Pretenţii. Decizia nr. 777/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 777/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 28-05-2015 în dosarul nr. 777/2015
Dosar nr._ Pretenții
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 777
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA_ 2015
PREȘEDINTE V. O. D.
JUDECĂTOR A. I. M.
GREFIER S. A.-M.
Pe rol, pronunțarea asupra apelului declarat de către pârâtul R. R. C., împotriva sentinței civile nr. 2458 din data de 25 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, intimat fiind reclamantul S. G. M..
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 22 mai 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța pentru a da posibilitatea reclamantului intimat, prin apărător, să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru azi, 28 mai 2015.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni și înregistrată sub nr._ din 09.05.2014, reclamantul S. G. M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul R. R. C., obligarea pârâtului la plata sumei de 10.000 lei, reprezentând daune morale; dobânda legală aferentă sumei de plată, începând cu data promovării prezentei și până la data restituirii efective a întregului debit; cu cheltuieli de judecată.
In fapt, a arătat că la data de 06.10.2013, pe stadionul din . a avut loc un meci de fotbal între echipele „Cetatea Baia” și „Recolta Fântânele”, fiind delegat la acest meci ca observator, de către Asociația Județeană de Fotbal Suceava, în min. 75 al meciului, din cauza unui fault, a fost agresat atât fizic, fiind lovit cu capul în gură, necesitând îngrijiri medicale, cât și verbal, de către pârât, jucător al echipei de fotbal „Cetatea” Baia.
A arătat că prin această atitudine, a fost pus într-o situație dificilă atât față de colegi, cât și față de jucătorii celor două echipe, fiindu-i aduse grave prejudicii privind onoarea și demnitatea profesională, de asemenea, fiindu-i afectată imaginea de care se bucură în lumea fotbalistică atât din jud. Suceava, cât și din țară, fiind arbitru activ, înregistrat la Federația Română de Fotbal.
A arătat că a fost sesizată Comisia de Disciplină din C. Asociației Jud. de Fotbal Suceava, care l-a sancționat pe pârât pentru faptă săvârșită, cu 13 etape de suspendare și o amendă în cuantum de 500 lei, aceste aspecte fiind relatate pe larg atât în presa locală, cât și cea de circulație națională.
Reclamantul a arătat că a formulat o plângere la organele de poliție împotriva pârâtului, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire, iar prin Ordonanța nr. 1487/P/2013 din 16.12.2013, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de R. R. C., în tem. art. 10 lit.b-b1 Cod proc.pen. și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ în sumă de 500 lei.
Având în vedere gravitatea acestui incident, a considerat că sancțiunile aplicare pârâtului sunt prea mici, motiv pentru care a solicitat admiterea acțiunii sale, așa cum a fost formulată.
In drept și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 1349 alin. 1, 2 și 3 și art. 1357 Cod civil.
Deși legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare, astfel că potrivit art. 208 Cod proc.civ. acesta a fost decăzut din dreptul de a propune probe și a invoca excepții, mai puțin celor de ordine publică.
Prin sentința civilă nr. 2458 din data de 25 noiembrie 2014, Judecătoria Fălticeni a admis în parte acțiunea civilă având ca obiect „pretenții”, formulată de reclamantul S. G. M., în contradictoriu cu pârâtul R. R. C., a obligat pe pârât să plătească reclamantului suma de 8000 lei, reprezentând daune morale, cu dobânda legală aferentă sumei, începând cu data promovării acțiunii și până la data restituirii efective a debitului și a obligat pe pârât să plătească reclamantului suma de 1300 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Din înscrisurile anexate la dosar, depozițiile martorilor audiați, M. M. (f 50) și P. A. (f. 51), instanța a reținut că la data de 06.10.2013, pe stadionul din . a avut loc un meci de fotbal între echipele „Cetatea Baia” și „Recolta Fântânele”, reclamantul fiind delegat la acest meci ca observator, de către Asociația Județeană de Fotbal Suceava.
In min. 75 al meciului, din cauza unui fault, în suprafața de pedeapsă, arbitru de centru, martorul P. A. a acordat penalti pentru echipa oaspete.
Pârâtul R. R. C. care face parte din echipa gazdă, fiind în acel moment pe banca de rezervă, s-a apropiat de reclamant și l-a lovit cu capul în gură și cu piciorul în coapse.
