Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 753/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 753/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 753/2015
Dosar nr._ Plîngere împotriva încheierii de carte funciară
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.753
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA_ 2015
PREȘEDINTE I. G.
JUDECĂTOR I. M.
GREFIER S. A.
Pe rol judecarea apelului formulat de către reclamanta F. B. Ortodox R. al Bucovinei, cu sediul în mun. Suceava, ..14,județul Suceava, împotriva sentinței civile nr.1169 pronunțată la data de 18.12.2014 de Judecătoria V. Dornei în dosar nr._, intimați fiind pârâții S. R. prin Ministerul Finanțelor București, cu sediul în sector 5, ., P. A., Pșcuț M., . „SRL, P. L. D., toți cu domiciliul în m,un. V. Dornei, .,județul Suceava și M. V. Dornei-prin primar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. R. R. pentru intimații P. A., Pșcuț M., . „SRL, P. L. D., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare cu părțile, este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei, după care:
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat în cauză, în temeiul art.244 al.1 Cod procedură civilă declară cercetarea procesului încheiată și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul apelului.
Av. R. R. solciită respingerea apelului ca nefondat pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare, menținerea sentinței civile apelate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată, conform chitanței depusă la dosar.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei V. Dornei la data de 16.05.2014 sub nr._, reclamantul F. B. ORTODOX R. AL BUCOVINEI ȘI ARHIEPISCOPIA SUCEVEI ȘI RĂDĂUȚILOR, reprezentat de arhiepiscop IPS PIMEN a formulat plângere împotriva încheierilor nr. 4579/11.04.2014 și nr. 2559/20.02.2014 emise de către OCPI Suceava – BCPI V. Dornei solicitând desființarea acestora.
În motivarea plângerii petenta a arătat că prin Încheierea nr. 2559 din 20.02.2014 BCPI V. Dornei a admis cererea de întabulare a dreptului de proprietate pentru S. român, P. A. și P. M. și a dreptului de concesiune pentru . SRL cu privire la imobilul cadastral_ UAT V. Dornei provenit din CF 4180, p.f. 2300/1.
Petenta arată că cererea de înscriere a dreptului de proprietate a Statului R. trebuia respinsă pentru neîndeplinirea condițiilor de validitate și a cerințelor formulată de intimata M. V. Dornei cu privire la imobilul sus menționat iar cererea de reexaminare formulată în temeiul art. 50 alin. 2 din Legea nr. 7/1996 a fost respinsă prin Incheierea nr. 4350/26.04.2013.
Se arată apoi că pentru a proceda astfel, BCPI V. Dornei a invocat dispozițiile art. 58 ind 1 alin. 4 și 5 din Legea nr. 7/1996 și principiul legalității înscrierilor în CF în sensul că verificarea registratorului se mărginește la verificarea valabilității actului a cărui înscriere se cere și a posibilității înscrierii lui în raport de înscrierile făcute deja în cartea funciară cu privire la imobil.
Petenta arată că admiterea cererii de înscriere este nelegală deoarece înscrierea dreptului de proprietate în CF în baza unui act administrativ poate avea loc numai dacă există o dispoziție a legii care să prevadă o asemenea înscriere și numai dacă prin acel act s-a constituit ori transmis în mod valabil dreptul de proprietate.
Se mai arată că în cauză, situația tabulară preexistentă nu putea fi modificată în lipsa unui act translativ de proprietate valabil încheiat între proprietarul înscris în CF și cei în favoarea cărora s-a înscris dreptul de proprietate și dreptul de concesiune prin încheierea atacată.
De asemenea se susține că în cauză terenul în litigiu, p.f. 2300/1, este înscris în CF 4180, și formează obiectul unei cereri de retrocedare prevăzut de OUG nr. 94/2000.
Se arată că trebuie reținut astfel faptul că terenul ce formează obiectul întabulării face parte din categoria bunurilor imobile supuse restituirii iar potrivit art. 6 alin. 1 și 3 din Legea nr. 213/1998 fac parte din domeniul public sau privat al Statului ori al unității administrativ teritoriale bunurile dobândite de Stat în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 numai dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil cu respectarea Constituției a tratatelor internaționale la care România este parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat, instanțele judecătorești fiind competente să stabilească valabilitatea titlului. În cauză petentul susține că imobilul în litigiu a fost preluat fără titlu de statul român Decretul nr. 273 din 24.06.1949 prin care a fost desființat F. fiind un act normativ nepublicat și contrar ordinii constituționale existente chiar la acea dată.
De asemenea, jurisprudența constituțională a stabilit că în toate cazurile în care titlul nu este valabil statul nu a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului preluat și, pe cale de consecință dreptul de proprietate al persoanei deposedate nu s-a stins niciodată, nefiind desființat legal
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 7/1996.
Intimatul S. R. – prin Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare față de cererea de chemare în judecată solicitând respingerea acesteia ca nefondată motivat de faptul că încheierile emise de BCPI V. Dornei sunt temeinice și legale.
