Revendicare imobiliară. Decizia nr. 246/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 246/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 20-04-2015 în dosarul nr. 246/2015
Dosar nr._ revendicare imobiliară –rejudecare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR.246
Ședința publică din data de 20 aprilie 2015
Președinte: S. A.
Judecător: C. L.
Judecător: G.-P. V.
Grefier: S. E.-Ș.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții C. A., Conișceac V. și Conișceac S., împotriva încheierii din 22 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria Suceava (dosar nr._ ), pârâți intimați fiind A. C., A. I. A., A. M. C. și Oficiul de C. și Publicitate Imobiliară Suceava.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamanta recurentă C. A. și avocat Ostaficiuc A. pentru pârâții intimați A. C., A. I. A., A. M. C., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei, după care:
Reclamanta recurentă C. A. depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 66 lei și a timbrului judiciar de 1 leu.
Întrebați fiind, cei prezenți arată că nu au alte cereri de formulat.
Instanța, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul celor prezenți.
Reclamanta C. A. solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, disjungerea cererii de anulare a titlului de proprietate a pârâtului A. C. nr.2766/27 iunie 2007, întrucât există suficiente probe la dosar, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat Ostaficiuc A. pentru pârâții intimați A. C., A. I. A., A. M. C., solicită respingerea recursului promovat în cauză de reclamanți, având în vedere că aceștia au fost de acord cu suspendarea cauzei până la soluționarea dosarului nr._ . Cu cheltuieli de judecată conform chitanței.
După deliberare,
T R I B U NA L U L
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Suceava la data de 10.05.2010, sub numărul de dosar_, C. A., Conisceac V. și Conisceac S. au chemat în judecată pe pârâții A. C. și Oficiul de C. și Publicitate Imobiliară Suceava solicitând obligarea prim-pârâtului să le lase în deplină proprietate și posesie suprafețele de 300 mp și 500 mp situate în ., precum și radierea din CF nr. 2825 a comunei Dărmănești a suprafeței de teren ce se suprapune peste proprietatea lor, cu cheltuieli de judecată.
În motivare au arătat că suprafața de teren de 300 mp pe care o ocupă în prezent pârâtul, face parte din . suprafață totală de 650 mp și a aparținut inițial numitei J. L., care în anul 1994 a vândut suprafața de teren către P. E., bunica, respectiv mama lor. P. E. a transmis dreptul de proprietate prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere către Conisceac V. și Conisceac S., mama celorlalți doi reclamanți.
Au mai precizat că numiții Conisceac V. și Conisceac S. și-au intabulat dreptul de proprietate și acesta a fost înscris în CF nr._, iar ulterior decesului lui Conisceac S., pârâtul A. C. și-a intabulat dreptul său de proprietate și, din eroare, s-a realizat o suprapunere, ocazie cu care au sesizat OCPI Suceava, care le-a comunicat că, întrucât intabularea lor nu era înregistrată, nu au putut verifica suprapunerea, încuviințând astfel intabularea pârâtului doar pe baza declarației acestuia cum că amplasamentul ar fi liber. Au menționat că dreptul lor de proprietate este preferabil având în vedere momentul dobândirii și cel al intabulării.
În ceea ce privește suprafața de 500 mp, au arătat că aceasta face parte din suprafața de 1.800 mp ce a aparținut numitei M. M.. Prin sentința civilă nr. 2523 din 21.05.2008 au devenit proprietarii terenului în suprafață de 1.800 mp, iar pârâtul a ocupat 500 mp din această suprafață în baza aceleiași greșeli intervenite cu prilejul intabulării dreptului de proprietate.
Prin precizările formulate la data de 17.02.2011 a solicitat introducerea în cauză a numiților A. I. A. și A. M. C..
Pârâtul A. C. a formulat întâmpinare (filele 12-14) prin care a invocat pe cale de excepție lipsa calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că au vândut suprafața de 816 mp, fiului lor, A. I. A. și soției acestuia, A. M. C., conform contractului de întreținere cu drept de uzufruct viager autentificat sub nr. 2633 din 18.08,2008 la BNP C. V. L..
