Cereri. Decizia nr. 252/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 252/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 20-04-2015 în dosarul nr. 252/2015
Dosar nr._ alte cereri –recurs
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR.252
Ședința publică din data de 20 aprilie 2015
Președinte: S. A.
Judecător: C. L.
Judecător: G.-P. V.
Grefier: S. E.-Ș.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta Tărăboanțe F., împotriva sentinței civile nr.2633 pronunțată la data de 11.12.2014 de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, intimat fiind C. T. V..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns av. S. S. pentru recurenta Tărăboanțe F. și av. P. M. pentru intimatul C. T. V., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei, după care:
Avocat S. S. depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 400 lei reprezentând diferența rămasă de achitat, urmare a respingerii cererii de reexaminare a acestei taxe prin încheierea de ședință nr.162/25.03.2015 a Tribunalului Suceava.
Întrebați fiind, apărătorii părților arată că nu au alte cereri de formulat.
Instanța, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat, constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul celor prezenți.
Avocat S. S. pentru recurentă, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței instanței de fond, în sensul de a respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată. Cu cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru din recurs.
Instanța de fond a admis în parte contestația la executare, cât privește somația și procesul verbal de completare a cheltuielilor de executare datată la 20.04.2014, sub un singur aspect. Reține că în ceea ce privește cheltuielile de executare, respectiv debitul urmărit, nejustificat s-ar fi inclus în componența acestuia, pe de o parte suma de 2000 lei menționată în dispozitivul titlului executoriu (sentința 1390/2009 a Judecătoriei Fălticeni), pe de altă parte, se arată că s-a calculat în mod greșit de către executorul judecătoresc onorariul suplimentar în raport de valoarea debitului urmărit.
Apreciază că în mod greșit instanța de fond a admis contestația la executare sub acest aspect. Astfel, după cum rezultă din considerentele sentinței instanței de fond, s-a confirmat legalitatea actelor de executare silită, cât privește prestația alternativă, respectiv recuperarea sumei de_ lei. În funcție de valoarea debitului urmărit prin raportare la obiectul prestației alternative menționată în dispozitivul titlului executoriu, apreciază că în mod corect executorul judecătoresc și-a stabilit onorariul, prin raportare la dispozițiile art.3 lit.a din Ordinul 2550/2006, fiind valorificate în acest sens și disp.art.371/7 din vechiul cod de proc.civilă.
Prin urmare, în mod greșit instanța de fond a reținut caracterul pretins nejustificat al onorariului executorului judecătoresc.
În ceea ce privește suma de 2000 lei cheltuieli de judecată, sumă instituită în sarcina debitorului intimat potrivit titlului executoriu, solicită să se constate că nu există dovada achitării acestei sume la momentul la care au fost inițiate actele de executare în dosarul nr. 133/2010 împrejurare în raport de care consideră că și această statuare a instanței de fond este greșită.
Avocat P. M. pentru intimat, solicită amânarea pronunțării 24 ore pentru a depune de la societatea la care acesta este încadrat, dovada popririlor efectuate pe venituri (respectiv data și sumele), pentru a dovedi că s-a executat silit acest debit în anul 2010, în combaterea susținerilor din recurs.
Recursul intimatei este din punctul său de vedere nefondat și neîntemeiat, întrucât, așa cum susține însăși apărătoarea creditoarei intimate, onorariul executorului judecătoresc ar fi legal perceput, dar din actele de executare pe care le-au contestat, urmează a se constata că onorariul este pentru predare teren. Se urmărește o creanță de 14.000 lei, iar executorul judecătoresc a perceput un onorariu de predare teren.
Practic în 2010 s-a pus în executare sentința nr.1390/2009 care a executat atât cheltuielile de judecată, s-a predat acel teren de 500 m.p. pentru care s-a și întocmit un proces verbal de punere în posesie de către executorul judecătoresc a creditoarei recurente și s-a dispus poprirea pe veniturile contestatorului, până la recuperarea întregii sume, respectiv 2000 lei reprezentând cheltuieli de judecată, precum și onorariu executor judecătoresc și alte cheltuieli de executare.
