Acţiune posesorie. Decizia nr. 322/2015. Tribunalul SUCEAVA

Comentarii

0

Decizia nr. 322/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 22-05-2015 în dosarul nr. 322/2015

Dosar nr._ acțiune posesorie

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 322/2015

Ședința publică de la 22 Mai 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE V. O. D.

Judecător A. I. M.

Judecător L. A.

Grefier L. A.

Pe rol, judecarea recursului declarat de către pârâții I. I. C., I. F. ambii domiciliați în C. Luncii, jud Suceava și de către reclamanții T. E. și T. A. E. ambii domiciliați în C. Luncii, ., jud Suceava, împotriva sentinței civile nr. 385 din data de 9 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, intimați fiind pârâții A. V.-comuna C. Luncii, . Suceava, M. M.-Suceava, ., ., ., C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava-Suceava, jud Suceava, C. pentru aplicarea Legilor fondului funciar C. Luncii-C. Luncii, jud Suceava, B. A.-. Suceava și Instituția P. Suceava-Suceava, jud Suceava.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei se prezintă avocat N. L. pentru recurenții reclamanți, intimata pârâtă M. M., lipsă fiind celelalte părți.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care av. N. L. solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitate reprezentantei intimaților pârâți să se prezinte.

Instanța lasă cauza la a doua strigare.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei se prezintă avocat N. L. pentru recurenții reclamanți, intimata pârâtă M. M. asistată de avocat S. S., (reprezintă și pe intimații pârâți A. V. și B. A.), lipsă fiind celelalte părți.

Instanța constată că pârâții I. I. C., I. F. și reclamanții T. E., T. A. E. au interese comune.

Nemaifiind alte chestiuni prealabile de discutat, cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Av. N. L. solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și respingerea ca inadmisibilă a cererii reconvenționale. Prin recursul formulat, reclamanții Treteagă și pârâții I. au criticat modalitatea de soluționare a cererii reconvenționale, cererea care era inadmisibilă raportat la cadrul procesual respectiv, acțiune posesorie. Potrivit soluțiilor din doctrină nu este admisibil cumulul posesoriului cu petitoriul. Instanța este ținută să verifice îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.674 Cod procedură civilă. Singurele situații în care se poate discuta despre un cumul sunt acele situații în care reclamantul înțelege să-și transforme acțiunea posesorie în acțiune petitorie, fie când instanța califică apărările reclamantului ca fiind acțiune petitorie dat fiind faptul că acesta prin apărările formulate solicită dreptul de proprietate asupra imobilului. Însă instanța a calificat acțiunea ca fiind posesorie deci trebuie soluționată ca atare. Cererile incidentale trebuie să se circumscrie cererii principale. Pârâții prin întâmpinare susțin că excepția ar fi invocată pentru prima dată în recurs, susținere eronată însă. Din primul moment în care s-a formulat cerere de arătare a titularului dreptului și cerere reconvențională, reclamanții s-au opus judecății cererii posesorii împreună cu cererea reconvențională. Nu poate fi primită nici apărarea pârâților în sensul că reclamanții s-ar fi opus judecății acestei cereri abia după expertiză. La fila 57 dosar se află încheierea de ședință în care se consemnează pozițiile părților iar la fila 77 dosar fond se află încheierea de ședință din 10 mai 2013 prin care s-a solicitat disjungerea însă instanța nu a dat curs acestei solicitări. Din primul moment procesual recurenții au înțeles să invoce inadmisibilitatea cererii reconvenționale, solicitându-se și disjungerea. De asemenea, prin recursul promovat recurenții au criticat și modalitatea soluționării pe fond a cererii reconvenționale, invocând necercetarea fondului. În cauză s-a solicitat constatarea nulității parțiale a titlului de proprietate nr.269/1993, instanța de fond trebuind să verifice în ce măsură există suprapunere și doar dacă există suprapunere se justifică interesul în solicitarea anulării parțiale a titlului de proprietate nr.269/1993. Nu se știe care este configurația acestui teren. De altfel atât în raportul de expertiză cât și în suplimentul la expertiză expertul s-a raportat la limitele indicate de către părți. Nu este real faptul că prin această critică ar fi formulat tardiv obiecțiuni la raportul de expertiză. Câtă vreme din probele administrate nu rezultă o suprapunere, fie reclamantul nu și-a dovedit pretenția fie instanța nu a cercetat fondul cauzei. Art 24 alin.1 ¹ din legea 18/191 republicată a fost aplicat greșit de către instanța de fond. Art.III alin.1 din legea 169/1997 prevede că nulitatea actelor de constituire se raportează la data emiterii titlului contestat.Art.24 alin.1¹ din legea 18/1991 nu era în vigoare, raportat la data emiterii titlului contestat. Nulitatea se raportează la data emiterii titlului contestat iar o dispoziție legală din anul 2005 nu poate duce la anularea unui titlu de proprietate emis în anul 1993.Legalitatea titlului de proprietate nr.269/1993 trebuia examinată raportat la dispozițiile legii 18/1991 în vigoare la momentul respectiv. În speță, din expertiză rezultă că pe terenul de 1000 mp există construcții edificate în perioada cooperativizării. Nu este justificată solicitarea de constatare a nulității. În titlu de proprietate sunt două parcele. Instanța a dispus excluderea a 500 mp fără a arăta cât a exclus din terenul construcții și cât din terenul arabil. În contractul de vânzare cumpărare sunt 500 mp, iar conform planului de situație se identifică o suprafață de 462 mp, expertul raportându-se la configurația actuală a terenului nu la cea de la momentul întocmirii schiței, în 1975. Astfel, pentru criticile arătate și prin cererea de recurs solicită admiterea recursului în principal respingerea ca inadmisibilă a cererii reconvenționale iar în subsidiar casarea și trimiterea spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată.

Av. S. S. solicită respingerea recursului ca nefondat arătând că apărările invocate de către recurenți nu reprezintă motive de casare sau modificare a sentinței recurate. Cu privire la critica referitoare la faptul că cererea reconvențională ar fi inadmisibilă, reprezentanta intimaților pârâți arată că s-a invocat tardivitatea invocării excepției de inadmisibilitate a cererii reconvenționale. Excepția inadmisibilității are caracter relativ față de dispozițiile art.136 Cod procedură civilă. În fața instanței de fond această excepție nu a fost invocată de către reclamanți astfel încât în fața instanței de recurs este tardiv invocată. De altfel când au fost puse în discuție probele în fața primei instanțe nu s-a invocat inadmisibilitatea ci s-a solicitat disjungerea prin memoriu atașat la fila 155 dosar, disjungere respinsă deoarece probatoriul era comun. Excepția inadmisibilității este tardiv invocată Mai mult există posibilitatea cumulului dintre posesoriu cu petitoriul. Reclamanții au solicitat5 să le predea pe calea acțiunii posesorii de unde rezultă că au susținut calitatea de proprietari ai terenului, pârâții au arătat că sunt de acord cu predarea terenului dacă se face dovada dreptului de proprietate motiv pentru care instanța de fond a soluționat corect. Mai mult, reclamanții au achiesat la soluționarea celor două cereri împreună având în vedere faptul cp nu s-au opus probatoriului la termenul din 2 decembrie. Cu privire la motivul de recurs referitor la necercetarea cererii reconvenționale, practic acesta reprezintă veritabile obiecțiuni împotriva raportului de expertiză fără ca la instanța de fond să fi formulat obiecțiuni. La fila 199 dosar, singurii care au formulat obiecțiuni sunt pârâții. La fila 205 dosar se află încheierea prin care au fost încuviințate obiecțiunile pârâților iar la fila 245 dosar fond, tot pârâții sunt cei care au formulat obiecțiuni împotriva suplimentului la raport, reclamanții neînțelegând să formuleze obiecțiuni nici împotriva acestui supliment. Astfel se încalcă dispozițiile art.212 alin.2 Cod procedură civilă. Conform art.129 alin.5¹ Cod procedură civilă, pârâții nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii. Recurenții mai susțin că în mod greșit instanța de fond a soluționat pe dispozițiile invalide ale art.24 alin.1 ¹ din Legea 18/1991.Chiar dacă art.24, modificat în anul 2005 prin legea 247/2005 trebuie avut în vedere art.III din legea 169/1997 care consacră efectul imediat al aplicării lefii fondului funciar. Prin art.23 în vigoare la data emiterii titlului de proprietate, legiuitorul condiționa întinderea suprafeței de teren iar dispozițiile art.22 vizau o altă situație inaplicabilă pârâtului I.. Totodată arată că în planul de situație anexă 6 la suplimentul raportului de expertiză, fila 273 dosar, excluderea vizează diferența. Raportat la modalitatea de configurare a terenului rezultă că reclamanții dețin în plus 234 mp ( roșu)Astfel în mod corect a fost admisă rectificarea de carte funciară pentru 196 mp. Recurenții s-au raportat la principiul priorității înscrierilor de carte funciară dar această chestiune s-a soluționat de către instanța de fond în sensul că pârâții au dobândit dreptul prin succesiune și nu se impunea înscrierea în cartea funciară. În ceea ce privește acțiunea în garanție contra evicțiunii, având în vedere art.III alin.2⁴ din legea 169/1997, există remedii în recuperarea suprafețelor de teren.. Astfel, solicită respingerea recursului cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o înmânează instanței.

Av. N. L. solicită respingerea excepției tardivității invocării inadmisibilității cererii reconvenționale solicitând a se reține că prin încheierea de ședință din 2 aprilie, la primul termen de judecată ulterior depunerii cererii reconvenționale apărătorul reclamanților a solicitat disjungerea astfel încât excepția tardivității nu este dată. Referitor la art.129 alin.5¹ C., recurenții nu au invocat omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe ci au criticat faptul că probele administrate nu fac dovada susținerilor pârâților.

Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni si înregistrată la data de 02.01.2013 sub nr._, reclamanții T. E. și T. A. E. au solicitat în contradictoriu cu pârâții: A. V., A. M. ca prin hotărârea ce se va pronunța:

- să fie obligați pârâții să le lase în liniștită posesie suprafața de 42 mp teren pe care le-au ocupat-o fără drept;

- să fie obligați pârâții să-și ridice gardul de sârmă pe care l-au ridicat pe terenul aflat în posesia reclamantilor;

- cu cheltuieli de judecată.

In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că la data de 5.01.2013, în jurul orelor 9,30, pârâții au spart o parte din gardul care le împrejmuia proprietatea și au pus o plasă de sârmă pe un alt amplasament ocupând astfel o suprafață de aproximativ 42 mp teren din curtea acestora. La acea oră, acasă se aflau cei doi copii ai acestora, unul în vârstă de 9 ani, iar celălalt în vârstă de 5 ani, care au telefonat speriați spunându-le că pârâții distrug gardul și le este frică să nu intre în casă peste ei.

Intrucât ei se aflau la serviciu, au apelat serviciul 112, la fața locului deplasându-se un echipaj al Poliției din Cornuu Luncii care i-au informat că cei doi pârâți susțin că terenul care l-au ocupat este al lor, sens în care nu pot face nimic până nu măsoară terenul.

Reclamanții susțin că sunt proprietarii suprafeței de 696 mp teren situat în . acest teren fiind edificată o casă de locuit și anexe gospodărești, dobândite în baza contractului de vânzare-cumpărare cu rezerva dreptului de uzufruct viager și obligația de întreținere autentificat sub nr.44 din 7 august 2007, acest teren fiind în posesia părinților, I. C. și Frosina din anul 1974, iar din anul 2007 se află în posesia acestora.

Cu toate acestea, pârâții, pe lângă faptul că i-au amenințat de nenumărate ori cu distrugerea proprietății, au pătruns în curtea casei reclamanților fără niciun drept, le-au distrus gardul, au montat un alt gard pe un alt amplasament încălcând o suprafață de 42 mp din terenul pe care îl posedă și ai căror proprietari sunt.

P. aceste motive, reclamanții solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată .

In drept au invocat disp. art.949 cod civil și art. 674 Cod proc.civilă.

In dovedirea acțiunii solicită încuviințarea probelor cu interogatoriul pârâților, proba cu martori, înscrisuri și cercetare la fața locului.

Au depus la dosar înscrisuri (f.6-9).

La data de 05.02.2013 s-a depus la dosar cererea de arătarea titularului dreptului formulată de pârâții A. V. si M. M., împreună cu înscrisuri (filele 17-20).

Pârâta a arătat că se numește M. M. și nu A. M. cum în mod greșit a fost trecută în acțiune.

