Servitute. Decizia nr. 282/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 282/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 282/2015
Dosar nr._ Servitute
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.282
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA_ 2015
PREȘEDINTE C. L.
JUDECĂTOR G.-P. V.
JUDECĂTOR S. A.
GREFIER S. A.
Pe rol, judecarea recursurilor formulate de pârâții G. M. ,G. R. T. prin reprezentant legal G. M., ambii cu domiciliul în ., M. C. M. V. și M. C. A., cu același domiciliu, nr.6,județul Suceava, împotriva sentinței civile nr.714 pronunțată la data de 10.02.2015 de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimați fiind pârâții M. S. a M., domiciliată în mun. Suceava, ., ., ., S. D., domiciliat în mun. Suceava, ..7, .,județul Suceava, S. Marința, domiciliată în mun. Suceava,. ., .,județul Suceava, S. D. C., domiciliată în . S. A., județul Suceava și reclamanta I. V., domiciliată în mun. Suceava, ., ..A, .,județul Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. S. S. pentru pârâții recurenți M. C. M. – V. și M. C. A., pârâta intimată S. Marința și reclamanta intimată asistată de av. Ostraficiuc A.,lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare cu părțile, este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei, după care:
Instanța verificând actele și lucrările dosarului, constată că s-a depus prin biroul arhivă de către reclamanta intimată I. V. întâmpinare, un exemplar al acesteia fiind înmânat recurenților prin apărător.
Av. S. S. depune la dosar pentru toți pârâții recurenți dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 26 lei,timbru judiciar de 0,3 aferente recursurilor declarate în cauză, pe care instanța le anulează calea de atac promovată fiind legal timbrată.
Întrebate fiind părțile prezente astăzi în instanță arată că nu mai au de formulat alte cereri și solicită acordarea cuvântului la dezbateri.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat în cauză declară încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul părților la concluzii pe fondul recursului.
Av. S. S. pentru pârâții recurenți M. C. M. – V. și M. C. A., solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat pentru motivele expuse pe larg în cererea de recurs, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanta I. V. ca nefondată, acesta având posibilitatea de a-și asigura trecerea la drumul public prin formularea unei noi acțiuni, în care să cheme în judecată toți proprietarii ale căror terenuri sunt afectate de drumul de servitute potrivit variantei a II de acces, cu precizarea că hotărârea instanței de fond este dată cu greșita aplicare a disp. art.616 Cod civil, fiind greșit interpretat probatoriul administrat în cauză, cu cheltuieli de judecată din ambele cicluri procesuale, constând în taxă judiciară de timbru și onorariu avocat.
Av. OstaficiucAdriana pentru reclamanta intimată solicită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele arătate în întâmpinarea depusă la dosar, precizând totodată faptul că recurenții susțin că reclamanta nu se putea prevala de prevederile art.616 cod civil întrucât faptul generator al situației de loc înfundat este partajarea unor fonduri, în baza unei convenții, trecerea nu putea fi cerută vecinilor fondului cu atât mai mult cu cât expertul a identificat încă o cale de acces iar ea a chemat în judecată pe acei proprietari pe unde se putea avea o cale de acces mai puțin împovărătoare. Susținerile pârâților recurenți că este o cale de acces care aparține domeniului public și care este mai ușoară pentru reclamantă, nu au nici o relevanță în cauză atât timp cât pe calea de acces aflată în diviziune forțată atât ea cât și soțul ei sunt coproprietari la fel ca și pârâții, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depusă la dosar.
Declarând dezbaterile închise,
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
P. acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr._ din data de 25.05.2010, reclamanta I. V. a solicitat în contradictoriu cu pârâții M. S. M., G. V. și S. D., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților să-i permită accesul la drumul public.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în urma unui partaj voluntar a dobândit suprafața de 17 ari teren situat în intravilanul satului Călugăreni, ., la locul numit „ G.”, identic cu . S. G., A. N., S. Marința și G. H..
A mai arătat reclamanta că . înfundat și pentru a avea acces la drumul public se practica o cale de acces prin fața lotului lui S. Marința și apoi de-a lungul lotului lui S. G..
Reclamanta a susținut că după efectuarea partajului numita S. Marința a vândut . reclamantei pârâților M. S. și G. V., iar aceștia au închis calea de acces îngrădindu-și terenul cumpărat.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 616 Cod civil.
Acțiunea a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru de 51 lei (f.33).
În dovedirea susținerilor din acțiune, reclamanta a depus la dosar înscrisuri (f.4-22).
La termenul de judecată din data de 21.09.2010 a fost introdus în cauză în calitate de pârât G. V. (f.27).
Pârâtul S. D., prin înscrisul de la fila 32 dosar, a arătat că este de acord cu admiterea acțiunii.
Urmare a decesului pârâtului G. V., la termenul din 01.02.2011 a fost introdusă în cauză soția acestuia, G. M., iar la termenul din 15.05.2012 fiul acestuia, G. R. T..
Pârâții G. M. și G. R.- T. au depus la dosar întâmpinare (f.53), prin care au solicitat respingerea acțiunii.
În motivarea întâmpinării, pârâții au considerat că din punct de vedere economic li s–ar produce un prejudiciu pentru că nu ar mai putea folosi terenul curți construcții și li s-ar impune o servitute forțată și determinată de fapta reclamantei.
La termenul din 10.12.2013 au fost introduși în cauză, în calitate de pârâți M. C. M. și M. C. A. (prin încheierea din 03.02.2015 fiind menționat corect numele pârâtului M. C. M. V. în loc de M. C. M. cum greșit s-a consemnat), cumpărători a parte din terenul în cauză conform Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 656/25.02.2013 la B.N.P. I. L., de la M. M. și M. S. M..