Reclamantul a formulat o plângere la organele de poliție împotriva pârâtului, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire, iar prin Ordonanța nr. 1487/P/2013 din 16.12.2013, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de R. R. C., în tem. art. 10 lit.b-b1 Cod proc.pen. și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ în sumă de 500 lei.
Faptele juridice ilicite, ca izvoare de obligații, fiind fapte extracontractuale, cad sub incidența regulii stabilite de art. 103 din Legea 71/2011, potrivit căruia, obligațiile născute din faptele juridice extracontractuale, sunt supuse disp. legii în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârșirii lor.
Față de data producerii faptelor juridice ilicite, respectiv 06.10.2013, au fost aplicate disp. art. 1349 și urm. N.Cod civil.
Potrivit textelor menționate, orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.
Cel care, având discernământ încalcă aceste îndatoriri, răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale, se cer a fi întrunite cumulativ anumite condiții și anume, existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în cazul de față în intenția cu care a acționat.
Din depozițiile martorilor audiați, a rezultat cu certitudine că pârâtul se face vinovat de săvârșirea faptei, vinovăție reținută și în Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni, care s-au adus reclamantului, grave prejudicii onoarei și demnității personale, fiindu-i afectată imaginea, poziția de care se bucură în lumea fotbalului din jud. Suceava, cât și în țară, fiind arbitru activ în cadrul Federației Române de Fotbal.
Evenimentul a fost prezentat și în mass media, reclamantul fiind pus în situație delicată față de colegii arbitri, cât și față de judecători, afectându-i credibilitatea.
Reclamantul a solicitat repararea prejudiciului, prin acordarea de daune morale în cuantum de 10.000 lei.
Practica judiciară în materie, este constantă în sensul că daunele morale nu reprezintă o reparație a prejudiciului material, că ele au rolul de a compensa respectivul prejudiciu.
In ceea ce privește cuantificarea prejudiciului moral, acesta nu este supus unor criterii de determinare, ci este apreciat de instanță în raport de consecințele negative suferite de cei implicați, de valorile morale lezate, în măsura în care le-a fost afectată situația în familie și în societate.
In raport de condițiile în care a fost săvârșită fapta ilicită, calitatea reclamantului, cât și atingerea adusă onoarei și demnității acestuia, instanța a apreciat acest prejudiciu la suma de 8000 lei și a reprezentat rezultatul unei aprecieri rezonabile și echitabile de natură să ofere o anumită satisfacție compensatorie, pentru prejudiciul moral suferit.
In raport de situația de fapt reținută în textele legal invocate, instanța a admis în parte acțiunea și în consecință, l-a obligat pe pârât să plătească reclamantului suma de 8000 lei, reprezentând daune morale, cu dobânda legală aferentă sumei, începând cu data promovării acțiunii și până la data restituirii efective a debitului, fiind incidente și disp. art. 1523 alin. 2 lit. e din N.Cod civil.
In conf. cu prev. art. 453 Cod proc.civ. potrivit cu care „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”, instanța l-a obligat pe pârât să plătească reclamantului suma de 1300 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat, conform chitanței (f. 29, 47 dosar).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul prin care a solicitat admiterea acestuia, reținerea cauzei spre judecare si pe fond respingea acțiunii ca nefondata, pentru următoarele motive:
In fapt a fost chemat in judecata pentru pretenții de către S. G. M., întrucât acesta a reclamant ca l-ar fi lovit in timpul unui meci de fotbal. Pentru pretinsa fapta acesta a solicitat o dauna morala de 10.000 lei.
S-a administrat proba cu martori si proba cu înscrisuri.
Pârâtul nu a avut posibilitatea sa administreze proba cu martori sau cu înscrisuri întrucât nu a formulat răspuns in termen ceea ce l-a decăzut din aceste probe.
Pârâtul a menționat faptul ca a fost plecat la munca in Germania si nu a avut cunoștința de faptul ca este chemat in judecata, aflând de dosar doar înainte cu 2 zile de alt doilea termen.