In motivarea cererii au arătat că prin acțiunea promovată, reclamanții T. E. și T. A. E. au revendicat suprafața de 42 mp, precum și obligația de a ridica un grad de sârmă, pe care l-ar fi ridicat pe terenul acestora, cu cheltuieli de judecată.

Potrivit disp. art. 64 „Pârâtul care deține un lucru pentru altul, sau exercită în numele altuia un drept asupra unui lucru va putea arăta pe acela în numele căruia deține lucrul sau exercită dreptul, dacă a fost chemat în judecată de o persoană care pretinde un drept real asupra lucrului".

Au susținut că A. R. stăpânește la locul în litigiu suprafața de 5.000 mp teren arabil, în baza certificatului de moștenitor nr 4 din 16.05.2007 eliberat potrivit titlului de proprietate nr. 1540/2.03.1995. Pârâții arată că nu au stăpânit și nu stăpânesc nici în prezent teren din . pretențiile cuprinse în cererea de chemare în judecată urmează a fi formulate împotriva proprietarului terenului, A. R..

Instanta a dispus introducerea în cauză a titularei dreptului A. R., care a fost citată pentru următorul termen de judecată, cu duplicatul acțiunii și celelalte înscrisuri.

La data de 12.03.2013 reclamanții T. E. si T. A. E. au depus la dosar răspunsuri la cererea de arătare a titularului dreptului .

Au susținut că pârâții se află în eroare cu privire la obiectul juridic dedus judecății.

Au arătat că ei în calitate de reclamanți au formulat o cerere având ca obiect „tulburare de posesie”, respectiv o acțiune în reintegrare, temeiul juridic fiind art.949 Cod civil și 674 alin.2 Cod pr.civilă.

Una dintre particularitățile acțiunii posesorii este că poate fi introdusă împotriva oricărei persoane care îl tulbură pe reclamant în exercitarea normală a posesiei sau care l-a deposedat de bun.

Totodată, prin intermediul acțiunii posesorii este apărată posesia, ca stare de fapt (nu ca stare de drept, respectiv ca element al dreptului de proprietate), fără să intereseze dacă posesorul este și titularul dreptului de proprietate, deși, cum este cazul în speță, de cele mai multe ori acțiunea posesorie îl ocrotește chiar pe proprietar.

Au precizat că ei au fost tulburați în posesie de către pârâții pe care i-au chemat în judecată și nu de către A. R., sens în care înțeleg să se judece cu aceștia.

Din definiția redată de art.64 C.proc.civ. se deduce că, pentru a putea formula o cerere de intervenție forțată, pârâtul trebuie să fie un detentor precar care deține lucrul sau exercită un drept asupra lucrului în numele altuia, deci între pârât și terț trebuie să existe un raport juridic cu privire la bunul ce constituie obiectul litigiului. A se observa că pârâții recunosc faptul că nu au stăpânit și nici nu stăpânesc terenul din . este A. R., deci între aceștia și proprietarul terenului nu există nici un raport juridic, sens în care cererea pârâților este nefondată.

P. termenul de judecată din 2 aprilie 2013 titulara dreptului A. R. a depus la dosar întâmpinare si cerere reconvențională (f.34-38).

Au arătat că este de acord să mă judec cu reclamanții T. E. și T. A. E. în cauza ce constituie obiectul dosarului civil nr._ al Judecătoriei Fălticeni, sens în care solicită a fi scoși pârâții din cauză și a dispune introducerea ei în cauză în calitate de pârâtă în locul celor chemați inițial în judecată;

Au solicitat respingerea acțiunii promovate de reclamanți ca nefondată;

Au solicitat în contradictoriu cu reclamanții pârâți și cu pârâții reconvenționali: C. județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. Comunală C. Luncii pentru aplicarea legilor fondului funciar, I. P. C. și I. F.:

- să se constatate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 269/27.12.1993 eliberat în favoarea pârâtului reconvențional I. P. C., căsătorit cu I. F., în sensul excluderii suprafeței de 750 mp teren, curți construcții și arabil, parte din suprafața de 1.000 mp intravilan C. Luncii (poz. B.1.1. și B.6), învecinată D. C., D.E., A. P., A. P., în cauză fiind incidente disp. art. III pct. 1 lit. a subpct. V din Legea nr. 169/1997;

- să fie obligați reclamanții-pârâți să îi lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 446 mp pentru care justifică dreptul de proprietate cu titlul de proprietate nr. 1540/2.03.1995, ocupată în temeiul unui titlu nepreferabil, fiind incidente disp. art. 555, 563 noul Cod civil;

- să se dispună rectificarea înscrierilor din Cartea Funciară nr. 865/N Fălticeni, în sensul radierii dreptului de proprietate al reclamanților pârâți asupra bunului imobil constând în suprafața de 446 mp situată în intravilanul comunei C. Luncii, județul Suceava, identic cu parte din corpul de proprietate nr. 1658, identificată la pct. 3.2)., în temeiul art. 34 pct. 4 L. 7/1996 (art. 908 pct. 4 C.civ.);

- să fie obligați reclamanții pârâți să-și ridice gardurile edificate pe suprafața de 446 mp teren revendicat, fiind incidente disp. art. 582 al. 1 lit. b și al. 2 noul Cod civil, art. 586 al. 2 noul Cod civil și 584 al. 2 lit. b noul Cod civil;

- cu cheltuieli de judecată.

In motivare a arătat că prin titlul de proprietate nr. 1540/2.03.1995 s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 4,14 ha, din care 5.000 mp teren arabil la locul "G." intravilan C. Luncii, în favoarea autorului său A. P.. In urma decesului său s-a eliberat Certificatul de moștenitor nr. 4 din 16 mai 2007, prin care s-a stabilit că sunt unica moștenitoare a defunctului culegând întreaga sa avere, deci și suprafața de 5.000 mp "G." C. Luncii.

Reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut în privința terenului „G." pe vechiul amplasament al antecesorului său, de dinainte de cooperativizare, care figura în R.A. 1959-1963 la poziția 302 cu 0,50 ha „Peste Drum" (denumirile „Peste Drum" și „G." reprezentând denumiri topice privitor la același amplasament). Cu suprafața de 5.000 mp autorul său a fost pus în posesie conform procesului- verbal de punere în posesie nr. 1540, între vecinii: T. P., Drum . P..

Numitului I. C. i s-a atribuit în perioada cooperativizării suprafața de 250 mp în vederea construirii unei locuințe proprietate personală, acest teren, anterior cooperativizării, fiind proprietatea autorului ei, A. P..

Titlul de proprietate nr. 269/27.12.1993 eliberat în favoarea lui I. P. C., căsătorit cu I. F., antecesorii în drepturi cu titlu particular ai reclamanților-pârâți, este nelegal emis, în raport de disp. art. 24 L. 18/1991, care limitează suprafața ce poate fi dobândită cu titlu de constituire la terenul prevăzut în actul de atribuire provenit de la cooperativa de producție, consiliul popular sau primăria din localitatea respectivă și care este, în speță, de 250 mp. Acest titlu este nul absolut pentru diferența ce excede celor 250 mp primiți de către I. C. pentru construirea unei locuințe proprietate personală, excedentul fiind în suprafață de 750 mp teren.

Astfel, potrivit art. 24 al. 1 Legea 18/1991 rep., terenurile situate în intravilanul localităților, care au fost atribuite de cooperativele agricole de producție. Potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptățite, pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești, pe care le-au edificat, rămân și se înscriu în proprietatea actualilor deținători, chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate în orice mod de la foștii proprietari.

Iar potrivit al. 1¹ suprafața terenurilor prevăzute în alin. (1), aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, nu poate fi mai mare decât cea prevăzută în actul de atribuire provenit de la cooperativa de producție, consiliul popular sau primăria din localitatea respectivă.

Art. III pct. 1 lit. a subpct. V Legea 169/1997 prevede că sunt lovite de nulitate absolută actele de constituire a dreptului de proprietate în măsura în care au depășit limitele de suprafață stabilite de art. 24 al. 1 Legea nr. 18/1991 rep.

I. P. C. nu a deținut anterior cooperativizării teren la locul în litigiu, care a fost al autorului titularei dreptului.

A arătat că, deși au susținut reclamanții că antecesorul lor ar fi stăpânit terenul în litigiu din anul 1974, în Registrul agricol acesta nu figurează în anii 1971-1975 cu niciun teren curți construcții; apoi, în perioada 1984-1990 figurează cu 2,5 ari; în perioada 1997-2000 cu 0,4 ari curți și clădiri; între anii 2001-2008 cu 0,4 ari, iar în perioada 2009-2010 acesta s-a înscris cu 0,07 ari, așa cum rezultă din evidențele agricole depuse în copie.

A menționat că sus-numitul nu a stăpânit niciodată mai mult de 4 ari, ce reprezintă curtea și construcțiile.

I. P. C., titular al titlului a cărui validitate titulara dreptului o contestă în parte, a înstrăinat din cei 1.000 mp care i-au fost constituiți în proprietate către reclamanții pârâți T. E. și T. A. E. suprafața de 696 mp, intravilan C. Luncii, prin contractul de vânzare cumpărare aut. sub nr. 44/07.08.2007, iar cumpărătorii s-au intabulat în Cartea Funciară cu dreptul de proprietate asupra acestei suprafețe de teren.

În limita unei suprafețe de 446 mp teren există suprapunere între „titlul" ei și al reclamanților pârâți, privitor la acest teren, pentru care justifică un titlu preferabil și mai bine caracterizat înțelegând să formuleze cerere de revendicare și rectificare carte funciară, cu obligarea reclamanților pârâți la demolarea gardului amplasat abuziv pe acest teren în litigiu.

. revendicare în care ambele părți, atât reclamantul, cât și pârâtul, se prevalează de existența unor titluri de proprietate asupra bunului, instanța va proceda la compararea acestora, urmând să dea câștig de cauză părții al cărei titlu este mai bine caracterizat și al cărui drept este preferabil.

P. amplasamentul de 5.000 mp proprietatea antecesorului său, dobândit cu titlu de moștenire legală, reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut pe vechiul amplasament, cu respectarea art. 2 al. 1 Legea nr. 1/2000 și a art. 11 al. 2¹ Legea nr. 18/1991 rep.

A mai arătat că „titlul" reclamanților pârâți are la bază un titlu emis în baza Legii nr. 18/1991, cu nesocotirea dispozițiilor imperative prev. de art. 24 Legea nr. 18/1991 rep.

De altfel, situația reclamanților este expres reglementată de lege: potrivit art. 3 al. 2⁴ Legea 169/1997, în cazul unor înstrăinări succesive ale terenurilor, cel care a vândut terenul pe baza titlului constatat nul este obligat să remită prețul actualizat fostului proprietar rămas fără teren.

Practic, pârâtului reconvențional I. C. i s-a constituit nelegal dreptul de proprietate pentru cei 750 mp proprietatea titularei dreptului. Acest teren a fost înstrăinat către reclamanți, în limita celor 446 mp în litigiu existând suprapunere în scriptic între „titlul" acesteia și al soților T., titlul ei fiind preferabil prin prisma criteriilor prevăzute de legea fondului funciar, aceștia din urmă având posibilitatea să se întoarcă împotriva vânzătorilor cu o acțiune în garanție pentru evicțiune, care are o reglementare specială în privința câtimii pretențiilor reprezentând creanța de despăgubire potrivit art. III al. 2⁴ L, 169/1997.

A precizat că înscrierea reclamanților pârâți în cartea funciară nu are nicio relevanță, pentru că dreptul său de proprietate provine din succesiune, fiind opozabil terților fără înscriere în cartea funciară, plus că intabularea reclamanților s-a făcut în temeiul unui titlu nevalabil (nul absolut parțial).

Potrivit art. 20 al. 1 Legea nr. 7/1996, dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil.

Potrivit art. 25 al. 1 Legea nr. 7/1996, înscrierile în cartea funciară își vor produce efectele de opozabilitate față de terți de la data înregistrării cererilor; ordinea înregistrării cererilor va determina rangul înscrierilor.

Potrivit art. 26 (1) Dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale sunt opozabile față de terți, fără înscrierea în cartea funciară, când provin din succesiune, accesiune, vânzare silită și uzucapiune. Aceste drepturi se vor înscrie, în prealabil, dacă titularul înțelege să dispună de ele.

Potrivit art. 30 (1) Dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real, în condițiile prezentei legi, în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu bună-credință, cât timp nu se dovedește contrariul.