Practic executorul judecătoresc a folosit un copy paste a acelorași acte din 2010, dar solicită a se executa și creanța alternativă după ce s-a predat terenul iar procesul verbal de punere în posesie a rămas neatacat, deci recurenta a fost pusă în posesie și cu cei 500 m.p. și la momentul de față solicită și executarea creanței alternative a contravalorii aceleiași suprafețe de teren. Consideră că se urmărește o îmbogățire fără justă cauză. Cu cheltuieli de judecată, conform chitanței.
Avocat S. S., în replică, se opune cererii de amânare a pronunțării formulată de avocat P. M..
Instanța respinge cererea de amânare a pronunțării pentru 24 de ore, formulată de avocat P. M., pentru ca aceasta să depună dovada popririlor efectuate pe veniturile debitorului, date fiind disp.art.167 al.2 Cod proc.civilă, potrivit cu care dovezile vor fi administrate înainte de începerea dezbaterile asupra fondului.
După deliberare,
T R I B U NA L U L
Asupra recursurilor de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Fălticeni sub nr._ din 17.06.2014, contestatorul C. T. V., în contradictoriu cu intimata TĂRĂBOANȚE F., a solicitat anularea tuturor formelor de executare silită începute în dosarul de executare nr. 133/2010 de către Biroul Executor Judecătoresc D. A., precum și a executării silite însăși.
În motivare, a arătat că în baza sentinței civile nr. 1390 din 19.06.2009 a Judecătoriei Fălticeni, a fost obligat la lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie a suprafeței de 500 mp. teren curți-construcții, situat în intravilanul satului Valea Bourei, . la plata cheltuielilor de judecată.
Prin somația emisă în data de 02.06.2014 în dosarul de executare nr. 133/2010 i s-a adus la cunoștință că are de achitat suma de 22.831,98 lei, reprezentând c/valoare suprafață de teren revendicată, actualizată la data plății.
Potrivit art. 666 alin. 1 Cod proc.civ. „Dacă cererea de executare a fost încuviințată, executorul judecătoresc va comunica debitorului o copie de pe încheierea dată în condițiile art. 665, împreună cu o copie, certificată de executor pentru conformitate cu originalul, a titlului executoriu și, dacă legea nu prevede altfel, o somație. Comunicarea titlului executoriu și a somației, cu excepția cazurilor în care legea prevede că executarea se face fără somație ori fără comunicarea titlului executoriu către debitor, este prevăzută sub sancțiunea nulității executării”.
Contestatorul a invocat excepția nulității executării, motivat de faptul că din conținutul actelor de executare comunicate la data de 02.06.2014. nu rezultă indicarea titlului executoriu ce a stat la baza emiterii somației de executare și nici faptul că acest titlu i-ar fi fost comunicat.
De asemenea, invocă excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, motivat de faptul că titlul executoriu, deși pus în executare prin predarea în natură a suprafeței de teren revendicată, datează din 19.06.2009, iar sub aspectul obligării la plata unei sume de bani, reprezentând c/valoare teren la care a fost obligat prin același titlu executoriu, doar în situația imposibilității executării în natură, termenul general de 3 ani s-a împlinit.
Mai invocă faptul că nu datorează suma de 14.186 lei la care a fost obligat în caz de imposibilitate de executare în natură, întrucât în prezent terenul se află în posesia intimatei, precum nici suma de 2000 lei, întrucât a fost recuperată de B. D. A., fiind o nelegalitate și o îmbogățire fără just temei, încasarea de mai multe ori a aceleiași sume de bani cu același titlu.
Cât privește cheltuielile de executare, reiterează faptul că acestea le-a achitat cu ocazia punerii în executare a titlului executoriu, reprezentat de sentința civilă nr. 1390/19.06.2009, iar în situația în care nu figurează cu nici un debit restant în favoarea creditoarei, nu datorează nici alte cheltuieli de executare.
