Uzucapiune. Decizia nr. 83/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 83/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 83/2015
Dosar nr._ - contestație în anulare -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 83
Ședința publică din data de 5 mai 2015
Președinte- T. M.
Judecător- D. D.
Judecător- M. C.
Grefier - P. T.
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de contestatoarea R. V., domiciliată în ..Suceava, împotriva deciziei civile nr.1563 din 4 noiembrie 2014 a Tribunalului Suceava (dosar nr._ *), intimați fiind R. R., R. O., P. V. A., P. M. I., C. I. a N., H. R. a T., H. L. a T., P. P. a lui I., U. Ș. și U. A..
Dezbaterile asupra contestației în anulare au avut loc în ședința publică din 28 aprilie 2015, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărîre și cînd din lipsă de timp pentru deliberare pronunțarea a fost amînată pentru astăzi 5 mai 2015.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra contestației în anulare constată:
Prin cererea înregistrată la data de 8 iunie 2012, reclamanta R. V. i-a chemat în judecată pe pârâții R. O., R. R., C. I. a N., H. R. a T., H. L. a T. și P. P. a lui I., solicitând ca prin hotărârea ce o va pronunța, să constate că def. P. T. a dobândit prin partaj voluntar dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 7492 mp teren cu nr. cadastral 31.478 din UAT F. Moldovei . fânaț din CF_ (944) F. Moldovei; să constate că reclamanta a dobândit terenul în suprafață de 7492 mp cu identificarea arătată mai sus, prin uzucapiune și să dispună întabularea reclamantei cu dreptul de proprietate astfel dobândit în CF.
În motivarea acțiunii, întemeiată în drept pe disp. prev. de art. 27, 28 din Legea nr. 115/1938, art. 1460, 1464, 1472 și urm. din Codul civil bucovinean și art. 1847 din Codul civil și Legea nr. 7/1996, reclamanta a arătat că terenul în suprafață totală de 7.492 mp se află în extravilanul comunei F. Moldovei, învecinându-se cu U. Ș., Fibel A. și o altă suprafață de teren proprietatea reclamantei, precizând că proprietara tabulară P. T. (născută R.) a dobândit terenul prin moștenire de la defunctul său soț P. V. a lui T.. Încă de la înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară, proprietarii tabulari și-au partajat voluntar terenul, neexistând neînțelegeri între ei. Că, P. T. s-a născut la data de 24 iunie 1877, iar după decesul soțului său, s-a căsătorit cu Ș. D. la data de 19 mai 1919. Că, P. T. a fost soră cu bunicul lui R. G., soțul reclamantei, decedat în anul 2010, iar în calitate de moștenitori au rămas reclamanta și pârâții, iar P. T. a decedat la data de 28 noiembrie 1968.
A mai arătat reclamanta că terenul a fost folosit de ea peste 20 de ani, iar anterior soțul acesteia R. G., care a fost nepotul și singurul moștenitor al proprietarei tabulare P. T., fiind întrunite cond. prev. de art. 28 din Legea nr. 115/1938.
În dovedirea acțiunii s-a depus la dosar planul de situație al terenului, adeverința nr. 5093/2012 a Serviciului de Stare Civilă a Primăriei F. Moldovei, potrivit căruia în evidență figurează înscrisă căsătoria încheiată la data de 19 mai 1919 între Ș. D. și soția sa Achilina, născută Z., născută la 25 octombrie 1887 și T., văduvă după V. T. P., născută R., la data de 24 iunie 1877, certificatul de deces a lui R. G., certificatul de căsătorie al acestuia și certificatul de deces a lui Ș. T..
Ulterior, a fost introdusă în cauză în calitate de pârâtă, numita T. (P.) M. I., în calitate de moștenitoare a pârâtului P. P. a lui I..
La data de 25 septembrie 2012, U. Ș. și U. A., au formulat cerere de intervenție principală prin care au solicitat respingerea acțiunii reclamantei, cu motivarea că aceasta a solicitat să se constate că este proprietara unor imobile ce sunt folosite de U. Ș. și A., ce le-au dobândit în baza certificatului de moștenitor nr. D 928 din 19 iulie 1995 emis după defunctul P. P., că terenul dobândit după acesta se compune din suprafața de 10 ha fânaț, cât și o altă suprafață de un ha situată la locul „Runc”, menționând că după P. P. au rămas și alți moștenitori ce nu au fost citați în prezenta cauză.
Alăturat cererii de intervenție s-a depus certificatul de moștenitor nr. D 928/1995 după defunctul P. P., decedat la data de 9 noiembrie 1992, un proces verbal de punere în posesie încheiat la 15 iulie 1992, privind Legea 18/1991, cu privire la un teren agricol proprietatea moștenitorilor lui P. P., o schiță privind o suprafață de teren fără identificări cadastrale și tabulare, un plan de situație pentru suprafața din litigiu, întocmit la 2 noiembrie 2011, cât și rezoluția nr. 573/P/2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, prin care s-a confirmat neînceperea urmăririi penale față de R. V. și U. Ș., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 220 și respectiv 271 Cod penal.
