deși apare reconstituit pârâtei, aspect recunoscut chiar de autoarea reclamantei în acel dosar și care în motivarea cererii sale a arătat că în realitate terenul cumpărat de la Z. L. avea o suprafață de 8,52 ha teren pădure și fânaț cu arboret tânăr, din care doar 4 ha de pădure au trecut sub bornă silvică, diferența continuând să o posede și în prezent. (f. 39 – dosar_ ). De asemenea și din expertiza din dosarul_, expertul a concluzionat că suprafața de 3,8774 ha este deținut de către reclamanta M. Zahara (implicit de T. E. ca moștentoare a acesteia), deși a fost reconstituită pârâtei C. V. prin H.C.J. (f. 29, 32 – dos._ ).
În consecință, din terenul revendicat de reclamantă a rezultat conform raportului de expertiză, că pârâtele dețin suprafețele de 1,81 ha pădure și 0,28 ha pădure pentru care s-a emis procesul verbal de punere în posesie nr. 332/08.07.2005 și titlul de proprietate nr. 1293/26.11.2007.
Acțiunea în revendicare este acțiunea prin care proprietarul care a pierdut posesia lucrului cere restituirea acestuia de la cel la care se găsește, fiind distinse mai multe situații în funcție de titlurile părților, temeiul juridic al acțiunii constituindu-l însăși dreptul de proprietate, conform art. 480 cod civil de la 1865 (lege aplicabilă cauzei).
În cauză, atât reclamanta cât și pârâții, invocă titluri în dovedirea dreptului de proprietate, situație în care potrivit literaturii de specialitate și practicii judiciare, se compară între ele drepturile autorilor de la care provin cele două titluri, având câștig de cauză cel care a dobândit de la autorii al cărui drept este preferabil.
În această analiză, se impune precizarea că terenul revendicat în cauză are categoria de folosință „pădure” și anterior anului 1989 a fost preluat la stat sub bornă silvică, fiind naționalizat, prin urmare a făcut obiectul legilor speciale de fond funciar, iar procedura privind reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul legilor fondului funciar, este o procedură în trepte, care presupune întâi o cerere adresată în termenul legal primăriei localității pe raza teritorială a căreia se află terenul, după care cererea împreună cu documentația se depune la comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și ulterior, împotriva hotărârii comisiei județene, sau a oricărui act administrativ care a refuzat atribuirea terenului, se poate face plângere la judecătorie în termen de 30 de zile de la comunicare, iar aplicarea ei este prioritară în raport cu dreptul comun, care este legea generală.
Reclamanta invocă în susținerea cererii sale, sentința civilă nr. 435 din 27.02.2008 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc prin care s-a constatat că numita M. Z. și defunctul M. C., autorii săi, au dobândit prin cumpărare, în 1956-1958 de la defunctul Z. L., dreptul de proprietate cu privire la suprafața de teren de 27.688 mp pășune, identică cu parte din parcelele 4026/4, 4026/2 și 4026/1 din CF 2996 și 3373 F. Moldovei și suprafața de pădure de 43.637 mp identică cu parte din parcelele 4026/4,4026/2 și 4026/1 din CF 2996 și 3373 F. Moldovei. Prin aceeași hotărâre s-a respins capătul de cerere privind întabularea reclamanților în cartea funciară cu acest teren, cu motivarea că parte din teren este împădurit, a fost preluat sub bornele silvice, constituie o problemă litigioasă între părți, care se impune a fi soluționată în alt cadru procesual, conform legislației speciale în materie de fond funciar.
Instanța reține că reclamanta a urmat și procedura specială prevăzută de legile fondului funciar la care s-a făcut referire mai sus, însă prin Decizia nr. 742 din 02 aprilie 2009 a Tribunalului Suceava, definitivă și irevocabilă, pronunțată în dosarul civil nr._, s-a respins ca nefondată, plângerea formulată de autoarea reclamantei din prezenta cauză – M. Zahara, împotriva H.C.J. nr. 2662/31.08.2006, constatându-se că aceasta nu este în drept să solicite reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 7,17 ha teren pădure, teren pe care susținuse că l-a cumpărat de la Z. L..
S-a arătat în motivare că pentru retrocedarea unui teren în procedura legilor fondului funciar, trebuie să se facă dovada că a fost deposedat abuziv în acea perioadă a regimului comunist, prin urmare să se facă dovada că-l avea în proprietate la naționalizare în anul 1948, ori autoarea reclamantei din prezentul dosar s-a prevalat de acte sub semnătură privată încheiate ulterior naționalizării, în anul 1956-1958, astfel că aceasta nu a făcut dovada calității de persoană deposedată în sensul legilor fondului funciar.
S-a arătat totodată în motivare că cele două contracte de vânzare-cumpărare nu sunt translative de proprietate, fiind nule absolut întrucât la momentul încheierii lor erau în vigoare disp. art. 2 din Decretul 221/1950, respectiv art. 11 din Decretul 144/1958 care impuneau drept condiție pentru transmiterea valabilă a proprietății forma autentică, astfel încât vor fi considerate ca antecontracte, prin urmare reconstituirea dreptului de proprietate trebuie să se facă pe numele promitentului vânzător Z. L., care nu a pierdut niciodată proprietatea în favoarea lui M. Zahara și M. C.. (f. 44 – dosar_ )
Pârâta invocă ca titlu pentru terenul revendicat în cauză, titlul de proprietate nr. 1293/26.11.2007, emis de Comisia Județeană Suceava în procedura specială a legilor fondului funciar, prin care moștenitorilor defunctului Z. D. autorul lor, li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 7,46 ha, fiind puși în posesie prin procesul verbal de punere în posesie nr. 332/08.07.2005.