De asemenea, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a OCPI Suceava, aceasta având, conform Legii nr. 7/1996 atribuții tehnice, precum și nerespectarea dispozițiilor art. 112 pct. 3 și parțial pct. 4 Cod procedură civilă.
Pe fondul cauzei a solicitat, având în vedre că deține titlu de proprietate, că este în posesia terenului și că l-a înscris în cartea funciară, întocmind documentația tehnică solicitată de OCPI Suceava, ca instanța să prefere titlul său de proprietate în ipoteze în care reclamanții ar depune un titlu de proprietate.
În dovedire pârâtul a depus la dosar înscrisuri (filele 15-23, 25-37) și a solicitat, iar instanța a încuviințat administrarea probei testimoniale fiind audiați martorii M. D. (fila 217) și B. I. (fila 233).
Pârâtul Oficiul de C. și Publicitate Imobiliară Suceava a formulat întâmpinare (filele 45-49) prin care a invocat, pe cale de excepție, lipsa calității sale procesual pasive, neavând calitatea de titular al drepturilor înscrise în cartea funciară în îndeplinirea acestui serviciu public, pe cale de consecință, neavând poziția juridică de a sta în justiție în calitate procesuală pasivă în raport de aceste drepturi.
La termenul de judecată din data de 10.03.2011, instanța a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Oficiul de C. și Publicitate Imobiliară Suceava.
Judecătoria Suceava, prin sentința civilă nr. 4034 din 28.06.2013 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului A. C., invocată de acest pârât, ca neîntemeiată, a admis, în parte, acțiunea civilă având ca obiect „revendicare imobiliară” formulată de reclamanții C. A., Conisceac V. și Conisceac S. în contradictoriu cu pârâții A. C., A. I.-A. și A. M. C., a obligat pârâții să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamanților suprafața de 88 m.p. teren, S1, identificată în hașură roșie, în planul de situație din anexa nr.1 a raportului de expertiză întocmit de domnul expert V. M. (fila 128 dosar) și suprafața de 510 mp teren, S2, identificată în hașură portocalie, în planul de situație din anexa nr.2 a suplimentului la raportul de expertiză întocmit de domnul expert V. M. (fila 165 dosar), a dispus radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâților pentru suprafețele de 88 mp, respectiv de 510 mp teren, pentru care a fost admisă acțiunea în revendicare, a obligat pârâții la plata către reclamanți a sumei de 4000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
”Prin prezenta acțiune reclamanții C. A., Conisceac V. și Conisceac S. au solicitat obligarea pârâților A. C., A. I. A. și A. M. C. să le lase în deplină proprietate și posesie suprafețele de 300 mp și respectiv 500 mp teren, situat în ., jud. Suceava și radierea din cartea funciară a comunei Dărmănești a suprafeței de teren ce se suprapune peste terenul proprietatea lor.
Pârâtul A. C., prin apărător, a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive(prin întâmpinarea depusă la filele 12-14), arătând că e adevărat că i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 800 mp prin T.P. nr. 2766/27.06.2007, dar a vândut terenul și construcțiile de pe acesta fiului său, A. I. A. și soției acestuia, A. M. C., astfel cum rezultă din contractul de întreținere cu drept de uzufruct viager autentificat sub nr. 2633/18.08.2008 la BNP C. V. L..
Acțiunea în revendicare este definită, în mod frecvent, ca fiind acțiunea reală petitorie prin care proprietarul neposesor revendică bunul său de la posesorul neproprietar. Atât în doctrină, cât și în practica judiciară, s-a arătat că această definiție nu e riguros exactă, acțiunea în revendicare, ca mijloc de apărare a dreptului de apărare, putând fi formulată atât împotriva posesorului bunului, cât și împotriva detentorului precar, așadar împotriva oricărei persoane care deține bunul.