Intimata . SRL a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calitătii procesuale pasive a sa precum și a Statului, prin Ministerul Finanțelor susținând că aceată calitate o au municipiul V. Dornei – prin primar ca proprietar tabular actual și Consiliul local V. Dornei, ca parte în actul de concesiune.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea plângerii ca nefondată
La cererea instanței, la dosar a fost înaintată de către OCPI Suceava – Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară V. Dornei o copie a documentației care a stat la baza încheierilor nr. 2559/14.02.2014.
La termenul din data de 01.10.2014 instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. A. și P. M. și a dispus introducerea în cauză în calitate de pârât a municipiului V. Dornei – prin primar și a numitului P. L. D..
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri pentru toate părțile.
Prin sentința civilă nr.1169 din 18.12.2014 Judecătoria V. Dornei a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. R. R. – prin Ministerul Finanțelor.
A respins plângerea având ca obiect „plângere împotriva încheierii CF ” formulată de petentul F. B. Ortodox R. al Bucovinei, fundație ce aparține Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, reprezentată prin arhiepiscop IPS PIMEN, în contradictoriu cu intimații S. R. prin Ministerul Finanțelor, M. V. Dornei – prin primar, . SRL și P. L. D., ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, prin Încheierea de Carte Funciară nr. 2559 din 14.02.2014 s-a dispus admiterea cererii de recepție cu privire la imobilul cu nr. cadastral 2300/1 înscris în CF_ (provenită din conversia pe hârtie a CF 4180) a . UAT V. Dornei având proprietari S. român în cotă de 1/1, imobilul cu nr. cadastral_ înscris în CF_ a . UAT V. Dornei.
De asemenea, s-a dispus notarea faptului că din parte a imobilului cu nr. topo 2300/1 s-a format imobilul cu nr. cadastral_ și prin urmare s-a diminuat suprafața imobilului cu nr. topo 2300/1 din_ mp în_ mp, s-a întabulat dreptul de proprietate, mod de dobândire lege în cota de 1/1 asupra A1 în favoarea Statului R. sub B1 în CF_ a UAT V. Dornei și s-a mai dispus existenței cererilor de retrocedare formulate conform Legii nr. 501/2002 de către Arhiepiscopia Ortodoxă a Sucevei și Rădăuților la Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România precum și faptul că imobilul de sub A1 face obiectul retrocedărilor conform legii anterior amintite.
Prin aceeași încheiere s-a dispus întabularea dreptului de proprietate bun comun în devălmășie în favoarea numiților P. A. și P. M. și s-a întabulat dreptul de concesiune pe o perioadă de 49 de ani în favoarea . SRL din CF_ UAT V. Dornei
Împotriva acestei încheieri petentul F. B. ORTODOX R. AL BUCOVINEI ȘI ARHIEPISCOPIA SUCEVEI ȘI RĂDĂUȚILOR a formulat cerere de reexaminare astfel că, prin Încheierea de reexaminare nr. 4579 din 19.03.2014 aceasta a fost respinsă.
Împotriva acestor două încheieri petentul a formulat, în termen legal, plângere prin care solicită desființarea acestora și respingerea cererii de întabulare a dreptului de proprietate A1 în favoarea Statului R. sub B1 în CF_ a UAT V. Dornei și a întabulării dreptului de proprietate bun comun în devălmășie în favoarea numiților P. A. și P. M. și a întabulării dreptului de concesiune pe o perioadă de 49 de ani în favoarea . SRL din CF_ UAT V. Dornei.
Procedura de soluționare a plângerilor împotriva încheierilor de carte funciară este o procedură simplificată în care instanțele nu fac decât să verifice legalitatea și temeinicia încheierilor, fără a stabili drepturi potrivnice altor părți, având în vedere și considerentele Deciziei ICCJ, nr. LXXII/15.10.2007, prin care s-a stabilit și faptul că Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară nu are calitate procesuală pasivă ca urmare a faptului că procedura de înscriere în cartea funciară nu are caracter contencios, astfel că regulile de soluționare a acestor plângeri sunt cele prevăzute de art. 50 din Legea cadastrului și publicității imobiliare, nr. 7/1996, care se completează cu prevederile art. 527-537 din Codul de procedură Civilă, referitoare la procedura necontencioasă.
Așadar față de obiectul cauzei - plângerea împotriva încheierii de reexaminare nr. 4579 din 19.03.2014 prin care s-a respins plângerea împotriva Încheierii nr. 2559 din 14.02.2014 a OCPI Suceava - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară V. Dornei, instanța reține că, în cadrul plângerii împotriva încheierii de carte funciară, fiind vorba de o procedură necontencioasă, astfel cum s-a statuat prin Decizia ICCJ, nr. LXXII/15.10.2007, instanța e datoare să verifice legalitatea și temeinicia înscrierii, respectiv, dacă registratorul de carte funciară a respectat cerințele și condițiile cerute pentru înscriere.
Așadar deoarece procedura de înscriere în Cartea Funciara este o procedura necontencioasa, iar în măsura în care petenta pretinde încalcarea dreptului său de proprietate prin mențiunile nereale efectuate în Cartea Funciară, are la îndemână acțiunea în realizarea dreptului și numai după soluționarea acesteia va putea solicita modificarea mențiunilor din Cartea Funciara.