Instanța precizează că reclamanta T. E. a promovat și o acțiune prin care a încercat anularea reconstituirii dreptului de proprietate al pârâtelor pentru acest teren, ce a format obiectul dosarului_, însă prin sentința civilă nr. 934/24 iunie 2010, rămasă definitivă și irevocabilă, prin Decizia nr. 120/2011 a Tribunalului Suceava, a fost respinsă acțiunea sa. (f. 30 – 37, dos._ )
Prin urmare, autoarei reclamantei, respectiv reclamantei, prin hotărâri definitive și irevocabile i s-a respins reconstituirea dreptului de proprietate pentru această suprafață de teren de pădure provenind de la Z. L. cât și anularea reconstituirii dreptului de proprietate pentru același teren, făcut în favoarea pârâtelor.
În consecință, cu ocazia soluționării cererii de revendicare, instanța a analizat situația juridică reală a imobilului și titlurile prezentate de părți și pentru toate motivele expuse mai sus rezultate și din motivarea sentințelor din cadrul dosarelor în care s-au mai judecat părțile, va da preferință în cauză titlului obținut de pârâți în procedura specială a Legii 18/1991 raportat la sentința civilă nr. 435/2008 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, de care se prevalează reclamanta, motiv pentru care a respins ca nefondată, acțiunea în revendicare.
Instanța a respins și cererea pârâtei C. V. privind plata cheltuielilor de judecată întrucât până la data pronunțării cauzei nu s-a făcut dovada acestor cheltuieli.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs reclamanta T. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului declarat împotriva S.C. nr. 827/08.09.2014 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, în Dosar nr._ și, în principal, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, în vederea completării probatoriului, iar, în subsidiar, modificarea sentinței recurate, iar în rejudecare admiterea acțiunii, cu consecința obligării pârâților să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 71.325 mp situat în corn. F. Moldovei, la locul numit "Botoșel - Pini", identic cu parcelele 4026/4, 4026/1 din CF 2996 Și 3373 ale corn. cad. F. Moldovei, categoria de folosință pășune 26.688 mp și 43.637 mp pădure și să-i restituie fructele percepute ilegal de pe terenul subsemnatei, respectiv pădure nelegal exploatată Și însușită de pârâți, în valoare de 12.000 lei.
Prin S.C. nr. 827/08.09.2014 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, pronunțată în Dosar nr._ *, s-a respins acțiunea având ca obiect revendicare și daune, ca nefondată.
Sentința recurată materializează greșita interpretare a dispozițiilor legale incidente în cauză Și nesocotește probatoriul administrat în cauză.
Prin acțiunea introdusă la data de 25.05.2011reclamanta a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 71.325 mp situat în corn. F. Moldovei, la locul numit "Botoșel - Pini", identic cu parcelele 4026/4, 4026/1 din CF 2996 Și 3373 ale corn. cad. F. Moldovei, categoria de folosință pășune 26.688 mp și 43.637 mp pădure și să-i restituie fructele percepute ilegal de pe terenul acesteia, respectiv pădure nelegal exploatată și însușită de pârâți, în valoare de 12.000 lei.
Recurenta a arătat că este succesoarea în drepturi a lui M. Zahara a lui C. și a lui M. C., care au cumpărat prin acte sub semnătură privată de la Z. L. a D. (moștenitorul lui Z. D.) în anii 1956 - 1958 terenul în suprafață de 71.325 mp, din care 27.688 mp reprezintă pășune, iar restul de 43.637 mp este pădure.
Prin S.C. nr. 1358/26.10.2004 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, pronunțată în Dosar nr. 2139/2004, menținută prin D.C. nr. 320/17.03.2005 a Tribunalului Suceava, irevocabilă prin nerecurare, s-a admis plângerea la Legea nr. 1/2000 formulată de petenții M. C. S., Z. D. L., D. I. I., S. A. A., Țimpău A. V., E. I. G., D. Laurenția, cu consecința anulării Hotărârii nr. 965/20.05.2004 a Comisiei Județene Suceava și a reconstituirii în favoarea petenților - ca moștenitori după Z. C. D., a dreptului de proprietate pentru suprafața de 7,46 ha pădure în corn. F. Moldovei, Ocolul silvic B..
Prin S.C nr. 435/27.02.2008 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, pronunțată în Dosar nr._, s-a admis în parte acțiunea având ca obiect prestație tabulară și s-a constatat că reclamanta M. Zahara Și def. M. C. au dobândit prin cumpărare, în 1956 - 1958, de la def. Z. L., dreptul de proprietate cu privire la suprafața de teren de 27.688 mp pășune identică cu parte din parcelele 4026/4, 4026/2 și 4026/1 din CF 2996 și 3373 F. Moldovei Și cu privire la suprafața de teren 43.637 mp identică cu parte din parcelele 4026/4, 4026/2 și 4026/1 din CF 2996 și 3373 F. Moldovei, hotărârea ținând loc de act autentic de vânzare - cumpărare.
