Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 1093/2015. Tribunalul SUCEAVA

Comentarii

0

Decizia nr. 1093/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 15-09-2015 în dosarul nr. 1093/2015

Dosar nr._ Plângere împotriva încheierii de carte funciară

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 1093

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 15.09.2015

PREȘEDINTE I. M.

JUDECĂTOR I. G.

GREFIER S. A.

Pe rol, pronunțarea apelului formulat de petentul H. N., domiciliat în mun. Rădăuți, .. 2, ., județul Suceava, împotriva sentinței civile nr. 756 pronunțată la data de 02.03.2015 de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimați fiind H. V., domiciliat în ., județul Suceava și O. de C. și Publicitate Imobiliară Rădăuți - Biroul de Cdastru și Publicitate Imobiliară Rădăuți, județul Suceava.

Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 08.09.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi 15.09.2015.

După deliberare,

TRIBUNALUL

Asupra apelului de față, reține următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Rădăuți la data de 27 noiembrie 2014, petentul H. N. a formulat plângere împotriva încheierii nr._ din data de 14.11.2014 a Oficiului de cadastru și publicitate imobiliară - Biroul Rădăuți, pronunțată în dosarul nr._/14.11.2014, prin care a fost respinsă cererea privind prima înscriere a dreptului de proprietate asupra terenului in suprafața de 3380 mp. situat în intravilanul comunei Burla, jud. Suceava.

În motivarea acțiunii, petentul a arătat că la data de 25.08.2014 prin cererea înregistrată sub nr._ din data de 25.08.2014 a solicitat înscrierea în Cartea Funciară a dreptului de proprietate pentru imobilul cu nr. cadastral_ în suprafața măsurată de 3380 mp., în acte de 3600 mp., parte din p. f. 29/2 și p. f. nr. 34/3, ambele înscrise în CF 295 a . căror proprietar este în baza sentinței civile definitive și irevocabile nr. 1568 din 05.07.1995, din dosarul nr. 1052/1995, încheierii din 23.09.1994, din dosarul nr. 1052/1995, Certificatului de Moștenitor nr. 128 din 11.08.2014, Certificatului de Moștenitor nr. 211 din 16.11.2006 și Certificatului de Moștenitor nr. 138/31.08.2009.

Prin încheierea dată în ședința publică din data de 29 martie 1994 a Judecătoriei Rădăuți, din dosarul nr. 1052/1995 a fost „admisă în principiu acțiunea pentru partaj succesoral formulată de reclamantul H. G., domiciliat în comuna V., ., împotriva pârâților H. V. și H. A., cu același domiciliu și, în consecință, s-a constatat că după defuncții H. V., decedat în 1945, și H. Aspazia, decedată în 1991, au rămas următorii moștenitori cu următoarele cote: 1. H. G. - fiu - cota 1/3; 2. H. A. - fiu - cota 1/3; 3. H. V. - cota 1/3. Masa succesorală se compune din: [...] Par.29/2 si 34/3 vatra satului CF. 295 Burla".

Prin sentința civila nr. 1568 din 05.07.1995, din dosarul nr. 1052/1993, definitivă și irevocabilă, este „admisă acțiunea pentru partaj succesoral formulată de reclamantul H. G., domiciliat în Comuna Volovat, ., împotriva pârâților H. V. și H. A. cu același domiciliu și în consecință, s-a atribuit loturile pârâților prevăzute în raportul de expertiza a expertului Teleaga I. și în planul de situație anexa la raport".

Prin Raportul de Expertiză realizat în dosarul nr. 1052/1993 de inginerul Teleaga I., parte integrantă a Sentinței civila nr. 1568 din 05.07.1995, din dosarul nr.1052/1993, la punctul II, lit. b) - "LOTIZAREA" se arată că: "Lotul II îl primește pârâtul H. V. în valoare de_ lei, compus din p.f. 29/2 si nr.34/3 arabil = 0,36 Ha".

Prin Certificatul de calitate de moștenitor nr.211 din data de 16.11.2006 s-a stabilit calitatea de moștenitori legali ai defunctului H. V., decedat la data de 30.06.2004, cu ultimul domiciliu în ., a petentului H. N., în calitate de fiu și a lui H. V., în aceeași calitate. Ulterior prin Certificatul de moștenitor suplimentar nr.128 din data 11.08.2014 a fost stabilită masa succesorală rămasă după defunctul H. V., constatându-se că în masa succesorală a rămas și suprafața de teren ce a făcut obiectul cererii de intabulare și anume: "teren arabil in suprafața de 3600 mp. identic cu p.f. nr.29/2 si nr.34/3, situat in intravilan . satului, La Cimitir, jud. Suceava" menționându-se clar că: "Dreptul de proprietate asupra acestor terenuri a fost dobândit de către defunctul H. V. prin partaj succesoral judiciar în baza sentinței civile nr.1568/05.07.1995 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr.1052/1993 cu raportul de expertiza al expertului Teleaga I. și planul de situație anexa la raport, întocmit în data de 25.06.1995 în dosarul nr.1052/1993.

Prin Declarația autentificată sub numărul 3146/11 august 2014 de Societatea Profesională Notarială Fomin și Asociații, dată pentru a servi la O.C.P.I. Suceava, Biroul de C. si Publicitate Imobiliara Rădăuți, petentul, împreuna cu fratele său H. V. au consimțit la intabularea lor în calitate de proprietari a imobilului constând în teren arabil în suprafață de 3600 mp. identic cu pf. nr.29/2 si nr.34/3, situat în intravilanul . satului, „La Cimitir”, jud. Suceava, dobândit prin moștenire în baza certificatului de moștenitor suplimentar nr.128/11.08.2014, teren pe care îl deține și pentru care plătește la zi taxele și impozitele datorate statului, conform Certificatului de atestare fiscal pentru persoane fizice eliberat de Primăria Comunei Burla.

În vederea intabulării s-a realizat Planul de amplasament și delimitare a imobilului identic cu p.f. nr.29/2 si nr.34/3 din CF a . avizat de O.CP.I. Suceava, în teren real existând suprafața de 3380 mp., formându-se noul corp de proprietate cu nr. cadastral_ a UAT . și planul de încadrare în zonă și tabelul de mișcare parcelară.