La termenul din 18.11.2014 au fost introduși în cauză pârâții S. Marința și S. D. C., proprietari peste parte din terenul pentru care se solicită servitute de trecere.
La termenul din 03.02.2015 s-a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea în contradictoriu cu pârâții M. S. M. și S. Marința.
În cauză a fost administrată proba cu interogatoriul reclamantei (f.150), al pârâtelor M. S. M. și G. M. (f.153), proba cu expertiza topografică și cadastrală (f.232-247), proba cu efectuarea unei cercetări locale, procesul verbal încheiat cu această ocazie fiind depus la fila 269 dosar și proba cu martorii G. D. (f.301) și Șutu D. (f.303).
P. sentința civilă nr.714 din 10.02.2015, Judecătoria Suceava a admis cererea formulată de reclamanta I. V., în contradictoriu cu pârâții M. C. M. V., M. C. A., G. M. și G. R. T..
A stabilit în favoarea fondului dominant al reclamantei – ..700 mp, delimitată de punctele 1-2-3-4 înscrisă în C.F. 694 Adîncata o servitute de trecere peste fondul aservit al pârâților după cum urmează:
- pe . 57 mp, înscris în CFE_-UTA Adîncata, proprietatea pârâților M. C. M. V. și M. C. A., delimitată de punctele IV1-IV2-IV3-IV4-IV5 pe planul de situație anexa nr. 1 la Raportul de expertiză efectuat de exp. P. Crstian-fila 243 ds.;
- pe . 27 mp, înscris în_-UTA Adîncata, proprietatea pârâților G. M. și G. R. T., delimitată de punctele IV1-IV5-IV6-IV7-IV8 pe planul de situație anexa nr. 1 la Raportul de expertiză efectuat de exp. P. Crstian-fila 243 ds.;
A respins cererea formulată de reclamanta I. V. în contradictoriu cu S. D. și S. D. C., ca nefondată.
A obligat pârâții M. C. M. V., M. C. A., G. M. și G. R. T. să plătească reclamantei suma de 3965,5 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că:
„În urma actului de partaj autentificat sub nr. 9006/05.05.1995 la B.N.P. I. L., reclamanta I. V. a primit suprafața de 1.700 mp teren arabil în intravilanul satului Călugăreni, . - . de situație anexă la partaj – fila 6,9 ds.).
În cadrul aceluiași partaj, și învecinat cu reclamanta, S. Marința (sora reclamantei) a primit suprafața de 1.700 mp teren arabil - . de situație anexă la partaj – fila 6, 9 ds.).
Partajul a fost efectuat în vederea ieșirii din indiviziune a autorului comun, respectiv a moștenitorilor lui S. T. G. conform Titlului de proprietate 1062/1994.
Lotul reclamantei, în configurația convenită prin partajul voluntar din 1995 reprezintă un loc înfundat – pct. c.1.3 la Raportul de expertiză efectuat în cauză de exp. P. C..
P. răspunsul nr. 3 la interogatoriul luat reclamantei și consemnat la fila 150 dosar aceasta arată că a acceptat lotul în cauză întrucât folosea la acea dată, împreună cu sora sa S. Marința (cea care și-a vândut apoi lotul către pârâți) o cale de acces comună la drumul public.
Ulterior, prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5680/22.09.2008 la B.N.P. I. L., S. Marința a vândut către M. S. M. și G. V., în cote de ½, suprafața de 1.700 mp dobândită în urma partajului din 1995 ( fila 12).
Tot la 22.09.2008 prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5679 la B.N.P. I. L., S. Marința, M. S. M. și G. V. au cumpărat fiecare cota de ¼ din suprafața de 427 mp teren arabil cu destinație cale de acces, de la S. D. C. (fila 14).
Pe parcursul judecării prezentei cauze au mai fost efectuate acte de transfer al dreptului de proprietate după cum urmează:
P. Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 656/25.02.2013 la B.N.P. I. L., M. M. și M. S. M. au vândut terenul de 850 mp precum și cota lor de ¼ din drumul de acces de 427 mp către M. C. M. V., căsătorit cu M. C. A. (fila 177).
P. Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4217/12.12.2014 la S.N.P. O. B. și B. A. E., S. Marința a vândut cota sa de 8/32 din suprafața de 427 mp teren către reclamanta I. V. (fila 294).
Astfel că, la data pronunțării prezentei hotărâri terenul pe care reclamanta solicită constituirea unei servituți de trecere (varianta 1 identificată de expert P. C.-pct. c.1.1 din raport) are următorii proprietari:
- . 57 mp proprietatea pârâților M. C. M. V.;
- . 27 mp proprietatea pârâților G. M. și G. R. T.;
- . mp proprietatea în indiviziune a pârâtei S. D. C. (cota de 8/32), a reclamantei I. V. (cota de 8/32), pârâta G. M. (cota de 5/32), pârâtul G. R. T. (cota de 3/32) și soții pârâți M. C. M. V. și M. C. A. (cota de 8/32).