Calitatea procesual pasivă reprezintă identitatea între persoana pârâtului și cel care este obligat în raportul juridic dedus judecății. După cum am arătat, în acțiunile în revendicare are calitatea de pârât cel care ocupă imobilul asupra căruia reclamantul pretinde un drept de proprietate și, prin urmare, dat fiind că pârâtul, în calitate de uzufructuar în ce privește construcția C1 – locuință situată pe terenul în litigiu, stăpânește, implicit, o parte din terenul ce face obiectul acțiunii, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului A. C., invocată de acesta, ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, instanța constată că prin titlul de proprietate nr. 514 din 04.10.1994 (fila 30) s-a reconstituit dreptul de proprietate moștenitoarelor defunctului R. G., numitele J. Orica L. și P. E. pentru suprafața de 2300 mp teren situat în intravilanul satului Măriței, . L. Orika a vândut celeilalte moștenitoare, P. E. cota sa de ½ din suprafața de 2050 mp teren arabil intravilan (diferența de 250 mp teren intravilan era cu destinația curți construcții) înscrisă în titlul de proprietate menționat anterior, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._ din 10.10.1994 la notariatul de Stat Suceava (fila 26). Numita P. E., la rândul ei, a vândut terenul menționat anterior reclamantului Conisceac V. și soției sale, Conisceac S., prin contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere și uzufruct viager autentificat sub nr. 4557 din 28.06.1996 al BNP I. L. (filele 27-28).
Dreptul de proprietate al soților Conisceac V. și Conisceac S. în ce privește terenul în suprafață de 2050 mp, situat în intravilanul satului Măriței, . suprafața de 650 mp teren grădină și suprafața de 1400 mp teren arabil a fost înscris în cartea funciară nr._ (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 2251 - Măreția) a comunei Dărmănești (fila 25). Potrivit certificatului de moștenitor nr. 166 din 15.08.2007(fila 29), emis de BNP Valeriana I., cota de ½ din terenul menționat anterior, aparținând numitei Consiceac S., a fost moștenită, dat fiind decesul acesteia la data de 18.07.2006, de soțul acesteia, Conisceac V. și fiii ei, Conisceac S. și C. A..
Prin sentința civilă nr. 2523 din 21.05.2008, pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._ (filele 33-35), rămasă definitivă, s-a constatat intervenită vânzarea-cumpărarea între pârâții R. R., M. S. și M. A., în calitate de vânzători și reclamanții Consiceac V., Conisceac S. și C. A., în calitate de cumpărători, având ca obiect suprafața de 1800 mp situată în intravilanul satului Măreția M. din ., la locul numit ,, Vatra Satului”, cu vecinătățile: Conisceac V. – N, drum acces –E, C. Axenia- S și V, în schimbul prețului de 1.000.000 lei vechi, hotărârea ținând loc de act autentic de vânzare-cumpărare. În hotărâre s-a reținut că autorul pârâților, M. I., care a încheiat antecontractul de vânzare cumpărare cu reclamantul Consiceac V. era proprietarul suprafeței de teren ce făcea obiectul litigiului, fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate prin T.P. nr. 1723/1996, în calitate de moștenitor al defunctei M. M. (fila 32).
Prin Titlul de proprietate nr. 2766 din 27.06.2007 (fila 17 dosar) a fost reconstituit dreptul de proprietate al pârâtului A. C. pentru suprafața de 800 mp teren, situată în satul Măriței, .. Deși suprafața menționată în titlul de proprietate era de 800 mp, pârâtul, în baza acestui act de proprietate, prin contractul de întreținere cu drept de uzufruct viager autentificat sub nr. 2633 din 18.08.2008 la BNP C. V. L. (filele 15-16) a înstrăinat pârâților A. I. A. și A. M. C., suprafața de 816 mp teren curți construcții, împreună cu construcțiile ce fuseseră edificate pe acest teren, rezervându-și dreptul de uzufruct viager asupra construcției C1- locuință.