Prin încheierea de respingere nr._ a B.C.P.I. Rădăuți, menținută prin încheierea de reexaminare nr._ a Registratorului - Șef se face o interpretare greșita a art.893 și 894 N.C.C. în condițiile în care art.885 NCC "Dobândirea si stingerea drepturilor reale asupra imobilelor" alin.l stabilește clar că: "Sub rezerva unor dispoziții legale contrare, drepturile reale asupra imobilelor cuprinse in cartea funciara se dobândesc, atât intre părți, cat si fata de terți. numai prin "înscrierea lor in cartea funciara, pe baza actului sau faptului care a justificat "înscrierea" si art.4) "Hotărârea judecătoreasca definitiva [...] va înlocui acordul de voința sau, după caz, consimțământul titularului". Cum în cazul de față actul prin care autorul petentului a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului a cărui înscriere in cartea funciara a solicitat-o este o hotărâre judecătoreasca definitiva si irevocabila si anume Sentința civila nr. 1568 din 05.07.1995, data în dosar nr.1052/1993, în aplicarea textelor de legale ante-menționate nu există nici un impediment la înscrierea dreptului de proprietate al petentului si al fratelui său asupra imobilului ce face obiectul cererii. De asemenea, prin soluția data au fost ignorate prevederile art. 887 NCC "dobândirea unor drepturi reale fără înscriere "alin.(l) „drepturile reale se dobândesc fără înscriere în cartea funciara când provin din moștenire [...]" coroborate cu prevederile art. 888 NCC "înscrierea in cartea funciara se efectuează în baza "înscrisului autentic notarial, a hotărârii judecătorești ramase definitive, a certificatului de moștenitor [...]".

Încheierea de reexaminare nr._ a Registratorului - Sef al B.C.P.I. Rădăuți aduce o noua motivare soluției de respingere a cererii de intabulare a imobilului nr._, prin raportare la dispozițiile art.77 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii 287/2009 privind Codul Civil si art. 17 din Decretului Lege 115/1938, motivare care se circumscrie, de esența, ideii că sentința de partaj pronunțata nu este opozabilă vechiului proprietar înscris în CF. 295 Burla, respectiv Georgi a lui S. Woloszyn.

Registratorul-șef încalcă legea lipsind de putere o hotărâre judecătorească, încălcând astfel dispozițiile alin.2 al art.435 Noul Cod de Procedura civila "Hotărârea este opozabilă oricărei terțe persoane atât timp cât aceasta din urmă nu face, în condițiile legii, dovada contrară." Mai mult instanța civila nu ar fi putut, chiar la nivelul anului 1995, să dispună partajarea unor bunuri care nu au aparținut sau nu se aflau în patrimoniul autorilor după care s-a realizat partajul la momentul decesului acestora. Astfel sentința civila pronunțata este constatatoare de drepturi și pentru moștenitori, puterea acestei sentințe nerezumându-se după cum susține registratorul-șef doar la a: " atesta modalitatea partajării averii în raport de autorii H. V., decedat in 1945 si H. Aspazia, decedată în anul 1991". Din punctul petentului de vedere registratorul-sef nu face altceva decât să nege puterea și efectele sentinței de partaj invocate ca temei al înscrierii dreptului de proprietate în favoarea sa. În ceea ce privește efectele hotărârii judecătorești, petentul solicită să se rețină că actul jurisdicțional produce pe lângă efectele obligatorii între părți, întemeiate pe principiul relativității și efecte de opozabilitate față de terți. Hotărârea nu poate fi ignorată de terți sub motiv că nu au participat în procesul finalizat prin adoptarea ei. Față de acestea însă, hotărârea se va opune cu valoarea unui act juridic și cu valoarea unui mijloc de probă, respectiv o prezumție. Pentru ca acel proprietar tabular Georgi a lui S. Woloszyn nu a participat la dezbaterea judiciara finalizată prin hotărârea judecătoreasca de partaj ce i se opune și astfel, nu și-a putut face propriile apărări, el sau moștenitorii acestuia aveau și au posibilitatea ca în cadrul unei alte proceduri judiciare să-și formuleze probe pentru a răsturna prezumția care în raport cu ei are doar valoare relativă. Însă, nu au fost formulate și nu există până în acest moment, probe de natură să răstoarne situația reținută de instanță cu ocazia judecării acțiunii de partaj, iar simpla invocare a inopozabilității nu poate fi reținută, conform argumentelor expuse anterior. Hotărârea judecătoreasca de partaj, irevocabilă, intrată în puterea lucrului judecat, este opozabilă și terțului, chiar dacă nu a fost parte în proces, întrucât potrivit art.1200 pct.4 cod civil de 1864 - aplicabil în cauză la momentul pronunțării sentinței civile de partaj, statuările instanțelor judecătorești au valoarea unor prezumții legale, provin de la o putere publică și se răsfrâng indirect și asupra terților. Mai mult registratorul de carte funciara nu se poate substitui persoanei unui terț, așa cum o face prin încheierea de reexaminare atacată.

În vederea soluționării cauzei instanța a ținut seama de înscrisurile depuse la dosar și documentația înaintată de O. de cadastru și publicitate imobiliară - Biroul Rădăuți.

Prin sentința civilă nr. 756 din data de 02 martie 2015, Judecătoria Rădăuți a respins plângerea formulată de petentul H. N., în contradictoriu cu intimatul H. V., având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996), ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că petentul a formulat la data de 25.08.2014 o cerere (fila nr.37) prin care a solicitat înscrierea în Cartea Funciară a dreptului de proprietate pentru imobilul cu nr. cadastral_ în suprafața măsurată de 3380 mp., în acte de 3600 mp., parte din p. f. 29/2 și p. f nr. 34/3, ambele înscrise în CF 295 a corn. Cad. Burla, a căror proprietar este în baza sentinței civile definitive și irevocabile nr. 1568 din 05.07.1995, din dosarul nr. 1052/1995, încheierii din 23.09.1994, din dosarul nr. 1052/1995, Certificatului de Moștenitor nr. 128 din 11.08.2014, Certificatului de Moștenitor nr. 211 din 16.11.2006 și Certificatului de Moștenitor nr. 138/31.08.2009.