Devenind proprietară, prin cumpărare de la S. Marința, la data de 12.12.2014 pe cota de 8/32 din . mp, reclamanta nu mai poate pune în discuție decât servitutea de trecere pentru suprafețele de 57, respectiv 27 mp anterior menționate, proprietatea soților pârâți M. C. M. V. și M. C. A., respectiv a pârâților G. M. și G. R. T.;
În drept, sunt incidente prevederile art. 619 și urm. Cod civil 1864, concluzie ce se desprinde din prevederile art. 59 din Legea 71/2011 conform cărora dispozițiile art. 602 - 625 din Noul Cod Civil nu se aplică situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, în considerarea faptului că faptele care nu au putut determina constituirea sau stingerea unei situații juridice potrivit legii în vigoare la data când ele s-au realizat nu pot să fie socotite de o lege ulterioară că au produs aceste efecte.
Conform raportului de expertiză efectuat în cauză de exp. P. C., depus la fila 232-247 ds, au fost identificate două variante de acces din terenul reclamantei la drumul public și anume:
- varianta 1, ce traversează . 57 mp proprietatea pârâților M. C. M. V. și . 27 mp proprietatea pârâților G. M. și G. R. T., în total 84 mp cu mențiunea că pentru imobilul 1365 de 433 mp din măsurători (din acte 427 mp) reclamanta a încheiat ulterior efectuării expertizei contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4217/12.12.2014 la S.N.P. O. B. și B. A. E., fiind proprietara cotei de 8/32 din acesta.
- varianta 2, ce traversează proprietățile terților S. G. și C. V. I. pe suprafața de 62, respectiv 50 mp, spre a ajunge la drumul proprietate publică a comunei Adâncata, conform actelor de proprietate depuse la filele 288-293 dosar ulterior efectuării expertizei.
În speță se impune admiterea cererii și stabilirea servituții în varianta 1 propusă de expert, ținându-se cont și de Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4217/12.12.2014 prin care reclamanta a devenit proprietara cotei de 8/32 din imobilul 1365 de 433 mp din măsurători (din acte 427 mp), pentru următoarele considerente:
1. Conform art. 617 Cod civil 1864 trecerea trebuie regulat făcută pe parte ce ar scurta calea proprietarului fondului închis ca să iasă la drum, iar varianta 1 ce afectează numai 84 mp este preferabilă variantei 2 ce afectează 112 mp.
2. Conform art. 618 Cod civil 1864 trecerea urmează a se stabili prin locul ce ar pricinui o mai puțină pagubă acelui pe al cărui loc trecerea urmează a fi deschisă, iar raportat la suprafețele afectate, precum și la locul edificării construcțiilor pârâtei pe fondul aservit, varianta 1 îndeplinește condiția textului de lege citat.
3. De asemenea, a apreciat instanța, pe lângă argumentele anterioare ca fiind determinantă în alegerea variantei 1 și situația că necesitatea creării servituții de trecere derivă în urma unui partaj (conform Actului de partaj autentificat sub nr. 9006/05.05.1995 la B.N.P. I. L.), terenul reclamantei și al pârâților aparținând inițial unui singur proprietar (S. T. G. –T.P. 1062/1994-fila 5, tatăl reclamantei și a lui S. Marința), fiind create două loturi egale de 1.700 pentru reclamantă și de 1.700 mp pentru sora acesteia – S. Marința, (cea de la care în urma unor vânzări succesive au devenit proprietari G. M. și G. R. T., precum și M. C. M. V. și M. C. A.).
Ori, modalitatea nepractică în care surorile și-au configurat loturile, prin crearea unui lot înfundat ce a revenit reclamantei nu poate atrage obligarea unor terți vecini cu lotul reclamantei (în speță S. G. și C. V. I.) să suporte o servitute de trecere pe terenul lor (varianta a doua propusă de expert).
Și aceasta întrucât din lotul inițial al reclamantei și surorii sale accesul la drumul public se realiza pe același amplasament identificat ca fiind varianta 1 de către expert.
Astfel că nu a putut fi primită apărarea pârâtei G. M. conform căreia reclamanta și-a creat singură locul înfundat acceptând să primească acel lot.
Spre deosebire de codul civil anterior, Noul cod civil reglementează expres această situație, în art. 618 al. 1 („Dacă lipsa accesului provine din vânzare, schimb, partaj sau dintr-un alt act juridic, trecerea nu va putea fi cerută decât celor care au dobândit partea de teren pe care se făcea anterior trecerea.”) însă așa cum mai sus s-a arătat soluția nu se poate fundamenta pe acest text.
Situația conflictuală a părților a apărut nu după efectuarea partajului din 1995, ci după vânzarea terenului de către S. Marința din 22.09.2008, până la această dată reclamanta având acces, împreună cu sora sa pe amplasamentul variantei 1.
Ori permiterea unei treceri nestingherite a reclamantei din 1995 și până în 2008 pe varianta 1, situație ce nu putea fi decât de notorietate în comunitate, urmată de vânzare bunului echivalează cu existența în mod pasiv a servituții pentru terenul vândut de S. Marința, principiu statuat în art. 627 C.P.C.
Martorii audiați au arătat că această variantă de drum exista și era folosită pentru acces la cele două parcele în cauză de foarte multă vreme (de când martorul G. D., de 23 de ani „era mic”), situație dovedită de existența îngrădirilor proprietății martorului G. D. și a pârâtului S. D. (tatăl lui S. D. C.) pe actualul amplasament ce permitea trecerea inclusiv cu mașinile mari, trecere folosită și de pârâta G. M. la construcția locuinței sale.
Permisiune anterioară acordată reclamantei de a folosi un alt acces, fie prin proprietatea martorului G. D. sau prin varianta a doua din expertiză, dar care în prezent nu mai subzistă față de opoziția proprietarilor, așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați nu este de natură a impune o altă soluție, față de caracterul pur ocazional al acestor treceri.