Potrivit art. 31 (1) Cuprinsul cărții funciare, în afara îngrădirilor și excepțiilor legale, se consideră exact numai în folosul acelei persoane care, în virtutea unui act juridic cu titlul legal, a dobândit cu bună-credință un drept real înscris în cartea funciară.

(2) Dobânditorul este considerat de bună-credință dacă, la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului în folosul său, nu a fost notată nici o acțiune prin care se contestă cuprinsul cărții funciare sau dacă din titlul transmițătorului și din cuprinsul cărții fundare nu reiese vreo neconcordanță între aceasta și situația juridică reală.

Din interpretarea tuturor prevederilor legale arătate, titulara dreptului susține că, în ce o privește, din punct de vedere al Legii nr. 7/1996, dreptul său de proprietate asupra terenului de 446 mp (parte din terenul de 5.000 mp reconstituit în proprietate în favoarea autorului acesteia si din terenul de 750 mp. în limita căruia a cerut invalidarea titlului de proprietate emis pe numele pârâtului reconvențional) provine din succesiune, încât este opozabil față de terți fără înscriere în cartea funciară.

Prin urmare, titulara dreptului consideră este preferabil „titlul" ei, ceea ce reclamă admiterea pretenției de revendicare.

Privitor la rectificare CF, arăt că potrivit art. 33 (1) în cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde, în privința înscrierii, cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia.

Iar potrivit art. 34 pct. 4 Legea nr. 7/1996, orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.

Aceste ultime prevederi au fost reluate în noul Cod civil, potrivit art. 908 al. 1 pct. 4.

Nu în ultimul rând, a solicitat a fi obligați reclamanții pârâți să-și ridice gardurile edificate pe suprafața de 446 mp teren revendicat, fiind incidente disp. art. 582 al. 1 lit. b și al. 2 noul C.civ., art. 586 al. 2 noul C.civ. și 584 al. 2 lit. b noul C.civ., gardurile fiind edificate fără autorizație de construire.

In drept a invocat disp art. 119 C.pr.civ., art. III pct. 1 lit. a subpct. V L. 169/1997, art. 555, 563 noul C.civ., art. 34 pct. 4 L. 7/1996, art. 582 la. 1 lit. b și al. 2 noul C.civ., art. 586 al. 2 noul C.civ. și 584 al. 2 lit. b noul C.civ., art. 274 C.pr.civ.

Mijloace probatorii: interogatorii reclamanți pârâți și pârâți reconvenționali persoane fizice, înscrisuri, expertiză topo, martori.

A evaluat terenul revendicat la suma de 1.000 lei, iar gardurile a căror demolare a solicitat-o la suma de 200 lei.

In temeiul art. 242 al. 2 C.pr.civ. a solicitat judecata și în lipsă.

C. Judeteană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a formulat si depus la dosar întâmpinare (f.64-66) față de cererea reconvențională formulată de numita A. R., prin care solicită constatarea nulității absolută parțială a titlului de proprietate nr. 269/27.12.1993, emis în favoarea numitului I. P. C., în sensul excluderii suprafeței de 750 m.p. teren curți construcții și arabil (poz B.1.1 si B.6), cu cheltuieli de judecată.

Cu privire la modificarea titlului de proprietate nr. 269/27.12.1993, emis în favoarea numitului I. P. C., în sensul excluderii suprafeței de 750 m.p. teren curți construcții și arabil (poz. B.1.1. si B.6). invocă următoarele:

Titlul de proprietate se emite de către C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și conferă persoanei căreia i s-a constituit sau reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren, calitatea de proprietar.

Titlul de proprietate are o natură juridică complexă conferită, pe de o parte, de caracterul autorității competente, cât și de procedura specială de emitere a lui, iar pe de altă parte, de caracterul drepturilor ce decurg de aici.

Titlul de proprietate este actul autentic cel mai important prin care se finalizează activitatea comisiilor locale și comisiilor județene de aplicare a Legii fondului funciar.

Titlul de proprietate este emis în baza hotărârii unei autorități administrativ-jurisdicționale prevăzută de lege, respectiv, de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.

Stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor în favoarea persoanelor îndreptățite se realizează în cadrul unei proceduri special instituite prin Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare și Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenului, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor.

Este vorba de o procedură în trepte, care începe cu formularea cererii de stabilire a dreptului de proprietate, care trebuie introdusă și înregistrată la primăria în raza căreia se află terenul.

Cererile respective se soluționează de către comisii speciale, instituite la nivelul comunelor, orașelor și municipiilor.

Comisiile locale preiau și înregistrează cererile formulate pentru atribuirea de teren, solicită relații și acte doveditoare și, pe această bază, stabilesc suprafața de teren ce urmează a fi atribuită în proprietatea persoanelor îndreptățite.

De asemenea, potrivit art. 36 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin H.G.R. nr. 890/2005, cu modificările și completările ulterioare, „Pe baza documentațiilor înaintate de comisiile locale, care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele-verbale de punere în posesie și schițele terenurilor, comisia Județeană emite titlurile de proprietate conform modelului prezentat în anexa nr. 20"".

Conform prevederilor legale în vigoare, procesul - verbal de punere în posesie se întocmește de către C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor pentru persoana căreia i s-a constituit sau reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren, aceasta fiind o etapă premergătoare emiterii titlului de proprietate.

La baza întocmirii procesului - verbal de punere în posesie stau documentațiile prin care s-au reconstituit/constituit dreptul de proprietate prin hotărâri ale comisiei județene și care sunt depozitate în arhiva comisiilor locale.

Din interpretarea textelor legale din Regulamentul de aplicare a legii fondului funciar rezultă că titlul de proprietate se emite de comisia județeană, în baza documentațiilor înaintate de către comisiile locale, după operațiunea de validare, care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele-verbale de punere în posesie și schițele terenurilor, documentații ce se depozitează în arhiva Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară și în arhiva comisiei locale în raza căreia este situat terenul.

În conformitate cu prevederile art. 58 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare,"... Pe baza hotărârii judecătorești definitive, comisia Județeană, care a emis titlul de proprietate, îl va modifica, îl va înlocui sau îl va desființa”.

Față de cele sus-menționate, a solcitat instanței ca judecarea prezentei cauze să se facă în contradictoriu cu C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. Luncii, comisie de la care se pot solicita relații cu privire la acțiunea astfel formulata și care întocmește si documentația necesară emiterii titlului de proprietate.

Cu privire la obligarea Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Suceava la plata cheltuielilor de judecată în prezentul litigiu, a arătat că potrivit prevederilor art. 51 și art. 52 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, comisia județeană este autoritate publică cu autoritate administrativ-jurisdicțională, competentă să soluționeze contestațiile și să valideze ori să invalideze măsurile stabilite de comisiile locale.

Legiuitorul nu a înființat aceste comisii ca persoane juridice așa încât C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava nu poate fi decât organ colegial fără personalitate juridică, fără un patrimoniu propriu respectiv, fără buget propriu.

Având în vedere și natura litigiului în cauză, susține că, în mod greșit s-a solicitat obligarea Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava la plata cheltuielilor de judecată, solicitând respingerea acestui capăt de cerere.

In drept: art. 118 din Codul de procedură civilă; art. 36 din H.G.R. nr. 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, cu modificările și completările ulterioare; art. 51 si art. 52 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Reclamanții T. E. si T. A. E. au formulat si depus la dosar răspunsuri la cererile formulate de A. R. (f.71).

In motivare au arătat că A. R. nu este parte în acest dosar, deci nu este în drept să formuleze întâmpinare si cerere reconvențională, în cel mai rău caz putea formula o cerere de intervenție în nume propriu, însă, dat fiind pretențiile invocate, nu are legătură cu prezenta cauză.

Au susținut că ei au formulat o cerere având ca obiect tulburare în posesie, respectiv o acțiune de reintegrare, temeiul juridic fiind art. 949 Cod civil si art. 674 al. 2 Cod pr. civilă.

Una din particularitățile acțiunii posesorii este că poate fi introdusă împotriva oricărei persoane care îl tulbură pe reclamant în exercitarea normală a posesiei sau care l-a deposedat de bun.

Totodată prin intermediul acțiunii posesorii este apărată posesia, ca stare de fapt, nu ca stare de drept, respectiv ca element al dreptului de proprietate, fără să intereseze dacă posesorul este titularul dreptului de proprietate, deși, cum este cazul în speță, de cele mai multe ori acțiunea posesorie îl ocrotește chiar si pe proprietar.

Au arătat că ei au fost tulburați în posesie de către pârâții pe care i-a chemat în judecată si nu de către A. R., sens în care înțeleg să se judece doar cu aceștia.

A precizat că pretențiile lui A. R. vizează dreptul de proprietate sens în care are posibilitatea de a-i chema în judecată pe cale separată, reclamanții nefiind de acord cu disjungerea cauzei, dat fiind faptul că aceasta nu este parte în prezenta cauză.

In cazul în care instanta va considera că deși nu este parte în cauză, A. R. are calitatea de a formula întâmpinare si cerere reconvențională, reclamanții își rezervă dreptul de a formula întâmpinare la cererea reconvențională.

C. Locală de fond funciar C.-Luncii a formulat si depus la dosar întâmpinare (f.73) prin care a arătat că socrului reclamantului, I. P. C., în baza Anexei nr. 2B, poz 187, . s-a constituit în titlul de proprietate nr. 269/27.12.1993 o suprafață de 1.000 mp., din care 400 mp. teren arabil si 600 mp. teren curți-construcții.

Ulterior, o suprafață de 696 mp. a fost înstrăinată reclamantului.

Suprafața constituită a aparținut anterior cooperativizării lui A. P., care conform înscrisurilor din registrul agricol din anii 1959-1963, ..2, poz.3, figurează cu o suprafată de 5.000 mp. la locul „Peste drum”.

Suprafata de 5.000 mp. pe vechiul amplasament, sub toponimul „G.” a fost reconstituită lui A. P. prin titlul de proprietate nr. 1540/1995. Practic există o suprapunere a suprafetei de 1.000 mp. în cele două titluri de proprietate si consideră că suprafata de 5.000 mp. la locul „G.” identic „Peste drum” reconstituită în titlul de proprietate nr. 1540/1995 are o fundamentare explicită a provenienței ei si care a stat la baza reconstituirii.

A solicitat respingerea acțiunii așa cum a fost formulată.

A depus la dosar înscrisuri (f.74-76).

Instanta a calificat cererea de chemare în judecată ca fiind acțiune posesorie, cu modificarea în sistemul ECRIS a obiectului cererii din revendicare imobiliară în acțiune posesorie și a introdus în cauză în calitate de intervenientă pe titularului dreptului A. R. și a menținut toți pârâții din prezenta cauză.

Pârâții I. I. C. si I. F. au depus la dosar întâmpinare (f.84-86 dosar).

Au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a lor.

Au susținut că titlul de proprietate depus la dosar de către pârâta-reclamantă este emis pe numele lui I. P. C., inițiala tatălui fiind I. si nu P.

Au precizat că este adevărat că pe numele pârâtului a fost emis titlul de proprietate nr. 269/2013 însă nu cel depus de pârâta-reclamantă, sens în care nu are calitatea de fi parte într-o cauză în care solicită anularea altui titlu de proprietate decât cel emis pe numele său.

In situația în care instanta va respinge exceptia, au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

In motivare au arătat că lor li s-ar fi atribuit în perioada cooperativizării suprafata de 250 mp. teren în vederea construirii unei locuințe.

In anul 1973, fiind membru cooperator, a cumpărat suprafața 500 mp. teren de la fostul CAP Băișești iar in baza Legii nr. 18/1991 lui I. I. C. i s-a constituit dreptul de proprietate pentru suprafata de 1.000 mp. teren aferent casei de locuit.

Potrivit planului de situație întocmit la data la care a cumpărat și în baza caruia a fost identificat terenul, precum și a planului de situație în baza căruia s-a făcut înscrierea în cartea funciară, se poate observa ca diferența de 500 mp teren de pe titlu de proprietate nu se găsește pe latura sudică unde a fost încălcată posesia de către pârâții ci parte, respectiv suprafața de 304 mp teren se află pe latura vestică, iar suprafața de 196 mp teren se află în partea estică în hotar cu drumul sătesc.

Mai mult, ei –pârâții au folosit întreaga suprafață de 1.000 mp descris în titlul de proprietate până după anul 1989 când au fost tulburați în posesie de către pârâți, care le-au ocupat abuziv suprafața de 304 mp teren, motiv pentru care s-au înscris în cartea funciară doar cu suprafața de 696 mp teren pe care o folosesc, așa cum se poate observa, fiind delimitată în partea de nord vest și sud de construcții, după care au vândut-o fiicei și ginerelui acestora sub rezerva uzufructului viager și obligația de întreținere.