Prin Încheierea de respingere nr._ din data de 25.08.2014 (fila nr.12) s-a respins cererea petentului H. N., reținându-se că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 894 Cod civil, potrivit cărora în cazul în care un drept supus înscrierii în cartea funciară a făcut obiectul unor cesiuni succesive fără ca înscrierile să fi fost efectuate, cel din urmă îndreptățit nu va putea cere înscrierea dreptului în folosul său decât dacă solicită, odată cu înscrierea acestuia și înscrierea dobândirilor succesive anterioare pe care le va dovedi cu înscrisuri originale sau copii legalizate, respectiv dispozițiile art. 893 N. Cod civil, înscrierea să fie opozabilă celor înscriși în cartea funciară.

Deși chestiunea este controversată în literatura de specialitate și în practica judiciară, considerăm că această cale de atac se circumscrie activității de publicitate imobiliară care are un caracter necontencios, ce rezultă din condițiile în care se poate obține înscrierea în cartea funciară. Astfel, din dispozițiile art. 28 și urm. din Legea nr. 7/1996 rezultă că formalitățile de publicitate imobiliară sunt îndeplinite în contextul excluderii existenței unui litigiu între părți, pe baza unor înscrisuri opozabile celui împotriva căruia se efectuează înscrierea, astfel că eventualul litigiu existent între părți este soluționat la momentul îndeplinirii formalităților de publicitate imobiliară.

De altfel, chestiunea a fost rezolvată prin Decizia în interesul legii nr. 72/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care face referire expresă la dispozițiile art. 331 și urm. C., privitoare la procedura necontencioasă. Tot astfel, în art. 31 alin. (1) din Regulament, se arată că, în întregirea principiilor și regulilor specifice prevăzute de lege pentru activitatea de publicitate imobiliară, sunt aplicabile dispozițiile art. 331-339 C., în situația dată fiind aplicabile prevederile art.527-540 Cod procedură civilă care reglementează procedura necontencioasă judiciară.

Același caracter necontencios al procedurii desfășurate în fața registratorului de carte funciară este transmis și procedurilor ulterioare privind căile de atac îndreptate împotriva încheierii de carte funciară, respectiv cererea de reexaminare și plângerea. Soluția își găsește justificarea în prevederile art. 31 alin. 7 din Legea nr. 7/1996, în conformitate cu care înscrierea efectuată în baza hotărârii judecătorești pronunțate în calea plângerii își produce efectele de la data înregistrării cererii de înscriere la biroul teritorial competent. De asemenea, conform art. 31 alin. 3 din aceeași lege, plângerea se soluționează pe baza dosarului format la autoritatea de cadastru și a copiei cărții funciare, iar nu și a altor dovezi administrate ulterior.

În privința probatoriului admisibil în calea de atac a plângerii, trebuie spus că nu pot fi primite alte probe în afara dosarului format la autoritatea de cadastru, deoarece se opune principiul priorității înscrierilor în cartea funciară. Atât timp cât rangul înscrierii este acordat în raport de data înregistrării cererii, inclusiv în situația în care înscrierea se realizează în baza hotărârii judecătorești de admitere a plângerii, este firesc să se țină seama doar de dovezile prezentate în dosarul examinat de registrator sau de registratorul șef, după caz, deoarece numai prin raportare la acele acte există obligația terților de a se informa, conform art. 883 alin. (3) Noul Cod Civil. Prezentarea ulterioară a unor dovezi existente la momentul înregistrării cererii sau întocmite ulterior acestui moment nu poate fi luată în considerare de către instanța judecătorească învestită cu soluționarea plângerii pentru că în acest mod ar putea fi grav afectate drepturile și interesele terților care nu au putut cunoaște probele neanexate cererii de înscriere și aflate în dosarul de la autoritatea de cadastru.

Soluția inadmisibilității altor probe în calea de atac a plângerii este cu atât mai justificată în noua reglementare adusă Legii nr. 7/1996, în condițiile în se dispune în sensul că autoritatea de cadastru este obligată să înainteze dosarul încheierii și copia cărții funciare, fără alte precizări. În schimb, cu prilejul soluționării cererii de reexaminare, se prevede posibilitatea pentru persoana interesată de a completa dosarul cu documentele necesare, la solicitarea registratorului-șef. Or, posibilitatea completării dosarului cu alte probe nu mai este prevăzută în cazul soluționării plângerii împotriva încheierii registratorului șef, ceea ce permite folosirea argumentului de interpretare logică per a contrario în sensul că nu pot fi primite alte dovezi în fața instanței judecătorești, învestită într-o procedură necontencioasă.

Din caracterul necontencios al procedurii se ajunge la concluzia că prezenta plângere este inadmisibilă, însă este greșită motivarea din încheierea de respingere și din încheierea de reexaminare că petentul nu a înțeles să se judece în contradictoriu cu persoana căruia îi opune dreptul invocat, respectiv proprietarul tabular. Or, dacă se acceptă că procedura necontencioasă se referă la soluționarea cererilor pentru dezlegarea cărora este nevoie de mijlocirea instanței fără însă să se urmărească stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană, rezultă că în această procedură nu este obligatorie existența unui pârât. Cu alte cuvinte, chiar dacă petentul nu indică un pârât în plângerea împotriva încheierii de carte funciară, instanța judecătorească este obligată să soluționeze calea de atac formulată, în condiții de necontradictorialitate, deoarece nu poate să-i recunoască petentului vreun drept care să fie opus vreunei alte persoane. Eventuala recunoaștere a dreptului din partea unui potențial pârât a fost rezolvată, prin ipoteză, într-un litigiu anterior.

În schimb, dacă prin plângerea formulată, petentul tinde la recunoașterea unui drept potrivnic față de o altă persoană, indiferent dacă aceasta este sau nu chemată în judecată ca intimat, soluția corectă este de respingere a căii de atac ca inadmisibilă, deoarece demersul procesual are caracter contencios și poate fi promovat doar într-o procedură contencioasă, contradictorie. Altfel spus, nu este admisibilă recurgerea la procedura necontencioasă pentru rezolvarea unei chestiuni contencioase invocate de către reclamant.

Aplicând aceste considerente situației din speță, instanța a constatat că nu este posibilă verificarea temeiniciei dreptului invocat în procedura plângerii. Toate argumentele prezentate de petent pot fi invocate și analizate numai pe calea acțiunii în rectificarea cărții funciare, care se desfășoară după procedura contencioasă, în conformitate cu regulile acesteia.