În ceea ce privește legea aplicabilă în cauză instanța a constatat în primul rând că față de cele reținute mai sus potrivit art. 76 din Legea 71/2011, „Dispozițiile art. 876 - 915 din Codul civil privitoare la cazurile, condițiile, efectele și regimul înscrierilor în cartea funciară se aplică numai actelor și faptelor juridice încheiate sau, după caz, săvârșite ori produse după . Codului civil.”.
Astfel, în speță, actele juridice care au stat la baza emiterii Încheierii 2559/14.02.2014 a OCPI - BCPI V. Dornei respectiv Act administrativ nr. 3 din 06.01.1997 emis de ., Act administrativ nr. 2882 din 13.02.2001 emis de primăria municipiului V. Dornei sunt acte emise anterior datei de intrare în vigoare a Noului Cod civil, ceea ce atrage în ceea ce privește procedura înscrierilor în CF, incidența dispozițiilor Legii 7/1996.
Față de excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului R. – prin Ministerul Finanțelor Publice, invocată de către intimata . SRL instanța a respins-o ca neîntemeiată motivat de faptul că imobilul cu nr. cadastral nr. 2300/1 înscris în Cf nr._ (provenit din conversia pe hârtie a CF 4168) are ca proprietar S. R., în cotă de 1/1.
Or, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 213/1998 - actualizată prevede că dreptul de proprietate publică aparține statului sau unităților administrativ teritoriale, asupra bunurilor care potrivit legii sau prin natura lor sunt de uz sau interes public sau privat. Dispozițiile de mai sus se complinesc și cu cele ale art. 14 pct. 5 care prevede că în litigiile prevăzute la alin. 4 (privitoare la dreptul de administrare sau de proprietate) S. este reprezentat de Ministerul Finanțelor, iar unitățile administrativ teritoriale de către consiliile locale.
În speță, calitatea Statului R. de titular al dreptului de proprietate este impusă și de dispozițiile cuprinse în art. 6 alin 1 din Legea nr. 213/1998. Conform acestora fac parte din domeniul privat al statului sau unităților administrativ teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil. Or, în acest titlu subiect este S. R. astfel că, excepția lipsei calității procesuale pasive va fi respinsă.
Pe fondul cauzei, analizând documentația care a stat la baza încheierilor nr. 4579/11.04.2014 și nr. 2559/20.02.2014 emise de către OCPI Suceava – BCPI V. Dornei s-a reținut faptul că prin Încheierea nr. 2559 din 14.02.2014 doar s-a notat faptul că imobilul nr._ s-a format din ./1 din CF_ (provenită din conversia pe hârtie a CF nr. 4180 a UAT V. Dornei ) care este proprietate a Statului R., în cotă de 1/1. Având în vedere Certificatul de atestare a edificării nr. 3125 din 12.02.2014 emis de Primăria municipiului V. Dornei s-a dispus întabularea dreptului de proprietate asupra construcției C1 în favoarea numiților P. A. și P. M. și transcrierea din CF_ a dreptului de proprietate asupra terenului în favoarea Statului R..
De asemenea, având în vedere Contractul de concesiune nr. 2882 din 13.02.2001 încheiat între Consiliul local al municipiului V. Dornei și . SRL s-a dispus și întabularea dreptului de concesiune a terenului pentru o perioadă de 49 de ani
Potrivit disp. prev. art. 29 alin. 1, 2 din Legea 7/1996, registratorul CF admite cererea de intabulare dacă înscrisul este încheiat cu respectarea formelor prescrise de lege, indică numele părților, individualizează imobilul printr-un identificator unic, este însoțit de o copie a extrasului Cf pentru autentificare sau a certificatului de sarcini ce a stat la baza întocmirii actului.
Potrivit art. 30 alin. 1 și 2 din același act normativ „Dacă registratorul constată că actele depuse în justificarea cererii de înscriere în cartea funciară, precum și aceasta din urmă nu întrunesc condițiile de formă cerute de lege pentru validitatea acestora, cererea se respinge printr-o încheiere motivată.
Registratorul va respinge cererea de înscriere a actului juridic a cărui nulitate absolută este prevăzută în mod expres de lege sau pentru neîndeplinirea unor condiții speciale prevăzute de reglementările în vigoare.”
Din conținutul textelor de lege enunțate mai sus rezultă că registratorul are obligația de a verifica aspecte formale ale cererii de intabulare și nu aspecte care țin de fondul dreptului.
Cu alte cuvinte, contrar susținerilor petentului care invocă faptul că imobilul a fost preluat fără titlu de S. român care și - a înscris dreptul de proprietate în CF în baza Decretului nr. 273/24.06.1949 act contrar ordinii constituționale existente chiar la data adoptării cât și ordinii juridice internaționale astfel că F. B. nu și-a pierdut calitatea de proprietar avută la data deposedării, dreptul de proprietate al acestuia nefiind desființat în condițiile legii instanța reține că verificările cu privire la aceste aspecte exced atribuțiilor registratorului de CF .
În același sens, în cadrul plângerii împotriva încheierilor de CF, instanța este ținută să analizeze doar aspecte referitoare la legalitatea procedurii de înscriere a dreptului de proprietate în CF care a fost urmată de către registratorul de CF, și respectiv de către registratorul șef în soluționarea cererii de reexaminare respectiv dacă au fost respectate prevederile art. 29 din Legea nr. 7/1996 republicată cu modificările și completările ulterioare.