Este adevărat că pârâta G. M. a adus îmbunătățiri semnificative drumului, prin depunerea de balastru și montarea unor tuburi de trecere a apei însă aceste aspecte țin de eventualele despăgubiri cu care instanța nu a fost investită.
Față de motivele mai sus arătate instanța a admis acțiunea în contradictoriu cu pârâții M. C. M. V., M. C. A., G. M. și G. R. T. și a stabilti în favoarea fondului dominant al reclamantei – ..700 mp, delimitată de punctele 1-2-3-4 înscrisă în C.F. 694 Adîncata o servitute de trecere peste fondul aservit al pârâților după cum urmează:
- pe . 57 mp, înscris în CFE_-UTA Adîncata, proprietatea pârâților M. C. M. V. și M. C. A., delimitată de punctele IV1-IV2-IV3-IV4-IV5 pe planul de situație anexa nr. 1 la Raportul de expertiză efectuat de exp. P. Crstian-fila 243 ds.;
- pe . 27 mp, înscris în_-UTA Adîncata, proprietatea pârâților G. M. și G. R. T., delimitată de punctele IV1-IV5-IV6-IV7-IV8 pe planul de situație anexa nr. 1 la Raportul de expertiză efectuat de exp. P. Crstian-fila 243 ds.;
În ceea ce privește . mp ce face efectiv legătura cu drumul public, reclamanta a dobândit prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4217/12.12.2014 la S.N.P. O. B. și de la S. Marința cota de 8/32, astfel că cererea de stabilire a servituții pe această porțiune a rămas practic fără obiect.
În consecință, a respins cererea reclamantei în contradictoriu cu S. D. și S. D. C., coproprietari/uzufructuari ai parcelei 1365.
Cu privire la pârâții M. S. M. și S. Marința, mai înainte de începerea dezbaterilor reclamanta a arătat că renunță la judecata în contradictoriu cu aceștia, instanța luând act de renunțare.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în baza art. 274 al. 1 C.P.C. 1865 instanța a obligat pârâții M. C. M. V., M. C. A., G. M. și G. R. T. să plătească reclamantei suma de lei 3965,5 lei din care 51 lei taxă timbru, 1,5 lei timbru judiciar și 2913 lei onorariu expert P. C., 1.000 lei onorariu avocat.
În ceea ce privește onorariul exp. S. E., pentru expertiza extrajudiciară efectuată la cererea reclamantei (fila 89), la dosarul cauzei nu a fost depusă dovada efectuării vreunei cheltuieli, astfel că cererea a fost respinsă”.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții G. M. ,G. R. T. prin reprezentant legal G. M., M. C. M. V. și M. C. A..
În motivarea recursurilor pârâții au arătat că, hotărârea instanței de fond este dată cu greșita aplicare a disp. art. 616 C.civ. și, totodată, este netemeinică, fiind greșit interpretat probatoriul administrat în cauză.
Reclamanta I. V. a învestit la data de 25.05.2012 Judecătoria Suceava cu o cerere prin care a solicitat obligarea pârâților inițial chemați în judecată (M. S. M., G. V. și S. D.) la a-i permite accesul la drumul public, invocând că a dobândit cu titlu de partaj voluntar o suprafață de 1.700 mp la locul „G.” - . este loc înfundat și că pentru a avea acces la drumul public se practica o cale de trecere prin fața lotului lui S. Marința, apoi de-a lungul lotului lui S. G.; că după efectuarea partajului, S. Marința a vândut . reclamantei către pârâții M. S. și G. V., care au închis calea de acces, îngrădindu-și terenul cumpărat. Acțiunea s-a întemeiat pe disp. art. 616 C.civ.
Ulterior cadrul procesual subiectiv a fost extins succesiv, fiind chemați în judecată în raport de împrejurarea că prin contractul de vânzare-cumpărare 656/25.02.2013 am cumpărat de la M. M. și M. S.-M. suprafața de 850 mp teren arabil, intravilan Adâncată, identică cu . de proprietate 1388 înscrisă în CF_ UAT Adâncată (provenită din conversia de pe hârtie a CF 695 Adâncată), precum și cota de 1/4 din suprafața de 427 mp teren arabil (cu destinație de drum), identică cu . de proprietate 1365 înscrisă în CF_ UAT Adâncată, provenită din conversia de pe hârtie a CF 695 Adâncată.
Acțiunea reclamantei se impune a fi respinsă în raport de cel puțin două categorii de argumente.
Astfel, reclamanta nu se putea prevala de art. 616 C.civ., în condițiile în care faptul generator al situației de loc înfundat este partajarea judiciară a unor fonduri, ca urmare a unei convenții încheiate cu coindivizarii înscriși în TP 1336/21.04.1995, încât înfundarea terenului de 1.700 mp fond dominant este rezultatul faptei reclamantei sau cel puțin al neglijenței acesteia, trecerea neputând fi cerută vecinilor fondului, în speță pârâții; reclamanta, ulterior întocmirii raportului de expertiză topo, care a identificat două posibile căi de acces la drumul public (varianta I, pretinsă de reclamantă și acordată de instanța de fond și varianta II, despre care susțin recurenții că ar fi putut fi avută în vedere, eventual), nu a înțeles să cheme în judecată decât pe titularii fondurilor aservite grevate de servitutea solicitată, conform variantei I, nu și pe titularii fondurilor aservite grevate de servitute, conform variantei II (S. G., C. I., G. H., .> Astfel, reclamanta primește potrivit actului de partaj voluntar aut. sub nr. 9006/05.05.1995 suprafața de 1.700 mp teren arabil, la locul „G.”, identic cu . de situație ce face parte integrantă din contract, fără cale de acces la drumul public.
