Pretenţii. Decizia nr. 488/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 488/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 488/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._ PRETENȚII
DECIZIA NR. 488
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 21 APRILIE 2015
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE L. F.
JUDECĂTOR D. D.
GREFIER C. D. I.
Pe rol, pronunțarea asupra apelului formulat de către pârâtul M. S. – prin primar împotriva sentinței civile nr. 4896/23.10.2014 a Judecătoriei S. în dosarul nr._, intimați fiind reclamanta ASOCIAȚIA DE P. NR. 36 S., reprezentată prin Ș. Nicușor și chematul în garanție M. F..
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința de judecată din data de 07.04.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru data de 14.04.2015, iar apoi, din aceleași motive, pentru data de astăzi 21.04.2015.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. la data de 10.04.2014 sub nr._, reclamanta Asociația de P. nr. 36 S. a solicitat obligarea pârâților M. S. – prin primar și M. F. la plata sumei de 2733,22 lei, reprezentând 2200,24 lei debit cheltuieli comune și 325,94 lei penalități de întârziere aferente perioadei mai 2012 – februarie 2014, precum și a penalităților până la achitarea în întregime a debitului.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, pârâții, chiriașul – secund pârâtul și administratorul –prim pârâtul, al imobilului situat în municipiul S., ., ., județul S., au beneficiat de serviciile asociației de proprietari conform statutului acesteia și a tabelului anexat; cu toate că s-a încercat pe cale amiabilă să se recupereze sumele restante, pârâtul a refuzat să achite debitul și penalitățile. A mai precizat că acest debit a fost nominalizat și identificat în situația cheltuielilor afișate lunar, în listele de plată.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 230/2007, Decizia nr. 70/1999 a ANRE, art. 1350 din Codul civil.
În temeiul prevederilor art. 411 din Codul de procedură civilă, reclamanta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar, în copie, centralizatorul cheltuielilor comune și al penalităților de întârziere, procesele verbale ale adunării generale a asociației de proprietari, situațiile penalităților, listele de plată a cheltuielilor de întreținere aferente perioadei indicate (filele 4-57 ds.fd.).
În conformitate cu prevederile art. 29 lit. l) din O.U.G. nr. 80/2013 și ale art. 50 alin. 2 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, acțiunea formulată de către asociația de proprietari prin care se urmărește recuperarea cotelor de contribuție la cheltuielile asociației este scutită de taxa judiciară de timbru.
La solicitarea instanței de complinire a lipsurilor cererii de chemare în judecată, reclamanta a depus, la data de 06.05.2014, o adresă însoțită de înscrisuri cu care se face dovada calității de reprezentant a celui care o reprezintă în proces, dovada convocării la mediere și înscrisuri doveditoare (filele 59-63 ds.fd.).
La data de 02.06.2014, pârâtul M. S. – prin primar a depus la dosar o cerere de chemare în garanție a numitului M. F. (filele 71-72 ds.fd.).
În motivarea cererii, a arătat că nu M. S. a beneficiat de aceste utilități, ci cel ce a avut folosința imobilului și tot acestuia îi revine obligația achitării sumelor datorate cu titlu de cheltuieli comune de întreținere, respectiv penalități de întârziere.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 60 și următoarele din Codul de procedură civilă.
Pârâtul M. F., legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 11.09.2014, instanța de fond, în temeiul art. 74 din Codul de procedură civilă, a admis în principiu cererea de chemare în garanție a numitului M. F. formulată de către M. S. – prin primar.
În baza art. 258 din Codul de procedură civilă, considerând legală, pertinentă și concludentă soluționării cauzei, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri.
La data de 21.10.2014, pârâtul M. S., prin primar a depus la dosar înscrisurile solicitate de către instanță (filele 88-91 ds.fd.).