In ceea ce privește suprafața de 304 mp de care au fost deposedați, în prezent, pârâții nu o mai folosesc fiind lăsată „pârloagă".

Titlu de proprietate nr.269/27.12.1993 a fost emis în baza art.24 din Legea nr. 18/1991 cave prevede că: ,,(1) Terenurile situate în intravilanul localităților, care au fost atribuite de cooperativele agricole de producție, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptățite, pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești, pe care le-au edificat, rămân si se înscriu în proprietatea actualilor gospodari, chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate în orice mod de foștii propietari.

(2) Foștii proprietari vor fi compensați cu o suprafață de teren echivalentă intravilan sau, în lipsă, cu teren situat în extravilan, în imediata vecinătate”.

Totodată, reclamanta A. R. arată în cererea sa faptul că autorului său i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafetei de 5.000 mp. teren descris în titlul de proprietate nr. 1540/02.03.1995, fiind de asemenea pus în posesie cu acest teren, sens în care nu înțeleg de ce se solicită nulitatea titlului lor de proprietate si revendicarea terenului în condițiile în care, potrivit procesului verbal de punere în posesie nr. 1540, reclamanta a fost pusă în posesie cu întreaga suprafată de 5.000 mp. ce apare în titlul de proprietate, nefiind specificat că suprafata de 750 mp. care face obiectul nulității ar fi făcut obiectul constituirii dreptului de proprietate și este inclusă în titlul de proprietate nr. 269/27.12.1993, în condițiile în care din anul 1973 de când au încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu fostul CAP, pârâții au avut posesia continuă a acestui teren.

P. acest motive au solicitat respingerea cererii formulată de A. R. si obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

La solicitarea reclamanților, prin apărător, la termenul de judecată din data de 10.06.2013 a fost introdusă în cauză, în calitate de pârâtă, Instituția P. Suceava – prin prefect, care a fost citată pentru termenul de judecată.

Intervenineta A. R. a depus la dosar răspuns la întâmpinarea pârâților I. I. C. si I. Frăsina (f.129).

A solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a sus-numițior, motivat de faptul că titlul de proprietate nr. 269/27.12.1993 a fost eliberat pe numele I. C., prin cererea reconvențională, ea solicitând constatarea nulității absolut parțiale a acestui titlu. De asemenea, în contractul nr. 44/07.08.2007 figurează ambii pârâți, astfel că hotărârea ce se va pronunța, urmează să le fie opozabilă.

Față de existența contractului de vânzare - cumpărare din 30 martie 1974 prin care I. I. C. a dobândit 500 mp de la CAP Băișești pentru edificarea locuinței, a înțeles să modifice cererea reconvențională, în sensul că solicită să se constatate nulitatea absolută parțială a Titlului de proprietate nr. 269/1993 în sensul excluderii suprafeței de 500 mp curți, construcții și arabil, parte din suprafața de 1.000 mp intravilan C. Luncii (Poz. B 1.1 și B. 6).

A solicitat să fie obligați reclamanții - pârâți să-i lase în deplină proprietate și posesie, suprafața de 196 mp, în loc de 44,6 mp cât a solicitat în cererea inițială.

Să se dispună rectificarea înscrisului din cartea Funciară 865/N Fălticeni, în sensul radierii dreptului de proprietate al reclamanților - pârâți asupra bunului imobil, constând în suprafața de 196 mp.

Să fie obligați reclamanții - pârâți să-și ridice gardul de edificare pe suprafața de 196 mp teren revendicat.

În dovedire a arătat că își menține toate probele solicitate, în drept aceleași dispoziții legale invocate în cererea reconvențională.

Comisia comunală de fond funciar a depus la dosar documentația care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. 269/1993 (f.124-126 dosar).

Prin adresa nr. 7617/2013 (f.134) C. a arătat că pe numele I. P. C. este emis titlul de proprietate nr. 269/27.12.1993.

I. I. C. apare în calitate de moștenitor după defunctul I. C.I., în titlurile de proprietate nr. 1873/25.05.1995 ( originalul are aplicată ștampila „ANULAT” si nu este ridicat de către moștenitori) si 2874/02.07.1996.

A depus la dosar, în copie, cele trei titluri de proprietate (f.134-137).

La termenul de judecată din data de 30.10.2013 instanța a respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților intervenienți I. I. C. si I. Frozica, urmând ca hotărârea ce se va pronunța, să le fie opozabilă.

A fost administrată proba cu martorii: B. I., N. C., S. Areta și V. V., declarațiile acestora fiind consemnate în procese verbale, separate, atașate la dosar – filele 160-163 si a fost întocmit raportul de expertiză specialitatea topografie precum si două suplimente la acesta, de către expert C. Amihalachioaie (f.175-195; 225-241; 256-273).

La termenul de judecată din 15.12.2014 avocat T. M. a depus la dosar copia certificatului de deces al numitei A. R. (decedată la 29.09.2014) împreună cu cererea de introducere în cauză a moștenitorilor acesteia, primii doi moștenitori fiind pârâții din prezenta cauză.

Prin încheierea ședinței de judecată din data de 15.12.2014 instanta a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâtă-reclamantă a numitei B. A., moștenitoare a defunctei A. R., alături de M. M. si A. V..

La termenul de judecată din data de 26.01.2015, instanța a pus în discuție precizările pârâților M. M., A. V. și B. A. prin care și-au majorat pretențiile la 234 mp și renunță la capătul de cerere privind ridicarea gardului.

Avocat T. M. pentru pârâtii A. V. si M. M. a arătat că insistă în cererea formulată, reclamanții ocupă suprafața de 234 mp, a solicitat inițial să lase 196 mp, dar așa cum rezultă din raportul de expertiză reclamanții ocupă 234 mp. Totodată arată că renunță la capătul de cerere privind ridicarea gardului întrucât este fixat pe linie.

Prin sentința civilă nr.385/9.02.2015 a Judecătoriei Fălticeni, prima instanță a respins acțiunea civilă având ca obiect acțiune posesorie formulată de reclamanții-pârâți T. E. și T. A. E. – ambii cu domiciliul în satul/comuna C.-Luncii, ., jud. Suceava în contradictoriu cu pârâții C. Județeană P. Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata Asupra Terenurilor Suceava – cu sediul în mun. Suceava, jud. Suceava, C. pentru aplicarea Legilor Fondului Funciar C. Luncii cu sediul in .. Suceava, I. I. C., I. F. – ambii cu dom. în satul/.. Suceava, Instituția prefectului Suceava prin prefect și pârâții reclamanți: A. V. – cu dom. în satul/.. Suceava, M. M. - cu domiciliul în mun. Suceava, ., .,. și B. A. – cu domiciliul în satul Băișești, .. Suceava ca nefondată.

A admis cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți și, în consecință:

A constatat nulitatea absolută parțială a Titlului de proprietate nr. 269/27.12.1993 eliberat pe numele I. P. C. în sensul excluderii suprafeței de 500 mp teren curți construcții și arabil, parte din suprafața de 1000 mp situat în intravilanul .. B.1.1 și B6) învecinată cu D. C, D.E., A. P., A. P.

A obligat reclamanții pârâți să lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 234 mp, situată în intravilanul . în anexa nr. 6 din Suplimentul nr. 2 al Raportului de expertiză întocmit de expert A. C., suprafață hașurată cu culoare roșie.

A dispus rectificarea înscrierilor în Cartea Funciară nr. 865/N Fălticeni, în sensul radierii dreptului de proprietate al reclamanților pârâți asupra bunului imobil constând în suprafața de 196 mp situată în intravilanul comunei C. Luncii, jud. Suceava, identic cu parte din corpul de proprietate nr. 1658.

A obligat reclamanții pârâți la plata către pârâții reclamanți a sumei de 1.224 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

A obligat reclamanții pârâți la plata sumei de 1.900 lei reprezentând contravaloare onorariu expert.

P. a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

1. Potrivit extrasului de C.F. aflat la fila 6 dosar, reclamanții-pârâți T. E. D. și T. A. E. sunt proprietarii suprafeței de 696 mp teren compus din . folosință curți construcții, împreună cu una casă de locuit notată cu C1, una casă de locuit notată cu C2, una șură notată cu C3 și una fântână notată cu C4, situată în intravilanul satului C. Luncii, .. Suceava, cu vecinătățile: drum sătesc, A. V. pe două laturi și Zavleche E..

Reclamana-pârâtă a cumpărat imobilele anterior menționate prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 44/07.08.2007 la BNP R. A. A., de la pârâții I. C. și I. F.. (f. 96). Bunurile astfel dobândite au devenit bunuri comune în devălmășie, devenind proprietară împreună cu soțul său, reclamantul pârât T. E. D., potrivit art. 30 C.fam.

Dreptul de proprietate asupra terenului înstrăinat de pârâții I. C. și I. F. a fost dobândit prin constituirea dreptului de proprietate, conform Titlului de Proprietate nr. 269/27.12.1993 C. Județeană P. Stabilirea Dreptului De Proprietate Asupra Terenurilor Suceava, eliberat pe numele pârâtului I. C. (f. 135).

Pârâtul I. C. a cumpărat în perioada cooperativizării suprafața de 500 mp în vederea construirii unei locuințe proprietate personală (f. 88), acest teren, anterior cooperativizării, fiind proprietatea numitului A. P..

2. Prin Titlul de Proprietate nr. 1540/02.03.1995, eliberat de C. Județeană P. Stabilirea Dreptului De Proprietate Asupra Terenurilor Suceava, s-a reconstituit dreptul de proprietate numitului A. P., autorul pârâților reclamanți M. M., A. V. și B. A. (moștenitorii numitei A. R.) pentru suprafața de 41.400 mp, din care 5.000 mp teren arabil intravilan la locul numit ”G.” (f. 19). În urma decesului acestuia, s-a eliberat Certificatul de moștenitor nr. 4/16.05.2007 stabilind ca unică moștenitoare pe soția sa, numita A. R. (f. 20).

Reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut în privința terenului ”G.” pe vechiul amplasament al numitului A. P., de dinainte de cooperativizare, care figura în Registrul agricol dintre anii 1959-1963 la poziția 302 cu 0,50 ha la locul numit ”Peste Drum” sau ”G.” cu suprafața de 0,5 ha. (f. 45). Acesta a fost pus în posesie cu această suprafață (f. 41), având ca vecini: T. P., drum comunal, A. V. și T. P..

Potrivit art. 949 C.civ.

(1) Cel care a posedat un bun cel putin un an poate solicita instantei de judecata prevenirea ori inlaturarea oricarei tulburari a posesiei sale sau, dupa caz, restituirea bunului. De asemenea, posesorul este indreptatit sa pretinda despagubiri pentru prejudiciile cauzate. (2) Exercitiul actiunilor posesorii este recunoscut si detentorului precar.

Art. 950 - Persoanele impotriva carora se pot introduce actiunile posesorii

(1) Actiunile posesorii pot fi introduse si impotriva proprietarului. (2) Actiunea posesorie nu poate fi insa introdusa impotriva persoanei fata de care exista obligatia de restituire a bunului.

Art. 951 - Termenul de exercitare a actiunii posesorii

(1) In caz de tulburare ori de deposedare, pasnica sau violenta, actiunea se introduce in termenul de prescriptie de un an de la data tulburarii sau deposedarii. (2) Daca tulburarea ori deposedarea este violenta, actiunea poate fi introdusa si de cel care exercita o posesie viciata, indiferent de durata posesiei sale.

Acțiunea posesorie, este acea acțiune reală imobiliară prin care se urmărește apărarea posesiei, ca stare de fapt, împotriva oricărei tulburări, asigurând menținerea acestei stări ori redobândirea posesiei, atunci când aceasta a fost pierdută. Prin acțiunea posesorie se protejează doar starea de fapt numită posesie, fără a se pune în discuție starea de drept, existența unui drept de proprietate sau a altui drept real cu privire la lucrul în legătură cu care s-a creat acea stare de fapt. Acțiunea posesorie nu are, așadar, un caracter petitoriu. Pe această cale posesorul poate să se plângă împotriva proprietarului, deoarece pentru el nu prezintă importanță cum și de cine a fost tulburat în posesie, ci doar faptul tulburării în sine. Justificarea acțiunii posesorii rezidă, pe de o parte, în faptul că, de regulă, posesia corespunde dreptului real și prin apărarea ei se asigură, implicit, și apărarea acestui drept, iar pe de altă parte, în nevoia de a se combate cu fermitate orice tentativă din partea oricărei persoane de a-și face dreptate singură atunci când dreptul său real asupra unui bun imobil a fost nesocotit de către altcineva.