P. același act, S. Marința primește suprafața de 1.700 mp, . fară cale de acces la drumul public.
P. cvc. 5679/22.09.2008, S. Marința, M. S.-M., G. V., cumpără de la S. D.-C. și S. A. cota de 3/4 din suprafața de 427 mp teren arabil (cu destinație cale de acces) - 1/4 fiecare, identică cu . CP 1365 UAT Adâncată.
Iar prin cvc. 5680/22.09.2008, S. Marința vinde către M. S.-M. și G. V., în cote de 1/2 pentru fiecare, terenul de 1.700 mp primit cu titlu de partaj, identic cu . 1336 din CF 695 Adâncată.
Ulteriori prin cvc. 656/25.02.2013 subsemnații M. C. M. V. și M. C. A. a cumpărat de la M. M. și M. S.-M. suprafața de 850 mp teren arabil, intravilan Adâncată, identică cu . de proprietate 1388 înscrisă în CF_ UAT Adâncată (provenită din conversia de pe hârtie a CF 695 Adâncată), precum și cota de 1/4 din suprafața de 427 mp teren arabil (cu destinație de drum), identică cu . de proprietate 1365 înscrisă în CF_ UAT Adâncată, provenită din conversia de pe hârtie a CF 695 Adâncată.
Varianta I de acces la calea publică, cu o lungime de 131,80 ml și cu o suprafață totală de 517 mp, este compusă din . 57 mp (în limita celor 57 mp urmând a fi afectată . teren construibil proprietatea noastră, a pârâților M. C. M. V. și M. C. A.); din . 27 mp (proprietatea lui G. M. și G. R.-T.); din întreg imobilul 1365 de 433 mp, cu suprafața de 427 mp înscrisă în cartea funciară, din care o cotă de 1/4 aparține lui S. D.-C., o cotă de 1/4 lui S. Marința (care o vinde către reclamantă în baza cvc 4217/12.12.2014), o cotă de 5/32 pentru G. M. și de 3/32 pentru G. R. T. și o cotă de 1/4 subsemnaților M. C. M. V. și M. C. A..
Varianta II de acces la calea publică, cu o lungime de 129,95 ml și cu o suprafață de 458 mp, este compusă din . 62 mp teren arabil, deținută de S. G.; . 50 mp teren arabil, deținută de C. Iban și parcelele V2-3 de 12 mp drum, proprietar C. I., V2-4 de 74 mp drum, proprietar G. H. și V2-5 de 260 mp cu deținător necunoscut.
De fapt, drumul configurat în varianta II este proprietatea Comunei Adâncată, fiind înscris în CF_ Adâncată. Este vorba de teren din domeniul public de interes local, din calea publică amintită reclamanta având posibilitatea de a ajunge la terenul său de 1.700 mp peste parcelele lui S. G. și C. I., ambele cu destinația teren arabil, ambele provenind de la antecesorii reclamantei, cu precizarea că această cale de acces a fost practicată de reclamantă pentru a ajunge la terenul său, așa cum rezultă din depozițiile martorilor audiați la termenul din 03.02.2015, Șutu D. și G. D..
În practica judiciară s-a arătat că nu poate fi formulată o acțiune întemeiată pe disp. art. 616 C.civ., când înfundarea locului este consecința unui partaj voluntar, coproprietarii neprevăzând asigurarea accesului de la drumul public la terenul care devine loc înfundat. Este tocmai cazul de față.
La constituirea unui drept de servitute trebuie să se aibă în vedere și interesul celui care urmează să suporte consecințele acestuia, nu să se ia în considerare în mod precumpănitor și exclusiv interesul celui care urmează să beneficieze de dreptul de trecere, cum greșit a procedat instanța de fond.
Cum reclamanta, prin propria faptă, și-a creat situația de loc înfundat a terenului de 1.700 mp, rezultă că cererea acesteia greșit a fost admisă.
Pe de altă parte, ulterior întocmirii raportului de expertiză topo, care a identificat două posibile căi de acces la drumul public, așa cum s-a arătat în precedent, reclamanta-intimată nu a înțeles să cheme în judecată decât pe titularii fondurilor aservite grevate de servitutea solicitată, conform variantei I, nu și pe titularii fondurilor aservite grevate de servitute, conform variantei II (S. G., C. I., G. H., .> Drumul de 427 mp (care ar fi afectat de servitutea de trecere potrivit variantei I) avea la data achiziționării sale destinația de teren arabil A fost amenajat cu destinația de cale de acces de către actualii proprietari (mai puțin reclamanta-intimată), în sensul că a fost turnat balast cu grosime de 30 cm și s-a realizat un podeț de beton cu tuburi, cheltuielile de amenajare fiind de circa 10.000 lei, de care reclamanta-intimată dorește acum să beneficieze cu titlu gratuit.
Acest drum, potrivit Adresei 1345/02.05.2011 a Primăriei . evidențiat pe vechea hartă cadastrală a intravilanului satului Adâncată. Pe această hartă este evidențiat doar drumul de acces la locuința lui G. H., Ds 1177. Este vorba de drumul intabulat pe . varianta II de acces expertiză topo, care este paralel cu drumul de acces cu nr. cadastral 1365.
Instanța de fond, reținând faptul că reclamanta-intimată a cumpărat de la S. Marința cota de 1/4 din drumul de acces 1365, apreciază că varianta I este cea mai oportună pentru stabilirea dreptului de trecere. Or, cumpărarea de către reclamanta-intimată a cotei de 1/4 din drumul de acces 1365 pentru a „forța” stabilirea căii de trecere peste terenul proprietatea lor și al familiei G. nu putea conduce automat la alegerea variantei I de trecere, fiind în continuare necesară analiza comparativă a celor doua variante.