În consecință, instanța a respins plângerea petentului ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței civile nr. 756 pronunțată în ședința publică din data de 2 martie 2015 a Judecătoriei Rădăuți, a formulat apel petentul H. N., criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitând instanței de control judiciar ca în urma analizării probatoriului administrat în cauză, să dispună anularea sentinței apelate și, pe cale de consecință, admiterea plângerii formulate împotriva încheierii de reexaminare nr._ soluționată la data de 14.11.2014 de Registratorul - Șef al Oficiului de C. și Publicitate Imobiliară Suceava - Biroul de C. și Publicitate Imobiliară Rădăuți, dată în dosarul nr._/17.10.2014 cu consecința dispunerii înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate pentru imobilul cu nr. cadastral_ în suprafață măsurată de 3380 mp., în acte de 3600 mp. parte din p. f. 29/2 și p. f. 34/3 ambele înscrise în CF 295 a . căror proprietar este în baza sentinței civile definitive și irevocabile nr. 1568 din 05.07.1995 date în dosarul nr.1052/1995, încheierii din 23.09.1994 date în dosarul nr.1052/1995, Certificatului de Moștenitor nr.128 din 11.08.2014, Certificatului de Moștenitor nr.211 din 16.11.2006, Certificatului de Moștenitor nr. 138/31.08.2009;

În motivarea apelului a arătat că, instanța de fond a soluționat plângerea formulată fără a intra în cercetarea fondului, pronunțându-se practic pe o excepție a inadmisibilității plângerii, excepție pe care nu a invocat-o din oficiu și pe care nu a pus-o în discuția părților, situație în care apreciază că în prezenta cauză, prin raportare la prevederile art. 480 alin. 3, teza I, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va judeca procesul, evocând fondul.

Prin sentința apelată, judecătorul fondului încearcă, fără a dispune de un temei legal, să consacre o instituție civilă distinctă, și anume aceea a inadmisibilității, deși inadmisibilitatea nu constituie decât efectul invocării unei excepții procesuale, opinia inadmisibilităților ca instituții civile distinct nefiind acceptata, practica si doctrina judiciara neputând determina, in lipsa unor texte de lege clare, locul inadmisibilităților în cadrul apărărilor de fond.

Analizând inadmisibilitatea ca excepție aceasta este o excepție de ordine publica, putând fi invocată de părți sau de instanță, din oficiu, în orice stare a pricinii. Principiile contradictorialității, cel al oralității și asigurarea dreptului la apărare au fost grav încălcate in prezenta cauza, întrucât la termenul în care s-au finalizat dezbaterile, instanța - prin judecătorul cauzei nu a pus în discuție, din oficiu, excepția inadmisibilității acțiunii. Au fost astfel încălcate prevederile art. 237 alin. l și 2 NCPC care prevăd clar ca: „ [1) în etapa de cercetare a procesului se îndeplinesc, în condițiile legii, acte de procedură la cererea părților ori din oficiu, pentru pregătirea dezbaterii în fond a procesului, daca este cazul. (2) în vederea realizării scopului prevăzut la alin. (1), instanța: 1. va rezolva excepțiile ce se invocă ori pe care le poate ridica din oficiu;”, ale art.247 alin. l NCPC „Excepțiile absolute pot fi invocate de parte sau de instanță în orice stare a procesului, dacă prin lege nu se prevede altfel. Ele pot fi ridicate înaintea instanței de recurs numai dacă, pentru soluționare, nu este necesară administrarea altor dovezi în afara înscrisurilor noi.” ale art.248 alin.l „ Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei” si alin. 4 NCPC „Excepțiile vor putea fi unite cu administrarea probelor, respectiv cu fondul cauzei numai dacă pentru judecarea lor este necesar să se administreze aceleași dovezi ca și pentru finalizarea etapei cercetării procesului sau, după caz, pentru soluționarea fondului.”

Fără a face o teorie a excepțiilor arată ca acestea sunt mijloace de apărare prin care partea interesată, procurorul sau instanța din oficiu, invocă, în condițiile prescrise de lege și fără a pune în discuție fondul pretenției dedusă judecății neregularități procedurale privind dreptul material la acțiune, urmărind întârzierea sau împiedicarea temporară sau perpetuă a judecății în fond. Evident soluția instanței de fond greșita si nelegala, aceasta soluționând plângerea pe o excepție neinvocata, respingând acțiunea pe fond ca inadmisibila. Unanim cunoscut este faptul ca aceste mijloace procesuale nu pun in discuție fondul dreptului. După natura neregularității invocate excepțiile procesuale se pot clasifica in excepții de fond si excepții de procedura. Diferențe intre apărările de fond si excepțiile procesuale (specie a apărărilor de procedura) sunt multiple: apărările de fond pot fi efectuate de parte in tot cursul judecații; excepțiile, in afara celor de ordine publica, nu pot fi invocate decât cel mai târziu la prima zi de înfățișare - in limine litis - apărările de fond pun în discuție însuși fondul dreptului, ducând, în cazul în care sunt acceptate, la respingerea acțiunii ca neîntemeiată; excepțiile, dimpotrivă, nu pun niciodată în discuție fondul cauzei (temeinicia pretenției); ele împiedica instanța sa intre in cercetarea acestui fond, fie in mod temporar - atunci când prin admitere conduc la amânarea judecații, fie in mod definitiv - atunci când prin admitere conduc la anularea, perimarea, respingerea acțiunii. Toate excepțiile au, fără îndoiala o trăsătura . chestiune exterioara si prealabila dezbaterii fondului cauzei „în acest fel, prin intermediul excepției, terenul luptei judiciare se transfera în sfera procedurala” (I.Les).