Prin încheierea de ședință din data de 11.09.2014, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. F. (fila 83 ds.fd.). Pe cale de consecință, instanța de fond a respins acțiunea având ca obiect „pretenții” formulată de reclamanta Asociația de P. nr. 36 S., în contradictoriu cu pârâtul M. F., ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Prin sentința civilă nr. 4892/23.10.2014, Judecătoria S. a admis acțiunea având ca obiect „pretenții” formulată de reclamanta Asociația de P. nr. 36 S., formulată în contradictoriu cu pârâtul M. S., prin primar¸a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2.200,24 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere pentru perioada mai 2012 – februarie 2014, precum și a sumei de 325,94 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente debitului restant, pentru aceeași perioadă, precum și la plata în continuare a penalităților de întârziere aferente debitului calculate de la data de 01.03.2014 până la data de 23.10.2014, cu respectarea dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 230/2007; a respins acțiunea având ca obiect „pretenții” formulată de reclamanta Asociația de P. nr. 36 S. formulată în contradictoriu cu pârâtul M. F., ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă; a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în garanție formulată de către pârâtul M. S., prin primar, în contradictoriu cu numitul M. F..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, pârâtul M. S., prin primar, deține apartamentul nr. 5 situat în municipiul S., ., ., arondat Asociației de P. nr. 36 S., beneficiind de serviciile prestate de furnizorii de utilități.
Potrivit dispozițiilor art. 50 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, asociația are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
Conform dispozițiilor art. 46 din Legea nr. 230/2007, precum și ale art. 32 din H.G. nr.1588/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, potrivit listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
În sensul art. 49 alin. 2 din Legea nr. 230/2007 și a art. 25 alin. 1 din H.G. nr.1588/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, instanța reține că termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice.
Instanța de fond a reținu faptul că pârâtul nu a contestat, în condițiile art. 12 pct. A lit. d) din HG nr. 1588/2007, calculul cotelor de contribuție la cheltuielile de întreținere în termenul legal de 10 zile de la afișarea listelor de plată, însușindu-și astfel obligația de a plăti sumele înscrise în listele afișate.
Din coroborarea listelor de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile comune stabilite și afișate lunar de către reclamantă pentru perioada mai 2012 – februarie 2014, a reieșit că suma datorată de către pârât este în cuantum de 2.200,24 lei (filele 35-56 ds.fd.).
Sub aspect probatoriu, instanța de fond a reținut că reclamanta este obligată să facă dovada creanței sale, iar apoi odată dovedită existența creanței, îi revine debitorului obligația de a dovedi executarea obligației corespunzătoare. Cum însă, în cauză, pârâtul nu a făcut nici o dovadă în acest sens, neexecutarea obligației de către acesta rezultă cu certitudine și îi este imputabilă.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere solicitate de reclamantă, aferente perioadei mai 2012 – februarie 2014, prima instanță a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 25 din H.G. nr. 1588/2007, în măsura în care proprietarii de apartamente nu plătesc cotele de întreținere care le revin potrivit listelor de plată, asociația poate aplica penalități de întârziere, dar numai în condițiile în care există o hotărâre a adunării generale a asociației în acest sens.
Mai mult, pentru a fi valabile, hotărârile adunării generale trebuie să respecte condițiile de cvorum și majoritate legale, conform art. 14 din H.G. nr. 1588/2007. De asemenea, art. 49 din Legea nr. 230/2007 prevede că asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.
În prezenta cauză, instanța de fond a reținut că prin hotărârile adunării generale a proprietarilor din cadrul Asociației de P. nr. 36 S. s-a statuat ca procentul penalităților percepute în caz de întârziere să fie până la 0,2 % pe zi de întârziere, respectiv 0,08% și 0,1% (filele 7-28 ds.fd.).
Instanța de fond a constatat, de asemenea, că penalitățile de întârziere au fost calculate cu respectarea prevederilor art. 49 alin. 1 din Legea nr. 230/2007, în sensul că nu depășesc procentul maxim admis de lege de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, iar suma penalităților nu depășește debitul la care s-au aplicat.
Cu privire la cuantumul penalităților, din analiza centralizatorului depus la fila 4 din dosar, s-a reținut că, pentru perioada mai 2012 – februarie 2014, acesta este de 325,94 lei.
În consecință, față de cele reținute de mai sus și în temeiul art. 46 și art. 50 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, instanța de fond a admis acțiunea având ca obiect „pretenții” formulată de reclamanta Asociația de P. nr. 36 S. în contradictoriu cu pârâtul M. S., prin primar și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2.200,24 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere pentru perioada mai 2012 – februarie 2014, precum și a sumei de 325,94 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente debitului restant, pentru aceeași perioadă, precum și la plata în continuare a penalităților de întârziere aferente debitului calculate de la data de 01.03.2014 până la data de 23.10.2014, cu respectarea dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 230/2007.