Prin întâmpinarea depusă la data de 18 octombrie 2012, reclamanta referindu-se la cererea de intervenție formulată de U. Ș. și A., a solicitat respingerea cererii de intervenție, invocându-se excepția lipsei interesului legitim în promovarea unei astfel de cereri.
În motivare, s-a arătat că din certificatul de moștenitor nr. D 928/1995 rezultă că mai fac parte din masa succesorală după P. P., suprafața de 100.000 mp teren fânaț și pășune, dobândit prin moștenire după bunica sa P. M. și tatăl său P. I., în baza actului de expediție nr. 7043/1939, iar potrivit extrasului CF nr. 944 F. Moldovei, ce a stat la baza întocmirii planului de situație din prezenta cauză, P. P., autorul intervenienților figurează ca proprietar tabular cu cota de 8/24, iar înscrierea dreptului de proprietate s-a făcut în baza contractului notarial de înzestrare din anul 1938 și nu în baza actului de expedițiune nr. 7043/1939, astfel că în aceste condiții, intervenienții nu justifică un interes în prezenta cauză.
S-a mai arătat că terenul din litigiu a fost dobândit în urma unui partaj cu ceilalți proprietari tabulari ai CF 944 F. Moldovei, că terenul se învecinează și cu un teren proprietatea intervenienților, însă aceștia sunt în eroare cu privire la obiectul prezentei cereri, în condițiile în care reclamanta folosește terenul din litigiu ca o adevărată proprietară, nefiind tulburată de nimeni în posesie.
Judecătoria C-lung Moldovenesc, prin sentința civilă nr.716 din 1 iulie 2014 a respins excepția invocată de pârâții U. Ș. și U. A. privind lipsa calității procesuale a reclamantei, ca tardiv formulată; a respins excepția invocată de reclamantă în legătură cu lipsa interesului legitim a pârâților: U. Ș. și U. A. de a formula cerere de intervenție, ca nefondată; a respins cererea de intervenție principală formulată de pârâții: U. Ș. și U. A., ca nefondată; a admis acțiunea și în consecință:
A constatat că defuncta P. T. a V. a dobândit dreptul de proprietate, prin partaj voluntar și ieșire din indiviziune, cu privire la suprafața de 7942 m.p. teren, identic cu . C.F._ a . (provenită din conversia de pe hârtie a CF 944 ), cu număr cadastral_ din UAT F. Moldovei;
A constatat că reclamanta R. V. a dobândit dreptul de proprietate, prin uzucapiunea prevăzută de art.28 din Legea 115/1938, cu privire la 7942 m.p. teren, identic cu . C.F._ a . ( provenită din conversia de pe hârtie a CF 944 ), cu număr cadastral_ din UAT F. Moldovei;
A dispus înscrierea dreptului de proprietate, astfel constituit, în registrul CF;
A obligat pe pârâții U. Ș. și U. A. să-i plătească reclamantei suma de 4500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
U. Ș. și U. A. au fost introduși în cauză în calitate de pârâți la data de 18 octombrie 2012 ( fila 78 din dosarul inițial ).
Potrivit art.136 din codul de procedură civilă anterior „excepțiile de procedură care nu au fost propuse în condițiile art.115 și art.132 nu vor mai putea fi invocate în cursul judecății, afară de cele de ordine publică, care pot fi invocate în cursul procesului, în cazurile și în condițiile legii” și cum, pârâții nu s-au conformat acestor prevederi soluția mai sus menționată se impune.
Tot astfel, excepția invocată de reclamantă prin întâmpinările depuse la dosar (fila 72 – 75 din dosarul inițial), privind lipsa interesului legitim al pârâților în a formula o cerere de intervenție în această cauză, a fost respinsă, întrucât aceștia își justifică interesul prin aceea că au solicitat să se constate că terenul ce face obiectul acestui dosar le-ar aparține în calitate de moștenitori ai defuncților: P. M. și I. P. și că, pe de altă parte, reclamanta nu a dovedit posesia în condițiile stabilite de lege.
Referitor la fondul cauzei, instanța – în raport și de criticile aduse prin decizia de casare, a reținut următoarele:
Așa cum s-a desprins din probatoriul administrat în cauză:
În CF 944 a . la nivelul anului 1923 (RGF 1113/1923) proprietari tabulari ai CF 944 sunt: T. a V. P., M. a T. P., I. a T. P., Iuona a lui N. C., R. a T. H. și L. a T. H., în timp ce în anul 1938 ( RGI 373/1938 ) în baza contractului notarial de înzestrare cu data Câmpulung 7 octombrie 1938 s-a intabulat dreptul de proprietate asupra a de 6/24 părți și respectiv 2/224 părți ( 8/24 părți în total ) aparținătoarei M. a lui T. P. și a lui I. a lui T. P. pentru P. a I. P..