Consideră că, prin Ordinul MJ nr. 2561/2012, care prevede că, creanțele cuprinse între 1000 și 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim admis perceput de executorul judecătoresc este de 10% din valoarea creanței, respectiv 2283 lei și nu 6645,98 lei(sumă exagerat de mare).
Intrucât suma menționată nu reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă în condițiile art. 662 Cod proc.civ. executarea silită nu se poate face, astfel contestatorul solicită anularea procesului verbal de completare cheltuieli de executare, întocmit la data de 20.05.2014.
In privința scoaterii la vânzare a imobilelor constând în casă de locuit cu anexe gospodărești, acestea sunt proprietatea fratelui său, G. A., conform certificatului de moștenitor nr. 381/1991 și nu proprietatea sa.
Pentru aceste motive, solicită admiterea contestației la executare, așa cum a fost formulată.
In drept și-a întemeiat contestație pe disp. art. 711 și urm. Cod proc.civ.
Intimata Tărăboanțe F. a formulat întâmpinare (f. 29-31 dosar), prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca nefondată, cu precizarea de a se da eficiență dispozițiilor vechiului Cod de procedură civilă, motivat de faptul că executările silite începute sub legea veche, rămân supuse acelei legi.
Solicită respingerea excepției prescripției dreptului de a cere executarea silită invocată de către contestator, motivat de faptul că titlul executoriu este reprezentat de o hotărâre judecătorească pronunțată într-un dosar, având ca obiect revendicare imobiliară, iar în ce privește termenul de prescripție, consideră că nu era împlinit nici cel de 3 ani și nici cel de 10 ani, în raport de data formulării cererii de executare silită.
Arată că la data de 19.05.2010 a solicitat B. D. A. să procedeze la punerea în executare a titlului executoriu, reprezentat de sentința civilă nr. 1390/2009 pronunțată de Judecătoria Fălticeni, în sensul punerii sale în posesie cu suprafața de 500 mp. situată în . urmare a actelor de executare silită imobiliară directă, i s-a predat doar scriptic un teren afectat în integralitate de construcții coproprietatea și a debitorului.
Pentru a obține și faptic posesia terenului, s-a adresat instanței – dosar nr._ al Judecătoriei Fălticeni, pentru a deveni proprietar al construcțiilor aflate pe terenul acesteia- casă de locuit cu două camere, tindă și magazie de lemne, cererea fiind respinsă, întrucât între timp debitorul a obținut constituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu.
Intimata arată că a solicitat continuarea executării silite prin echivalent bănesc, respectiv recuperarea sumei de 14.186 lei, sumă care a cerut să fie actualizată până la data plății, de la contestator, prin poprirea conturilor debitorului, ulterior prin scoaterea la vânzare a suprafeței de 500 mp. teren care poate fi valorificat prin vânzare la licitație publică, în vederea recuperării creanței sale.
In ce privește excepția nulității actelor de executare, solicită respingerea ei ca nefiind dată, motivat de faptul că, deoarece prestația principală neputând fi dusă la îndeplinire în modalitatea executării directe și cum în dispozitivul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1390/2009, se prevede expres că în caz de imposibilitate de executare în natură, contestatorul este obligat la plata sumei de 14.186 lei, cu titlu de c/valoare teren.
Referitor la cuantumul cheltuielilor de executare în valoare de 6645,98 lei, reprezentând onorariu executor judecătoresc, cheltuieli de formare dosar, cerere de încuviințare, încheiere admisibilitate, somație etc. sunt stabilite potrivit disp. art. 3717 Cod proc.civ. avându-se în vedere cererea sa de continuare a executării silite, precum și obiectul și complexitatea executării silite, consideră că nu se impune cenzurarea acestora, existând înscrisuri doveditoare în acest sens, fiind probat caracterul datorat și temeinic stabilit al acestora.