Pârâtul M. S. - prin primar a formulat cerere de chemare în garanție a numitului M. F. arătând, în esență, că sarcina de a achita cheltuielile de întreținere și penalitățile de întârziere aferente revenea chematului în garanție, deoarece imobilul pentru care trebuiau achitate utilitățile era închiriat, potrivit contractului de închiriere pentru suprafețele cu destinația de locuință nr. 79 din data de 10.01.2011 (filele 89-91).
Potrivit art. 72 din Codul de procedură civilă, partea interesată poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separată în garanție sau în despăgubire, iar potrivit dispozițiilor art. 249 din Codul de procedură civilă, cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.
În cauză, prima instanță a constatat că, într-adevăr, între pârâtul M. S., prin primar și chematul în garanție M. F. a intervenit contractul de închiriere pentru suprafețele cu destinația de locuință nr. 79 din data de 10.01.2011. Însă, instanța de fond a reținut, pe de o parte, că respectiva convenție a fost încheiată pe o perioadă de 1 an, cu începe de la data de 10.01.2011 până la data de 10.01.2012, iar pe de altă parte, că reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuieli de întreținere și a penalităților de întârziere pentru perioada mai 2012 – februarie 2014. Or, atâta timp cât pârâtul nu a făcut dovada că între părți a intervenit un nou contract de închiriere, că a operat tacita relocațiune sau că persoana chemată în garanție a folosit respectivul imobil fără nici un titlu, instanța a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în garanție formulată de către pârâtul M. S., prin primar, în contradictoriu cu numitul M. F..
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel pârâtul M. S., prin primar, în motivarea căruia a arătat că, prin apelată, instanța de judecată a admis acțiunea Asociației de P. nr. 36 S. și a obligat M. S., prin primar la plata sumei de 2200,24 lei, reprezentând cheltuieli de intreținere pentru perioada mai 2012- februarie 2014, precum și a sumei de 325,94 lei - penalități de întârziere aferente debitului restant pentru aceeași perioadă precum și la plata in continuare a penalităților calculate de la data de 1.03.2014 până la data de 23.10.2014, cu respectarea dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 230/ 2007 și că, în mod greșit, prima instanță a respins cererea de chemare in garanție formulată împotriva chematului în garanție M. F., ca neîntemeiată.
A arătat apelantul că, însăși reclamanta in cererea de chemare in judecată a indicat drept pârâți atât M. S., cât și numitul M. F. în calitate de chiriaș.
Apelantul a apreciat că, din înscrisurile existente la dosarul cauzei era evident cine locuia in imobil, câtă vreme reclamanta Asociația de proprietari, în susținerea unei astfel de acțiuni, a depus copii după listele de plată, etc., însă prima instanță a ignorat listele de plată a cheltuielilor comune care prezintă cine e deținătorul imobilului și care datorează sumele de bani solicitate prin acțiune.
A menționat că, instituția chemării in garanție se întemeiază pe existența unei obligații de despăgubire și nu neapărat pe o obligație contractuală și revine aceluia căruia i s-a transmis un drept subiectiv care in speță este dreptul de folosință asupra imobilului cu obligația achitării cheltuielilor comune aferente.
Așadar, o condiție de admisibilitate a cererii de chemare în garanție fiind existența unei legături suficiente între cererea principală și cererea de chemare în garanție.
Apelanta a subliniat faptul că, nu M. S. a beneficiat de aceste utilități, ci cel ce a avut folosința imobilului, acestuia revenindu-i obligația achitării sumelor datorate cu titlu de cheltuieli comune și de întreținere, respectiv penalități de întârziere.
În dovedirea faptului că persoana care locuiește în imobilul situat in municipiul S., ., se A, .-nul M. F. apelantul a depus la dosar chitanța de plată . nr._ din data de 12.02. 2013 .
Apelantul consideră că, în mod greșit, instanța de fond a admis și capătul de cerere privind plata în continuare a penalităților calculate de la data de 01.03.2014 până la data de 23.10.2014.
Față de motivele invocate, apelantul a solicitat admiterea apelului, în sensul admiterii cererii de chemare in garanție formulată împotriva numitului M. F. și obligarea acestuia la plata sumelor solicitate de Asociația de proprietari.
În drept, a invocat prevederile art. 466 și următoarele din Codul de procedură civilă.