Terenurile proprietatea părților, menționate anterior, au fost identificate în raportul de expertiză topografică întocmit în cauză de domnul expert M. V. (filele 123-129, 161-168 dosar), arătându-se că, preluând configurația terenurilor înscrise în baza de date a OCPI Suceava, respectiv plan RGF 4511/1994 pentru terenul reclamanților și RGF nr._/07.08.2008 pentru terenul pârâților, după poziționarea în același sistem de proiecție, există o zonă de suprapunere, S1, între terenul reclamanților din . cărei suprafață totală este de 650 mp) și terenul proprietatea pârâților A. I. A. și A. M. C. (. suprapunere fiind în suprafață de 88 mp și situată între șura reclamanților și casa veche a pârâților (identificată prin hașurare în roșu în planul de situație – anexa nr. 1 la raportul de expertiză – fila128 dosar). Expertul a menționat că este evident că suprapunerea a apărut ca urmare a intabulării terenului proprietatea pârâților, aceasta făcându-se mult după ce terenul proprietatea reclamanților era intabulat.
De asemenea, domnul expert M. V. a stabilit că între terenul proprietatea reclamanților, în suprafață de 1800 m.p., identificat conform sentinței civile nr. 2523/21.05.2008 a Judecătoriei Suceava și terenul proprietatea pârâților, în suprafață de 816 mp, înscris în C.F. nr. 2825 UAT Dărmănești, există o suprapunere S2 de 510 mp, identificată în Anexa nr. 2 a suplimentului la raportul de expertiză (fila 165 dosar).
Observând suprapunerea menționată, instanța a procedat la compararea titlurilor de proprietate invocate de pârâți, reținând următoarele:
Astfel cum reiese din adresa nr. 7587/07.01.2013 emisă de Primăria comunei Dărmănești (fila 177), pentru suprafețele de teren situate în intravilanul satului Măriței, . titlurile de proprietate nr. 1723/23.09.1996 și 514/04.10.1994, emise pe numele celor de la care au dobândit reclamanții dreptul de proprietate asupra terenurilor din litigiul de față, s-a reconstituit dreptul de proprietate pe vechiul amplasament foștilor proprietari, iar pentru terenul intravilan înscris în titlul de proprietate nr. 2766/27.06.2007, emis pe numele pârâtului A. C., înstrăinat pârâților A. I.-A. și A. M. C., nu s-a reconstituit dreptul de proprietate pe vechiul amplasament.
De altfel, raportat la înscrisurile de la dosar, instanța constată mai multe neregularități în ce privește dreptul de proprietate al pârâților pentru suprafața de 816 mp teren din prezentul litigiu.
În primul rând, prin titlul de proprietate nr. 2766 din 27.06.2007 s-a reconstituit dreptul de proprietate pârâtului A. C. pentru suprafața de 800 mp teren, situat în intravilanul satului Măriței, . a înstrăinat, în baza titlului menționat, pârâților A. I.-A. și A. M. C., suprafața de 816 mp teren, deci o suprafață mai mare decât cea înscrisă în titlul de proprietate.
De asemenea, astfel cum reiese din ordonanța nr. 1393/P/2010 din 11.04.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava (filele 148-150) pentru emiterea titlului de proprietate menționat pârâtul A. C. a folosit un înscris fals, respectiv o declarație a numitului Consiceac V., care în calitate de vecin de hotar cu numitul A. C., ar fi arătat că pârâtul a fost proprietar al terenului în suprafață de 0,08 ha, pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate. Declarația a fost falsificată de numitul A. M., fiul pârâtului A. C., care a executat semnătura de pe acel înscris, fapt recunoscut de către învinuit.
Din analiza înscrisurilor care au stat la baza emiterii T. P. nr. 2766/27.06.2007, instanța constată că pârâtul A. C. nu a dovedit calitatea sa de proprietar deposedat, care să îl îndreptățească la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în suprafața de 800 mp teren intravilan. Astfel, după cum rezultă din chiar cererea pârâtului adresată Comisiei locale de fond funciar și înregistrată sub nr. 328/30.11.2005 (fila 223), terenul pentru care se solicita reconstituirea dreptului de proprietate nu era înregistrat în registrul agricol al pârâtului din anii 1959-1962. De altfel, acest lucru nici nu era posibil, de vreme ce pârâtul A. C. a cumpărat de la M. I. casa de locuit și o șură situate la locul în litigiu în anul 1979, astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare de la fila 221 dosar, acesta fiind momentul din care pârâtul a început să stăpânească imobilele și terenul aferent acestora, astfel cum reiese din declarația martorului B. I..