Altfel spus, în acest cadru procesual, instanța nu analizează aspecte care țin de verificarea legalității și temeiniciei actelor juridice care au stat la baza înscrierii dreptului de proprietate în CF, petentul având în acest sens posibilitatea de a investi instanța de judecată, pe calea unei acțiuni de drept comun sau a unei acțiuni în rectificare tabulară.
De asemenea, este important de reținut faptul că în noua carte funciară formată s-a dispus notarea existenței cererilor de retrocedare formulate de Arhiepiscopia Ortodoxă a Sucevei și Rădăuților la Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase precum și faptul că imobilul face obiectul retrocedării conform OUG nr. 94/2000.
Instanța va respinge și susținerea petentului în sensul că nu există nicio cerere formulată de S. R. prin Ministerul Finanțelor pentru întabularea dreptului de proprietate și a dreptului de administrare cu privire la acest imobil în condițiile în care art 28 alin. 4 din Legea nr. 7/1996 prevede că „Înscrierile în cartea funciară se efectuează la cererea părților interesate, cu excepția cazurilor în care legea prevede înscrierea din oficiu; cererea de înscriere se va transmite la biroul teritorial în circumscripția căruia este situat imobilul.”
Astfel instanța a reținut că potrivit art. 6 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică „(1) Fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat.
(2) Bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obținute prin vicierea consimțământului, pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație.
(3) Instanțele judecătorești sunt competente să stabilească valabilitatea titlului.”
Deși potrivit prevederilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, bunurile preluate de stat chiar fără titlu pot fi revendicate de foștii proprietari sau succesorii acestora numai dacă nu fac obiectul unei legi speciale de reparație iar în speță, spune petentul terenul face obiectul OUG nr. 94/2000, instanța a constatat că în speță, S. R. a devenit proprietar al acestei suprafețe de teren în baza Decretului nr. 273 din 24.06.1949 a prezidiului Marii Adunări Naționale a RPR precum și prin înscrierea dreptului în cartea funciară în temeiul art. 26 din Decretul-Lege nr. 115/1938.
Instanța a respins și susținerile petentului care arată că situația tabulară preexistentă nu putea fi modificată în lipsa unui act translativ de proprietate valabil încheiat între proprietarul înscris în CF nr. 4180 în baza DL nr. 115/1938 și cei în favoarea cărora s-a înscris dreptul de proprietate și dreptul de concesiune prin încheierea atacată câtă vreme prin emiterea încheierii nr. 2558 din 14.02.2014 nu s-a operat în cartea funciară nici un transfer al dreptului de proprietate S. R. rămânând în continuare proprietar al terenului identic cu imobilul nr._ în temeiul Decretului nr. 273 din 24.06.1949 a prezidiului Marii Adunări Naționale a RPR.
Față de cele prezentate, instanța a apreciat că atât Încheierea de Carte Funciară nr. 2559 din 14.02.2014 precum și Încheierea de respingere nr. 4579/19.03.2014 a OCPI Suceava - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară V. Dornei au fost date cu respectarea dispozițiilor legale.
Încheierea de carte funciară se bucură de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie petentului revenindu-i obligația de a răsturna această prezumție lucru care nu s-a întâmplat.
Pentru toate aceste considerente, instanța a respins acțiunea formulată de petentul F. B. Ortodox R. al Bucovinei și Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, reprezentat prin arhiepiscop IPS PIMEN, ca nefondată.
În temeiul art. 453 Cod de procedură civilă instanța a luat act de faptul că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței a formulat apel reclamantul F. B. ORTODOX R. AL BUCOVINEI, solicitând în temeiul art. 480 alin. 2 C. proc. civ., schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii plângerii și respingerii cererii de intabulare.
În motivare a arătat că cererea de înscriere a dreptului de proprietate al Statului R. trebuia respinsă pentru neîndeplinirea condițiilor de validitate și a cerințelor prevăzute de art. 28 alin. 6 din Legea nr. 7/ 1996.
Astfel, nu există nici o cerere formulată de S. R. prin Ministerul Finanțelor pentru intabularea dreptului de proprietate și a dreptului de administrare cu privire la acest imobil.
În consecință cererea formulată de o persoană fizică autorizată în lipsa unui mandat expres din partea Ministerului Finanțelor este nulă și nu poate sta la baza intabulării. Nulitatea intabulării dreptului de proprietate al Statului R. atrage și nulitatea intabulării dreptului de proprietate pentru P. A. și P. M. și a dreptului de concesiune pentru S.C. A.-D. PĂ..
Situația tabulară preexistentă nu putea fi modificată în lipsa unui act translativ de proprietate valabil încheiat între proprietarul înscris în CF nr. 4180 în baza Decretului-Legea nr. 115/1938 și cei în favoarea cărora s-a înscris dreptul de proprietate și dreptul de concesiune prin încheierea atacată.
Potrivit art. 42 alin. 1 din OUG nr. 94/2000 „sub sancțiunea nulității absolute, până la soluționarea procedurilor administrative și după caz, judiciare, prevăzute de prezenta ordonanță, este interzisă înstrăinarea, schimbarea destinației, ipotecarea sau grevarea sub orice formă a imobilelor pentru care au fost depuse cereri de retrocedare”.