S-a reținut că, deși cele două convenții sub semnătură privată nu sunt translative de proprietate pentru neîndeplinirea condiției pentru transmiterea valabilă a proprietății (ad validitatem) în formă autentică, în baza principiului conversiunii juridice vor fi considerate antecontracte, încât prin S.C. nr. 435/2008 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, în contradictoriu cu moștenitorii lui Z. L. Și Z. D. - pârâții din cauza pendinte, s-a constatat valabilitatea convențiilor sub semnătură privată prin care autorii lui M. Zahara au dobândit prin cumpărare dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren în litigiu în cauza de față.
Dosarul se află în cel de-al doilea ciclu procesual în recurs.
Prin S.C nr. 1494/01.11.2011 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc s-a respins acțiunea civilă având ca obiect „revendicare imobiliară și pretenții". Împotriva hotărârii a declarat recurs, iar prin D.C. nr. 2542/13.12.2012 a Tribunalului Suceava s-a admis recursul, s-a casat în totalitate S.C. nr. 1494/01.11.2011 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea hotărârii s-a precizat că din examinarea probatoriului administrat în cauză a rezultat că cercetarea judecătorească efectuată nu a dus la lămurirea completă a situației de fapt, având în vedere că terenul revendicat de aceasta nu a fost identificat din punct de vedere cadastral prin raportare la titlul de proprietate al pârâților și având în vedere situația existentă la momentul soluționării cererii, ceea ce a determinat o aplicare greșită a dispozițiilor legale în materia vizată, motiv pentru care s-a constatat incidența disp. art. 304 pct. 9 V.C.pr.civ. și s-a admis recursul.
S-a considerat că pentru soluționarea cauzei este necesară efectuarea unei expertize topometrice, care nu era admisibil a fi administrată în calea de atac, astfel că s-a impus trimiterea cauzei spre rejudecare.
În rejudecare, instanța de fond a efectuat o expertiză topometrică, având ca obiective trasate de instanța de recurs identificarea suprafeței de teren ce rezultă din actul de proprietate al subsemnatei, a terenului înscris în titlul de proprietate al pârâților, a se verifica dacă există suprapuneri între terenurile identificate, cu evidențierea suprafeței pentru care există suprapunere, să se stabilească cine folosește terenul revendicat, iar după efectuarea expertizei, instanța trebuia să administreze probe din care să rezulte cine a exploatat terenul identificat prin expertiză, începând cu anul 2008, eventual solicitând relații de la administratorul fondului forestier pentru a stabili cine a solicitat marcarea unor arbori în vederea exploatării de pe terenul revendicat Și identificat prin raportul de expertiză, dacă au fost încheiate contracte pentru asigurarea pazei terenului împădurit, să se precizeze cu care dintre părți au fost încheiate contractele.
Chiar dacă prin cererea de recurs nu s-a solicitat casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în raport de motivele invocate, respectiv nerespectarea de către instanța de fond a statuărilor obligatorii ale instanței de casare trasate prin D.C. nr. 2542/13.12.2012 a Tribunalului Suceava Și de disp. art. 306 al. 2 V.C.pr.civ., apreciează că această solicitare este admisibilă.
Sub un prim aspect, sentința recurată nu respectă dispozițiile obligatorii ale instanței de casare, astfel cum au fost trasate prin D.C. nr. 2542/13.12.2012 a Tribunalului Suceava.
Acțiunea recurentei a fost introdusă la data de 25.05.2011, încât prezentul litigiu este guvernat de vechiul Cod de procedură civilă, iar, în raport de disp. art. 315 V.C.pr.civ., hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe, sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Deși instanța de casare a stabilit obligativitatea administrării probelor din care să rezulte cine a exploatat terenul identificat prin expertiză, începând cu anul 2008, rog să observați că instanța de fond nu a respectat sub acest aspect hotărârea instanței de recurs.
Pe de altă parte, s-a dispus administrarea expertizei topometrică, însă nu s-au respectat obiectivele trasate de instanța de recurs.
Astfel, deși prin D.C. nr. 2542/13.12.2012 a Tribunalului Suceava s-a dispus identificarea terenului înscris în titlul de proprietate al pârâților, prin raportul de expertiză întocmit de expert judiciar S. G. I. s-a identificat topo-cadastral suprafața deținută de pârâți (obiectiv nr. 2) și nu terenul înscris în titlul de proprietate al acestora.
În acest context, nu s-a răspuns corespunzător nici la obiectivul privind stabilirea existenței unei suprapuneri între terenurile identificate, având în vedere că nu s-a solicitat inițial identificarea terenului înscris în titlul de proprietate al pârâților, ci a suprafeței deținute de pârâți.
Terenurile părților nu s-au identificat raportat la statuările instanței de casare, respectiv în raport de limitele prevăzute de procesul verbal de punere în posesie și cele prevăzute de procesul verbal de stabilire a vecinătăților, arătându-se în desfășurarea expertizei că măsurătorile s-au făcut pe limitele împrejmuite cu gard de lemn și indicate de părțile prezente.
In plus, identificarea cadastrală este greșită, identificându-se ./2 și nu pf nr. 4027/4, așa cum a recunoscut expertul prin Adresa comunicată referitoare la Dosar nr._ .