Pe cale de consecința, față de aceasta diferența prezentata, sentința apelata este totalmente netemeinica si nelegala, instanța „respinge plângerea f...l având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciara (art.52 alin.2 Legea 7/1996) ca inadmisibila”. A se remarca ca acest art.52 alin.2 din legea 7/1996 nu mai exista la momentul soluționării cauzei, legea 7/1996 fiind modificata prin O.U.G. NR.4/2013, Legea nr.221/2013, O.U.G. nr.8/2014, O.U.G. NR.11/2014 si Legea 68/2014, fiind inadmisibila existenta si menționarea in dispozitiv a unui text de lege inexistent. Ca si conținut fostul art.52 alin.2 din Legea 7/1996 a fost preluat de art.34 alin. 2 - fără aplicabilitate in prezenta cauza. Fără a reproduce ampla motivare făcuta de instanța pe chestiuni ce exced total subiectului dedus judecații - filele 3,4 si 5, sintetizând observam ca motivarea instanței se subscrie ideii din alineatul final al filei 4 cum ca: „din caracterul necontencios al procedurii se ajunge la concluzia ca prezenta plângere este inadmisibila” precum si al celei din paragraful penultim al motivării - fila 5: „ In schimb, daca prin plângerea formulata, petentul tinde la recunoașterea unui drept potrivnic fata de o alta persoana, indiferent daca aceasta este sau nu chemata in judecata ca intimat, soluția corecta este de respingere a caii de atac ca inadmisibila, deoarece demersul procesual are caracter contencios si poate fi promovat doar ., contradictorie. Altfel spus, nu este admisibila recurgerea la procedura necontencioasa pentru rezolvarea unei chestiuni contencioase invocate de reclamant. Aplicând aceste considerente situației din speța, instanța constata ca nu este posibila verificarea temeiniciei dreptului invocate in procedura plângerii. Toate argumentele prezentate de petent pot fi invocate si analizate numai pe calea acțiunii in rectificarea cârtii funciare, care se desfășoară după procedura contencioasa, in conformitate cu regulile acesteia. Aceasta motivare este greșita si inacceptabila din punctul nostru de vedere, demersul juridic ce face obiectul prezentei neavând caracter contencios, pentru următoarele:

1.Nu sunt întrunite condițiile prevăzute de legea 7/1996 pentru promovarea unei acțiuni in rectificarea cârtii funciare si nu exista in cauza interesul promovării unei asemenea acțiuni in condițiile in care el prin cererea înregistrata sub nr._ din data de 25.08.2014 a solicitat înscrierea in Cartea Funciara a dreptului de proprietate pentru imobilul cu nr. cadastral_ in suprafața măsurata de 3380 mp., in acte de 3600 mp. parte din Pf. 29/2 si Pf 34/3 ambele înscrise in CF 295 a corn. Cad. Burla, a căror proprietar este în baza Sentinței civile definitive si irevocabile nr. 1568 din 05.07.1995 date in Dosarul Nr.1052/1995, încheierii din 23.09.1994 date in Dosarul Nr.1052/1995, Certificatului de Moștenitor nr.128 din 11.08.2014, Certificatului de Moștenitor nr.211 din 16.11.2006, Certificatului de Moștenitor nr. 138/31.08.2009;

2.Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că prin acțiunea în rectificarea înscrierilor în Cartea Funciară se poate cere îndreptarea sau suprimarea unor înscrieri necorespunzătoare făcute în cuprinsul acesteia, pentru a pune de acord starea tabulară cu situația juridică reală a imobilului, această acțiune având, de obicei, un caracter subsidiar, fiind grefată pe o altă acțiune având ca obiect constatarea nulității sau anularea unui act, simulația sau rezoluțiunea acestuia.

În speță, Înalta Curte a reținut că este inadmisibilă acțiunea în rectificarea mențiunilor din cartea funciară în sensul radierii dreptului de proprietate al proprietarului tabular, în condițiile în care titlul în baza căruia s-a înscris dreptul de proprietate nu a fost desființat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, cu precizarea că aspectele vizând valabilitatea sau lipsa de valabilitate a titlului, buna sau reaua credință nu pot fi examinate în cadrul unei acțiuni în rectificare de carte funciară. (Decizia nr. 3583 din 10 septembrie 2013 pronunțată în recurs de Secția I civilă a Înaltei Curți de Casație si Justiție având ca obiect rectificare CF)

Dispozițiile referitoare la acțiunile în rectificarea înscrierilor de carte funciară se regăsesc în cuprinsul articolelor 907-915 din Noul Cod civil, incluse în Titlul VII „Cartea funciară”. „art. 907 (1) Când o înscriere făcută în cartea funciară nu corespunde cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea acesteia. (...) 3) Situația juridică reală trebuie să rezulte dintr-o recunoaștere făcută de titularul înscrierii a cărei rectificare se solicită, prin declarație dată în. formă autentică notarială, ori dintr-o hotărâre judecătorească definitivă pronunțată împotriva acestuia, prin care s-a admis acțiunea de fond. Acțiunea de fond poate fi, după caz, o acțiune în anulare, rezoluțiune, reducțiune sau orice altă acțiune întemeiată pe o cauză de ineficacitate a actului juridic.”

În speța de față este evident faptul că nu ne aflăm într-o asemenea situație, ci in prezenta unei cereri de înscriere a unui drept dobândit in temeiul unei acțiuni de partaj, mai mult proprietarul tabular Georgi a lui S. Woloszyn este autor al lui pe linie paterna. Reiterează si solicită, prin prisma caracterului devolutiv al apelului, reanalizarea înscrisurile de care s-a prevalat la momentul formulării cererii de înscriere - înscrisuri care nu au fost analizate de instanța de fond, după cum urmează:

- încheierea data in ședința publica din data de 29 martie 1994 a Judecătoriei Radauti, data in Dosarul Nr. 1052/1995 a fost „admisa in principiu acțiunea pentru partaj succesoral formulata de reclamantul H. G., domiciliat in ., împotriva paraților H. V. si H. A. cu același domiciliu si in consecința: Constata ca după defuncții: H. V. decedat in 1945; H. Aspazia, decedata in 1991, au rămas următorii moștenitori cu următoarele cote: 1. H. G. -fiu - cota 1/3; 2. H. A. - fiu - cota 1/3; 3. H. V. - cota 1/3. Masa succesorala se compune din: [...] 4. Par.29/2 si 34/3 vatra satului CF. 295 Burla”.