Astfel, contrar celor reținute de către instanța de fond, trecerea potrivit variantei II este mai scurtă și mai puțin împovărătoare pentru proprietarii fondurilor aservite (rude cu reclamanta-intimată, ale căror terenuri au categoria de folosință arabil), comparativ cu varianta I, în care sunt afectate terenuri construibile, respectiv ocupate de curți-construcții.
Evident că instanța de fond nu a putut, comparând cele două variante, să stabilească trecerea potrivit variantei II, deoarece, cu rea-credință în opinia lor, nu au fost chemați în judecată pentru opozabilitate proprietarii fondurilor aservite: S. G., C. I., G. H., .> Greșit este și raționamentul instanței de fond potrivit căruia nu se poate atrage obligarea unor terți vecini cu lotul reclamantei-intimate să suporte o servitute de trecere pe terenul lor, potrivit variantei a doua propusă de expert, câtă vreme și ei sunt terți în raporturile cu înțelegerea ce a existat între surorile S. Marinta și I. V..
Nici faptul că terenul reclamantei-intimate și al recurenților a aparținut inițial unui singur proprietar nu are relevanță în prezenta cauză, câtă vreme recurenții au dobândit dreptul de proprietate asupra fondului aservit printr-un contract de vânzare-cumpărare autentic, achitând contravaloarea acestuia.
Instanța de fond greșit nu a luat în considerare opoziția lor la stabilirea dreptului de trecere peste terenul proprietatea lor, dar reține, în schimb, că proprietarii fondurilor vecine terenului proprietatea reclamantei-intimate s-au opus ca dreptul de trecere să se exercite asupra terenurilor acestora.
Consideră, în contextul celor arătate, că se impune admiterea recursului și în consecință, respingerea acțiunii, reclamanta-intimată având posibilitatea de a-și asigura trecerea la drumul public prin formularea unei noi acțiuni, în care să cheme în judecată toți proprietarii sus-arătați, ale căror terenuri sunt afectate de drumul de servitute potrivit variantei II de acces.
În drept au fost invocate disp. art. 304 pct. 9, art. 304 indice 1, art. 274 C.pr.civ.
Intimata I. V., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că,probabil, dintr-o greșeală de dactilografiere, cele două recursuri identice în ce privește criticile aduse, au arătat în situația de fapt că prin Sentința civilă nr. 714/10.02.213 a Judecătoriei Suceava s-a stabilit în favoarea fondului dominant o servitute de trecere peste fondul aservit, în suprafață de 57 mp fiecare, pe .>
In realitate, servitutea de trecere de 57 mp peste . pentru pârâții recurenți M. C. M. V. și M. C. A., iar pentru pârâții G. M. și G. R. T. servitutea în suprafață de 27 mp s-a stabilit peste .>
A mai arătat că recurenții invocă că nu se putea prevala de prevederile art. 616 Cod civil întrucât faptul generator al situației de loc înfundat este partajarea unor fonduri, pe baza unei convenții, iar situația actuală de loc înfundat este rezultatul faptei sale sau cel puțin a neglijenței sale și, deci trecerea nu putea fi cerută vecinilor fondului (în speță pârâții) cu atât mai mult cu cât expertul a identificată încă o cale de acces, iar ea nu a chemat în judecată și acei proprietari pe unde se putea avea o cale de acces mai puțin împovărătoare.
În realitate, așa cum a arătat și în concluziile scrise, terenul proprietatea sa, devenit loc înfundat, a făcut parte din aceiași suprafață de teren de 1,27 ha pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate conform Titlului de proprietate nr. 1062 din 1.11.1994 după autorul S. T. G..
După eliberarea titlului de proprietate, toți moștenitorii defunctului T. G. au partajat toată suprafața de 2,83 ha cuprinsă în Titlul de proprietate 1062/1994, inclusiv terenul în litigiu „G.” în suprafață de 1,27 ha conform Actului de partaj autentificat sub nr. 9006 din 3.05.1995 a fostului notariat de Stat al județului Suceava.
Ea a primit conform actului de partaj suprafața de 1700 mp la locul în litigiu, iar limitrof cu ea a primit tot suprafața de 1700 mp sora sa - S. Marința și tot din acest teren a primit suprafața de 1600 mp fratele S. D. care a înstrăinat-o conform Contractului de vânzare cumpărare nr. 1220/5.03.1999, nepoatei minore S. D. C..
Cum în terenul înstrăinat era cuprinsă și calea de acces la întreaga parcelă de 12.700 mp înainte de partaj, minora S. D. C. a păstrat această cale de acces pentru parcelele limitrofe, tocmai pentru a nu crea loc înfundat, mai ales că această cale ducea inclusiv la casa cumpărată de ea.
D. urmare, a făcut actul de vânzare cumpărare nr. 5679 din 22 septembrie 2008 prin care . nr. 1365 de 427 aparținând de C.F.692 Adâncată a fost înstrăinată în cote indivize de ¼ pentru ea, ¼ pârâții G., XA pârâții M. - C. și ¼ pentru S. Marința. Practic, cei patru proprietari limitrofi cu ulița ce a existat întotdeauna, au devenit coproprietari în indiviziune forțată asupra căii de acces. Ea, pentru a ajunge la calea de acces, trebuia să treacă și a trecut pe . partajului de S. Marința, totul a fost în regulă întrucât, așa cum a stabilit expertiza, aceasta, deși i s-au atribuit în partaj 1700 mp, avea în posesie 1793 mp, ceea ce dovedea că era înțelegere cu privire la calea de acces.