Așadar, se poate desprinde, cu ușurință, ideea că la momentul în care cei doi testatori i-au dat numitului P. a lui I. P. cota lor din moștenire însumând 8/24 părți, între coindivizarii respectivului CF existase deja un partaj voluntar.
Această concluzie rezultă și din aceea că așa cum au declarat toți martorii și așa cum s-a concluzionat și în raportul de expertiză, terenul în litigiu a fost folosit de către P. V. și soția sa T., iar după decesul primului (survenit în primul război mondial) terenul i-a rămas soției sale T. care apoi s-a recăsătorit și a continuat să-l folosească și cu cel de-al doilea soț Ș. D. până în anul 1949 când a fost preluat de către Gostat, iar T. și D. Ș. au fost deportați la Sibiu.
După desființarea GAS – urilor (Gostat), Primăria comunei F. Moldovei i-a restituit reclamantei (nepoată a defunctei T.) ținând seama că ea a fost cea care a întreținut-o și înmormântat-o pe autoarea sa.
De altfel, a reieșit din probe că terenul a fost îngrădit și că în afară de reclamantă și autorii săi nici o altă persoană nu l-a folosit.
Este adevărat că martorii pârâților au relatat că o perioadă de vreo 2 ani de zile, după revoluție, persoanele din . părțile din proces ) pășunau animalele, însă, acest lucru nu poate fi considerat ca întreruperea cursului prescripției, câtă vreme la acea epocă nu se restituise terenul nici unei persoane ( exista incertitudine cu privire la acest aspect ).
Cu privire la condițiile necesare pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, instanța a constatat că reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 28 alin. 1 din Decretul-lege nr. 115/1938, potrivit cărora cel care a posedat un imobil în condițiile legii, timp de 20 ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, poate cere înscrierea dreptului uzucapat.
Textul legal reglementează uzucapiunea extratabulară, denumită astfel pentru că dobândirea dreptului de proprietate de către posesorul imobilului se face fără ca acesta să fi fost intabulat la începerea posesiei în cartea funciară.
Condițiile legale care trebuie îndeplinite pentru a putea invoca uzucapiunea extratabulară sunt: titularul dreptului intabulat în cartea funciară să fie decedat; uzucapantul sa posede imobilul timp de cel puțin 20 de ani de la moartea proprietarului tabular; posesia să fie utilă, indiferent de buna sau reaua-credință a posesorului.
În privința calităților posesiei pentru a fi utilă, sunt aplicabile dispozițiile art.1847 din Codul civil, Decretul-lege nr.115/1938 neavând prevederi speciale în acest sens.
Conform art.1847 din codul civil anterior (sub imperiul căruia s-au derulat raporturile juridice): „ca să se poată prescrie se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar, după cum se explică în următoarele articole”.
Așa cum s-a arătat dreptul autorilor pârâților este înscris în cartea funciară în baza contractului notarial de înzestrare din 07 octombrie 1938, dar, așa cum s-a menționat anterior, între autorii lor: M. a lui T. P. și I. a lui T. P. înscriși alături de ceilalți coindivizari în C.F. 944 la nivelul anului 1923 a avut loc un partaj voluntar rezultat din faptul că în ceea ce o privește pe autoarea reclamantei în persoana lui T. P., aceasta a stăpânit din totdeauna terenul ce face obiectul acestui dosar și care apoi i-a fost predată nepoatei sale, reclamanta pentru întreținerea pe care a făcut-o.
Așadar, posesia invocată de reclamantă în legătură cu perioada de 20 de ani de la moartea proprietarului tabular trebuie înțeleasă ca aceea de la proprietarii înscriși în cartea funciară, în raport de data când a avut loc partajul voluntar despre care s-a făcut vorbire și nu în raport de înscrierea în același CF a autorului pârâților, care au fost înzestrați, ulterior, efectuării partajului voluntar.
De altfel, martorii și expertul concluzionează că terenul este îngrădit și a fost folosit dintotdeauna de reclamantă și autorii săi.
Pentru aceste considerente acțiunea acesteia a fost admisă și în acest sens:
- a constatat că defuncta P. T. a V. a dobândit dreptul de proprietate, prin partaj voluntar și ieșire din indiviziune – conform art.730 și 728 din codul civil anterior - cu privire la suprafața de 7942 m.p. teren, identic cu . C.F._ a . ( provenită din conversia de pe hârtie a CF 944 ), cu număr cadastral_ din UAT F. Moldovei;
- a constatat că ea - reclamanta a dobândit dreptul de proprietate, prin uzucapiunea prevăzută de art.28 din Legea 115/1938, cu privire la 7942 m.p. teren, identic cu . C.F._ a . ( provenită din conversia de pe hârtie a CF 944 ), cu număr cadastral_ din UAT F. Moldovei și
În baza Legii 7/1996 privind publicitatea imobiliară a dispus înscrierea dreptului de proprietate, astfel constituit, în registrul CF.