- sentința civilă nr. 1568 din 05.07.1995, data in dosar nr.1052/1993, definitiva si irevocabila, este: „admisă acțiunea pentru partaj succesoral formulată de reclamantul H. G., domiciliat in ., împotriva paraților H. V. si H. A. cu același domiciliu si in consecința: Atribuie loturile pârtilor prevăzute in raportul de expertiza a expertului Teleaga I. si in planul de situație anexa la raport”;

- raportul de Expertiza - realizat in Dosar Nr. 1052/1993 de inginerul Teleaga I., parte integranta a Sentinței civila nr. 1568 din 05.07.1995, data in dosar nr.1052/1993, la punctul II, lit. b) – „LOTIZAREA” se arata ca: „Lotul II îl primește pârâtul H. V. in valoare de_ compus din pf. 29/2 si 34/3 arabil = 0,36 Ha”;

- certificatul de calitate de moștenitor nr.211 din data de 16.11.2006 s-a stabilit calitatea de moștenitori legali ai defunctului H. V. decedat la data de 30.06.2004 cu ultimul domiciliu in Corn. Burla, Jud. Suceava, a mea - H. N. in calitate de fiu si a lui H. V. in aceeași calitate. Ulterior, prin Certificatul de moștenitor suplimentar nr.128 din data 11.08.2014 a fost stabilita masa succesorala rămasa după defunctul tată H. V. constatându-se ca în masa succesorala a rămas si suprafața de teren ce a făcut obiectul cererii de intabulare si anume: „teren arabil in suprafața de 3600 (trei mii sase sute) mp. identic cu PF nr.29/2 si nr.34/3, situat in intravilan corn. Burla . satului, La Cimitir, jud. Suceava”menționându-se clar ca: „ Dreptul de proprietate asupra acestor terenuri a fost dobândit de către defunctul H. V. prin partaj succesoral judiciar in baza sentinței civile nr.1568/05.07,1995 pronunțata de Judecătoria Rădăuți in dosarul nr.1052/1993 cu raportul de expertiza a expertului Teleaga Iloan si planul de situație anexa la raport, întocmit la Rădăuți, in data de 25.06.1995 in dosarul nr.1052/1993;”

- prin declarația autentificata sub numărul 3146/11 august 2014 de Societatea Profesionala Notariala Fomin si Asociații, data pentru a servi la O.C.P.I. Suceava, Biroul de C. si Publicitate Imobiliara Rădăuți, subsemnatul H. N. împreuna cu fratele meu H. V. a consimțit la intabularea lor in calitate de proprietari a imobilului constând in teren arabil in suprafața de 3600 (trei mii șase sute) mp. identic cii PF nr.29/2 si nr.34/3, situat in intravilan corn. Burla . satului, La Cimitir, jud. Suceava, dobândit prin moștenire in baza certificatului de moștenitor suplimentar nr.128/11.08.2014 (dosar nr.141/2014), teren pe care îl dețin si pentru care plătesc la zi taxele si impozitele datorate statului - conform si Certificatului de atestare fiscal pentru persoane fizice eliberat de Primaria Comunei Burla. Faptul ca H. N. a fost introdus ca si pârât in prezenta cauza este o situație pur formală, intre ei neexistând vreun conflict sau vreo stare „contencioasă” - drept dovada si declarația antemenționata. Cererea formulate de înscriere a dreptului de proprietate vizează înscrierea lor ca si coproprietari;

- planul (in vederea intabularii) de amplasament si delimitare a imobilului identic cu PF nr.29/2 si nr.34/3 din CF a corn. Cad. Burla, plan avizat de O.C.P.I.Suceava, în teren real existenta suprafața de 3380 mp. formându-se noul corp de proprietate cu nr. cadastral_ a UAT Corn. Burla, realizându-se si planul de încadrare in zona si tabelul de mișcare parcelara;

Ca urmare, datorită naturii lor derogatorii, toate aceste reglementări au un caracter special în raport cu dispozițiile generale privind procedurile necontencioase cuprinse în codul de procedură civilă la art. 527-540, fiind de observat că în art. 536 alin. 2 din Codul de procedură civilă se prevede că „materiile necontencioase cu privire la care legea prevede o procedură specială rămân supuse acelor dispoziții, care se vor completa cu cele ale prezentei cărți”. Or, procedura de înscriere în cartea funciară este guvernată de regulile cuprinse în Legea nr. 7/1996, republicată, și de actele normative emise în baza el, iar numai în măsura în care acestea nu prevăd nimic, legea este completată cu dispozițiile generale în materie necontencioasă prevăzute în Codul de procedură civilă.

Reiterează prin prezenta cerere de apel si criticile aduse ÎNCHEIERII DE RESPINGERE NR._ A B.C.P.I. RADAUTI menținută prin încheierea de reexaminare nr._ a Registratorului -Sef se face o interpretare greșita a art.893 si 894 N.C.C. in condițiile in care art.885 NCC „Dobândirea si stingerea drepturilor reale asupra imobilelor” alin.l) stabilește clar ca: „Sub rezerva unor dispoziții legale contrare, drepturile reale asupra imobilelor cuprinse in cartea funciara se dobândesc, atât intre parți, cat si față de terți, numai prin înscrierea lor în cartea funciara, pe baza actului sau faptului care a justificat înscrierea si art.4) „Hotărârea judecătoreasca definitiva [...] va înlocui acordul de voința sau, dupa caz, consimțământul titularului”. Cum în cazul de față actul prin care autorul lor a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului a cărui înscriere in cartea funciara a solicitat-o este o hotărâre judecătoreasca definitiva si irevocabila si anume Sentința civila nr. 1568 din 05.07.1995, data in dosar nr.l052/1993,in aplicarea textelor de legale antementionate nu exista nici un impediment la înscrierea dreptului de proprietate al lui si al fratelui sau asupra imobilului ce face obiectul cererii. De asemenea, prin soluția data au fost ignorate prevederile art. 887 NCC „Dobândirea unor drepturi reale fără înscriere” alin.(l)”Drepturile reale se dobândesc fără înscriere în cartea funciara când provin din moștenire [...]” coroborate cu prevederile art. 888 NCC „înscrierea in cartea funciara se efectuează în baza înscrisului autentic notarial, a hotărârii judecătorești ramase definitive, a certificatului de moștenitor... ]”.