În cauză imobilul provenit din CF 4180, p.f. 2300/1 formează obiectul unei cereri de retrocedare formulată de F. B. aflată pe rolul Comisiei speciale de retrocedare prevăzută de OUG nr. 94/2000, cerere înscrisă în cartea funciară.
În cauză înscrierea dreptului de proprietate pentru P. A. și P. M. și a dreptului de concesiune este echivalentă unui transfer ilegal a dreptului de proprietate și reprezintă o înstrăinare făcută cu încălcarea dispozițiilor legale.
În consecință, potrivit art. 30 alin. 2 din Legea nr. 7/1996 registratorul avea obligația de a respinge cererea deoarece nulitatea absolută a actului juridic este expres prevăzută de art. 42 din OUG nr. 94/2000.
Terenul ce formează obiectul intabulării face parte din categoria bunurilor imobile supuse restituirii în baza dispozițiilor OUG nr. 94/2000, și pentru care F. B. a depus cerere la Comisia specială de retrocedare.
Trebuie reținut și faptul că potrivit art. 6 alin. 1 și 3 din Legea nr. 213/1998 fac parte din domeniul public sau privat al Statului ori al unității administrativ-teritoriale bunurile dobândite de Stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 numai dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat, instanțele judecătorești fiind competente să stabilească valabilitatea titlului.
Imobilul în litigiu a fost preluat fără titlu de statul român, Decretul 273 din 24 iunie 1949 prin care a fost desființat F. fiind un act normativ nepublicat și contrar ordinii constituționale existentă chiar la data adoptării cât și ordinii juridice internaționale.
Însăși Constituția din 1948 recunoștea și garanta proprietatea particulară prin art. 8, iar prin art. 10 stabilea că exproprierile puteau fi făcute în baza legii numai pentru cauză de utilitatea publică și cu o dreaptă despăgubire stabilită de justiție.
Legile și orice act normativ adoptate și nepublicate în perioada 1948-1952 trebuie considerate inexistente. Imobilele preluate în baza unor asemenea acte normative nepublicate fac parte din categoria imobilelor preluate fară titlu (F. Baias, B. D., M. N. -„Regimul juridic al imobilelor preluate abuziv”, vol. I, editura Rosetti, București, 2001, pag. 112-114).
De asemenea, jurisprudența constituțională a stabilit că în toate cazurile în care titlul nu este valabil, S. nu a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului preluat și, pe cale de consecință, dreptul de proprietate al persoanei deposedate nu s-a stins niciodată, nefiind desființat legal.
A considera, într-o dispoziție a legii, că imobilele preluate de stat, fără titlu, fac obiectul dreptului său de proprietate ar însemna să se recunoască acestei legi un efect constitutiv de drept de proprietate al statului, ceea ce presupune fie un efect retroactiv a legii, fie recurgerea la un mod de transformare a proprietății persoanei fizice în proprietate de stat, pe care Constituția din 1991 nu îl recunoaște și care, de aceea, nu poate fi acceptat (Curtea Constituțională, dec. nr. 73/19.07.1995).
Prin urmare, persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu își păstrează calitatea de proprietar avută la data deposedării.
În consecință, și F. B. ce aparține Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților nu și-a pierdut calitatea de proprietar avută la data deposedării, dreptul de proprietate al acestuia nefiind desființat în condițiile legii.
Intimatul P. L. D. și subscrisa . au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea ca nefondat a apelului pentru următoarele considerente:
În primul rând arată faptul că după momentul promovării prezentei căi de atac apelantei i-au fost respinse definitiv și irevocabil cererile de retrocedare în baza legii speciale, inclusiv pentru această carte funciară, prin Decizia ICCJ prin care s-a respins calea de atac împotriva sentinței Curții de Apel Cluj - instanța de strămutare, astfel că prezenta cale de atac apare ca lipsită de interes.
Obiectul cererii era înscrierea construcției Vila Z. (edificată după expropriere si dobândită de Păscut M. în baza contractului din 6.01.1997 încheiat cu . și înscrierea contractului de concesiune pentru terenul aferent construcției, concesiune încheiată cu Consiliul Local V. Dornei, în 2001, înainte de notarea în CF a cererii de retrocedare (prima prin rgf 922/6.09.2002, radiată prin RGF 1394/2005 și reînscrisă ulterior prin RGF 4994/2008).
Încheierea de CF întrunește condițiile legale pentru înscriere, nefiind incidente în cauză motivele de respingere prevăzute de art. 30 din Legea 7/1996. Astfel în temeiul art. 47 și 56 al. 3 din Ordinul 633/2006 modificat și art. 28 din Legea 7/1996 modificată, cererea de înscriere o poate face orice persoană interesată, iar în cazul unor operațiuni succesive ultimul dobânditor este cel îndreptățit să ceară înscrierea. Prin operațiunile de CF proprietatea terenului rămâne la S. R., nu a operat nici un transfer de proprietate, ci s-a întabulat construcția și s-a înscris contractul de concesiune încheiat cu municipiul V. Dornei-S. R.