Arată că procesul verbal de completare cheltuieli de judecată, întocmit la data de 20.05.2014 de către B. D. A., nu este afectat de nicio cauză de nulitate, fiind respectate disp. art. 3717 alin. 2 teza a II-a Cod proc.civ.
Pentru toate acestea, solicită respingerea contestației la executare.
In drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe disp. art. 115, 118, art. 274 Cod proc.civ.
Prin răspunsul la întâmpinare, contestatorul a arătat că este de acord cu solicitarea intimatei, în sensul aplicării dispozițiilor vechiului Cod de procedură civilă, întrucât cererea s-a formulat în anul 2010, chiar dacă actele de executare s-au întocmit în cursul acestui an.
Sub acest aspect, înțelege să invoce excepția perimării executării silite, potrivit cu art. 389 alin. Cod proc.civ. care prevede „ dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei”.
Contestatorul a arătat că prin întocmirea formelor de executare silită, în același dosar de executare și asupra c/valorii terenului de 500 mp. ce aparține, conform procesului verbal de punere în posesie creditoarei, se află în situația dublei puneri în executare a aceluiași titlu executoriu.
Astfel, arată că se află în situația în care executarea în natură nu ar mai fi posibilă, atât timp cât această executare silită directă a avut loc deja, iar după acest moment, nu au intervenit situații noi.
Cum punerea în posesie cu terenul revendicat a avut loc, cum cheltuielile ocazionate cu punerea în executare a sentinței civile nr. 1390/2009 s-au achitat, cum au fost achitate și cheltuielile de judecată la care a fost obligat, actele noi de executare silită întocmite în temeiul aceluiași titlu executoriu și obligarea sa la plata unor cheltuieli de executare, sunt nelegale.
La solicitarea instanței s-a depus dosarul de executare nr. 133/2014 al B. D. A..
Prin sentința nr. 2633 din 11 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Fălticeni (dosar nr._ ), s-au respins ca neîntemeiate excepția nulității executării civile, precum și excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, ambele invocate de contestator. A fost respinsă ca neîntemeiată și excepția perimării executării silite, invocată de contestator.
Totodată, s-a admis în parte acțiunea având ca obiect contestație la executare, formulată de contestatorul C. V. T., în contradictoriu cu creditoarea Tărăboanțe F., s-a anulat procesul verbal de completare cheltuieli de executare silită emis de B. D. A. în data de 20.05.2014, în cadrul dosarului de executare silită nr. 133 pe 2010, fiind anulate actele de executare succesive, respectiv somația din 20.05.2014.
A fost admisă în parte cererea contestatorului de acordare a cheltuielilor de judecată, iar creditoarea Tărăboanțe F. a fost obligată să plătească contestatorului suma de 790 reprezentând parte din taxa de timbru (290 lei), corespunzătoare părții admise din contestație și onorariu avocat (500 lei).
A fost respinsă ca nedovedită cererea creditoarei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență, următoarele:
Referitor la excepția nulității executării silite, invocată de contestator, determinată de faptul că din conținutul actelor de executare nu rezultă indicarea titlului executoriu și nici dacă titlul executoriu ar fi fost comunicat debitorului, s-a reținut, pe de o parte, că speței îi sunt aplicabile dispozițiile vechiului C.pr.civ., în conformitate cu prevederile art. 25 alin. 1 din C.pr.civ. actual – executările civile începute sub legea veche, rămân supuse acelei legi, astfel încât art. 665 și 666 și urm. din C.pr.civ. actual, nu sunt aplicabile prezentei executări silite. Pe de altă parte, judecătoria a apreciat că debitorul a avut la cunoștință de titlul executoriu în temeiul căruia se desfășoară executarea silită – . 19.06.2009 a Judecătoriei Fălticeni, încă din data de 31.05.2010, când executorul judecătoresc i-a comunicat somația nr. 133/2010, împreună cu copii de pe titlul executoriu, (f. 58), de altfel debitorul fiind și parte în dosarul civil nr._, în care a fost pronunțată sentința menționată anterior.