Cele arătate în sensul că ar fi vorba doar de o eroare materială nu pot fi reținute având în vedere că instanța nu poate verifica dacă s-a identificat corect pf nr. 4027/4 și nu s-a identificat o altă parcelă.
Un al doilea aspect vizează faptul că raportul de expertiză S. nu este lămuritor, iar concluziile expertizei au fost interpretate în mod greșit de instanța de fond.
Prin raportul de expertiză S. I., prin răspunsul la obiectivul nr. 1 privind identificarea topo-cadastrală a suprafeței de 71.325 ha dobândită de reclamantă prin S.C nr. 435/27.02.2008 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, s-a arătat că în urma măsurătorilor a rezultat o suprafață de 70.198 mp, mai mică cu 1.127 mp decât suprafața de 71.325 mp pentru care s-a constatat vânzarea-cumpărarea.
S-au reținut și măsurătorile materializate în anexa 5 din raportul de expertiză întocmit de expert T. P., rezultând suprafața de 7,1325 ha cu următoarele categorii de folosință, respectiv: pășune în suprafață totală de 2,7688 ha formată din două suprafețe de pășune, prima în suprafață de 2,5453 ha Și a doua în suprafață de 0,2235 ha, identică cu parte din parcelele 4026/4, 4026/2 Și 4026/1 din CF 2296 și 3373 F. Moldovei, precum și pădure în suprafață totală de 4,3637 ha formată din două suprafețe de pădure, prima în suprafață de 1,2863 ha și a doua în suprafață de 3,0774 ha, identică cu parcelele 4026/4,4026/2 și 4026/1 din CF 2996 și 3373 F. Moldovei.
În ceea ce privește terenul de 51.081 mp deținut de pârâți, care se învecinează cu terenul acesteia, expertul a arătat că există două procese-verbale de punere în posesie cu schiță pe verso: Proces-verbal nr. 332/08.07.2005 pentru suprafața de 7,46 ha ce reprezintă Ua 42A% în suprafață 5,65 ha și 43A% în suprafață de 1,81 ha. Suprafața de 5,65 ha este formată din două suprafețe, una de 5,37 ha și a doua de 0,28 ha. Proces-verbal nr. 416/10.01.2007 pentru suprafața de 7,3 ha ce reprezintă Ua 43B în suprafață de 4,9 ha Și 43A în suprafață de 2,40 ha.
Instanța de fond nu a observat faptul că doar în raport de procesul-verbal de punere în posesie nr. 332/08.07.2005 cu suprafața de 7,46 ha s-a emis TP nr.1293/26.11.2007 moștenitorilor def. Z. D., iar în raport de procesul-verbal nr. 416/10.01.2007 întocmit de Primăria F. Moldovei, pentru suprafața de 7,3 ha, pârâților nu li s-a emis titlu de proprietate.
Prin TP nr. 1293/26.11.2007 s-a reconstituit moștenitorilor def. Z. D. dreptul de proprietate asupra suprafeței de 7,46 ha, compusă din suprafața de 18.100 mp, UP I 43 A%, suprafața de 2.800 mp, UP I 42 A%, suprafața de 53.700 mp UP I 42 A%.
Expertul a concluzionat că doar suprafața de 1,81 ha și suprafața de 0,28 ha sunt amplasate pe terenul dobândit de aceasta, însă nu s-a observat că în anexele 5, 6 s-a încercat încadrarea schițelor în măsurătorilor efectuate de T. P. și de S. I. în amplasamentele care au fost indicate de pârâta C. V., și nu raportat la planul de punere în posesie și procesul verbal de stabilire a vecinătăților.
Pe de altă parte, instanța de fond nu a reținut concluziile expertului S. prin care a arătat că nu toate suprafețele din TP nr. 1293/26.11.2007 sunt cumpărate, suprafața de la poziția 3 de 53.700 mp respectiv 5,37 ha UA 42% nu a făcut obiectul cumpărării de către autorii recurentei și nici nu face obiectul cauzei.
Așadar, face obiectul prezentului litigiu doar suprafața din TP nr. 1293/26.11.2007 care figurează la poziția 1 de 1,81 ha și poziția 2 de 0,28 ha consemnându-se că din suprafața de 4,3637 ha doar suprafața de 1,81 ha este disponibilă a fi revendicată de către recurentă.
Expertul arată că din suprapunere rezultă că nu întreaga suprafață de pădure cuprinsă în S.C. nr. 435/27.02.2008 a fost retrocedată lui C. V., urmând ca diferența dintre 1,865 ha, cota ce i se cuvine și 1,81 ha, cota înscrisă în TP 1293/26.11.2007 la poziția 1, să fie cerută la retrocedare, în raport de faptul că suprafața cumpărată de autorii recurentei 4,3637 ha pădure nu a fost proprietatea lui Z. L., deci nici a pârâtei C. V., datorită cotei de 1/4 din succesiune cuvenită lui Z. L..
Concluziile expertului sunt eronate, având în vedere faptul că acțiunea în revendicare este introdusă în contradictoriu cu toți moștenitorii lui Z. D., încât nu avea de ce să se raporteze doar la cota de 1/4 ce i-ar fi revenit lui Z. L..