Acțiunea posesorie specială (acțiune în reintegrare) reprezintă acțiunea posesorie specifică pentru apărarea posesiei în cazul în care deposedarea sau tulburarea a fost făcută prin violență (fără justificare în drept); utilizarea violenței nefiind permisă nici împotriva posesorului de rea-credință, această acțiune poate fi utilizată și de către un asemenea posesor, căruia legea îi recunoaște îndreptățirea de a cere restabilirea situației ce a precedat violența. Posibilitatea exercitării acțiunii posesorii în reintegrare este condiționată numai de împrejurarea de a nu fi trecut mai mult de un an de la tulburare sau deposedare, condiție îndeplinită în cauză, reclamantul sesizând instanța de judecată la doar 7 zile de la presupusa deposedare prin violență. Acțiunea, poate fi exercitată și de către un detentor precar, chiar împotriva posesorului de la care deține bunul, atunci când tulburarea sau deposedarea s-a produs prin violență. Prin violență, ca mijloc de tulburare sau deposedare, se înțelege orice act de conduită săvârșit de o persoană împotriva posesorului, de natură a determina rezistența acestuia și care este săvârșit în scopul deposedării lui. P. realizarea tulburării prin violență nu este neapărat necesar ca posesorul să opună rezistență fizică; există o asemenea tulburare și atunci când - din cauza disproporției dintre forța și mijloacele de apărare ale posesorului, pe de o parte, și forța și mijloacele de violență ale tulburătorului, pe de altă parte - cel dintâi, dându-și seama că se află în inferioritate, nu opune rezistență fizică la actul deposedării.

Din materialul probatoriu administrat în cauza nu rezultă că pârâții-reclamanți le-ar fi tulburat posesia reclamanților-pârâți prin violență.

Astfel, din declarațiile martorilor rezultă: B. I. Înainte de CAP știu că pământul pe care era edificată gospodăria pârâților I. era a lui A. P.. (…) Eu nu am văzut năruit gardul construit la casa reclamanților. Gardul proprietății reclamanților era drept de la drum până la șură (f. 160); N. C. Nu știu unde are casa construită fam .I., fam. T. și unde are teren fam. A. (f. 161); S. Areta În vremea CAP am primit de la primărie 5 ari. După revoluție am mai primit 5 ari de la primărie. La fel au primit și fam. I. care locuiesc împreună cu reclamanții. Reclamanții au construit o casă pe ceilalți 5 ari primiți și a fost dărâmată temelia gardului către A.. Înainte de sărbători fam I. au vândut vaca înainte de sărbătorile 2013 (f. 162); V. V. Eu nu am văzut cine a stricat gardul dar am văzut gardul stricat (f. 163).

P. aceste motive, prima instanță a respins acțiunea posesorie intentată de reclamanții-pârâți.

Potrivit art. 24 al. 1 și al. 1¹ din Legea 18/1991 Terenurile situate în intravilanul localităților, care au fost atribuite de cooperativele agricole de producție, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptățite, pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești, pe care le-au edificat, rămân și se înscriu în proprietatea actualilor deținători, chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate în orice mod de la foștii proprietari. Suprafața terenurilor prevăzute în alin. (1), aferente casei de locuit si anexelor gospodărești, nu poate fi mai mare decât cea prevăzuta în actul de atribuire provenit de la cooperativa de producție, consiliul popular sau primăria din localitatea respectiva.

Potrivit art. III pct. 1 lit. a subpct. V din Legea 169/1997 Sunt lovite de nulitate absolută actele de constituire a dreptului de proprietate în măsura în care au depășit limitele de suprafață stabilite de art. 24 al. 1 din Legea 18/1991.

Potrivit Registrelor agricole, pârâtul I. C. nu figurează ca având teren cu destinația curți-construcții în perioada 1971-1975 (f. 46). În perioada 1986-1988 figurează cu o suprafață de 2,5 ari curți construcții, echivalent a 250 mp (f.48). În perioada 1997-2000 figurează cu suprafața de 0,4 ari curți construcții, echivalentul a 40 mp. (f.49). În perioada 2001-2008 cu 0,4 ari iar în perioada 2009-2010 cu 0,7 ari, la locul G. (f. 51-54).

Având în vedere că pârâtului I. C. i s-a constituit dreptul de proprietate pentru o suprafață (1000 mp) mai mare decât era îndreptățit (respectiv la 500 mp) depășindu-se astfel limitele de suprafață stabilite de art. 24 al. 1 din Legea 18/1991, instanța urmează a admite primul capăt al cererii reconvenționale, cu consecința constatării nulității absolute parțiale a Titlului de Proprietate nr. 269/27.12.1993 eliberat în favoarea părâtului I. C. în sensul excluderii suprafeței de 500 mp teren curți construcții teren și arabil, parte din suprafața de 1000 mp intravilan C. Luncii (poz. B.1.1 și B.6) învecinată D. C., D. E., A. P., A. P.

Potrivi art. 480 Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege.

Acțiunea în revendicare este acea acțiune în justiție prin care reclamantul, care pretinde că este proprietarul unui bun individual determinat cu privire la care a pierdut posesia, solicită obligarea pârâtului, care stăpânește bunul respectiv, să îi recunoască dreptul de proprietate și să îi restituie bunul.

Deci, acțiunea în revendicare este o acțiune reală, putând fi exercitată împotriva oricărei persoane care deține bunul.

Întrucât ambele părți, atât reclamanții cât și pârâții se prevalează de existența unor titluri de proprietate asupra imobilului teren, se va proceda la compararea acestora.

Prima instanță a constatat că suprafețele de teren înscrise în T.p. 1540 emis pe numele lui A. P. respectă vechile amplasamente iar Titlul reclamanților-pârâți a fost întocmit cu nerespectarea dispozițiilor art. 24 din Legea 18/1991 și a fost anulat parțial.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză, suprafața de 234 mp excede configurației pentru lotul de 500 mp (f. 266, 273) cumpărată de pârâtul I. C.. În acest context, instanța va admite capătul de cerere al reconvenționalei privind obligarea reclamanților-pârâți să le lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 234 mp situată în intravilanul . în anexa 6 din Suplimentul nr. 2 al Raportului de expertiză întocmit de expert A. C., suprafață hașurată cu culoare roșie.

Înscrierea reclamanților pârâți în cartea funciară nu are relevanță întrucât dreptul pârâților – reclamanți provine din succesiune, fiind opozabil terților fără înscriere în cartea funciară și, mai mult decât atât, intabularea reclamanților s-a făcut în baza unui titlu nul.

Potrivit dispozițiilor legii nr. 7/1996

Art. 30. - (1) Dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real, în condițiile prezentei legi, în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu bună-credință, cât timp nu se dovedește contrariul.

(2) Dacă un drept s-a radiat din cartea funciară, se prezumă că acel drept nu există.

Art. 31. - (1) Cuprinsul cărții funciare, în afara îngrădirilor și excepțiilor legale, se consideră exact numai în folosul acelei persoane care, în virtutea unui act juridic cu titlul legal, a dobândit cu bună-credință un drept real înscris în cartea funciară.

(2) Dobânditorul este considerat de bună-credință dacă, la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului în folosul său, nu a fost notată nici o acțiune prin care se contestă cuprinsul cărții funciare sau dacă din titlul transmițătorului și din cuprinsul cărții funciare nu reiese vreo neconcordanță între aceasta și situația juridică reală.

Art. 33. - (1) In cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde, în privința înscrierii, cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia.

Art. 34. - Orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că:

1. înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil;

2. dreptul înscris a fost greșit calificat;

3. nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea;

4. înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.

Acțiunea în rectificarea înscrierilor făcute în Cărțile funciare este acea acțiune in justiție prin care se cere îndreptarea sau suprimarea unei înscrieri necorespunzătoare realității, făcuta in cartea funciara, pentru a pune de acord starea tabulara cu situația juridica reala a unui imobil.

Având în vedere că în limita unei suprafețe de teren de 196 mp există suprapunere scriptică între titlu reclamanților-pârâți și a pârâților-reclamanți, suprafața făcând parte, conform raportului de expertiză întocmit în cauză, din cei 5000 mp ai pârâților-reclamanți, instanța va admite și capătul de cerere al reconvenționalei constând în rectificarea înscrierilor din Cartea Funciară nr. 865/N Fălticeni, în sensul radierii dreptului de proprietate al reclamanților pârâți asupra bunului imobil constând în suprafața de 196 mp situată în intravilanul .. Suceava, identic cu parte din corpul de proprietate nr. 1658.

Prima instanță a constatat că prin încheierea din data de 11.09.2014 a fost admis decontul solicitat de expert în cuantum de 2500 lei. În acest context, a fost pus în sarcina pârâților-reclamanți să achite diferența de decont în cuantum de 1900 lei. Pârâții nu s-au conformat până la data pronunțării prezentei sentințe, însă, având în vedere că nu aceștia ci reclamanții-pârâți au căzut în pretenții, instanța va pune în sarcina acestora plata restului onorariu expert în cuantum de 1900 lei.

În temeiul art. 274 C.p.c instanța, constatând culpa procesuală, a obligat reclamanții-pârâți la plata către pârâții-reclamanți a sumei de 1224 lei reprezentând cheltuieli de judecată, constând în avans onorariu expert, onorariu avocat și taxă judiciară de timbru.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții I. I. C., I. F. și reclamanții T. E. și T. A. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivare au arătat că în mod nelegal a fost admisă cererea rcconvcnțională formulată de intervenienta- A. Rozică și continuată de moștenitorii acesteia, M. M., A. V., B. A., cerere care era inadmisibilă în raport de cadrul procesual obiectiv dedus judecății.

Astfel,prin cererea introductivă ei, reclamanții T. E., T. A. E. au investit instanța cu o acțiune posesorie întemeiată pe disp. art. 674 alin. 2 cod procedură civilă anterior, acțiune care nu a fost modificată pe tot parcursul judecății în primă instanță și care a fost soluționată ca atare prin sentința recurată.

Raportat la disp. art. 674 cod procedură civilă anterior, dar și la doctrina și jurisprudența în materie, procedura acțiunilor posesorii este o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun care are ca finalitate ocrotirea posesiei, ca stare de fapt, împotriva oricăror acte de tulburare sau deposedare ilicită. Date fiind particularitățile de ordin procesual și finalitatea acțiunilor posesorii, asemenea acțiuni sunt diferite, sub aspectul naturii și obiectului, de acțiunile petitorii prin intermediul cărora se tinde la valorificarea dreptului de proprietate, distincția dintre petitoriu și posesorio evocând distincția dintre proprietate și posesiune transpusă pe plan procesual. în considerarea acestei distincții, nu este posibil cumulul posesoriului cu petitoriul în sensul în care în cadrul unei acțiuni posesorii nu poate 11 examinată și tranșată problema dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, obiectul verificărilor jurisdicționale fiind limitat la situația posesiei, ca stare de fapt și la îndeplinirea condițiilor prev. de aii. 674 cod procedură civilă anterior, cu excepția cazului în care reclamantul înlocuiește cererea posesorie inițială cu o acțiune petitorie sau a cazului în care acesta acceptă soluționarea disputei privind dreptul de proprietate în cadrul procesual al acțiunii posesorii.

În raport de cele arătate, admisibilitatea cererii reconvenționale sau a unei cereri de intervenție în materia acțiunilor posesorii nu poate fi examinată decât prin raportare la condițiile speciale prev. de ari. 674 cod procedură civilă anterior și, în considerarea faptului că în cadrul acțiunilor posesorii se discută numai asupra posesiei, ca stare de fapt, iar nu și asupra dreptului de proprietate, cererea reconvențională sau cererea de intervenție trebuie să se circumscrie, la rândul lor, dispozițiilor legale sus citate, cererile incidentale prin care se tinde la valorificarea sau apărarea dreptului de proprietate fiind incompatibile cu scopul și natura procedurii acțiunilor posesorii. Pe cale de consecință, în materia acțiunilor posesorii nu sunt admisibile cererile incidentale prin care se tinde la soluționarea fondului raportului juridic întemeiat pe dreptul de proprietate, aceasta întrucât, potrivit soluțiilor adoptate în doctrină și jurisprudență sub imperiul codului de procedură civilă anterior și consacrate legislativ de disp. art. 1004 cod procedură civilă, hotărârea prin care se soluționează o acțiune posesorie nu are autoritate de lucru judecat într-o cerere ulterioară petitorie privitoare la fondul dreptului.