Instanța constată că susținerile pârâtului și ale martorului M. D. (fila 217 dosar) în sensul că odată cu cele două construcții menționate, M. I. i-a vândut pârâtului A. C. și suprafața de 800 mp teren nu corespund adevărului, întrucât în contractul de vânzare-cumpărare din 1979, indicat anterior, nu se face nicio referire la terenul aferent construcțiilor. Or, martorul M. D. a arătat că s-au trecut în contract atât construcțiile, cât și terenul vândut. De altfel, raportat la regimul juridic al terenurilor din perioada în care s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare, nici nu exista posibilitatea legală de a înstrăina terenul aferent construcțiilor, întrucât acesta nu se afla în circuitul civil.
Un alt martor, R. Ș. (fila 218) a relatat că M. I. ar fi vândut pârâtului A. C. casa și o suprafață de 2,5 ari aferenți construcției în anul 1985, iar în 1996, când s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare a suprafeței de 1800 mp între M. I. și Consiceac V., membrii familiei A. s-au arătat nemulțumiți că nu au posibilitatea să stăpânească și terenul din spatele șurii, în condițiile în care Conisceac V. i-a permis pârâtului A. C. să folosească o parte din suprafața de 1800 mp teren, menționată anterior.
Atâta vreme cât nu există nici un înscris din care să rezulte că pârâtul A. C. a cumpărat terenul în suprafață de 800 mp de la M. I., pârâtul nu era îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestuia.
Mai mult decât atât, astfel cum s-a stabilit prin raportul de expertiză întocmit în cauză de domnul expert M. V., titlul de proprietate nr. 2766 din 27.06.2007 a fost emis cu nerespectarea dispozițiilor legale, pentru o parte din suprafața menționată în titlul de proprietate fiind deja reconstituit, în anul 1994 și, respectiv, 1996, dreptul de proprietate moștenitorilor proprietarilor deposedați, pe vechile amplasamente, în ceea ce privește suprafețele referitor la care există suprapunere, fiind incidente, pentru titlul de proprietate al pârâtului, motivele de nulitate prev. de art. III alin. 1 lit. a literele ii) și iv). Din Legea nr. 169/1997.
Prin urmare, pentru considerentele expuse anterior, față de probatoriul administrat, în baza art. 480 Cod civil, instanța va admite în parte acțiunea reclamanților și va obliga pârâții să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamanților suprafața de 88 m.p. teren, S1, identificată în hașură roșie, în planul de situație din anexa nr.1 a raportului de expertiză întocmit de domnul expert V. M. (fila 128 dosar) și suprafața de 510 mp teren, S2, identificată în hașură portocalie, în planul de situație din anexa nr.2 a suplimentului la raportul de expertiză întocmit de domnul expert V. M. (fila 165 dosar).
Având în vedere soluția dată capătului principal de cerere, ce are ca obiect revendicare imobiliară, raportat la dispozițiile art. 34 pct. 4 din Legea nr. 7/1996, instanța va dispune radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâților pentru suprafețele de 88 mp, respectiv de 510 mp teren, pentru care a fost admisă acțiunea în revendicare, întrucât înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului, astfel cum a fost stabilită prin prezenta hotărâre”.
Pârâții A. C., A. I.-A. și A. M. C. au formulat recurs, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului au arătat că Titlul de proprietate nr. 514 din 4.10.1994, aflat la fila 30 dosar s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru J. L. și P. E. pentru 0,73 ha ca moștenitoare ale defunctului Bocacea G., suprafață din care face parte și suprafața intravilan grădini și curți construcții de 2300 mp, din care în teren s-a găsit suprafața de 2050 mp cu care cele două s-au intabulat în cotă de 1/2 fiecare, practic suprafața pentru fiecare fiind de 1025 mp.