În raport de această soluție, cererea de intervenție principală formulată de pârâți ( fila 49 dosar anterior ) prin care solicita să se constate că imobilele i-ar aparține lui în baza certificatului de moștenitor D 928 din 19 iulie 1995 apare ca nefondată și a fost respinsă ca atare.
Mai trebuie menționat că în CF vechi 4575 F. Moldovei, . de 10.000 mp este înscrisă pentru U. Ș. și U. A., iar restul terenului așa cum s-a menționat anterior este folosit de către reclamantă.
Tot astfel, trebuie arătat că fiecare dintre părțile din proces folosește anumite suprafețe de teren care se megieșesc încât printr-o hotărâre anterioară s-a stabilit linia de hotar dintre proprietățile lor.
Împotriva sentinței civile au declarat recurs pîrîții U. Ș. și U. A. criticînd-o pentru nelegalitate.
În motivare, au arătat că fără temei prima instanță a constatat că defuncta P. T. a V. a dobîndit dreptul de proprietate prin partaj voluntar și ieșire din indiviziune cu privire la suprafața de 7942 m.p. teren identic cu p.nr.1 fînaț din CF_ a ., cu nr.cadastral_ din UAT F. Moldovei întrucît, așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză și extrasul CF, această suprafață este o parte a parcelei nr.4059/6 din CF 944 . ai cărei proprietari sînt P. T., C. N. a I., Herghea Reveca a T., Herghea L. a T. și P. P. a I., fiecare proprietar fiind înscris cu cote părți indivize.
Au arătat că în mod greșit s-a reținut că I. P. și M. P. ar fi avut calitate de testatori pentru că actul vizează transmiterea înzestrării de la I. și M. P. către P. P.. Mai mult, din contractul de înzestrare rezultă că la data întocmirii, 1938, nu avusese loc un partaj voluntar cu privire la averea lui P. V. întrucît, M. P. care îl moștenise în calitate de mamă și I. P., care îl moștenise în calitate de frate, l-au înzestrat pe P. P. cu cota lor indiviză de 8/24 din suprafața totală de 32 ha 28 ari și 40 m.p. și nu cu o suprafață identificată separat.
Conform cu clauzele contractului, cota de 8/24 a rămas în stăpînirea Teodorei P. în virtutea dreptului de uzufruct viager și nu a unui partaj voluntar.
Conform certificatului de moștenitor nr.8 de calitate din 17.01.1997 P. T., devenită Ș. prin căsătorie, decedată la data de 18 noiembrie 1968, avusese toată averea confiscată în baza Decretului nr.115/1959, fiind moștenită de R. G., soțul decedat al reclamantei R. V., defuncta nemaifigurînd în registrul agricol, la decesul său, cu nici un fel de bunuri mobile sau imobile, conform adresei nr.7128 din 5 decembrie 2013 a Primăriei F. Moldovei.
Au precizat că nici unul din martorii audiați nu au făcut vorbire de existența unui partaj voluntar, pentru acesta neexistînd vreo probă scrisă și nici confirmarea de către toți moștenitorii.
În ceea ce privește ieșirea din indiviziune, susțin că aceasta nu a făcut obiectul cererii, fiind acordat, astfel, mai mult decît s-a cerut.
Un alt motiv de recurs vizează constatarea, ilegală, a faptului că reclamanta R. V. a dobîndit, prin uzucapiunea prev. de art.28 din D-L nr.115/1938 dreptul de proprietate asupra suprafeței de 7942 m.p. a ..
Au arătat că la decesul său, Ș. (P.) T. nu poseda bunuri mobile sau imobile, conform CM nr.8/17.01.1997, dar și declarațiilor martorilor care au relatat că terenul a fost posedat de P. T. pînă în 1949 cînd toate bunurile sale au fost preluate de stat, în mod abuziv.
Cum, terenul în litigiu, face parte din suprafața de 10 ha corespunzător cotei indivize de 8/24 ce a revenit lui P. P., acesta nu se identifică cu suprafața de 25 ha teren ce a făcut obiectul retrocedării lui R. G., soțul reclamantei, conform Legii nr.18/1991.
În dovedire, au depus la dosar înscrisuri (f.14-45).
Prin decizia civilă nr.1563 din 4 noiembrie 2014 a Tribunalului Suceava a fost admis recursul pîrîților, modificată sentința civilă și respinsă acțiunea ca nefondată.
S-a reținut că în cauză reclamanta R. V. a solicitat să se constate că defuncta P. T. a dobîndit prin partaj voluntar, dreptul de proprietate pentru suprafața de 7492 m.p. teren identic cu p._ din UAT F. Moldovei . din CF_ și că reclamanta a dobîndit prin uzucapiune această suprafață de teren, cu înscrierea în CF a dreptului astfel dobîndit.