In speță, obiectul cererii reconvenționale formulate de defuncta A. R. a vizat constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 269/1993, revendicarea unei suprafețe de 446 mp teren de pe amplasamentul în litigiu, radierea înscrierilor din cartea funciară și ridicarea gardurilor amplasate pe terenul revendicat. Toate aceste pretenții sunt fondate pe însuși dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu și au, prin urmare, o natură petitorie, ele fiind inadmisibile în cadrul procedurii speciale reglementate de art. 674 cod procedură civilă anterior, în care obiectul verificărilor jurisdicționale este limitat Ia situația posesiei, ca stare de fapt.

Așa fiind, având în vedere și faptul că ei, reclamanții T. E. și T. A. E. s-au opus transformării acțiunii posesorii cu care au investit instanța într-o acțiune petitorie, aspect consemnat în întâmpinările formulate de ei față de cererea de arătare a titularului dreptului și față de cererea reconvențională, precum și în încheierile de ședință din 2 aprilie 2013, 10 iunie 2013, cererea reconvențională formulată de defuncta A. R. și însușită de moștenitorii ei se impunea a fi respinsă ca inadmisibilă.

2) În mod greșit a fost admisă cererea reconvențională astfel cum a fost precizată, soluția pronunțată sub acest aspect fiind dată cu aplicarea greșită a legii și cu interpretarea eronată a probatoriului administrat în cauză.

Astfel, prin cererea reconvențională s-a solicitat în principal constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr 269/1993 cu privire la suprafața de 500 mp teren curți construcții și arabil, cu motivarea că eu, pârâtul reconvențional I. C. nu ar fi fost îndreptățit la constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața sus menționată, care depășește limitele terenului atribuit de fosta CAP în vederea edificării gospodăriei.

Din perspectiva pretenției sus menționate, prima instanță nu a lămurit sub toate aspectele situația de fapt dedusă judecății întrucât nu a verificat amplasamentul și configurația suprafeței de 5000 mp teren proprietatea pârâților reclamanți prin raportare la titlul de proprietate nr. 1540/1995 și la fișa proces verbal de punere în posesie aferentă acestui titlu și nu a stabilit motivat dacă și în ce limite suprafața astfel reconstituită în favoarea autorului pârâților reclamanți se suprapune cu suprafața de 1000 mp teren evidențiată în titlul de proprietate nr. 269/1993, a cărui nulitate absolută parțială a fost invocată.

Verificările sus menționate erau necesare în contextul în care potrivit art. III alin. 2 din Legea nr. 169/1997, nulitatea actelor de reconstituire/constituire emise cu nesocotirea dispozițiilor Legii nr. 18/1991 cu modificările și completările ulterioare poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim. Referitor la condiția interesului legitim impusă de textul de lege sus menționat, aceasta presupune existența unei vătămări cauzate persoanei ce invocă nulitatea prin actul contestat, ori o astfel de vătămare nu poate exista decât în condițiile și în limitele în care respectiva persoană este, la rândul său, titulara unui drept real cu privire la terenul ce a format obiectul actului de reconstituire/constituire contestat.

Raportat la dispoziția legală sus menționată, instanța de fond trebuia să verifice și să se stabilească în ce limite există suprapunere între terenul proprietatea pârâților din titlul de proprietate nr. 1540/1995 și terenul din titlul de proprietate contestat și să examineze legalitatea titlului contestat în limitele suprapunerii astfel stabilite deoarece doar în aceste limite interesul în invocarea nulității titlului contestat putea fi considerat justificat.

În speță, prin raportul de expertiză și prin suplimentele ulterioare întocmite de expert A. C. nu s-a procedat la identificarea în concret a suprafeței de 5000 mp teren proprietatea pârâților și a suprafeței de 1000 mp din titlul contestat, în raport de documentațiile ce au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate nr. 269/1993, 1540/1995, de fișele proces verbal de punere în posesie aferente acestor titluri și de schițele ce atestă configurația, respectiv dimensiunile terenurilor din titluri. In planurile de situație anexate raportului inițial și suplimentelor s-a procedat la identificarea terenului deținut de pârâții reclamanți conform limitelor indicate de aceștia (4647 mp) și a limitelor indicate de noi ( 4820 mp), identificarea terenului deținut de noi, identificarea suprafeței de 462 mp teren considerată ca fiind cea real atribuită de fosta CAP în favoarea mea. a pârâtului reconvențional I. C. și identificarea limitelor suprafețelor de teren intabulate, fără să fi fost identificate și individualizate in concret suprafețele de 5000 mp teren și respectiv 1000 mp teren din titlurile de proprietate nr.269/1993, 1540/1995 și fără să se fi stabilit în concret dacă și între ce limite se suprapun aceste terenuri.

De altfel, nici în dispozitivul sentinței recurate nu este individualizată în concret configurația suprafeței de 500 mp teren ce s-a dispus a fi exclusă din titlul de proprietate nr. 269/1993, instanța făcând referire generică la "suprafața de 500 mp teren curți construcții și arabil, parte din suprafața de 1000 mp situat în intravilanul .. . D. C, DE, A. P.", fără a se preciza însă ce suprafață a fost exclusă din . . a fost exclusă din . B6 din titlul contestat și Iară a fi indicată vreo configurație a terenului exclus din titlu.

Omisiunea primei instanțe de a dispune identificarea terenurilor înscrise în titlurile de proprietate 269/1993, 1540/1995 conform documentațiilor prealabile ce au stat la baza emiterii acestor titluri, de a verifica existența și limitele suprapunerii dintre aceste titluri și de a stabili configurația concretă a suprafeței de 500 mp teren în privința căreia s-a apreciat că eu, pârâtul reconvențional I. C. nu eram îndreptățit la constituirea dreptului de proprietate echivalează cu necercetarea fondului și impune, în raport de disp. art. 312 alin. 5 rap. la art. 304 pct. 9 și 304 ind. 1 cod procedură civilă anterior, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În altă ordine de idei, soluția de constatare a nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 269/1993 în limita unei suprafețe de 500 mp este nelegală întrucât această soluție a fost motivată prin prisma disp. art. 24 alin. 1 și art. 24 alin. 1 ind. 1 din Legea nr. 18/1991 republicată, dispoziții care însă nu sunt aplicabile în cauză.

Astfel, potrivit art. III alin. 1 din Legea nr. 169/1997, sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 (...). Față de această reglementare, sancțiunea nulității absolute a actelor de constituire/reconstituire a dreptului de proprietate derivă exclusiv din nesocotirea dispozițiilor legale imperative în vigoare la data emiterii titlului contestat, această soluție de principiu fiind consacrată și de disp. art II din Legea nr. 169/1997, potrivit cărora " dispozițiile modificatoare sau de completare ori de abrogare ale prezentei legi nu aduc atingere în nici un fel titlurilor și altor acte de proprietate eliberate cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991. la data întocmirii lor ". în același sens, disp. art. 2 alin. 2 din Legea nr 1/2000 prevăd că "drepturile dobândite cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, pentru care au fost eliberate adeverințe de proprietate, proces verbal de punere în posesie sau titlu de proprietate rămân valabile fără nici o altă confirmare", iar disp. art. II alin. 1 din HG 1832/2005 prevăd că „propunerile comisiilor comunale, orășenești și municipale prind stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, validate prin hotărâri ale comisiilor județene și municipiului București, adoptate anterior intrării în vigoare a prezentei hotărâri, sunt și rămân valabile dacă nu au fost contestate în termenul legal".

Din ansamblul dispozițiilor legale sus enunțate rezultă că drepturile dobândite cu respectarea Legii fondului funciar în forma aliată în vigoare la data validării cererii de constituire sunt drepturi câștigate și se bucură de protecția oferită de art. II din Legea nr. 169/1997, art. 2 alin. 2 din Legea n. 1/2000, art. II alin. 1 din HG 1832/2005, aceste drepturi neputând li afectate de modificările succesive ale actului normativ ce a stat la baza constituirii dreptului de proprietate.

În speță, la data emiterii titlului de proprietate nr. 269/1993 ipoteza constituirii dreptului de proprietate pentru terenul aferent construcțiilor edificate în perioada cooperativizării era reglementată de disp. art. 22 și 23 din Legea nr. 18/1991-redactare inițială. Potrivit art. 22 alin. 1 și 2 din această reglementare "sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul lege nr. 42/1990", aceste dispoziții fiind aplicabile și persoanelor din zonele cooperați vizate care nu au avut calitatea de cooperator. De asemenea, potrivit art. 23 alin. 1 "terenurile din intravilan care au fost atribuite de cooperative, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptățite, pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești, rămân și se înscriu în proprietatea actualilor deținători, chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate, indiferent în ce mod, de la foștii proprietari".

În aplicarea acestor dispoziții legale, doctrina și practica judiciară au statuat că din interpretarea coroborată a art. 22, 23 alin. 1 din lege și art. 8 alin. 2 din Decretul lege nr. 42/1990 rezultă că terenul aferent casei de locuit și anexelor gospodărești putea fi în suprafață de până Ia 1000 mp și că obiectul constituirii dreptului de proprietate în temeiul art. reprezintă diferența dintre suprafața de teren atribuită de cooperativa agricolă de producție în vederea edificării gospodăriei care se atribuia prin constituire în condițiile art. 23- și suprafața totală aferentă construcțiilor, anexelor gospodărești și curții, până la limita maximă de 1000 mp.

În ceea ce privește dispozițiile art. 24 alin. 1 ind. 1 din Legea nr 18/1991 republicată, potrivit cărora " suprafața terenurilor prevăzute în alin. (1). aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, nu poate fi mai mare decât cea prevăzută în actul de atribuire provenit de la cooperativa de producție, consiliul popular sau primăria din localitatea respectivă", aceste dispoziții au fost introduse în Legea nr. 18/1991 prin Legea nr. 247/2005, care însă a intrat în vigoare ulterior emiterii titlului contestat. Așa fiind, având în vedere și disp. art. III alin. 1 din Legea nr. 169/1997, verificarea legalității titlului de proprietate nr. 269/1993 nu se putea realiza prin raportare la dispoziția legală sus menționată întrucât în caz contrar ar fi nesocotit principiul constituțional al neretroactivității legii civile prin aceea că titlul contestat ar fi declarat nul în considerarea unei reglementări ce nu era în vigoare la data emiterii sale.

Prin urmare, dispozițiile legale în vigoare la data emiterii titlului contestat permiteau constituirea dreptului de proprietate pentru terenul aferent casei de locuit, anexelor gospodărești și curții pentru o suprafață de până la 1000 mp, iar suprafața atribuită prin constituire nu era limitată la suprafața înscrisă în actul de atribuire emis de fosta CAP ci era stabilită, potrivit dispozițiilor complementare ale art. 22 și ari. 23 alin. 1, în funcție de întinderea terenului aferent gospodăriei.

În cauză, având în vedere faptul că, potrivit declarațiilor martorilor audiați, suprafața de 1000 mp teren înscrisă în titlul de proprietate nr. 269/1993 reprezenta terenul aferent gospodăriei mele, a pârâtului reconvențional I. C., precum și faptul că această suprafață se încadra în limitele determinate potrivit art. 22 alin. 1, art. 23 alin. 1 din Legea nr. 1 8/1991-redactare inițială, nu se poate reține că titlul contestat ar fi fost emis cu nesocotirea dispozițiilor legale în vigoare la data constituirii dreptului de proprietate, motivul de nulitate invocat de pârâții reclamanți și reținut de instanță nefiind dat.

Pe de altă parte, în ceea ce privește suprafața de 234 mp teren pe care noi, reclamanții pârâți am fost obligați să o predăm în deplină proprietate și posesie pârâților reclamanți cu privire la care s-a dispus radierea înscrierilor efectuate în favoarea noastră în cartea funciară, din planurile de situație anexate celui de-al doilea supliment al raportului de expertiză rezultă că această suprafață este ocupată de construcțiile proprietatea noastră C3-anexă gospodărească și respectiv C2- locuință, construcții care au fost edificate anterior anului 1990 în temeiul autorizațiilor nr. 100/1974 și 97/1980 și care sunt evidențiate ca atare în schița anexă la cea din urmă autorizație, întocmită la data de 5 septembrie 1980. Raportat la aceste împrejurări, este cert faptul că suprafața de 234 mp teren în discuție reprezintă terenul aferent construcțiilor legal edificate în perioada cooperativizării și că pentru această suprafață eu, pârâtul reconvențional I. C. justificam îndreptățirea la constituirea dreptului de proprietate în temeiul art. 22 alin. 1, art. 23 alin. 1 din Legea nr. 18/1991-redactare inițială, împrejurare în raport de care în privința parcelei de 234mp teren identificată în planul de situație anexa 6 la suplimentul nr. 2 al raportului de expertiză este nelegală soluția de excludere din titlul de proprietate nr. 269/1993 și de admitere r acțiunii în revendicare și rectificare tabulară.