Chiar dacă la momentul în care a intervenit vânzarea-cumpărarea suprafeței de 71.325 mp materializată prin înscris sub semnătură privată, terenul de 71.325 mp forma obiect al dreptului de proprietate comună pe cote-părți între moștenitorii def. Z. D. (dec. în 1940), respectiv Z. I., Z. C., Z. Areta Și Z. L., acesta este motivul pentru care S.C. nr. 435/27.02.2008 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, prin care s-a constatat că reclamanta M. Zahara și def. M. C. au dobândit prin cumpărare, în 1956 - 1958, de la def. Z. L., dreptul de proprietate cu privire la suprafața de teren de 71.325 mp, a fost pronunțată în contradictoriu cu toți moștenitorii def. Zbrob D.; cu ocazia pronunțării acestei hotărâri, care tine loc de act autentic, toți moștenitorii def. Zrob D. au ratificat vânzarea - cumpărarea intervenită din inițiativa moștenitorului Z. L..
Pentru aceste motive, având în vedere modalitatea deficitară de întocmire a raportului de expertiză S., prin care nu s-a răspuns lămuritor obiectivelor trasate și faptul că nu s-au respectat dispozițiile imperative ale instanței de casare, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea completării probatoriului.
Un al treilea aspect legat de obiectul litigiului, instanța a procedat la analiza comparativă a titlurilor opuse reciproc de părți, însă rezultatul acestei analize este unul greșit.
Practic, instanța de fond ignoră existența S.C. nr. 435/27.02.2008 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, pronunțată în Dosar nr._, prin care s-a admis în parte acțiunea având ca obiect prestație tabulară și s-a constatat că reclamanta M. Zahara și def. M. C. au dobândit prin cumpărare, în 1956 - 1958, de la def. Z. L., dreptul de proprietate cu privire la suprafața de teren de 27.688 mp pășune identică cu parte din parcelele 4026/4, 4026/2 Și 4026/1 din CF 2996 Și 3373 F. Moldovei și cu privire la suprafața de teren 43.637 mp identică cu parte din parcelele 4026/4, 4026/2 Și 4026/1 din CF 2996 Și 3373 F. Moldovei, hotărârea ținând loc de act autentic de vânzare - cumpărare.
In contextul existenței S.C. nr. 435/27.02.2008 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, opozabilă tuturor moștenitorilor lui Z. D. Și care ține loc de act autentic de vânzare - cumpărare, nu prezintă nici o relevanță cele reținute de instanța de fond referitoare la faptul că aș fi urmat procedura specială prevăzută de legile fondului funciar, însă prin Decizia nr. 742/02.04.2009 a Tribunalului Suceava s-a respins plângerea formulată de autoarea recurentei împotriva HCJ nr. 2662/31.08.2006, constatându-se că nu sunt îndreptățită să solicit reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 7,17 ha teren pădure teren cumpărat de la Z. L..
Lipsite de importanță sunt și cele arătate de instanța de fond, în sensul că autoarei recurentei, prin hotărâri definitive și irevocabile, i s-a respins pretenția de reconstituire a dreptului de proprietate pentru această suprafață de teren de pădure provenind de la Z. L., cât și pretenția de înlăturare a efectelor reconstituirii dreptului de proprietate pentru același teren, în favoarea pârâților.
Cu atât mai mult nu poate fi reținută motivarea pentru care s-a respins plângerea, respectiv faptul că cele două contracte de vânzare-cumpărare nu sunt translative de proprietate, fiind nule absolut, întrucât la momentul încheierii lor erau în vigoare disp. art. 2 din Decret 221/1950 și art. 11 din Decretul 144/1958 care impuneau drept condiție pentru transmiterea valabilă a proprietății forma autentică, astfel încât au fost considerate antecontracte.
Din acest motiv s-a solicitat a se constata la cererea autorilor recurentei, respectiv numiții M. Z. Și def. M. C., că au dobândit prin cumpărare, în 1956 - 1958, de la def. Z. L., dreptul de proprietate cu privire la suprafața de teren de 27.688 mp pășune Și suprafața de 43.637 mp F. Moldovei, cerere admisă prin S.C. nr. 435/27.02.2008 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, care ține loc de act autentic.
S-a reținut că, deși cele două convenții sub semnătură privată nu sunt translative de proprietate pentru neîndeplinirea condiției pentru transmiterea valabilă a proprietății (ad validitatem) în formă autentică, în baza principiului conversiunii juridice vor fi considerate antecontracte, încât prin S.C nr. 435/2008 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, în contradictoriu cu moștenitorii lui Z. L. Și Z. D. - pârâții din cauza pendinte, s-a constatat valabilitatea convențiilor sub semnătură privată prin care autorii lui M. Zahara au dobândit prin cumpărare dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren în litigiu în cauza de față.
Având în vedere proveniența terenului de la Z. D., autorul comun al tuturor părților din Dosar nr._ al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc în care s-a pronunțat S.C. nr. 435/27.02.2008, rezultă că este dovedită calitatea de proprietar a autorilor subsemnatei asupra suprafeței de 71.325 mp, în contradictoriu cu toți moștenitorii lui Z. L. Și Z. D., această sentință prin care s-a validat vânzare - cumpărarea terenului în litigiul în cauza de față fiind opozabilă tuturor moștenitorilor lui Z. D., cel de la care provine terenul, încât, practic, toți au ratificat vânzarea intervenită.
În plus, instanța de fond a neglijat caracterul retroactiv al hotărârii date în materia constatării vânzări cumpărării, S.C nr. 435/27.02.2008 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, calitatea de proprietar a autorilor reclamantei cu privire la suprafața de teren recunoscându-se retroactiv, respectiv de la momentul încheierii antecontractelor, în 1956 - 1958.