Potrivit art.315(1) Cod procedură civilă, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii.
Astfel, cu privire la primul capăt de cerere, s-a dispus efectuarea probelor care să dovedească existența partajului voluntar în urma căruia defunctei P. T. i-ar fi revenit terenul în suprafață de 7492 m.p., ce reprezintă cota de 12/24 cu care figura înscrisă în CF, identificarea urmînd a fi făcută printr-o expertiză topo.
În rejudecare, prima instanță, deși reține că potrivit contractului notarial de înzestrare din 7 octombrie 1938 s-a intabulat dreptul de proprietate asupra a 6/24 părți și respectiv 2/24 părți (8/24 părți în total), ce aparținea M. a lui T. P. și a lui I. a lui T. P., pentru P. a I. P., constată existența partajului intervenit anterior acestei „testări” între coproprietarii CF 944 F. Moldovei, ignorînd raportul de expertiză și dispoziția actului de înzestrare invocat.
Astfel, din conținutul contractului de înzestrare din 7 octombrie 1938 (f.40), rezultă că P. a I. P. a primit zestre cota parte indiviză de 6/24 din ½ ce a aparținut transmițătoarei, M. a lui T. P. și cota indiviză de 2/24 din ½ ce a aparținut lui I. a T. P., din suprafața de 32 ha 28 ari și 40 m.p., cu înscrierea dreptului de uzufruct viager în favoarea Tudorei a lui C. R., căsătorită P..
Ulterior, T. P. s-a căsătorit cu Ș. D., iar suprafața de teren pe care a stăpînit-o a avut-o în virtutea dreptului de uzufruct și nu ca proprietară.
Conform adresei nr.7128 din 5 decembrie 2013, a Primăriei F. Moldovei, Ș. T., la decesul său, 18.11.1968, nu provenea înscrisă în registrul agricol cu bunuri mobile sau imobile.
Potrivit certificatului de moștenitor nr.8 de calitate, din 17 ianuarie 1997, întreaga avere a defunctului fusese confiscată la D.115/1959, ea fiind moștenită de către R. G., soțul decedat a reclamantei R. V..
În raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză se menționează că în anul 1923 proprietari tabulari în CF 944 sînt T. a V. P., M. a T. P., I. a T. P., I. a Nituca C., R. a T. H., L. a T. H..
Ori, suprafața de 7492 m.p. este identică cu parte din p.4059/6 din CF_ F. Moldovei, provenită prin convertire pe hîrtie a CF 944.
Așadar, din probele administrate în cauză și identificarea cadastrală a parcelei în litigiu nu rezultă că anterior înzestrării lui P. P. ar fi intervenit un partaj voluntar între coindivizarii parcelei 4059/6 din CF 944.
Nici declarațiile martorilor audiați în cauză nu sînt concludente cu privire la acest aspect, susținerile acestora fiind combătute de actul autentic de înzestrare și de adresa nr.7128 din 5 decembrie 2013 a Primăriei F. Moldovei.
Și martorul I. I. și Ș. E. sau P. V. precizează că reclamanta și defunctul ei soț au folosit terenul după 1990, niciunul dintre ei nefăcînd referire la existența unui partaj voluntar.
Nefiind dovedită îndeplinirea condițiilor partajului voluntar, în mod greșit prima instanță a constatat existența acestuia.
De asemenea, reținînd și ieșirea din indiviziune, a acordat mai mult decît s-a cerut.
Nici cererea privind dobîndirea dreptului de proprietate prin uzucapiune nu este fondată.
Cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.8 din 17 ianuarie 1997 și adresa nr.7128 din 5 decembrie 2013 a Primăriei F. Moldovei, la decesul său, în anul 1968 Ș. T. (T.) fostă P. nu poseda nici un bun imobil sau mobil.
Martorii audiați în cauză au declarat că terenul a fost în posesia defunctei Ș. T. pînă în anul 1949 cînd a fost trecut la stat, ceea ce exclude faptul ca reclamanta și soțul său să fi intrat în stăpânirea acestuia în anul 1968, după deces.
Terenul în litigiu face parte din suprafața corespunzătoare cotei indivize de 8/24 ce a revenit lui P. P. prin actul de înzestrare din suprafața de 32 ha 28 ari și 40 m.p., teren aflat în posesia lui P. T. în baza dreptului de uzufruct viager de la care s-a făcut preluarea la stat pentru constituirea Gostatului.
Este real că soțului reclamantei, R. G., i s-a reconstituit la Legea nr.18/1991 dreptul de proprietate pentru terenul ce a aparținut defunctei, în suprafață de 25 ha, conform titlului de proprietate nr. 111/1993, însă acest teren nu poate fi identic cu terenul primit zestre de P. P. care, ulterior desființării Gostatului, a revenit moștenitorilor acestuia, U. Ș. și U. A., conform certificatului de moștenitor din 19 iulie 1995. Punerea în posesie a acestora s-a făcut pentru suprafața de 10 ha corespunzător cotei indivize de 8/24 din 32 ha 28 ari și 40 m.p., ce cuprinde și terenul în litigiu.