Întrucât S. Marința, sora sa, și-a înstrăinat tot pârâților suprafața de 1700 mp primită la partaj, dar în act s-au trecut 1800 mp conform măsurătorilor, pârâții i-au interzis categoric accesul la terenul ei.
D. urmare, sora sa S. Marința i-a vândut cota ei indiviză de ¼ din calea de acces comună (indiviziune forțată) de 425 mp cu pârâții și cu S. D. C. conform Contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 4217 din 12.12.2014 încheiat la Societatea Profesională Notarială B. O. și B. A.-E.. Singura discuție și litigiu rămas era ca în favoarea parcelei sale de 1700 mp ca fond dominant, să se creeze o servitute de trecere peste cele două parcele proprietatea pârâților, dobândite prin cumpărare de la S. Marința, respectiv . o suprafață de 57 mp aparținând pârâților M. C. și . 27 mp aparținând pârâților G..
Toate celelalte susțineri și înscrisuri depuse de pârâții recurenți, că este o cale de acces care aparține domeniului public al comunei și care este mai facilă pentru ea, întrucât nu are dreptul să treacă pe calea de acces de 427 mp, identică cu ..F._ UAT Adâncată întrucât pârâții au amenajat-o, nu are nici o relevanță în cauză atâta timp cât pe această cale de acces aflată în indiviziune forțată și ea și soțul său sunt coproprietari la fel ca și pârâții.
Instanța nu avea cum să analizeze cea de a doua variantă identificată de expert întrucât, pe lângă faptul că acei proprietari nu au fost chemați de ea în judecată, iar acei proprietari nu au primit teren din cel partajat deoarece nu erau moștenitori și, cota de 2 proprietate a pârâților ar fi trebuit - așa cum rezultă din expertiză - să treacă peste laturile a patru proprietari, inclusiv să-i scoată vița de vie a numitului G. H. și să ocupe cu drumul o suprafață de 198 mp față de 84 mp (57 + 27 mp) cât are calea de acces stabilită prin hotărârea recurată.
Toate celelalte susțineri din motivele de recurs sunt străine cauzei, întrucât se referă la calea de acces existentă din ..F._ Adâncată, cale de acces la care este coproprietară și nu poate fi obligată să meargă la un alt drum față de cel care a existat dintotdeauna, lucru relatat și de martorul pârâților G. D., proprietatea părinților lui fiind limitrofă cu calea de acces, precum și din cercetarea la fața locului.
Pentru cele învederate, solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
Ceilalți intimați nu au depus la dosar întâmpinare.
Analizând recursurile declarate în cauză în raport de motivele invocate, de dispozițiile legale incidente în cauză, de actele și lucrările dosarului, tribunalul le va admite și va schimba în totalitate sentința civilă nr. 714/2015 a Judecătoriei Suceava în sensul că va respinge ca nefondată acțiunea, din următoarele considerente:
În ceea ce privește prima critică invocată de recurenți privind aplicarea greșită de către instanța de fond a dispozițiilor art.616 din Vechiul Cod civil, tribunalul reține că este întemeiată, în condițiile în care s-a considerat în mod eronat că sunt întrunite cerințele legale pentru instituirea unei servituți de trecere peste fondul aservit al pârâților-recurenți.
Astfel, din probatoriul administrat în cauză a rezultat că situația de loc înfundat, invocată de reclamantă, se datorează în mod exclusiv modalității în care s-a procedat la realizarea partajului voluntar prin care aceasta a dobândit suprafața de 17 ari teren situat în intravilanul satului Călugăreni, ., la locul numit „ G.”, identic cu . Planul de situație anexă la partaj.
Or, lipsa de diligență manifestată de reclamantă nu poate să conducă la o limitare a exercitării prerogativelor de proprietar în cazul pârâților-recurenți, din moment ce nu trebuie avut în vedere doar interesul beneficiarului dreptului de servitute care, de altfel, și-a asumat consecințele acestui mod de partajare, respectiv acceptarea unui loc înfundat, ci și interesul celui care ar trebui să suporte consecințele servituții.
P. Actul de partaj autentificat sub nr.9006/05.05.1995 de notarul I. L. din cadrul Notariatului de Stat Suceava, reclamanta I. V. a primit suprafața de 1.700 mp teren arabil în intravilanul satului Călugăreni, ., identic cu . de situație anexă la partaj (fila 9, dosar fond). P. același act de partaj, S. Marința (sora reclamantei) a primit suprafața de 1.700 mp teren arabil - . de situație anexă la partaj, învecinat cu reclamanta.
După cum rezultă din raportul de expertiză tehnică judiciară, întocmit în cauză de d-l expert P. C.-T., reclamanta a acceptat ca loc înfundat terenul în suprafață de 1700 mp, identic cu lotul 5 de pe planul de situație scara 1:2000, ce a stat la baza întocmirii actului de partaj nr. 9006/1995 (pct.c.1.3 din raport).
Față de situația de fapt existentă în cauză, tribunalul reține că odată ce reclamanta a fost de acord să primească lotul respectiv, chiar dacă nu avea ieșire la calea publică, reprezentând un loc înfundat, aceasta nu poate pretinde constituirea unei servituți de trecere pe terenul pârâților-recurenți, una dintre condițiile de bază ale servituții de trecere fiind ca ajungerea în situația de loc înfundat să fie străină faptei proprietarului.