În contextul existenței S.C nr. 435/27.02.2008 al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, nu poate fi reținut raționamentul instanței de fond potrivit căruia pentru faptul că autoarei subsemnatei i s-a respins cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru această suprafață de teren de pădure provenind de la Z. L., cât și de înlăturare a efectelor reconstituirii dreptului de proprietate pentru același teren, în favoarea pârâților, ar fi preferabil în cauză titlul obținut de pârâți în procedura specială a Legii nr. 18/1991, având în vedere faptul că autorii recurentei nu erau succesori cu titlu particular în baza unui titlu care să fie opozabil Comisiei locale și celorlalți moștenitori după Z. D., iar până la momentul la care s-a obținut un titlu valabil după Z. D. a expirat termenul de formulare a cererilor de reconstituire.
Pentru aceste motive, nu poate fi primită motivarea instanței de fond, că în raport de situația juridică reală a imobilului, de titlurile prezentate de părți și pentru motivele sentințelor din cadrul dosarelor în care s-au mai judecat părțile, trebuie acordată preferabilitate în cauză titlului obținut de pârâți în procedura specială a Legii nr. 18/1991, având în vedere S.C. nr. 435/2008 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.
Pentru aceste motive, a solicitat admiterea recursului, în principal, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea completării probatoriului, iar, în subsidiar, modificarea sentinței recurate, admiterea acțiunii, cu consecința obligării pârâților să-mi lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 71.325 mp situat în corn. F. Moldovei, la locul numit "Botoșel - Pini" identic cu parcelele 4026/4, 4026/1 din CF 2996 Și 3373 ale corn. cad. F. Moldovei, categoria de folosință pășune 26.688 mp și 43.637 mp pădure Și să-mi restituie fructele percepute ilegal de pe terenul subsemnatei, respectiv pădure nelegal exploatată și însușită de pârâți, în valoare de 12.000 lei.
Intimata pârâtă C. V. prin notele de concluzii depuse a solicitat respingerea recursului și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Astfel, a arătat că motivele de recurs invocate oral și în scris de către recurenta T. E. nu se încradează în dispozițiile art. 304 pct. 9 CPCIV vechi, drept pentru care a solicitat respingerea motivului de recurs invocat oral la termenul din 23 aprilie 2015, ca tardiv formulat acesta neregăsindu-se în motivele de recurs formulate de recurentă în scris si în termenul prevăzut de lege.
Instanța de fond a respectat dispozițiile exprese a decizie de casare, administrându-se un amplu probatoriu în această cauză, iar în rejudecare a interpretat corect cererea formulată de recurentă, fiind o acțiune în revendicare și a apreciat corect calitatea părților.
Este de reținut că raportul de expertiză întocmit în această cauză, este corect și respectă dispozițiile legale, solicitând a se reține că eroarea făcută de acesta în raport față de numele parcelei, este doar o greșeală de redactare: „oriunde apare . se va citi . pășune".
Prin acțiunea introdusă data de 25 mai 2011 reclamanta T. E. a solicitat instanței de judecată ca prin hotărârea pe care o va pronunța, în contradictoriu cu C. V., M. S., C. L., D. A.. Tâmpău V., E. G. și D. I., să fie obligate să-i respecte și să-i lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 71.325 mp teren situat în . din punct de vedere cadastral cu ., 4026/2 și 4026/1 din C.F. nr. 2996 și 3373 a Corn. Cad. F. Moldovei, respectiv suprafața de 26.688 mp teren pășune și 43.637 mp teren pădure, să-i restituie fructele percepute ilegal, respectiv pădurea exploatată nelegal și însușite de pârâte, în valoare de 12.000 leu
Prin sentința civilă nr. 1494/ 01.11.2011 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc s-a respins acțiunea civilă, având ca obiect revendicare imobiliară și pretenții.
Prin decizia nr. 2542 din 13.12.2012 s-a admis recursul s-a casat în totalitate sentința mai sus arătată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare dispunându-se efectuarea unei expertize topo-cadastrale, expertiză ce a fost efectuată.
În mod corect s-a respins acțiunea formulată de către aceasta ca nefondată, pentru următoarele motive:
Acțiunea în revendicare este acțiunea în care proprietarul care a pierdut posesia lucrului, cere restituirea a acestuia de la cel la care se găsește, fiind distinse mai multe situații în funcție de titlurile părților, temeiul juridic al acțiunii constitui adu-1 însăși dreptul de proprietate conform art. 480 Cod civil de la 1865 - lege aplicabilă în prezenta cauză.
Așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, terenul în litigiu are categoria de folosință, „pădure" și anterior anului 1989 a fost preluat la stat sub bornă silvică, fiind naționalizat.
Acest teren a făcut obiectul legilor speciale de fond funciar, iar procedura privind reconstituirea dreptului de proprietate este o procedură în trepte.
Reclamanta a invocat în susținerea cererii sale, sentința civilă nr. 435 din 27.02.2008 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc prin care s-a constatat că Mândrită Z. și defunctul Mândrită C., autorii reclamantei au dobândit prin cumpărare în anul 1956 -1958 de la defunctul Z. L., dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 27.688 pășune, identică cu parte din parcelele nr. 4026/4, 4026/2 și 4026/1 din C.F. nr. 2996 și 3.373 F. Moldovei și suprafața de 43.637 pădure identică cu parcele nr. 4026/4, 4026/2 și 4026/1 din C.F. nr. 2.996 și 3373 a Corn. Cad. F. Moldovei.