Cererea de înscriere construcție s-a făcut în baza art. 36 din Legea 7/1996, existând toată documentația prevăzută de lege și emisă de proprietarul terenului.
În anul 2001, momentul la care se apreciază valabilitatea contractului de concesiune, OUG 94/2000 nu reglementa interdicția de înstrăinare, grevare, schimbare destinație sau ipotecare și de asemenea nu era notată în cartea funciară nici o cerere de retrocedare. Prin RGF 4994/24.06.2008 se notează cererile de retrocedare însă nici la acest moment, fiind vorba de teren ocupat de construcții, reclamanta nu beneficiază de restituire în natură, ci doar de despăgubiri în baza art. 1 al. 4 din OUG 94/2000, situație menținută și prin modificările aduse de Legea 165/2013.
Registratorul de carte funciară nu verifică fondul /dreptul ci verifică în temeiul art. 30 din Legea 7/1996 doar condițiile de valabilitate de formă la momentul încheierii actului și nulitățile exprese prevăzute de legea în vigoare la momentul încheierii actului. Interdicția de grevare a bunurilor ce fac obiectul cererilor de retrocedare apare de-abia cu ocazia modificării din anul 2005 a art. 7 din OUG 95/2000 prin Legea 247/2005, ori contractul de concesiune este din 2001 și nici măcar nu reprezintă grevare în sensul legii. In baza art. 7 al. 2 din lege se menționează expres obligația reclamantei de a notifica unitatea deținătoare(.) despre existența cererii de retrocedare depusă la Comisia de retrocedare, ceea ce nu este cazul în speță.
În situația din cauză reclamanta nici nu avea la momentul cererii de retrocedare (anul 2000), dreptul la restituire în natură, întrucât conform art. 1 din lege obiect al retrocedării erau imobile construcții si terenuri deținute de S. R. sau unitățile administrativ teritoriale, ori la momentul 2000 terenul și construcțiile erau deținute de ., iar prin modificările din 2005, art. 2, terenurile ocupate de construcții aflate în posesia unor societăți comerciale se puteau retroceda pe baza cererii depuse la această societate, cu cale de atac dacă erau respinse, ceea ce nu s-a cerut, iar în baza art. 1 al. 4 terenurile ocupate de construcții nu se restituie, ci se dau despăgubiri.
În drept au fost invocate disă.art. 205 NCPC
Intimatul M. V. DORNEI a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței civile nr.1169 din 18.12.2014- a Judecătoriei V. Dornei, pronunțată în dosarul nr._, motivat de următoarele aspecte:
În mod corect instanța de fond a reținu că prin încheierea de CF nr. 2559 din 14.02.2014 s-a dispus admiterea cererii de recepție cu privire la imobilul cu nr. cadastral 2300/1 înscris în CF_ ( provenită din conversia de pe hârtie a CF 4180) a corn cad. V. Dornei UAT V. Dornei având ca proprietar S. R. în cotă de 1/1, imobilul cu nr. cadastral_ înscris în CF_ a corn. cad. V. Dornei, UAT V. Dornei.
De asemenea, s-a dispus notarea faptului că din partea imobilului cu nr. cadastral 2300/1 s-a format imobilul cu nr. cadastral_ și prin urmare s-a diminuat suprafața imobilului cu nr. topo 2300/1 din 279.518 mp în 279.487 mp, s-a intabulat dreptul de proprietate, mod de dobândire lege în cota de 1/1 asupra Ai în favoarea Statului R., sub Bl în CF_ a UAT V. Dornei și s-a dispus notarea existenței cererilor de retrocedare formulate în temeiul Legii nr. 501/2002 de către Arhiepiscopia Ortodoxă a Sucevei și Rădăuților la Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România.
Împotriva acestei încheieri s-a formulat cerere de reexaminare, dar prin încheierea de reexaminare nr. 4579 din 19.03.2014, aceasta a fost respinsă.
Arată faptul că susținerile petentului sunt nefondate - prin care arată că situația tabulară preexistentă nu putea fi modificată în lipsa unui act translativ de proprietate valabil încheiat între proprietarul înscris în CF nr. 4180 în baza Decretului - Lege nr.115/1938 și cei în favoarea cărora s-a înscris dreptul de proprietate și dreptul de concesiune prin încheierea atacată câtă vreme prin emiterea încheierii nr.2558 din 14.02.2014 nu s-a operat în cartea funciară nici un transfer al dreptului de proprietate, S. R. rămânând în continuare proprietar al terenului.
A se observa că atât încheierea de Carte Funciară nr. 2559 din 14.02.2014, precum și încheierea de respingere nr. 4579/19.03.2014 a OCPI Suceava - BCPI V. Dornei au fost date cu respectarea dispozițiilor legale.
În aceste condiții solicită respingerea apelului formulat de către F. B. Ortodox R. al Bucovinei.
În drept au fost invocate prevederile art.205 -208 Noul cod de procedură civilă, Legea nr. 7/1996.
Intimatul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare în motivarea căreia a arătat că F. B. Ortodox R. al Bucovinei a formulat plângere împotriva încheierilor nr. 4579/11.04.2014 si nr. 2559/14.02.2014 emise de B.C.P.I. V. Dornei, solicitând desființarea acestora.