Astfel, dacă „înfundarea” este rezultatul faptei proprietarului însuși, cum este și în cazul de față, nu se poate ca vecinul fondului să fie obligat să suporte o servitute de trecere, proprietarul nediligent care a creat o astfel de stare urmând sa suporte consecințele. Proprietarul are îndatorirea de a fi prevăzător în exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate, astfel încât să fie preîntâmpinată crearea unor situații care ulterior l-ar împiedica sa exploateze terenul în întregime și ar aduce atingere raporturilor de vecinătate, consecințele lipsei sale de prevedere urmând a fi suportate doar de el însuși.
Sub acest aspect, tribunalul reține că nu are relevanță faptul că acceptarea lotului respectiv în urma partajului voluntar s-ar fi făcut pentru că la vremea respectivă și ulterior, până la înstrăinare, reclamanta folosea la acea dată, împreună cu sora sa S. Marința, care și-a vândut apoi lotul către pârâți, o cale de acces comună la drumul public. Reclamanta trebuia să dea dovadă de o atitudine prudentă și să aibă în vedere și posibilitatea intervenirii unei schimbări de regim juridic în ce privește lotul dobândit prin partaj de sora ei, astfel încât să nu mai poată folosi calea de acces comună. Atâta timp cât nu este vorba de un drept de proprietate asupra căii de acces dobândit prin act sau servitute, reclamanta nu poate invoca în favoarea sa anterioritatea unei stări de fapt.
În conformitate cu dispozițiile art.616 din Vechiul Cod civil, proprietarul al cărui loc este înfundat și care nu are ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului cu îndatorarea de a-l despăgubi, iar potrivit art.617 trecerea trebuie sa fie facută pe drumul cel mai scurt care să iasă la drum și care ar pricinui o pagubă cât mai mică (art.618).
Date fiind aceste dispoziții legale și situația de fapt existentă în cauză, se poate observa că este întemeiată și critica pârâților-recurenți privind interpretarea greșită a probatoriului, instanța de fond acordând prevalență doar interesului reclamantei de a se constitui servitutea de trecere potrivit variantei I din raportul de expertiză, sens în care probatoriul a fost interpretat în mod trunchiat, reținându-se în mod cu totul nefundamentat că varianta a II-a de acces la calea publică nu mai subzistă în prezent față de opoziția proprietarilor.
Or, o astfel de opoziție a fost manifestată și de pârâții-recurenți, aceștia arătând în mod clar care le este poziția față de solicitarea reclamantei de a fi stabilită servitutea de trecere în varianta I din raportul de expertiză și criticând în mod justificat faptul că era necesară o analiză comparativă a celor două variante de trecere într-un cadrul procesual complet stabilit, dată fiind specificitatea acțiunilor având ca obiect servitute de trecere.
Astfel, în aplicarea dispozițiilor art.616-618 din Vechiul Cod civil trebuie avută în vedere imposibilitatea absolută de ieșire la calea publică, precum situațiile în care ieșirea ar prezenta inconveniente grave sau ar fi periculoasă. Chiar și în aceste din urmă situații, dacă ieșirea la calea publică ar deveni posibilă cu anumite amenajări și cheltuieli, instituirea unei servituți de trecere pe terenul vecinului trebuie evitată, deoarece este vorba de o limitare a exercitării atributelor dreptului de proprietate asupra fondului aservit, acesta neputând fi grevat de sarcini decât în condiții extraordinare.
Față de considerentele de fapt și de drept prezentate, tribunalul, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 și 2 C. proc. civ., va admite recursul formulat de pârâții G. M. și G. R. T., prin reprezentant legal G. M., precum și recursul pârâților M. C. M. V. și M. C. A., și va schimba în totalitate sentința civilă nr. 714/2015 a Judecătoriei Suceava în sensul că va respinge ca nefondată acțiunea.
Date fiind dispozițiile art.274 C. proc. civ., tribunalul va obliga reclamanta să plătească pârâților G. M. și G. R. suma de 1026 lei, reprezentând cheltuieli de judecată din ambele cicluri procesuale, și pârâților M. C. M. V. și M. C. A. suma de 1026 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din ambele instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursurile formulate de pârâții G. M. ,G. R. T. prin reprezentant legal G. M., ambii cu domiciliul în ., M. C. M. V. și M. C. A., cu același domiciliu, nr.6,județul Suceava, împotriva sentinței civile nr.714 pronunțată la data de 10.02.2015 de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimați fiind pârâții M. S. a M., domiciliată în mun. Suceava, ., ., ., S. D., domiciliat în mun. Suceava, ..7, .,județul Suceava, S. Marința, domiciliată în mun. Suceava,. ., .,județul Suceava, S. D. C., domiciliată în . S. A., județul Suceava și reclamanta I. V., domiciliată în mun. Suceava, ., ..A, .,județul Suceava.
Schimbă în totalitate sentința civilă nr. 714/2015 a Judecătoriei Suceava în sensul că: Respinge ca nefondată acțiunea.
Obligă reclamanta să plătească pârâților G. M. și G. R. suma de 1026 lei cheltuieli de judecată din ambele cicluri procesuale și pârâților M. C. M. V. și M. C. A. suma de 1026 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din ambele instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 mai 2015.
Președinte Judecător Judecător
C. L. G.-P. V. S. A.
Grefier,
S. A.
Red./teh. G.P.V.
Tehnored. S.A.
2 ex./02.06.2015
Judecător fond L. C. Ș.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 83/2015. Tribunalul SUCEAVA | Grăniţuire. Decizia nr. 286/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