Încheierea de reexaminare nr._ a Registratorului - Sef al B.C.P.I. Rădăuți aduce o noua motivare soluției de respingere a cererii de intabulare a imobilului nr._, prin raportare la dispozițiile art.77 din LEGEA 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii 287/2009 privind Codul Civil si Art. 17 din Decretului Lege 115/1938, motivare care se circumscrie, de esența, ideii ca sentința de partaj pronunțata nu este opozabila vechiului proprietar înscris in C.F. 295 Burla - Georgi a lui S. Woloszyn, autor al lor pe linie paternă. Aceasta motivare este greșita pentru următoarele considerente:

Registratorul - Sef încălca legea lipsind de putere o hotărâre judecătoreasca, încălcând astfel dispozițiile alin.2 al art.435 Noul Cod de Procedura civila „Hotărârea este opozabilă oricărei terțe persoane atât timp cât aceasta din urmă nu face, în condițiile legii, dovada contrară.”Mai mult instanța civila nu ar fi putut, chiar la nivelul anului 1995, sa dispună partajarea unor bunuri care nu au aparținut sau nu se aflau in patrimoniul autorilor după care s-a realizat partajul la momentul decesului acestora. Astfel sentința civila pronunțata este constatatoare de drepturi si pentru moștenitori, puterea acestei sentințe nerezumându-se după cum susține registratorul - sef doar la a: „ atesta modalitatea partajării averii in raport de autorii H. V., decedat in 1945 si H. Aspazia, decedata in anul 1991”. Din punctul lor de vedere registratorul-sef nu face altceva decât sa nege puterea si efectele sentinței de partaj invocate ca temei al înscrierii dreptului de proprietate in favoarea lor.

In ceea ce privește efectele hotărârii judecătorești, a se reține sa rețineți ca actul jurisdicțional produce pe lângă efectele obligatorii între parți, întemeiate pe principiul relativității si efecte de opozabilitate fata de terți. Hotărârea nu poate fi ignorata de terți sub motiv ca nu au participat în procesul finalizat prin adoptarea, ei. Față de acestea însa, hotărârea se va opune cu valoarea unui act juridic si cu valoarea unul mijloc de proba, respectiv o prezumție. Pentru ca acel proprietar tabular Georgi a lui S. Woloszyn nu a participat la dezbaterea judiciara finalizata prin hotărârea judecătoreasca de partaj ce i se opune si astfel, nu si-a putut face propriile apărări, el sau moștenitorii acestuia aveau si au posibilitatea ca în cadrul unei alte proceduri judiciare să-si formuleze probe pentru a răsturna prezumția care în raport cu ei are doar valoare relativa. Insa, a se remarca ca nu au fost formulate si nu exista până in acest moment probe de natura sa răstoarne situația reținuta de instanța cu ocazia judecării acțiunii de partaj, iar simpla invocare a inopozabilității nu poate fi reținuta, conform argumentelor expuse anterior. Hotărârea judecătoreasca de partaj, irevocabila, intrata in puterea lucrului judecat, este opozabila si terțului, chiar daca nu a fost parte in proces, întrucât potrivit art.1200 pct.4 Cod Civil de 1864 - aplicabil in cauza la momentul pronunțării sentinței civile de partaj, statuările instanțelor judecătorești au valoarea unor prezumții legale, provin de la o putere publica si se răsfrâng indirect si asupra terților. Mai mult registratorul de carte funciara nu se poate substitui persoanei unui terț, așa cum o face prin încheierea de reexaminare atacata „ Insa sentința civila nr.1568/05.07.1995 nu este pronunțata împotriva proprietarului tabular, care ar fi trebuit sa refuze acordul de voința”.

In condițiile in care el, in calitate de solicitant al înscrierii a respectat prin documentația depusa toate prevederile legale in materie precum si cerințele impuse de Legea 7/1996, soluția de respingere data in temeiul art. 30 din lege este nelegală, de asemenea și soluția pronunțată prin sentința apelată.

Față de toate aceste aspecte, solicită admiterea prezentului apel.

Intimații, deși legal citați, nu s-au prezentat în instanță și nici nu au depus la dosar întâmpinare.

Examinând sentința, prin prisma motivelor de apel invocate și în raport de ansamblul probelor ce s-au administrat în dosar, tribunalul reține că petentul H. N. a formulat plângere împotriva încheierii nr._ din data de 14.11.2014 a Oficiului de cadastru și publicitate imobiliară - Biroul Rădăuți, pronunțată în dosarul nr._/14.11.2014, prin care a fost respinsă cererea privind prima înscriere a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 3380 mp. situat în intravilanul comunei Burla, jud. Suceava, susținând că la data de 25.08.2014 prin cererea înregistrată sub nr._ din data de 25.08.2014 a solicitat înscrierea în Cartea Funciară a dreptului de proprietate pentru imobilul cu nr. cadastral_ în suprafața măsurată de 3380 mp., în acte de 3600 mp., parte din p. f. 29/2 și p. f. nr. 34/3, ambele înscrise în CF 295 a . căror proprietar este în baza sentinței civile definitive și irevocabile nr. 1568 din 05.07.1995, din dosarul nr. 1052/1995, încheierii din 23.09.1994, din dosarul nr. 1052/1995, Certificatului de Moștenitor nr. 128 din 11.08.2014, Certificatului de Moștenitor nr. 211 din 16.11.2006 și Certificatului de Moștenitor nr. 138/31.08.2009.

Prin încheierea dată în ședința publică din data de 29 martie 1994 a Judecătoriei Rădăuți, din dosarul nr. 1052/1995 a fost „admisă în principiu acțiunea pentru partaj succesoral formulată de reclamantul H. G., domiciliat în comuna V., ., împotriva pârâților H. V. și H. A., cu același domiciliu și, în consecință, s-a constatat că după defuncții H. V., decedat în 1945, și H. Aspazia, decedată în 1991, au rămas următorii moștenitori cu următoarele cote: 1. H. G. - fiu - cota 1/3; 2. H. A. - fiu - cota 1/3; 3. H. V. - cota 1/3. Masa succesorală se compune din: [...] Par.29/2 si 34/3 vatra satului CF. 295 Burla".

În motivarea apelului s-a arătat că instanța de fond a soluționat plângerea formulată fără a intra în cercetarea fondului, pronunțându-se practic pe o excepție a inadmisibilității plângerii, excepție pe care nu a invocat-o din oficiu și pe care nu a pus-o în discuția părților, situație în care apreciază că în prezenta cauză, prin raportare la prevederile art. 480 alin. 3, teza I, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va judeca procesul, evocând fondul.