Acest aspect, al individualității parcelelor reconstituite pentru R. G. prin titlul de proprietate nr.111/1993 și pentru U. Ș. și U. A. conform certificatului de moștenitor reiese și din raportul de expertiză, precum și din faptul că în titlul de proprietate al reclamantei suprafața de 25 ha teren se învecinează și cu P. P..
De altfel, prin declarația olografă dată în dosarul nr.479/P/2010 (f.35), reclamanta R. V. a arătat că prin 1994-1995 a dat în schimb teren lui U. Ș., pentru a putea păstra terenul de sub construcții, ceea ce dovedește că terenul în litigiu nu provine cu titlu de moștenire după Ș. T..
Nefiind dovedite îndeplinirea condițiilor art.28 din D-L nr.115/1938, în mod greșit prima instanță a reținut dobîndirea dreptului de proprietate al reclamantei prin uzucapiune extratabulară dispunînd, implicit, înscrierea dreptului astfel dobîndit pe numele reclamantei.
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava, petenta R. V. a formulat contestație în anulare solicitînd desființarea deciziei civile nr.1563 din 4 noiembrie 2014 a Tribunalului Suceava și în rejudecare, respingerea recursului ca nefondat.
În motivare, a arătat că instanța de recurs a apreciat greșit probele aflate la dosarul cauzei și în fapt, terenul în litigiu, în suprafață de 7492 m.p. se află în extravilanul localității F. Moldovei, se învecinează cu proprietatea lui U. Ș., Fibel A. și al lot al reclamantei; că în CF nr._ (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. 944) a ., pentru ., figurează ca proprietari tabulari:
- P. T. a lui V. – decedată la data de 28.11.1968 (căsătorită Ș.)
- C. Iuona a N., - decedată la data de 21.04.1931
- H. R. a T.,
- H. L. a T., - decedată la data de 26.04.1986 înscriși în baza unui act din 17.10.1922 și
- P. P. a lui I., înscris în baza unui act din 07.10.1938, - decedat la data de 09.11.1992.
Proprietara tabulară P. T. (născută R., recăsătorită Ș.) a dobândit această suprafață de teren prin moștenire de la soțul său decedat, P. V. a lui T.. Încă de la înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară, proprietarii tabulari și-au partajat în mod voluntar această suprafață de teren, neexistând niciodată certuri s-au neînțelegerii între aceștia.
Aceasta s-a născut la data de 24 iunie 1877. După decesul soțului său, aceasta s-a recăsătorit cu Ș. D. la data de 19 mai 1919. P. T. a fost soră cu bunicul lui R. G., soțul reclamantei, care a decedat în 2010 și în calitate de moștenitorii a rămas reclamanta și pârâții R. O., R. R..
Potrivit certificatului de deces aceasta a decedat la data de 28 noiembrie 1968.
Această suprafață de teren a fost folosită de către reclamantă de peste 20 de ani și anterior soțul acesteia. R. G., nepotul și singurul moștenitor a proprietarei tabulare, P. T., a folosit-o ca un adevărat proprietar.
Deoarece au trecut peste 20 de ani de la moartea acestor proprietari tabulari al C.F-ului nr. 944 a ., apreciază că sunt întrunite în cauză dispozițiile art. 28 din Decretul-Lege nr. 115/1938.
Art. 28 – Decretul-Lege nr. 115/1938: „Cel ce a posedat un bun nemișcător în condițiunile legii, timp de 20 de ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat”.
Așa cum a arătat și întreaga suprafață de teren a fost folosită de către reclamanta și defunctul ei soț din anii 1990, ca adevărați proprietari și nefiind tulburați de nimeni în posesie.
Art. 1847 C.civ.: „Ca să se poată prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar..”.
În această cauză au existat două perioade a intervenirii posesiei, respectiv, una anterior înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară și una, ulterioară, până la naționalizare.
Încă din anul 1990, această suprafață de teren a fost dată în posesia reclamantei și a soțului acesteia de către Primăria F. Moldovei, pârâtul primind o suprafață de teren limitrofă cu cea din litigiu, după autorul său P. P..
Încă din anul 1992, reclamanta exercită o posesie continuă, până la această dată, dovadă stând și procesul verbal de cumpărare nr. 1896 din 24.06.1993 a saivanului de animale ce se află pe acest teren de la S.C. B. S.A. Rădăuți, cea care l-a edificat în anii comunismului.
Pârâtii U. nu au întrerupt în nici un fel acest termen de prescripție de 20 de ani, neînțelegerile dintre aceștia intervenind după împlinirea termenului, în urmă cu un an doi.
Atât reclamanta, cât și autorii acesteia au exercitat o posesie utilă și sub nume de proprietar asupra întregii suprafețe de teren, înscriindu-și această suprafață de teren în registrul agricol și plătind impozit an de an.