Prin aceiași hotărâre s-a respins capătul de cerere privind întabularea reclamanților în Cartea Funciară cu această suprafață de teren, cu motivarea că, parte din această suprafață de teren este împădurită și a fost preluată sub borne silvice, constituind o problemă litigioasă dintre părți, urmând a fi soluționată în alt cadru procesual, conform legislației speciale în materie de fond funciar.
Din sentințele judecătorești depuse la dosarul cauzei, rezultă că recurenta T. E. a respectat și procedura specială prevăzută de legile fondului funciar.
Prin Decizia nr. 742 din 02.04.2009 a Tribunalului Suceava definitivă și irevocabilă dată în dosar nr._, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de către autoarea recurentei, M. Zahara, împotriva H.C.J. nr. 2662 din 31.08.2006, constatându-se că aceasta nu este în drept să solicite reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 7,17 ha teren pe care susținuse că în cumpărare de la Z. L..
În mod corect s-a reținut că pentru retrocedarea unui teren în procedura legilor de fond funciar, trebuie să se facă dovada că a fost deposedat abuziv în perioada regimului comunist, că îl avea în proprietate la naționalizare, în anul 1948.
Autoarea recurentei s-a prevalat de acte sub semnătură privată încheiate anterior naționalizării, respectiv anul 1956 - 1958, astfel că aceasta nu a făcut dovada calității de persoană deposedată în sensul legilor de fond funciar.
În mod corect a reținut instanța, că cele două contracte de vânzare cumpărare nu sunt translative de proprietate, fiind nule absolut întrucât la momentul încheierii lor, erau în vigoare disp. art 2 din Decretul nr. 221/1950, respectiv disp. art.11 din Decretul nr. 144/1958, care impuneau drept condiție pentru transmiterea valabilă a proprietății, forma autentică.
La dosarul cauzei, intimata C. V. a depus în dovedirea dreptului de proprietate, titlu de proprietate nr. 1293 din 26.11.2007 emis de Comisia Județeană Suceava, prin care moștenitorilor defunctului Z. D. li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 7,46 ha.
Este de reținut că recurenta T. E. a promovat și o acțiune prin care a încercat anularea reconstituirii dreptului de proprietate a intimatelor pentru terenul din litigiu, ce a format obiectul dosarului nr._ . Prin sentința chilă nr. 934 din 24 iunie 2010, rămasă definitivă si irevocabilă, prin Decizia nr. 120/2011 a Tribunalului Suceava, a fost respinsă acțiunea sa (fila nr. 30-37 dosar nr._ ).
Față de obiectul acestei acțiuni, în cauză s-a întocmit un raport de expertiză de către ing. S. I.. Prin acest raport s-a constatat că prin sentința civilă nr. 435 din 27 februarie 2008 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, numita M. Z. și defunctul M. C. au dobândit prin cumpărare de la defunctul Z. L., dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 27.688 mp pășune, identică cu parte din parcelele nr. 4026/4, 4026/2 și 4026/1 din C.F. nr. 2996 și 3373 a . și suprafața de 43.637mp identică cu parte din parcelele nr. 4026/4 și 4026/2 și 4026/1 din aceleași cărții funciare (în total suprafața de 7,1325 ha).
În urma măsurătorilor efectuate la terenul pentru care s-a obținut constatarea vânzării prin sentința civilă nr. 435 din 27 februarie 2008, expertul a constatat o suprafață de 70.198 mp, mai mică cu 1.127 mp decât cea solicitată, iar din suprafața totală de 70.198 mp, pădurea ocupă suprafața de 39.949 mp și pășunea suprafața de 30.249 mp.
Terenul deținut de către pârâții a fost dobândit în baza a două procese de punere în posesie, respectiv: Prin procesul verbal de punere în posesie nr. 332 din 08.07.2005 cu suprafața de 7,46 ha, pentru care s-a emis Titlul de Proprietate nr. 1293/26.11.2007, după defunctul Z. D..
Acest teren este compus din suprafața de 18.100 mp, U.P. I 43 A%, suprafața de 2.800 mp U.P. 142 A% și suprafața de 53.700 mp - U.P. 142 A%.
Din aceste 3 suprafețe, doar suprafața de 1,81 ha și suprafața de 0,28 ha sunt amplasate pe terenul dobândit de reclamantă prin convenție, restul de 5,37 ha are un alt amplasament. Apoi, prin procesul verbal de punere în posesie nr. 416 din 10.01.2007 întocmit de Primăria . suprafața de 7,3 ha, pârâții dețin doar suprafața de 51.081 mp, restul suprafeței de 22.919 mp este deținută de recurenta T. E..
Din concluziile raportului de expertiză întocmit în această cauză, rezultă că nu întreaga suprafață de teren cuprinsă în sentința civilă nr. 435 din 27.02.2008 a fost retrocedată intimatei C. V., parte fiind folosită chiar de recurentă.