Prin actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr._ din 10 10.1994 J. L. vinde coproprietarei P. E. cota de 1/2 din cele două parcele de 650 mp și 1400 mp.
La rândul ei, P. Hudochia vinde lui Conisceac V. și Conisceac S. în baza Contractului de vânzare cumpărare nr. 4557 din 28.06.1996 mai multe terenuri, care nu interesează în cauză, printre care și cota de 1/2 din cele două parcele de 650 mp și 1400 mp dobândite conform Contractului de vânzare cumpărare_ din 10.10.1994 de la J. L..
În al doilea rând pârâții au criticat obligația lor de a lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 500 mp teren ce face parte din suprafața de 1800 mp pentru care reclamanții își justifică dreptul de proprietate prin sentința civilă nr. 523/21.05.2008 a Judecătoriei Suceava.
Au arătat, pârâții, că sentința nu este opozabilă, dobândind suprafața prin cumpărare de la M. I. care avea Titlul der Proprietate nr. 1723/23.09.1996 ca moștenitor al defunctei M. M.. Practic, prin Titlul de Proprietate nr. 1723/1996 s-a reconstituit vânzătorului dreptul de proprietate pentru suprafața de 1800 mp teren arabil, deși conform copiei din Registrul Agricol al acestuia, depus la fila 190 dosar, M. M. apare cu suprafața de 0, 15 ha teren și 0, 06 ha curte.
Expertul avea obligația să facă o delimitare exactă a terenului arabil, întrucât la pronunțarea sentinței civile nr. 2523/21.05.2008, în dosarul nr._, deci după eliberarea Titlului de Proprietate nr. 2766 din 27.06.2007(la aproape un an) nu a fost depus nici un plan de situație, nu s-a făcut nici o identificare, iar reclamanții din prezenta cauză, au arătat că este vorba de teren agricol și nimeni nu stăpânește acest teren.
Au precizat că terenul curți construcții ce a aparținut numitului M. I., teren pe care era construită xasa și o șură, le-a fost vândut în anul 1979, chair dacă în actul sub semnătură privată din anul 1979 s-a trecut că se vinde „casa și șura", nu și terenul cum motivează instanța, în nici un caz atunci nu s-a trecut și terenul, dar nici construcțiile nu au fost luate pentru demolare.
Din acel an și până în prezent au precizat că au stăpânit acest teren așa cum este el și în prezent, iar în Registrul Agricol al defunctei M. M. de la care l-a moștenit M. loan era trecută separat suprafața de 0,06 ha curți construcții, teren care nu a făcut obiectul vânzării către reclamanți și nici nu a fost trecut în Titlul de proprietate al vânzătorului M. loan întrucât era considerat proprietatea autorilor lor care îl cumpăraseră în 1979 odată cu construcțiile. Faptul că acest teren a fost permanent în posesia lor și că a fost îngrădit la data când autorii reclamanților s-au judecat pentru cei 1800 mp teren arabil, rezultă din faptul că pârâtul A. C. are planul de situație de la fila 87 dosar, pentru edificarea de construcții noi, pe lângă cele existente, inclusiv edificare a unui gard nou pe vechiul amplasament.
Practic, expertul avea obligația - așa cum au cerut prin suplimentul la expertiză, obiecțiuni care nu le-au fost admise - să delimiteze exact terenul curți construcții așa cum era el delimitat în anul 1979 când l-a cumpărat prim pârâtul și terenul arabil așa cum era el la data cumpărării de către autorii reclamanților, respectiv la 6.11.1996 sau 10.09.1999 și la data eliberării Titlului de proprietate nr.1723/1996
În fine, pârâții au contestat și reținerea emiterii nelegale a titlului lor de proprietate arătând următoarele:
În data emiterii titlului lor de proprietate, vechii proprietari deposedați, aveau reconstituit dreptul de proprietate pentru parcelele de 650 mp și respectiv 1400 mp (Titlul de proprietate 514/1994), dar reclamanții aveau în proprietate doar 1025 mp, iar pentru Titlul de proprietate nr. 723/1996 eliberat lui M. loan, nu era reconstituit dreptul de proprietate pentru cei 0,06 ha curți construcții aflați în proprietatea noastră și evidențiate in Registrul agricol a lui M. M..