Proprietarii tabulari C. Iuona a N., H. R. a T. și H. L. a T., înscriși în baza unui act din 17.10.1922, potrivit adeverinței emise de către Primăria F. Moldovei nu figurează înscriși în ultimii 20 de ani în registrele primăriei, nefiind cunoscuți pe raza comunei.
Aceștia nu au folosit niciodată suprafață de teren din litigiu.
Celălalt proprietar tabular, P. P. este decedat și în calitate de moștenitor au rămas pârâții U. Ș. și U. A..
Între P. T., care este înscrisă în C.F. nr. 944 a . din anul 1922 și P. P., înscris în anul 1938 a existat un partaj voluntar fiecare folosind loturi bine determinate.
Martorii propuși de reclamantă pentru dovedirea acestei suprafețe de teren au arătat cele susținute de ea în acțiune.
Din declarația martorei P. V., în vârstă de 77 de ani – fila 144 dosar – rezultă că autoarea reclamantei, P. T. a avut în loc. F. Moldovei, . ha teren inclusiv pădure și la locul Lângă Târlă a avut circa 75 ari de teren.
A arătat că această suprafață de teren a fost folosită de P. T. până în anul 1970 și ulterior de către soțul reclamantei R. G. care era nepotul acesteia, până la data decesului, reclamanta fiind cea care folosește terenul din 1991 până în prezent.
Și din declarația martorului I. I., în vârstă de 77 de ani – fila 133 - vecin cu părțile, rezultă posesia continuă și netulburată a acestei suprafețe de teren, de peste 50 de ani. Acesta a arătat că pârâții U. au o suprafață de teren învecinată cu cea din litigiu și nu au folosit niciodată acești 75 de ari.
Pârâtul U. Ș. folosește o suprafață de teren învecinată cu cea din litigiu și nu a pretins niciodată vreun drept de proprietate asupra acestei suprafețe, el fiind moștenitorului lui P. P..
Declarația martorei propusă a fi audiată de către pârâtul U. Ș. - F. Ș.- fila 145 dosar – persoană în vârstă de 59 de ani, care locuiește în localitatea F. Moldovei doar de 5 ani, nu poate fi reținută în această cauză, nefiind concludentă și nici reală. Aceasta a relatat doar fapte pe care aceasta le-a auzit, nu constatat personal.
Prin apărările formulate U. Ș. și U. A., arată că folosesc aceste imobile în baza certificatului de moștenitor nr. D 928 din 19.07.1995, emis după defunctul P. P..
Potrivit acestui certificat, ei au moștenit suprafața de 10 ha (pct. 2 din certificat) teren învecinat cu terenul proprietatea lui A. Rarița, Ț. V., P. V. și Ț. V..
Totodată se arată că au moștenit si suprafața de 1 ha teren pădure (pct. 3 ) la „Runc”, învecinat cu teren pădure al statului și A. Rarița.
Potrivit certificatului de moștenitor nr. D 928 din 19.VII.1995, la pct. 2 se reține că fac parte din masa succesorală suprafața de 100.000 mp tern fânaț și pășune, teren dobândit prin moștenire după bunica s-a P. M. și tatăl său P. I., în baza actului de expedițiune nr. 7043 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc din 09.III.1939.
A rugat a se observa că, potrivit extrasului de C.F. nr. 944 a ., ce stă la baza planului de situație din acest dosar, este adevărat că defunctul P. P., autorul intervenienților - pct. 5 – figurează ca și proprietar tabular.
Dar, a se observa că, acesta deține doar o cotă de 8/24 și înscrierea dreptului de proprietate în această carte funciară s-a făcut în baza contractului notarial de înzestrare cu data Câmpulung din 07.109.1938 și nu în baza actului de expedițiune nr. 7043 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc din 09.III.1939.
Mai mult prin Hotărârea nr. 371 din 26.09.1994 a Comisiei Județene Suceava s-a dispus anularea reconstituirii dreptului de proprietate pentru P. P. cu suprafața de 10 ha.
Totodată prin Hotărârea nr. 1858 din 13 iunie 1995 a Comisiei Județene Suceava s-a dispus anularea titlului de proprietate nr. 309 din 23.08.1993 emis pentru P. P., întrucât prin Hotărârea nr. 371 din 26.09.1994 a Comisiei Județene Suceava s-a dispus anularea reconstituirii dreptului de proprietate pentru P. P. cu suprafața de 10 ha.
În aceste condiții procesul verbal de punere în posesie din 15.07.1992 depus la dosar de către intervenient a fost anulat, în condițiile în care și titlul de proprietate emis în baza acestui proces verbal de punere în posesie a fost anulat.