Din conținutul sentinței apelate reiese că s-a procedat la soluționarea plângerii pe o excepție neinvocată și pusă în discuția părților, respingându-se acțiunea pe fond ca inadmisibilă. Inadmisibilitatea este o excepție de ordine publică, putând fi invocată de părți sau de instanță, din oficiu, în orice stare a pricinii. Principiile contradictorialității, cel al oralității și asigurarea dreptului la apărare au fost grav încălcate în prezenta cauză, întrucât la termenul la care s-au finalizat dezbaterile, instanța nu a pus în discuție, din oficiu, excepția inadmisibilității acțiunii. În această manieră au fost încălcate prevederile art. 237 alin. l și 2 Cod procedură civilă care prevăd că în etapa de cercetare a procesului se îndeplinesc, în condițiile legii, acte de procedură la cererea părților ori din oficiu, pentru pregătirea dezbaterii în fond a procesului, daca este cazul, iar în vederea realizării acestui scop instanța. va rezolva excepțiile ce se invocă ori pe care le poate ridica din oficiu. În conformitate cu prevederile art. 248 alin. l Cod procedură civilă instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, excepțiile putând fi unite cu administrarea probelor, respectiv cu fondul cauzei, numai dacă pentru judecarea lor este necesar să se administreze aceleași dovezi ca și pentru finalizarea etapei cercetării procesului sau, după caz, pentru soluționarea fondului.

Prin raportare la prevederile art. 480 alin. 3, teza I Cod procedură civilă, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va judeca procesul, evocând fondul.

Potrivit art. 31 al.3 din Legea nr.7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare, legea aplicabilă în cauză față de prevederile art. 76 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, împotriva încheierilor registratorului șef emise potrivit al. 2 cei interesați sau notarul public pot formula plângere în termen de 15 zile de la comunicare.

În conformitate cu dispozițiile textului de lege citat, plângerea împotriva încheierii de carte funciară reprezintă o procedură specială prin care persoana nemulțumită poate contesta înscrierea, respectiv intabularea, înscrierea provizorie și notarea, în cartea funciară, dacă în prealabil i-a fost respinsă cererea de reexaminare.

De asemenea, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, plângerea formulată împotriva unei încheieri de carte funciară este o procedură necontencioasă specială, așa cum s-a stabilit și prin Decizia nr. 72/2007 a Î.C.C.J dată în soluționarea recursului în interesul legii. În calea de atac a plângerii formulate împotriva unei încheieri de carte funciară exclusiv pe baza înscrisurilor transmise de biroul de carte funciară competent, fără a putea soluționa aspecte ce presupun rectificarea cărții funciare.

Având în vedere natura specială a plângerii împotriva încheierii de carte funciară, pe această cale poate fi contestată doar neconcordanța dintre înscrierea, respectiv, notarea suprapunerii în cartea funciară cu situația reală a imobilelor.

Nu pot face obiectul plângerii împotriva încheierii de carte funciară, chestiuni ce țin de analiza dreptului de proprietate.

Din această perspectivă, susținerile apelantului în sensul că prin încheierea de respingere nr._ a B.C.P.I. Rădăuți, menținută prin încheierea de reexaminare nr._ a Registratorului - Șef se face o interpretare greșita a art. 893 și 894 Cod procedură civilă, iar în cazul de față actul prin care autorul petentului a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului a cărui înscriere în cartea funciară a solicitat-o este o hotărâre judecătorească, definitivă și irevocabilă, respectiv sentința civilă nr. 1568 din 05.07.1995, dată în dosar nr.1052/1993, în aplicarea textelor de legale ante-menționate nu există nici un impediment la înscrierea dreptului de proprietate al petentului si al fratelui său asupra imobilului ce face obiectul cererii, nu prezintă relevanță pentru modul de soluționare a prezentului litigiu și nu poate conduce la adoptarea unei soluții contrare în cauză.

Art. 894 Cod procedură civilă statuează că în cazul în care un drept supus înscrierii în cartea funciară a făcut obiectul unor cesiuni succesive fără ca înscrierile să fi fost efectuate, cel din urmă îndreptățit nu va putea cere înscrierea dreptului în folosul său decât dacă solicită, odată cu înscrierea acestuia, și înscrierea dobândirilor succesive anterioare pe care le va dovedi cu înscrisuri originale sau copii legalizate, după caz.

Prin urmare, în mod corect registratorul OCPI Suceava a respins prima înscriere a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 3380 mp situat în ., solicitată de apelant, în considerarea prevederilor art. 894 Cod procedură civilă și art. 893 Cod procedură civilă care stabilesc că înscrierea unui drept real se poate efectua numai împotriva aceluia care, la data înregistrării cererii, este înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută și împotriva aceluia care, înainte de a fi fost înscris, și-a grevat dreptul, dacă amândouă înscrierile se cer deodată, motiv pentru care se constată că plângerea este nefondată..

Potrivit art. 481 Cod procedură civilă, apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situație mai rea decât aceea din hotărârea atacată, afară de cazul în care el consimte expres la aceasta sau în cazurile anume prevăzute de lege.

Prin sentința apelată s-a realizat soluționarea litigiului prin admiterea unei excepții ce nu a fost invocată și pusă în discuția părților, plângerea promovată de fiind respinsă ca inadmisibilă. În prezenta cale de atac s-a analizat fondul cauzei, constatându-se că plângerea este nefondată, astfel că, în baza dispozițiilor art. 480 Cod procedură civilă și în considerarea art. 481 Cod procedură civilă, Tribunalul va respinge apelul ca nefondat.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE :

Respinge apelul formulat de petentul H. N., domiciliat în mun. Rădăuți, .. 2, ., județul Suceava, împotriva sentinței civile nr. 756 pronunțată la data de 02.03.2015 de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimați fiind H. V., domiciliat în ., județul Suceava și O. de C. și Publicitate Imobiliară Rădăuți - Biroul de C. și Publicitate Imobiliară Rădăuți, județul Suceava, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 15.09.2015

Președinte, Judecător, Grefier,

I. M. I. G. S. A.

Red./Tehnored. I.M./5ex/27.11.2015

Judecător fond C. G. O.

← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1047/2015. Tribunalul...		Pretenţii. Decizia nr. 1099/2015. Tribunalul SUCEAVA →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Fond funciar. Decizia nr. 288/2015. Tribunalul SUCEAVA Abţinere. Decizia nr. 276/2015. Tribunalul SUCEAVA Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 611/2015. Tribunalul SUCEAVA Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1047/2015. Tribunalul SUCEAVA Pretenţii. Decizia nr. 1099/2015. Tribunalul SUCEAVA Revendicare imobiliară. Decizia nr. 438/2015. Tribunalul SUCEAVA Cauţiune. Decizia nr. 453/2015. Tribunalul SUCEAVA Contestaţie la executare. Decizia nr. 1173/2015. Tribunalul SUCEAVA