În plus, suprafața de 234 mp teren la care s-au referit anterior a fost identificată ca fiind suprafața ce depășește limitele terenului atribuit de fosta CAP potrivit contractului de vânzare cumpărare din 30 martie 1974 în raport de schița plan întocmită de fosta CAP. Din cuprinsul celui de-al doilea supliment al raportului de expertiză rezultă însă că acel plan de situație nu relevă configurația și dimensiunile corecte ale suprafeței dobândite de el, pârâtul reconvențional I. C. prin cumpărare de la fosta CAP deoarece nu au fost efectuate măsurători exacte iar dimensiunile indicate delimitează un perimetru de numai 462 mp, iar nu de 500 mp cât figurează în contractul de vânzare cumpărare din 1974. De asemenea, experta a susținut că în anexele Ia suplimentul nr. 2 a identificat o suprafață de 462 mp teren respectând dimensiunile de 24 ml și 21 ml dar în raport de configurația actuală a terenului, iar nu în raport de schița din anul 1974, care a fost considerată incorectă întocmit sub aspectul configurației terenului.

Prin urmare, planul de situație anexa 6 Ia suplimentul nr. 2, la care face trimitere dispozitivul sentinței recurate, nu identifică în mod corect suprafața de 500 mp teren dobândită de mine, pârâtul I. Constntin prin cumpărare de la fosta CAP, ci identifică o suprafață de numai 462 mp, calculată în raport de dimensiunile eronate înscrise în schița din 1974 și de configurația actuală a terenului, iar suprafața de 234 mp teren revendicată de pârâții reclamanți este identificată ca diferență între suprafața de 462 mp greșit individualizată și suprafața de 696 mp teren cu care ei, reclamanții pârâți sunt înscriși în cartea funciară. Este astfel evident faptul că identificările la care s-a raportat instanța de fond nesocotesc limitele terenului dobândit de mine, pârâtul reconvențional I. C. prin cumpărare de la fosta CAP și că admiterea acțiunii în revendicare și rectificare tabulară pentru suprafața de 234 mp individualizată în planul de situație anexa 6 aduce atingere dreptului de proprietate dobândit încă din anul 1974 pentru suprafața de 500 mp, drept care este preferabil celui invocat de pârâții reclamanți în contextul în care. potrivit art. 24 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, pentru terenul atribuit de fosta CAP altor persoane în vederea edificării unor locuințe, foștii proprietari sunt îndreptățiți la atribuirea unei suprafețe echivalente în compensare iar nu la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament.

P. toate aceste motive au solicitat în principal admiterea recursului și modificareaparțială a sentinței în sensul respingerii cererii reconvenționale ca inadmisibilă sau, în subsidiar, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea lămuririi situației de fapt deduse judecății sub toate aspectele și soluționării pretențiilor formulate prin cererea reconvențională prin prisma dispozițiilor legale în vigoare Ia data emiterii titlului de proprietate nr. 269/1993.

În temeiul art. 274 cod procedură civilă anterior au solicitat și obligarea pârâților reclamanți intimați la plata cheltuielilor de judecată.

Intimații pârâți M. M., A. V. și B. A. au formulat întâmpinare ( filele 24-30) prin care a solicitat respingerea recursului.

În apărare au arătat că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, neimpunându-se modificarea sau casarea acesteia.

1). În ceea ce privește excepția inadmisiblității cererii reconvenționale invocată de către recurenți, au solicitat a fi respinsă în principal ca tardiv formulată, iar, în subsidiar, ca nefondată.

Astfel, recurenții consideră că o dată ce au investit instanța de fond cu o acțiune posesorie, iar cererea reconvențională a subsemnatelor era o veritabilă acțiune petitorie, se impunea respingerea acesteia din urmă ca inadmisibilă.

Este real că acțiunea în tulburarea posesiei are caracter urgent și este îndreptată pentru ocrotirea posesiunii de fapt, iar ceea ce trebuie examinat în această materie este numai faptul posesiunii și al tulburării, fără a se pune în discuție fondul însuși al dreptului, care nu se poate rezolva decât în cadrul unei acțiuni în revendicare (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr._, în CD. 1954-1954, p. 316).

Insă punerea în discuție a dreptului de proprietate în cadrul acțiunii posesorii transformă litigiul posesoriu într-un litigiu petitoriu, operând astfel cumulul posesoriului cu petitoriul, instanța fiind obligată să soluționeze litigiul în raport de constatările ce le va face cu privire la dreptul de proprietate.

Față de susținerile reclamanților-pârâți că sunt proprietarii terenului în litigiu și de poziția lor că sunt de acord să îl elibereze dacă se va face dovada dreptului de proprietate asupra acestuia, instanța de fond corect a pus în discuția părților însăși problema proprietății și, cu acordul părților, a soluționat litigiul prin cumularea posesoriului cu petitoriul.

In acest context, cererea reconvențională nu era inadmisibilă, reclamanții-pârâți consimțind la judecarea cererii reconvenționale împreună cu acțiunea posesorie, prin aceea că au fost de acord să fie administrate probele cerute de către pârâte în dovedirea propriilor pretenții, invocate pe calea cererii incidentale.

Abia după încuviințarea probei cu expertiză topo cadastrală, respectiv la termenul din data de 23.01.2014, au solicitat disjungerea cererii reconvenționale. Nicidecum nu au invocat excepția inadmisibilității cererii incidentale, ridicată pentru prima dată în fața instanței de recurs.

Fiind o excepție de procedură, relativă, invocată peste termenul prevăzut de lege (avem în vedere disp. art. 136 C.pr.civ.), direct în recurs, a fost ridicată tardiv.

Și, în orice caz, față de poziția procesuală adoptată de recurenți la fond, excepția de inadmisibilitate nu poate fi oricum primită, aceștia achiesând la soluționarea pretențiilor de natură petitorie invocate pe calea cererii reconvenționale în cadrul acțiunii cu care au înțeles reclamanții să învestească instanța de fond.

2). Legat de criticile aduse sentinței instanței de fond potrivit cărora nu s-a lămurit sub toate aspectele situația de fapt dedusă judecății, întrucât nu ar fi fost verificate amplasamentul și configurația suprafeței de 5.000 mp teren proprietatea lor prin raportare la T.P. nr. 1540/1995 și la Fișa proces-verbal de punere în posesie aferentă acestui titlu și nu s-ar fi stabilit motivat dacă și în ce limite suprafața astfel reconstituită în favoarea autorilor subsemnatelor se suprapune peste suprafața de 1.000 mp teren evidențiată în T.P. nr. 269/1993, a cărui nulitate absolută parțială am invocat-o în limita unei suprafețe de 500 mp, rugăm să le înlăturați.

În planurile de situație anexate raportului de expertiză și suplimentelor la acesta, potrivit obiectivelor formulate de părți (cu precizarea că reclamanții au beneficiat de asistență calificată din partea unui avocat), s-a procedat la identificarea terenului deținut de către subsemnatele conform limitelor indicate de către noi și limitelor indicate de recurenți, nefiind dată pretinsa omisiune a primei instanțe de a dispune identificarea terenurilor înscrise în T.P. nr. 269/1993 și T.P. nr. 1540/1995 conform documentațiilor prealabile emiterii acestor titluri.

Potrivit disp. art. 129 al. 5 C.pr.civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc.

Iar potrivit disp. art. 129 al. 51 C.pr.civ., părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii.

Prin urmare, câtă vreme recurenții nu au formulat obiecțiuni împotriva concluziilor raportului de expertiză întocmit la fond, în sensul invocat pentru prima dată în recurs (nu au formulat nici măcar obiective în sensul identificării terenurilor prin raportare la situația care rezultă din punerea în posesie), însușindu-și concluziile acestuia, nu-l mai pot contesta la acest moment procesual, adică direct în recurs.

Sub un alt aspect, în mod corect s-a constatat nulitatea absolută parțială a T.P. nr. 269/21.12.1993 eliberat pe numele I. P. C., în sensul excluderii suprafeței de 500 mp teren curți-construcții și arabil, parte din suprafața de 1.000 mp teren situat în intravilanul corn. C. Luncii, cu motivarea că a fost nelegal emis în raport de disp. art. 24 din Legea nr. 18/1991, care limitează suprafața ce poate fi dobândită cu titlu de constituire la terenul prevăzut în actul de atribuire provenit de la cooperativa de producție, consiliul popular sau primăria din localitatea respectivă, care în speță este de 500 mp (potrivit contractului de vânzare-cumpărare din 30.03.1974, fila 88, I. I. C. cumpără de la CAP Băișeștii 500 mp teren lot de casă).

Acest titlu este nul absolut pentru diferența ce excede celor 500 mp cumpărați de către I. C. pentru construirea unei locuințe proprietate personală, limitele învestirii instanței de fond potrivit cererii incidentale vizând suprafața de 500 mp (a se vedea precizările de la fila 129 dosar fond).

Susțin recurenții că disp. art. 24 al. I1 Legea 18/1991 au fost introduse prin Legea nr. 247/2005, care a intrat în vigoare ulterior emiterii titlului contestat și că instanța de fond ar fi nesocotit principiul constituțional al neretroactivității legii civile prin aceea că titlul contestat ar fi fost declarat nul în considerarea unei reglementări ce nu era în vigoare la data emiterii sale.

Însă, dispozițiile art. III din Legea 169/1997 dispun că nulitatea actelor de reconstituire pentru motivele prevăzute de acest act normativ se aplică și proceselor în curs, cu atât mai mult unor procese viitoare, dar care privesc acte anterioare intrării în vigoare a legii, acesta fiind un efect al aplicării imediate a legii civile noi.

Aceste dispoziții legale nu pot fi ignorate, motivat de faptul că nulitatea privește încălcarea unor dispoziții imperative ale legii la data încheierii actului a cărui nulitate se cere a se constata, instanța de fond în mod corect apreciind că se impune soluția de admitere în parte a acestui capăt de cerere în temeiul disp. art. 24 din Legea 18/1991 (fost art. 22 la data emiterii actului).

Art. 24 al. 1 L. 18/1991 prevede că terenurile situate în intravilanul localităților, care au fost atribuite de cooperativele agricole de producție, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptățite, pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești, pe care le-au edificat, rămân și se înscriu în proprietatea actualilor deținători, chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate în orice mod de la foștii proprietari.

Prin urmare, chiar acest text de lege trimite la suprafața provenită de la fostul CAP, în speță de doar 500 mp.

Constituirea dreptului de proprietate până la 1.000 mp teren necesar exploatării în condiții optime a gospodăriei situate în mediul rural putea fi dispusă doar în privința terenurilor formând obiect de reglementare a art. 23 L. 18/1991 (inaplicabil situației recurenților, „titlul" autorului reclamanților fiind eliberat nu potrivit art. 23, ci potrivit art. 24 L. 18/1991).

In ceea ce privește suprafața de 234 mp pe care recurenții au fost obligați să o lase în deplină proprietate și liniștă posesie subsemnatelor și suprafața de 196 mp cu privire la care s-a dispus radierea înscrierilor din CF nr. 865/N Fălticeni, rugăm să constatați că recurenții formulează în cadrul motivelor de recurs obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit în cauză, peste termenul prevăzut de disp. art. 212 al. 2 C.pr.civ., deși la judecarea fondului și-au însușit concluziile raportului de expertiză și ale celor două suplimente.

Pe de altă parte, întrucât ambele părți ne-am prevalat de existența unor titluri de proprietate asupra imobilului teren în litigiu, instanța de fond a procedat la examinarea comparativă a acestora, dând preferabilitate titlului subsemnatelor, mai bine caracterizat din perspectiva prevederilor L. 18/1991.

Astfel, prin T.P. nr. 1540/02.03.1995 s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 4,14 ha, din care 5.000 mp teren arabil la locul numit „G." intravilan C. Luncii, în favoarea autorului A. P., pe vechiul amplasament, cu respectarea disp. art. 2 al. 1 din Legea 1/2000 și a art. 11 al. 21 din Legea nr. 18/1991. Ulterior, în urma decesului acestuia, s-a eliberat Certificatul de moștenitor nr. 4/16.05.2007, prin care s-a stabilit că autoarea subsemnatelor A. R. este unică moștenitoare a defunctului.