Nici motivarea că titlul de proprietate deținut de prim - pârât a fost ca urmare a unui fals, lucru constatat prin Ordonanța Parchetului nr.1393/P/2010 din 11.04.2011, nu are relevanță în cauză, deoarece la data când s-a folosit acea declarație a numitului Conisceac V., aceștia erau vecini doar cu terenul aliat în spatele șurii, deci vizau doar cei 88 mp, nu și restul suprafeței curți construcții care era în posesia lor.
Prin decizia nr. 853 din 8 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul Suceava, s-a admis recursul declarat de pârâții A. C., A. I.-A. și A. M. C., împotriva sentinței civile nr.4034 din 28 iunie 2013 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ), intimați fiind reclamanții C. A., Conisceac V. și Conisceac S., a fost casată sentința civilă sus-menționată și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut că: ”Prin Titlul de proprietate nr. 514 din 4.10.1994, aflat la fila 30 dosar s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru J. L. și P. E. pentru 0,73 ha ca moștenitoare ale defunctului Bocacea G., suprafață din care face parte și suprafața intravilan grădini și curți construcții de 2300 mp, din care în teren s-a găsit suprafața de 2050 mp cu care cele două s-au intabulat în cotă de 1/2 fiecare, practic suprafața pentru fiecare fiind de 1025 mp.
Prin actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr._ din 10 10.1994 J. L. vinde coproprietarei P. E. cota de 1/2 din cele două parcele de 650 mp și 1400 mp.
La rândul ei, P. Hudochia vinde lui Conisceac V. și Conisceac S. în baza Contractului de vânzare cumpărare nr. 4557 din 28.06.1996 mai multe terenuri, care nu interesează în cauză, printre care și cota de 1/2 din cele două parcele de 650 mp și 1400 mp dobândite conform Contractului de vânzare cumpărare_ din 10.10.1994 de la J. L..
Așadar, față de actele de proprietate invocate reclamanții justifică drept de proprietate doar pentru cota parte de ½ din suprafața de 2050 mp la locul în litigiu.
Raportându-se în cadrul acțiunii în revendicare la întreaga suprafață care a fost identificată de expert în aceeași întindere, instanța de fond a făcut o apreciere eronată asupra fondului pricinii dedus judecății.
În ce privește terenul care provine de la familia M., s-a reținut că pârâtului Acsintia C. i s-a eliberat titlul de proprietate nr. 2766/27.06.2007, reținându-se că, în anul 1979 a cumpărat la locul în litigiu casa și șura. La rândul lor, reclamanții au invocat încheierea cu același vânzător a unei convenții sub semnătură privată întocmită în anul 1996 (autentificată în anul 1999-fila 34) și validată de instanță prin sentința civilă nr. 2523/2008, reținându-se că vânzătorului i s-a emis titlul de proprietate nr. 1723/1996 în calitate de moștenitor al defunctei M. M..
Ori, pentru a aprecia corect asupra titlului de proprietate al uneia sau alteia din părți, tribunalul a apreciat că se impunea ca instanța de fond să verifice întinderea terenului care a aparținut familiei M. M. (moștenitor M. I.), configurația și categoria de folosință a acestuia, să verifice întinderea reală a terenului care a făcut obiectul vânzării încheiate cu A. C., având în vedere dispozițiile Legii Fondului Funciar, precum și împrejurarea că în titlul de proprietate emis vânzătorului, pârâtul apare ca vecin (fila 32).
Funcție de aceste verificări, instanța de fond urma să aprecieze întinderea, precum și categoria de folosință a terenului care ar fi putut face obiectul convențiilor încheiate cu reclamanții în condițiile în care nici la încheierea convenției și nici la validarea acesteia nu s-a procedat la identificarea terenului”.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 12.09.2014 sub număr_ .