In mod greșit instanța a constatat ca plângerea reclamantului întrunește cele 3 condiții ale răspunderii civile delictuale, prejudiciul cazând in sarcina sa. In mod greșit instanța a apreciat mărimea prejudiciului raportat la pretinsa sa culpa acordând daune morale reclamantului in suma de 8000 de lei .
A considerat nelegala si netemeinica soluția primei instanțe întrucât nu a cercetat amănunțit fondul cauzei apreciind gradul său de vinovăție ca fiind exclusiv in sarcina sa. De altfel prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni s-a dat o soluție de neîncepere a urmării penale împotriva sa tocmai pentru lipsa gradului de pericol social al faptei si pentru lipsa vinovăției.
Or, prejudiciul nu poate fi cuantificat decât daca se face pe deplin dovada daunei/a vătămării concomitent cu existenta culpei sau vinovăției raportat la întinderea prejudiciului, de asemenea, trebuia dovedit raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si vinovăție.
Pârâtul nu are nici o vinovăție in producerea acestei fapte de lovire sau alte violente asupra reclamantului întrucât nu l-a atins fizic. Părțile se aflau la un meci de fotbal fiind mai mulți suporteri pro si contra. Evident fiecare suporter își susținea echipa si este posibil ca sa fi fost discuții/cuvinte mai dure intre toți membrii dar niciodată nu l-a lovit pe reclamant sau sa-i adreseze injurii si umilințe publice.
De fata au fost: Bradatanu V., M. N., Savoaia C., persoane care pot fi audiate si pot confirma ca nu l-a lovit pe reclamant si nu i-a adresat cuvinte jicnitoare .
Așa după cum este cunoscut, reclamantul s-a mai judecat si cu alte persoane pentru daune morale din alte meciuri la care a participat si pârâtul a considerat ca acesta caută in mod nereal sa aducă acuzații pentru a obține daune pe nedrept.
A solicitat admiterea apelul, fie sa se rețină cauza spre rejudecare si sa se respingă acțiunea ca nefondata, fie sentința atacată să fie casată și cauza să fie trimisă spre rejudecare pentru ca fondul cauzei sa fie lămurit sub toate aspectele.
In drept, a invocat disp. art. 466 ș.u. și 480 din Cod de pr. civila.
Reclamantul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare, însă prin apărătorul său prezent la dezbateri, a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
Examinând apelul, conform art. 479 al. 1 din noul Cod de procedură civilă, prin prisma actelor șu lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinței și a criticilor invocate, tribunalul reține următoarele:
Apelantul contestă lovitura dată intimatului, în timpul meciului de fotbal. Tot în memoriul de apel, acesta a contestat că l-a lovit pe reclamant sau că i-ar fi adresat injurii și umilințe publice.
Săvârșirea faptei ilicite – lovirea intimatului, rezultă din ansamblul probator: prin ordonanța nr. 1487/P/2013, din 16 decembrie 2013, a Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni, s-a dispus neînceperea urmăririi penale cu privire la fapta prev. de art. 180 al. 1 Cod penal în temeiul art. 10 lit. b1 Cod procedură penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ în sumă de 500 lei suportată de R. R. C..
Astfel, s-a confirmat existența faptei ilicite, aplicându-se o sancțiune cu caracter administrativ.
Incidentul a fost redat și în preda locală, în „Gazeta Suceava” (f. 14, judecătorie).
S-a depus și un înscris, necontestat, de la Comisia de disciplină Asociația Județeană de Fotbal Suceava (f. 19 și urm., judecătorie), care confirmă incidentul: „în minutul 75 jucătorul R. C. de la AS Viitorul Cetatea Baia, aflat pe banca de rezerve s-a dus la observatorul jocului și l-a lovit cu capul în figură și cu piciorul. Jucătorul a fost eliminat, continuând cu amenințări și injurii după gardul împrejmuitor ceea ce a incitat și o parte din spectatori. Echipa AS Viitorul Cetatea Baia nu a luat măsuri de siguranță prin oameni de ordine și organul de poliție, iar pentru restabilirea ordinii s-a apelat 112 venind poliția din Fălticeni”. Apelantul a fost și sancționat, fiind suspendat pentru 13 etape, până la sfârșitul campionatului și cu penalitate sportivă de 500 lei.