În alte ordine de idei, așa cum a arătat și în acțiune, terenul în suprafață de 7.492 mp cu numărul cadastral 31.478 din U.A.T. F. Moldovei - . fânaț, formată din divizarea parcelei nr. 4059/6 din C.F. nr. 31.249 (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. 944) a ., a fost dobândit de către defuncta Pomhaci T., prin partaj voluntar intervenit între aceasta și ceilalți proprietari a C.F. nr. 944 a ..
Acesta se învecinează cu proprietatea lui U. Ș., Fibel A. și a reclamantei și în nici un caz nu se regăsesc vecinii indicați de către pârâtul U. Ș..
Este adevărat că, pârâții dețin o suprafața de teren în vecinătate, dar în nici un caz nu este vorba de terenul în litigiu.
Ambele suprafețe de teren au fost măsurate de către inginerii din cadrul Primăriei F. Moldovei și potrivit planului de situație a rezultat o suprafață de 103.791 mp, față de 100.000 mp pentru care a arătat acte de proprietate.
După promovarea acestei acțiuni, pârâtul U. Ș. și A. a introdus pe rolul acestei instanțe o altă acțiune, având ca obiect grănițuire, în care R. V. a arătat că este de acord cu aceasta, raportat la actele de proprietate.
Mai mult și reclamanta deține încă o suprafață de teren în vecinătate pe care există mai multe construcții edificate de peste 30 de ani.
Planul de situație depus la dosarul cauzei îndeplinește toate condițiile prevăzute de legea nr. 7/1996 cu modificările ulterioare. Mai mult acesta a fost înregistrat în baza de date a O.C.P.I. Suceava sub numărul 1857/2012, înregistrare care îi atestă valabilitatea.
Prin sentința civilă nr.279 din 11 martie 2014 pronunțată în dosarul nr._ rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea contestație în anulare – decizia nr.1403 din 23 septembrie 2014 s-a admis în parte acțiunea formulată de U. Ș. și A. și s-a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților pe limita deja existentă și materializată în planul de situație întocmit de P. O. (fila 130–132), anexa I (fila 134), prin punctele 120 – 122 –_ – 204 – 201 – 197 – 13 – 16 – 33. Această linie de hotar s-a stabilit față de proprietatea actuală a părților, inclusiv această suprafață de teren din litigiu.
Pentru aceste motive, solicită admiterea contestației în anulare formulate și rejudecarea recursului.
A criticat și calculul greșit al cheltuielilor de judecată.
A invocat prev.art.317 și 318 Cod procedură civilă.
Verificînd contestația în anulare, tribunalul constată că este nefondată.
Pentru a putea fi admisă contestația în anulare îndreptată împotriva unei decizii pronunțate de o instanță de recurs, este necesar ca eroarea materială gravă, invocată de o parte, să privească o problemă de procedură.
Prin urmare, greșelile instanței de recurs trebuie să fie greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor, sau de interpretare a dispozițiilor legale.
Așadar, folosirea contestației în anulare poate fi justificată doar de circumstanțe esențiale și imperative și de nevoia de a asigura un just echilibru între interesele și efectivitatea sistemului judiciar.
Principiul securității raporturilor juridice prevăzut de CE nu permite niciuneia dintre părți să solicite desființarea unei hotărîri irevocabile cu scopul de a obține o rejudecare și o nouă analiză a cauzei, puterea de control a instanței de retractare putînd fi exercitată doar pentru îndreptarea erorilor justiției și nu pentru a efectua o nouă analiză a cauzei.
Cum, motivele invocate de contestator privesc chestiuni de fond, de analizare și apreciere a probelor, dar și a dispozițiilor legale pe care instanța și-a întemeiat hotărîrea, contestația în anulare nu poate fi primită.
Relativ la cheltuielile de judecată, se are în vedere că au fost calculate conform cu dovezile depuse la dosar, constînd în chitanțe doveditoare ale plății taxei judiciare de timbru și a onorariului avocaților din toate ciclurile procesuale.
Nefiind date motivele invocate, tribunalul va respinge contestația în anulare ca nefondată.
Fiind în culpă procesuală, în baza art.274 alin.1 Cod procedură civilă, contestatoarea va fi obligată să plătească intimatului U. Ș. cheltuieli de judecată în sumă de 1.000 lei.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea R. V., domiciliată în ..Suceava, împotriva deciziei civile nr.1563 din 4 noiembrie 2014 a Tribunalului Suceava (dosar nr._ *), intimați fiind R. R., R. O., P. V. A., P. M. I., C. I. a N., H. R. a T., H. L. a T., P. P. a lui I., U. Ș. și U. A..
Obligă contestatoarea R. V. să plătească intimatului U. Ș. cheltuieli de judecată în sumă de 1.000 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 mai 2015.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
T. M. D. D. M. C. P. T.
Red. T.M.
Tehnored.P.T.
– Ex.2 – 4 iunie 2015
| ← Pretenţii. Decizia nr. 471/2015. Tribunalul SUCEAVA | Servitute. Decizia nr. 282/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