Pentru aceste motive excepția nulității executării silite, invocată de contestator, a fost respinsă ca neîntemeiată.
În ceea ce privește excepția prescripției executării silite, invocată de contestator, instanța de fond a avut în vedere că potrivit art. 405 C.pr.civ. anterior, dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani dacă legea nu prevede altfel și în termen de 10 ani în cazul titlurilor emise în materia acțiunilor reale imobiliare, care începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită. Prin urmare în ceea ce privește executarea obligației de a lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 500 mp, termenul de prescripție este de 10 ani și nu s-a împlinit iar în ceea ce privește obligația subsidiară de plată a sumei de_ lei pentru fiecare pârât, în cazul imposibilității de executare în natură, termenul de prescripție a executării silite este de 3 ani, însă curge din momentul în care s-a stabilit că este imposibilă executarea în natură a obligației de a lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 500 mp, respectiv din data de 15.05.2014 când a fost întocmit procesul verbal de repunere pe rol a executării silite în dosarul nr. 133/2010 (f. 214). Prin acest proces verbal, executorul judecătoresc a stabilit motivat, că sunt date condițiile imposibilității executării în natură a titlului executoriu și pe cale de consecință s-a dispus repunerea pe rol a dosarului pentru recuperarea sumei de_ de la fiecare din debitori.
Prin urmare, nu s-a împlinit în nici unul dintre cazuri termenul de prescripție a executării silite.
Instanța de fond a mai reținut că prin procesul verbal din data de 21.01.2011, în dosarul nr. 133/2010 (f. 153), fusese dispusă de către executorul judecătoresc suspendarea executării silite, suspendare care a durat până la data de 15.05.2014 când a fost întocmit procesul verbal de repunere pe rol a executării silite.
În ceea ce privește excepția perimării executării silite, invocată de contestator, potrivit art. 389 din C.pr.civ. anterior, dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei. Așadar, pentru a se constata perimarea executării silite este necesar să se stabilească pasivitatea creditorului în executarea silită pentru un interval de cel puțin 6 luni de zile.
Analizând actele dosarului de executare silită, instanța de fond nu a identificat un interval de cel puțin 6 luni de zile în care creditoarea să nu fi stăruit în executarea silită începând cu momentul începutului executării silite – înregistrarea de către executor a cererii de executare silită – 19.05.2010 (f. 52) și până înregistrarea prezentei acțiuni în contestație la executare.
Instanța a avut în vedere faptul că prin procesul verbal din data de 21.01.2011, fusese dispusă de către executorul judecătoresc suspendarea executării silite, suspendare care a durat până la data de 15.05.2014 când a fost întocmit procesul verbal de repunere pe rol a executării silite, iar potrivit art. 389 alin. 2 C.pr.civ. anterior, în caz de suspendare a executării termenul de perimare curge de la încetarea suspendării.
Pe fondul contestației, judecătoria a constatat că procesul verbal de completare cheltuieli de executare silită, emis de B. D. A. în data de 20.05.2014, (f. 13) în cadrul dosarului de executare silită nr. 133 pe 2010, nu este legal întocmit deoarece cheltuielile de executare, mai exact onorariul executorului judecătoresc, nu au fost stabilite în mod legal.
Astfel se arată în acest proces verbal, că prin procesul verbal nr. 133/2010 din 09.12.2010 s-a stabilit onorariul executorului judecătoresc și cheltuielile de executare la suma de 6304.34 lei.
Analizând procesul verbal nr. 133/2010 din 09.12.2010 (f 135), instanța de fond a constatat că suma de 6304.34 lei este compusă din 2000 lei cheltuieli de judecată, 2728 lei onorariu executor judecătoresc pentru predare teren, 248 lei onorariu executor judecătoresc pentru obligație de a da și alte costuri de executare.