Respingând cererea de reexaminare a încheierii nr. 2559/14.02.2014, Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Suceava - Biroul de Cadastru si Publicitate Imobiliara V. Dornei a analizat actele depuse, in raport de starea tabulara din vechile C.F., constatând ca imobilul nr._ s-a format din ./1 din C.F._ V. Dornei, provenita din conversia in format electronic a C.F. de hârtie 4180 V. Dornei, unde proprietar era S. R., iar nu F. B. Ortodox R. al Bucovinei. Cum in CF 4180 V. Dornei - proprietatea Statului R. era notata cererea nr. 4994/24.06.2008 - cerere de retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România, odată cu intabularea dreptului de proprietate asupra construcției C1 in favoarea numiților Păscut A. si Păscut M. si transcrierea din CF_ a dreptului de proprietate asupra terenului in favoarea Statului R., s-a procedat la transcrierea notarii cererii de retrocedare in CF_ UAT V. Dornei.
Prin încheierea contestata nu s-a operat in CF niciun transfer ai dreptului de proprietate. Prin aceasta încheiere s-a anunțat clădirea existenta pe acest teren si s-a intabulat dreptul de concesiune in favoarea ..
Dreptul de proprietate asupra terenului identic cu imobilul nr._ nu a fost modificat in niciun fel prin aceste înscrieri, S. R. fiind in continuare proprietar in temeiul Decretului nr. 273 din 24.06.1949.
In mod corect a reținut instanța de fond faptul ca, in cadrul plângerii împotriva încheierilor de CF, pot fi analizate doar aspectele referitoare ia legalitatea procedurii de înscriere a dreptului in CF care a fost urmata de către registratorul de CF si, respectiv de către registratorul sef in soluționarea cererii de reexaminare, respectiv daca au fost respectate prevederile ari, 29 din Legea nr. 7/1996 rep. cu modificările si completările ulterioare.
Pentru considerentele expuse solicită respingerea apelului ca nefondat.
Examinând în limitele cererii de apel formulate stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, tribunalul reține următoarele :
Prin plângerea formulată petentul F. B. Ortodox R. al Bucovinei a solicitat desființarea încheierilor nr.4579/11.04.2014 și nr.2559/20.02.2014 emise de către PCPI Suceava-BCPI V. Dornei pentru motivele arătate în cererea introductivă de instanță și reiterate în cererea de apel.
Prin încheierea de Carte Funciară nr.2559/14.02.2014 s-a dispus admiterea cererii de recepție cu privire la imobilul cu nr. cadastral 2300/1 înscris în CF.nr._ ( provenită din conversia pe hârtie a CF. nr.4180), a .(UAT V. Dornei) având proprietari S. R. în cotă de 1/1, imobilul cu nr. cadastral_ înscris în CF. nr._ a . UAT V. Dornei.
De asemenea, s-a dispus notarea faptului că din parte a imobilului cu nr. topo 2300/1 s-a format imobilul cu nr. cadastral_ și prin urmare s-a diminuat suprafața imobilului cu nr. topo 2300/1 din_ mp, în_ mp, s-a intabulat dreptul de proprietate, mod de dobândire lege în cotă de 1/1 asupra A1 în favoarea Statului R. sub B1 în CF_ a UAT vatra Dornei și s-a mai dispus notarea cererilor de retrocedare formulate conform Legii nr.501/2002 de către Arhiepiscopia Ortodoxă a Sucevei și Rădăuților la Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, precum și faptul că imobilul de sub A1 face obiectul retrocedărilor conform legii anterior amintite .
Prin aceeași încheiere s-a dispus intabularea dreptului de proprietate bun comun în devălmășie în favoarea numiților P. A. și P. M. și s-a intabulat dreptul de concesiune pe o perioadă de 49 de ani în favoarea .”SRL din CF._ UAT V. Dornei.
Primul motiv de apel vizând faptul că nu există nici o cerere formulată de S. R. prin Ministerul Finanțelor pentru intabularea dreptului de proprietate, caz în care cererea trebuia respinsă pentru neîndeplinirea condițiilor de validitate și a cerințelor prevăzute de art.28 al.6 din Legea nr.7/1996, nu este întemeiat întrucât, S. R. a devenit proprietarul terenului în litigiu în baza Decretului nr.273/24.06.1949 a prezidiului Marii Adunări Naționale a RPR precum și prin înscrierea dreptului în Cartea funciară în temeiulart.26 din Decretul Lege nr.115/1938, astfel că în susținerea acestui motiv de apel, greșit au fost invocate dispozițiile art.28 al.6 din legea nr.7/1996.
În speță, susținerile petentului în sensul că situația tabulară preexistentă nu putea fi modificată în lipsa unui act translativ de proprietate valabil încheiat între proprietarul terenului înscris în CF nr.4180 în baza Decretului lege nr.115/1938 și cei în favoarea cărora s-a înscris dreptul de proprietate și dreptul de concesiune prin încheierea atacată, nu pot fi reținute câtă vreme prin încheierea nr.2558/14.02.2014 nu s-a operat în cartea funciară nici un transfer al dreptului de proprietate, S. R. rămânând în continuare proprietar al terenului identic cu imobilul nr._ dobândit în baza Decretului nr.273/1949.