Chiar recurenta recunoaște acest lucru în motivarea acțiunii sale, în care a arătat că în realitate terenul cumpărat de la Z. L., de autoarea s-a avea o suprafață de 8,52 ha teren pădure și fânaț, cu arboret tânăr, din care doar 4 ha teren trecut sub bornă silvică, diferența continuând să o posede și în prezent. - fila 39 dosar nr._ .
Atât recurentei, cât și autoarei sale, prin hotărârii definitive și irevocabile i s-a respins reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren din litigiu, teren provenit de la Z. L., cât și anularea reconstituirii dreptului de proprietate pentru același teren, făcut în favoarea intimatelor.
În mod corect instanța de fond analizând situația reală a imobilului din litigiu și a titlurilor prezentate de părții, a dat preferință în cauză, titlului obținut de către intimate, în procedura specială a Legii nr. 18/1991 raportat la sentința civilă nr. 435/2008 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, de care se prevalează recurenta și a respins acțiunea.
Pentru toate aceste motive, intimații au solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată, întemeindu-și în drept cererea pe disp. art. 480 - 487 Cciv, 1865, art. 115-118 C.proc civ, art. 304 C.prociv.
Examinând sentința civilă recurată prin prisma criticilor aduse de către recurentă ce se încadrează în motivele de recurs prev. de art. 304 pct.9 C.pr.civ., a actelor și lucrărilor dosarului precum și a textelor de lege incidente în speță, tribunalul reține că recursul este nefondat pentru următoarele argumente:
Sintetizând motivele de recurs invocate de către recurenta-reclamantă aceasta critică instanța de fond arătând că aceasta în rejudecare a fost în totală eroare cu privire la calitatea părților interpretând greșit cererea ei.
Această critică nu poate fi însă primită întrucât din cuprinsul hotărârii recurate rezultă cu claritate că instanța de fond a analizat pretenția reclamantei așa cum a fost expusă în cuprinsul cererii de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C-lung Moldovenesc la data de 25.05.2011 în ceea ce privește cadrul procesual în privința părților, obiectul cererii și temeiul de drept al acesteia, precum și prin prisma indicațiilor date prin decizia de casare a Tribunalului Suceava nr. 2542/13.12.2013.
În mod corect instanța de fond a procedat la compararea drepturilor autorilor de la care provin titlurile de proprietate invocate de părți în final dând câștig de cauză părții a cărui titlu de proprietate este mai bine caracterizat și al cărui drept este preferabil, acesta fiind un principiu corect iar practica judecătorească este constantă în acest sens.
În mod just a reținut instanța de fond că modalitatea de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea pârâtei C. V. cu privire la terenul în litigiu a fost verificată și în cadrul altor judecăți, trasându-se în mod irevocabil asupra legalității titlului de proprietate nr. 1293/26.11.2007 emis de Comisia Județeană Suceava în favoarea moștenitorilor defunctului Z. D..
De asemenea, și îndreptățirea reclamantei la suprafața de 7,17 Ha teren pădure a fost verificată în cadrul dosarului civil nr._, finalizat prin pronunțarea deciziei civile nr. 742/02.04.2009 a Tribunalului Suceava, irevocabilă, constatându-se că reclamanta nu este în drept să solicite reconstituirea dreptului de proprietate pentru susmenționata suprafață.
Ori, în cadrul litigiului de față având ca obiect revendicare, reclamanta nu poate solicita încă o dată să se verifice un aspect care a fost tranșat definitiv într-o altă judecată întrucât s-ar încălca principiul autorității de lucru judecat.
În concluzie în mod corect instanța de fond analizând situația terenului în litigiu și a titlurilor de proprietate prezentate de părți a dat preferință titlului obișnuit de către intimați în cadrul procedurii speciale prev. de Legea fondului funciar și nu sentinței civile nr. 435/2008 de care se prevalează recurenta-reclamantă.
Față de aceste considerente, în temeiul disp. art. 312 C.pr.civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat, iar hotărârea instanței de fond va fi menținută ca fiind temeinică și legală.
Ca parte căzută în pretenții, pe temeiul disp. art. 274 C.pr.civ, recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată avansate de către intimați în calea de atac constând în onorariu avocat ales și cheltuieli de transport pentru avocat, la cele două termene de judecată – 26 februarie și 23 aprilie 2015, pe ruta F.-Moldovei - Suceava, dus-întors, conform chitanțelor de la filele 28 bis-29 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge recursul formulat de reclamanta T. E., domiciliată în localitatea F. Moldovei, nr.133, județul Suceava împotriva sentinței civile nr.827 din data de 08 septembrie 2009 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosarul nr. _ în contradictoriu cu intimații pârâți C. V., C. L., TÂMPĂU V. și D. E., toate domiciliate în localitatea F. Moldovei, județul Suceava, M. S., domiciliată în . Moldovei, județul Suceava, D. A., domiciliată în . Moldovei, județul Suceava și E. G., domiciliată în mun. Câmpulung Moldovenesc, ..237, județul Suceava, ca nefondat.
Obligă recurenta reclamantă T. E. să plătească intimatei – pârâte C. V., suma de 2692 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 APRILIE 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
F. L. C. M. G. F.
N. F.
GREFIER,
Ș. L.
G.
Red. C.M.N.
Jud. fond. P. A. A.
Tehnored. Ș.L.G.
Ex.2./05.06.2015.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 288/2015. Tribunalul SUCEAVA | Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 611/2015.... → |
|---|