Apelantul a solicitat judecarea cauzei și in lipsa reprezentantului instituției sale.
Deși, legal citați, chematul în garanție intimat M. F. și reclamanta intimată ASOCIAȚIA DE P. NR. 36 S., nu au depus la dosar întâmpinare; chematul în garanție intimat nu s-a prezentat în instanță pentru a-și preciza poziția față de apelul formulat de către pârât, prezentându-se la termenul din 07.04.2015 și solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Verificând, în limitele motivelor de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, tribunalul reține următoarele:
Astfel, între apelantă și chematul în garanție M. F. a intervenit contractul de închiriere pentru suprafețele cu destinație de locuință nr.79/10.01.2011 încheiat pe o perioadă de 1 an cu începere de la data de 10.01.2011 până la data de 10.01.2012.
Potrivit dispozițiilor art.50 din Legea nr. 230/2007, asociația are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
Însă, pârâta în calitate de proprietar al imobilului a formulat la data de 02.6.2014 o cerere de chemare în garanție a numitului M. F. care avea calitatea de chiriaș, cerând a se face aplicarea dispozițiilor art.60 C..
Potrivit dispozițiilor legale menționate, partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții, cu o cerere în garanție sau în despăgubire.
Ori, în cauză este real faptul că acel contract de închiriere a fost încheiat pe o perioadă de 1 an care expira în data de 10.01.2012 iar cheltuielile de întreținere solicitate prin prezenta acțiune cuprind perioada mai 2012-februarie 2014. Însă, în cauză a operat tacita relocațiune în condițiile în care conform chitanței de plată . nr._/12.02.2013 (fila 6) chematul în garanție a achitat suma de 1403 lei cu titlul de chirie pentru locuința din litigiu, mai mult conform înscrisurilor din dosar era evident că acesta a continuat să locuiască în imobil, în listele de plată figurând numitul M. F..
De altfel, chematul în garanție nu a depus la dosar întâmpinare, necontestând în acest sens calitate sa de chiriaș și după expirarea duratei contractului încheiat între părți.
Ca atare, având în vedere dispozițiile art.60 C., cererea de chemare în garanție este admisibilă sens în care tribunalul, în temeiul art.480 C. va schimba sentința apelantă prin respingerea acțiunii față de pârâta Primăria S. și obligarea chematului în garanție la plata cheltuielilor de întreținere și a penalităților aferente.
În ceea ce privește critica referitoare la admiterea capătului de cerere privind plata în continuare a penalităților, tribunalul constată că aceasta nu a fost motivată de către apelantă. De altfel, în mod corect instanța de fond a apreciat că se impune plata de penalități aferente debitului restant calculate până la data pronunțării hotărârii de fond având în vedere dispozițiile art.49 din legea nr.230/2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Admite apelul formulat de către pârâtul M. S. – prin primar, cu sediul în .. 5A, jud. S.. împotriva sentinței civile nr. 4896/23.10.2014 a Judecătoriei S. în dosarul nr._, intimați fiind reclamanta ASOCIAȚIA DE P. NR. 36 S., reprezentată prin Ș. Nicușor, cu sediul în S., .. 7, . și chematul în garanție M. F., cu domiciliul în S., ., ., jud. S..
Schimbă sentința civilă nr. 4896/23.10.2014 a Judecătoriei S. și, în consecință:
Respinge acțiunea față de pârâtul apelant M. S.-prin primar, ca nefondată.
Admite cererea de chemare în garanție.
Obligă pe chematul în garanție, M. F., la plata către reclamanta pârâtă Asociația de P. nr. 36 S. a sumei de 2.200,24 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere pentru perioada mai 2012 - februarie 2014, precum și a sumei de 325,94 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitului restant pentru aceeași perioadă, precum și la plata în continuare a penalităților de întârziere eferente debitului, calculate de la data de 1.03.2014 până la data de 23.10.2014, cu respectarea dispozițiilor art. 49 din legea nr. 230/1007.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 21.04.2015.
Președinte, L. F. | Judecător, D. D. | |
Grefier, C. D. I. |
RED. D.D.
JUD. O.E. TIMIȚĂ
TEHNORED. I.C.D.
5 EX. - 18.05.2015.
.>
| ← Fond funciar. Decizia nr. 255/2015. Tribunalul SUCEAVA | Partaj judiciar. Decizia nr. 228/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