Prin încheierea de ședință din 22.01.2015, Judecătoria Suceava, având în vedere poziția părților și constatând că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 244 C.pr.civ., dezlegarea pricinii atârnând de existența sau inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți, respectiv cauza cu nr._ al Judecătoriei Suceava, a dispus, în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ., suspendarea judecării cauzei.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs reclamanții, fără a indica temeiul de drept, și solicitând ca partea de cerere de anulare a titlului de proprietate a pârâtului A. C. nr.2766/27 iunie 2007, să fie disjunsă, întrucât există suficiente probe la dosar, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
Intimații-pârâți A. C., A. M. C. și A. I. A. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului și obligarea recurenților-reclamanți la plata cheltuielilor de judecată, arătând că recurenții nu au invocat niciun motiv de nelegalitate a încheierii de suspendare a judecății. Au mai invocat că reclamanții, asistați fiind de apărător, au fost de acord cu suspendarea judecării cauzei, instanța de fond nefiind învestită cu vreo cerere de disjungere și nici pusă în discuție o asemenea cerere.
Intimatul-pârât Oficiul de C. și Publicitate Imobiliară (OCPI) Suceava a depus întâmpinare prin care a reiterat aspectele legate de lipsa calității sale procesual pasive, invocate și în fața instanței de fond.
Analizând actele si lucrările dosarului, tribunalul va respinge recursul ca nefondat, din următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art.244 alin.1 pct.1 C. proc. civ. „Instanța poate suspenda judecata: [...] 1. când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți”.
Față de aceste dispoziții legale, tribunalul reține că instanța de fond a procedat în mod întemeiat la suspendarea judecății cauzei, în condițiile în care din analiza elementelor care privesc drepturile deduse judecății în dosarul din cauza de față și în cadrul dosarului nr._, înregistrat pe rolul Judecătoriei Suceava, având ca obiect fond funciar, reiese că soluționarea dosarului nr._ se află în legătură directă cu acțiunea prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr.514 din 04.10.1994 din dosarul nr._ .
Astfel, există o interdependență evidentă între obiectul celor două acțiuni, respectiv revendicare imobiliară și constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr.514 din 04.10.1994, iar solicitările recurenților privitoare la disjungere, formulate prin recursul declarat împotriva încheierii de suspendare, exced cadrului procesual în care se judecă prezentul recurs.
Mai mult, tribunalul reține că în practicaua Încheierii de suspendare din data de 22.01.2015 este consemnat că apărătorul reclamanților este de acord cu suspendarea prezentei cauze până la soluționarea dosarului nr._ .
Având în vedere considerentele de fapt și de drept anterior prezentate, tribunalul, apreciind că măsura suspendării judecății dispusă de Judecătoria Suceava este legală și temeinică, recurenții-reclamanți nefăcând dovada existenței vreunui motiv care să conducă la o altă concluzie, va respinge recursul formulat de reclamanții C. A., Conisceac V. și Conisceac S., ca nefondat.
Față de dispozițiile art.274 C. proc. civ., tribunalul va obliga recurenții la plata către intimații A. C., A. I. A. și A. M. C. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții C. A., Conisceac V. și Conisceac S., toți domiciliați în ., județul Suceava, împotriva încheierii din 22 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria Suceava (dosar nr._ ), pârâți intimați fiind A. C., A. I. A. și A. M. toți domiciliați în ., județul Suceava și Oficiul de C. și Publicitate Imobiliară Suceava.
Obligă recurenții la plata către intimații A. C., A. I. A. și A. M. C. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei reprezentând onorariu de avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20.04.2015.
Președinte, Judecător, JudecătorGrefier,
S. A. C. L. G.-P. ValentinaSveduneac E. Ș.
Red/teh.G.P.V.
Tehnored.SEȘ
Judecător fond B. L. M.
2ex/15.05.2015
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 321/2015. Tribunalul... | Cereri. Decizia nr. 245/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