Or prin somația nr. 133/2010 din 20.05.2014, debitorul a fost somat să plătească suma de_,98 lei, din care_ lei echivalent contravaloare teren, 2000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată și 6645,98 lei cheltuieli de executare. Prin urmare suma de 2000 de lei cheltuieli de judecată este solicitată de două ori, fiind inclusă și în cheltuielile de executare de 6645,98 lei și fiind solicitată și separat prin somația nr. 133/2010 din 20.05.2014.
În ceea ce privește celelalte motive de nelegalitate a actelor de executare silită invocate de contestator, instanța de fond a apreciat că sunt neîntemeiate.
Astfel, s-a apreciaat că nu a fost realizată executarea silită în ceea ce privește predarea suprafeței de 500 mp teren curți construcții, atâta vreme cât predarea a fost realizată doar scriptic, în realitate terenul fiind afectat de construcții proprietatea unei alte persoane, construcții a căror situație a fost lămurită prin procesul verbal de repunere pe rol a executării silite din 15.05.2014 (f. 214)
În aceste condiții sentința civilă nr. 1390/19.06.2009 nu a fost pusă în executare în modalitatea lăsării în deplină proprietate și liniștită posesie, întrucât a lăsa un teren în deplină proprietate și liniștită posesie, înseamnă a asigura creditorului posesia, folosința și dispoziția asupra bunului imobil în cauză, or nu au putut fi realizate aceste caractere ale dreptului de proprietate în condițiile în care terenul în cauză este afectat de construcții asupra cărora exercită dreptul de proprietate alte persoane.
În consecință, urmărirea contestatorului pentru suma de_ lei echivalent contravaloare teren este legală.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs intimata Tărăboanțe F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, a arătat că în mod greșit instanța de fond a reținut caracterul pretins nejustificat al onorariului executorului judecătoresc potrivit procesului verbal de completare a cheltuielilor de executare emis la 20.05.2014 de către B. D. A..
A mai arătat că instanța de fond s-a aflat în eroare atunci când a reținut că suma de 2000 lei reprezentând cheltuieli de judecată, ar fi fost solicitată de 2 ori, fiind inclusă și în cheltuielile de executare de 6645,98 lei. În fapt, această sumă de 6645,98 lei reprezintă cuantumul cheltuielilor de executare aferente actelor îndeplinite în dosarul de executare nr.133/2010, reprezentând onorariu executor judecătoresc, cheltuieli cu formarea dosarului, cerere de încuviințare, încheiere admisibilitate, somație, întocmire proces verbal de situație, redactare adrese pentru informații, notare somație la OCPI, taxă extras CF, întocmire și redactare încheiere de eliberare sume, întocmire și redactare încheiere încetare executare, transmitere corespondență, acestea fiind stabilite potrivit disp.art.371/7 Cod proc.civilă, avându-se în vedere cererea de continuare a executării silite în modalitatea popririi și a executării imobiliare și mobiliare indirecte, precum și obiectul și complexitatea executării silite.
Onorariul executorului judecătoresc a fost stabilit potrivit dispozițiilor Ordinului 2550/2006 care se ridică la 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării, în speță fiind vorba de o creanță de_ lei, din care_ lei reprezintă contravaloarea suprafeței de teren revendicată, iar 2000 lei cheltuielile de judecată prevăzute în titlul executoriu.
În drept, a invocat disp.art.402 al.2, art.304 pct.9, art.304/1, art.274 Cod proc.civilă.
Prin întâmpinarea depusă la data de 24.02.2015, contestatorul intimat C. T. V. a solicitat respingerea recursului promovat în cauză, ca nefondat, motivat de faptul că instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt și a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.
În drept, a invocat disp.art.115 din vechiul Cod proc.civilă.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate și în raport de ansamblul probelor ce s-au administrat în dosar, tribunalul va confirma soluția atacată, apreciind că aceasta își găsește suport în probatoriul administrat a cărui judicioasă analiză a condus la stabilirea unei situații de fapt și la pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale.