Dreptul de proprietate asupra imobilului mai sus individualizat nu a fost în nici un fel modificat ori afectat prin înscrierile contestate.
Cât privește criticile formulate privind . statului fără un titlu valabil ( Decretul nr.273/1949 nu a fost republicat în Monitorul Oficial ), contrar ordinii constituționale existente, constituția din 1948 garantând dreptul de proprietate particulară, astfel că F. B. nu și-a pierdut calitate de proprietar avută la data deposedării, dreptul său de proprietate nefiind desființat în condițiile legii, tribunalul reține că verificarea acestor aspecte, exced atribuțiilor registratorului de carte funciară.
În acest sens, se reține că în cadrul plângerii împotriva încheierilor de CF, instanța este ținută să analizeze doar aspectele referitoare la legalitatea procedurii de înscriere a dreptului de proprietate în Cartea funciară care a fost urmată de registratorul de Carte Funciară și respectiv de către registratorul șef în soluționarea cererii de reexaminare, respectiv dacă au fost respectate prevederile art.29 din Legea nr.7/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Aceasta întrucât, prin considerentele Deciziei ÎCCJ nr. LXXII /15.10.2007 s-a statuat în sensul că procedura de înscriere în cartea funciară nu are caracter contencios, iar regulile de soluționare a acestor plângeri sunt cele prevăzute de art.50 din Legea nr.7/1996, astfel că în măsura în care petenta apelantă pretinde încălcarea dreptului său de proprietate prin înscrierile în Cartea funciară, are la îndemână acțiunea în realizarea dreptului și numai după soluționarea acesteia, poate solicita modificarea mențiunilor din Cartea funciară.
De asemenea, potrivit art. 29 alin. 1, 2 din Legea 7/1996, registratorul CF admite cererea de intabulare dacă înscrisul este încheiat cu respectarea formelor prescrise de lege, indică numele părților, individualizează imobilul printr-un identificator unic, este însoțit de o copie a extrasului Cf pentru autentificare sau a certificatului de sarcini ce a stat la baza întocmirii actului.
Potrivit art. 30 alin. 1 și 2 din același act normativ „Dacă registratorul constată că actele depuse în justificarea cererii de înscriere în cartea funciară, precum și aceasta din urmă nu întrunesc condițiile de formă cerute de lege pentru validitatea acestora, cererea se respinge printr-o încheiere motivată.
Registratorul va respinge cererea de înscriere a actului juridic a cărui nulitate absolută este prevăzută în mod expres de lege sau pentru neîndeplinirea unor condiții speciale prevăzute de reglementările în vigoare.”
Prin urmare, potrivit textelor de lege sus citate, rezultă că registratorul are obligația de a verifica aspectele formale ale cererii de intabulare și nu aspecte ce țin de fondul dreptului.
Nici motivul de apel prin care s-a invocat că potrivit art.30 al.2 din legea nr.7/1996 registratorul de CF avea obligația de a respinge cererea deoarece nulitatea absolută a actului juridic este expres prevăzută de art.42 din OUG nr.94/2010, nu este întemeiat.
Astfel, în anul 2001, moment la care se apreciază valabilitatea contractului de concesiune, OUG.nr.94/2000 nu reglementa interdicția de înstrăinare, schimbarea destinației, ipotecarea sau grevarea sub orice formă a imobilelor pentru care au fost depuse cereri de retrocedare, iar în Cartea funciară nu era notată nici o cerere de retrocedare.
Această interdicție a fost reglementată prin OUG nr.94/2000, republicată, publicată în Monitorul Oficial nr.797/1.09.2005, astfel că nu poate opera pentru perioada anterioară.
Pentru aceste considerente, tribunalul în baza art.480 al.1 Cod procedură civilă va respinge apelul ca nefondat și va menține hotărârea primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
Fiind în culpă procesuală, în baza art.453 al.1 Cod procedură civilă apelantul va fi obligat să plătească intimaților ."SRL și P. A. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din apel, reprezentând onorariu avocat conform chitanței depuse la dosar..
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge apelul formulat de către reclamanta F. B. Ortodox R. al Bucovinei, cu sediul în mun. Suceava, ..14,județul Suceava, împotriva sentinței civile nr.1169 pronunțată la data de 18.12.2014 de Judecătoria V. Dornei în dosar nr._, intimați fiind pârâții S. R. prin Ministerul Finanțelor București, cu sediul în sector 5, ., P. A., Pșcuț M., . „SRL, P. L. D., toți cu domiciliul în m,un. V. Dornei, .,județul Suceava și M. V. Dornei-prin primar, ca nefondat.
Obligă apelantul să plătească intimaților ."SRL și P. A. cheltuieli de judecată din apel în sumă de 1000 lei reprezentând onorariu avocat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 27 mai 2015.
Președinte Judecător Grefier
I. G. I. M. S. A.
Red.IG
Tehnored.SA/03.07.2015
Judecător fond H. L.
| ← Acţiune posesorie. Decizia nr. 322/2015. Tribunalul SUCEAVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 756/2015. Tribunalul... → |
|---|