În schimb, „titlul" recurenților este un titlu emis în baza Legii 18/1991 cu nesocotirea disp. art. 24 al. 1, este eliberat anterior înstrăinării terenului în litigiu către recurenții T. E. și T. A. prin contractul de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 44/07.08.2007, aceștia din urmă având posibilitatea să se întoarcă împotriva vânzătorilor cu o acțiune în garanție pentru evicțiune.

Mai mult, modificările aduse art. 24 L. 18/1991 prin L. 247/2005 (introducerea alin. I1, potrivit cu care suprafața terenurilor prevăzute în alin. (1), aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, nu poate fi mai mare decât cea prevăzută în actul de atribuire provenit de la cooperativa de producție, consiliul popular sau primăria din localitatea respectivă) sunt anterioare cvc 44/2007, plus că art. III pct. 1 lit. a subpct. v L. 169/1997 prevede expres nulitatea actelor de constituire în măsura în care au depășit limitele de suprafață stabilite de art. 24 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991.

Iar art. III al. 24 L. 169/1997 prevede că în cazul unor înstrăinări succesive ale terenurilor, cel care a vândut terenul pe baza titlului constatat nul este obligat să remită prețul actualizat fostului proprietar rămas fără teren.

Așa fiind, reclamanții nu se pot prevala de încheierea unui contract de vânzare-cumpărare cu pârâții reconvențional pentru terenul de 696 mp în baza unui titlu nul eliberat acestora din urmă (pentru suprafața excedentară celor 500 mp care sunt vizați de contractul de la fila 88), în concurs cu moștenitorii fostului proprietar, care în toate cazurile vor obține câștig de cauză, pentru că titlul acestora este preferabil (legile fondului funciar consacrând expressis verbis restituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament fostului proprietar sau moștenitorilor acestuia).

Potrivit concluziilor raportului de expertiză, suprafața de 234 mp (anexa 6, supliment 2, suprafața hașurată cu culoare roșie) excede configurației pentru lotul de 500 mp cumpărat de recurentul I. C. de la CAP Băișești, potrivit contractului de vânzare-cumpărare din data de 30.03.1974. în limita acestui teren, corect a fost admisă acțiunea în revendicare.

Este adevărat că nu a există o schiță a terenului care a format obiect al contractului de vânzare-cumpărare din anul 1974, însă experta a stabilit corect amplasamentul terenului de 500 mp cumpărat de pârâții reconvențional de la CAP Băișești. A avut în vedere vecinătățile indicate în contractul din 30.03.1974, pe care le-a coroborat cu mențiunile care rezultă din planul de situație nr. 3802/29.05.2007 întocmit de Scutar V., plan ce a stat la baza intabulării recurenților T. E. și T. A., din planul de situație ce a stat la baza intabulării subsemnatelor cu dreptul de proprietate pentru terenul de 5.000 mp și din situația constatată la fața locului.

Legat de radierea dreptului de proprietate pentru terenul de 196 mp, s-a avut în vedere că acest teren, inclus în perimetrul terenului revendicat, este înscris pe numele reclamanților cu titlu de vânzare-cumpărare, aspect lipsit de relevanță, deoarece dreptul nostru provine din succesiune, fiind opozabil terților fără înscriere în cartea funciară, plus că intabularea reclamanților s-a făcut în baza unui titlu nul.

P. toate acestea, solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.

În drept: art. 115, art. 118, art. 308 al. 2 C.pr.civ., art. 274 C.pr.civ.

Intimata C. Locală de fond funciar C. Luncii a formulat întâmpinare ( fila 31 dosar) prin care a arătat că sentința civilă nr.385/09.02.2015 a Judecătoriei Fălticeni este justă și a solicitat a fi menținută ca atare.

Deși legal citați ceilalți intimați nu au formulat întâmpinare.

Examinând recursul ce se subsumează prevederilor art. 304 pct. 9, art. 3041 din vechiul cod de procedură civilă prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinței și a criticilor formulate, tribunalul reține următoarele:

Cererea reconvențională formulată în cauză este inadmisibilă.

Prin cererea introductivă ei, reclamanții T. E., T. A. E. au investit instanța cu o acțiune posesorie întemeiată pe disp. art. 674 alin. 2 cod procedură civilă anterior. Raportat la disp. art. 674 cod procedură civilă anterior, dar și la doctrina și jurisprudența în materie, procedura acțiunilor posesorii este o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun care are ca finalitate ocrotirea posesiei, ca stare de fapt, împotriva oricăror acte de tulburare sau deposedare ilicită. Date fiind particularitățile de ordin procesual și finalitatea acțiunilor posesorii, asemenea acțiuni sunt diferite, sub aspectul naturii și obiectului, de acțiunile petitorii prin intermediul cărora se tinde la valorificarea dreptului de proprietate, distincția dintre petitoriu și posesorio evocând distincția dintre proprietate și posesiune transpusă pe plan procesual. În considerarea acestei distincții, nu este posibil cumulul posesoriului cu petitoriul în sensul în care în cadrul unei acțiuni posesorii nu poate fi examinată și tranșată problema dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, obiectul verificărilor jurisdicționale fiind limitat la situația posesiei, ca stare de fapt și la îndeplinirea condițiilor prev. de art 674 cod procedură civilă anterior, cu excepția cazului în care reclamantul înlocuiește cererea posesorie inițială cu o acțiune petitorie sau a cazului în care acesta acceptă soluționarea disputei privind dreptul de proprietate în cadrul procesual al acțiunii posesorii.

În raport de cele arătate, admisibilitatea cererii reconvenționale sau a unei cereri de intervenție în materia acțiunilor posesorii nu poate fi examinată decât prin raportare la condițiile speciale prev. de ari. 674 cod procedură civilă anterior și, în considerarea faptului că în cadrul acțiunilor posesorii se discută numai asupra posesiei, ca stare de fapt, iar nu și asupra dreptului de proprietate, cererea reconvențională sau cererea de intervenție trebuie să se circumscrie, la rândul lor, dispozițiilor legale sus citate, cererile incidentale prin care se tinde la valorificarea sau apărarea dreptului de proprietate fiind incompatibile cu scopul și natura procedurii acțiunilor posesorii. Pe cale de consecință, în materia acțiunilor posesorii nu sunt admisibile cererile incidentale prin care se tinde la soluționarea fondului raportului juridic întemeiat pe dreptul de proprietate, aceasta întrucât, potrivit soluțiilor adoptate în doctrină și jurisprudență sub imperiul codului de procedură civilă anterior și consacrate legislativ de disp. art. 1004 cod procedură civilă, hotărârea prin care se soluționează o acțiune posesorie nu are autoritate de lucru judecat într-o cerere ulterioară petitorie privitoare la fondul dreptului.

In speță, obiectul cererii reconvenționale formulate de defuncta A. R. a vizat constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 269/1993, revendicarea unei suprafețe de 446 mp teren de pe amplasamentul în litigiu, radierea înscrierilor din cartea funciară și ridicarea gardurilor amplasate pe terenul revendicat. Toate aceste pretenții sunt fondate pe însuși dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu și au, prin urmare, o natură petitorie, ele fiind inadmisibile în cadrul procedurii speciale reglementate de art. 674 cod procedură civilă anterior, în care obiectul verificărilor jurisdicționale este limitat Ia situația posesiei, ca stare de fapt.

Așa fiind, având în vedere și faptul că ei, reclamanții T. E. și T. A. E. s-au opus transformării acțiunii posesorii cu care au investit instanța într-o acțiune petitorie, aspect consemnat în întâmpinările formulate de ei față de cererea de arătare a titularului dreptului și față de cererea reconvențională, precum și în încheierile de ședință din 2 aprilie 2013, 10 iunie 2013, cererea reconvențională formulată de defuncta A. R. și însușită de moștenitorii ei se impunea a fi respinsă ca inadmisibilă.

Opoziția reclamanților la cererea reconvențională și la transformarea litigiului într-unul petitoriu a fost consemnată expres în încheierea din 2 aprilie 2013 ( f.57, judecătorie), astfel că nu este dată excepția tardivității invocată prin întâmpinare, opoziția având loc la următorul termen de judecată ce a urmat depunerii cererii reconvenționale.

Chiar prin întâmpinare se arată că „este real că acțiunea în tulburarea posesiei are caracter urgent și este îndreptată pentru ocrotirea posesiunii de fapt, iar ceea ce trebuie examinat în această materie este numai faptul posesiunii și al tulburării, fără a se pune în discuție fondul însuși al dreptului, care nu se poate rezolva decât în cadrul unei acțiuni în revendicare.”

Nu rezultă acordul reclamanților pentru transformarea litigiului într-unul petitoriu, care ar fi permis cumularea posesoriului în petitoriul.

Greșit se arată în întâmpinare că opoziția reclamanților a fost manifestată abia la termenul de judecată din 23.01.2014 sau direct în recurs,față de cele arătate mai sus.

În consecință, se impune respingerea cererii reconvenționale ca inadmisibilă.

Nu se analizează fondul cererii reconvenționale și susținerile părților referitoare la acesta față de caracterul prioritar al excepției inadmisibilității, care face de prisos cercetarea fondului litigiului conform art.137 alin.1 vechiul cod de procedură civilă.

În consecință, în baza art.312 alin.1,2,3 din vechiul cod de procedură civilă, tribunalul va admite recursul, va modifica în parte sentința civilă nr.385/9.02.2015 a Judecătoriei Fălticeni, în sensul că:

Va respinge ca inadmisibilă cererea reconvențională.

Va obliga pârâții-reclamanți la plata către exp Amihalachioaie C. a sumei de 1900 lei reprezentând contravaloare onorariu expert.

Va obliga reclamanții pârâți la plata către pârâții reclamanți a sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței civile care nu sunt contrare prezentei decizii.

Va obliga intimații să plătească recurenților suma de 1097 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cheltuielile de judecată se acordă conform art.274,276 vechiul cod de procedură civilă, în funcție de soluția dată fondului cauzei, acestea având caracter accesoriu ( pentru cheltuieli de la prima instanță, de reținut că se menține respingerea acțiunii principale, iar cererea reconvențională este respinsă ca inadmisibilă, cheltuielile din recurs se acordă în totalitate, față de admiterea acestuia).

P. ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de către pârâții I. I. C., I. F. ambii domiciliați în C. Luncii, jud Suceava și de către reclamanții T. E. și T. A. E. ambii domiciliați în C. Luncii, ., jud Suceava, împotriva sentinței civile nr. 385 din data de 9 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, intimați fiind pârâții A. V.-comuna C. Luncii, . Suceava, M. M.-Suceava, ., ., ., C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava-Suceava, jud Suceava, C. pentru aplicarea Legilor fondului funciar C. Luncii-C. Luncii, jud Suceava, B. A.-. Suceava și Instituția P. Suceava-Suceava, jud Suceava.

Modifică în parte sentința civilă nr.385/9.02.2015 a Judecătoriei Fălticeni, în sensul că:

Respinge ca inadmisibilă cererea reconvențională.

Obligă pârâții-reclamanți la plata către exp Amihalachioaie C. a sumei de 1900 lei reprezentând contravaloare onorariu expert.

Obligă reclamanții pârâți la plata către pârâții reclamanți a sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile care nu sunt contrare prezentei decizii.

Obligă intimații să plătească recurenților suma de 1097 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 22 Mai 2015.

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

V. O. D. A. I. M. L. A. L. A.

Red A.I.M

Jud.fond S. C.

Tehnored.L.A.

2 ex./ 19.06.2015

← Acţiune în constatare. Decizia nr. 781/2015. Tribunalul SUCEAVA		Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Pretenţii. Decizia nr. 777/2015. Tribunalul SUCEAVA Cerere de ajutor public judiciar. Decizia nr. 770/2015. Tribunalul SUCEAVA Pretenţii. Decizia nr. 779/2015. Tribunalul SUCEAVA Acţiune în constatare. Decizia nr. 781/2015. Tribunalul SUCEAVA Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 753/2015. Tribunalul SUCEAVA Contestaţie la executare. Decizia nr. 756/2015. Tribunalul SUCEAVA Revendicare imobiliară. Decizia nr. 93/2015. Tribunalul SUCEAVA Contestaţie la executare. Decizia nr. 320/2015. Tribunalul SUCEAVA