Martorul M. M. (f. 50, judecătorie) a văzut personal când pârâtul l-a lovit pe reclamant cu capul în gură și cu piciorul în coaste. Pârâtul se afla la acel moment pe banca de rezervă și nu a fost provocat în niciun fel de reclamant.
Martorul P. A. (f. 51, judecătorie), arbitru de centru, a văzut personal cum pârâtul l-a lovit pe reclamant cu capul în gură și cu piciorul, incidentul fiind mediatizat în presă.
Pârâtul nu a produs contraprobe în fața primei instanțe. Aceasta l-a decăzut corect din dreptul de a propune probe, văzând că nu a formulat în termenul legal întâmpinare și că nu s-a dovedit imposibilitatea de a-și pregăti apărarea, nedovedind că a fost plecat în străinătate.
În apel, apelantului – pârât i s-a admis proba cu înscrisuri și cea testimonială cu doi martori, solicitate prin memoriul de apel.
Martorul M. N.-M. (f. 37, 38, apel) a arătat că nu s-a petrecut niciun incident, fiind contrazis de probele administrate în fața primei instanțe. A mai arătat că apelantul a primit cartonaș roșu pentru că i-a reproșat arbitrului central că nu arbitrează corect. Se contrazice astfel cu celălalt martor propus de apelant, Săvoaea C. (f. 35, 36, apel), care a arătat că apelantul a luat cartonaș roșu din cauza disputei verbale cu intimatul. Acest al doilea martor a avut și ezitări dacă îl cunoaște pe celălalt martor, astfel cum rezultă din declarație.
Martorii din apel au arătat că nu a intervenit nici poliția, nici jandarmeria, fiind contraziși de Comisia de disciplină, care a arătat că a intervenit Poliția Fălticeni.
Martorii propuși de apelant îl contrazic chiar pe acesta. Ei au confirmat un schimb de replici între părți, chiar cuvinte vulgare. În schimb, în memoriul de apel apelantul a arătat că nu a adresat injurii intimatului.
În memoriul de apel se infirmă orice incident, chiar verbal, în schimb, oral, cu ocazia dezbaterilor, apărătoarea apelantului, acesta fiind prezent, a invocat o stare de provocare, rezultând deci, că, de această dată, confirmă existența unui incident.
Există și o altă contradicție, conform referatului Poliției (f. 18, 19, apel), apelantul a recunoscut că a adresat intimatului injurii și cuvinte jignitoare.
În concluzie, trebuie înlăturate declarațiile martorilor din apel, pentru contradicții și pentru că nu se coroborează cu ansamblul probator, esențială fiind soluția din dosarul penal, invocată chiar în memoriul de apel.
Astfel, s-a dovedit fără tăgadă, fapta ilicită, lovirea și insultarea intimatului. Nu s-a dovedit nicio stare de provocare, astfel că, în mod corect, s-a reținut vinovăția exclusivă a apelantului.
Nu s-au adus critici efective cuantumului acordat ca daune morale. De altfel, este vorba de agresarea fizică și verbală, de un incident cu expunere publică, fiind mediatizat în presa locală, ce a afectat grav demnitatea, onoarea și reputația intimatului, care activează ca arbitru.
Apelantul invocă soluția din dosarul penal, care însă nu reține lipsa de vinovăție, ci doar că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, ceea ce nu îl exonerează de răspundere civilă.
În speță, sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale: fapta ilicită, vinovăția, prejudiciul moral, analizate mai sus, raportul de cauzalitate rezultând inerent din materialitatea faptelor.
Danele morale acordate reclamantului de la alte persoane nu fac obiectul prezentei cauze.
În consecință, în baza art. 480 al. 1 din noul Cod de procedură civilă, tribunalul va respinge apelul, ca nefondat, soluția primei instanțe fiind legală și temeinică.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge apelul declarat de către pârâtul R. R. C., domiciliat în Baia, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 2458 din data de 25 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, intimat fiind reclamantul S. G. M., domiciliat în ., ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28 aprilie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
V. O. D. A. I. M. S. A.-M.
Red. A.I.M.
Judecător fond A. I.
Tehnored. S.A.M.
4 ex./8.06.2015
| ← Rezoluţiune contract. Decizia nr. 773/2015. Tribunalul SUCEAVA | Cerere de ajutor public judiciar. Decizia nr. 770/2015.... → |
|---|