Contrar susținerilor din recurs, instanța constată că judecătorul fondului a realizat o judicioasă interpretare și aplicare a prevederilor art.399 și următoarele din codul de procedură civilă și a dispozițiilor legale privitoare la stabilirea cheltuielilor de executare.
Verificând înscrisurile anexate pricinii, tribunalul reține că titlul executoriu din litigiu este reprezentat de sentința civilă nr.1390 din 19.06.2009 a Judecătoriei Fălticeni, dată în dosarul nr._, înscris potrivit cu care contestatorul a fost obligat să-i lase intimatului recurent în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 500 m.p. teren curți construcții situat în intravilanul satului Valea Bourei, ., iar în caz de imposibilitate a executării în natură, să fie obligat a-i restitui prin echivalent, suma de 14.186 lei reprezentând contravaloarea terenului din litigiu.
Prin cererea formulată la data de 11.05.2010, creditorul a solicitat executorului judecătoresc D. A., să procedeze la punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă sus-menționată, în sensul punerii sale în posesie cu suprafața de 500 m.p. teren și, întrucât prin prima modalitate (predare teren) executarea nu a putut fi finalizată, creditorul a solicitat continuarea executării silite prin echivalent bănesc pentru suma de_ lei (la data de 12.09.2011 conform cererii de la fila 209 dosar fond).
Prin procesul verbal din data de 9.12.2010 (f.135 dosar fond) întocmit în cadrul dosarului de executare nr.133/2010, s-a avut în vedere recuperarea de la debitor a sumei de 6304,34 lei reprezentând onorariu executor judecătoresc și a cheltuielilor de executare.
Prin procesul verbal întocmit la data de 20.05.2014, în cadrul aceluiași dosar execuțional s-a început executarea silită a debitorului C. V. T. pentru predarea suprafeței de 500 m.p. teren situat în intravilanul loc.Valea Bourei și recuperarea sumei de 2000 lei reprezentând cheltuieli de judecată și a sumei de_ lei reprezentând echivalent contravaloare suprafață de teren revendicată actualizată la data plății, proces verbal împotriva căruia s-a formulat prezenta contestație la executare.
Față de cuprinsul actelor și lucrărilor cauzei, tribunalul constată că în mod just a apreciat instanța de fond că acest proces verbal de completare a cheltuielilor de executare silită emis de biroul executorului judecătoresc D. A. la data de 20 mai 2014 în cadrul dosarului de executare silită nr.133/2010, nu este legal întocmit, câtă vreme cheltuielile de executare, respectiv onorariul executorului judecătoresc nu a fost stabilit în mod legal.
Astfel, s-a menționat în acest proces verbal contestat, că prin procesul verbal nr.133/2010 din 9.12.2010 s-a stabilit onorariul executorului judecătoresc și cheltuielile de executare la suma de 6304,34 lei.
Analizând procesul verbal întocmit la data de 9.12.2010 (fila 135) se constată că suma de 6304,34 lei se compune din 2000 lei cheltuieli de judecată, 2728 lei onorariu executor judecătoresc pentru predare teren din care 528 lei reprezintă TVA aferent sumei de 2200 lei, 248 lei onorariu executor judecătoresc pentru obligația de a da, din care 48 lei reprezintă TVA aferent sumei de 200 lei și alte costuri de executare.
Cum prin somația nr.133/2010 din 20.05.2010, debitorul a fost somat să plătească creditorului suma de_,98 lei, din care_ lei echivalent contravaloare teren, 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și 6645,98 lei cheltuieli de executare, e de necontestat că suma de 2000 lei reprezentând cheltuieli de judecată a fost percepută de 2 ori, fiind inclusă și în cheltuielile de executare de 6645,98 lei și solicitată, de altfel, separat prin somația nr.133/2010 din data de 20.05.2010.
Date fiind cele susmenționate, tribunalul reține că în considerarea celor de mai sus, întemeiat a procedat prima instanță la anularea procesului verbal de completare cheltuieli de executare emis de biroul executorului judecătoresc D. A. la data de 20.05.2014.
A susținut, recurenta, că suma de 6.645 lei reprezintă cuantumul cheltuielilor de executare aferente actelor îndeplinite în Dosarul de executare nr. 133/2010, reprezentând onorariu executor judecătoresc, cheltuieli cu formarea dosarului, cerere de încuviințare, încheiere admisibilitate, somație, întocmire proces-verbal de situație, redactare adrese pentru informații, notare somație la OCPI, taxă extras CF, întocmire și redactare încheiere de eliberare sume, întocmire și redactare încheiere încetare executare, transmitere corespondență, acestea fiind stabilite potrivit disp. art. 3717 C.pr.civ., avându-se în vedere cererea acesteia de continuare a executării silite în modalitatea popririi și a executării imobiliare și mobiliare indirecte, precum și obiectul și complexitatea executării silite.
Consideră recurenta că nu se impunea cenzurarea acestor cheltuieli, care au fost efectuate, existând înscrisuri doveditoare în acest sens, că onorariul executorului judecătoresc a fost stabilit potrivit dispozițiilor prev. de Ordinul nr. 2550/2006, așa cum a fost modificat prin Ordinul nr. 2561/C/2012. Astfel, potrivit art. 3 lit. a, pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite. Valoarea creanței este de 16.186 lei din care 14.186 lei reprezintă contravaloare suprafață de teren revendicată, iar 2.000 lei reprezintă cheltuieli de judecată prevăzute în titlul executoriu, iar onorariul maxim prevăzut de lege este în cuantum de 1.618,6 lei.
Mai arată recurenta, că onorariul executorului judecătoresc trebuie să reflecte complexitatea și dificultatea activității acestuia, efortul intelectual depus de executor, valoarea creanței de recuperat, cheltuielile executorului, precum și răspunderea acestuia pentru actul îndeplinit, astfel de criterii aflându-se și la baza stabilirii onorariului executorului, care nu se impune a fi cenzurat, întrucât a avut în vedere și că dosarul execuțional a fost format în anul 2010, activitatea depusă de atunci până în prezent de către executorul judecătoresc justificând pe deplin onorariul stabilit de acesta.
Aceste critici, privitoare la justețea onorariului aplicat de executorul judecătoresc nu pot fi primite de instanță, câtă vreme primele dispoziții ale titlului executoriu de predare a suprafeței de 500 m.p. teren nu au fost executate, dosarul de executare silită nefiind finalizat, ci continuând pentru recuperarea sumei de_ lei reprezentând contravaloarea terenului.
Se impun a fi înlăturate și motivațiile privitoare la stabilirea onorariului executorului judecătoresc în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 2550/2006, întrucât, astfel cum rezultă din considerentele sentinței civile recurate, procesul verbal din litigiu a fost anulat ca urmare a faptului că suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată a fost solicitată de 2 ori și nicidecum pentru faptul că onorariul executorului judecătoresc ar fi depășit limitele stipulate de Ordinul 2561/C/2012.
În contextul tuturor celor mai sus arătate, găsind că motivațiile recurentului sunt nejustificat formulate și că soluția primei instanțe este legală și temeinică, în baza dispozițiilor art.312 Cod proc.civilă, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Tărăboanțe F., domiciliată în mun. Bacău, .. 3, ., jud. Bacău, împotriva sentinței civile nr.2633 pronunțată la data de 11.12.2014 de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, intimat fiind C. T. V. domiciliat în mun. Piatra N., .. 6, ., jud. N..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20.04.2015 .
Președinte, Judecător, JudecătorGrefier,
S. A. C. L. G.-P. ValentinaSveduneac E. Ș.
Red.CL.
Tehnored.SEȘ
2ex/22.05.2015
| ← Cereri. Decizia nr. 245/2015. Tribunalul SUCEAVA | Acţiune pauliană. Decizia nr. 254/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
