Contestaţie la executare. Decizia nr. 124/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 124/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 124/2015
Dosar nr._ Contestație la executare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIIVLĂ
DECIZIA CIVILĂ 124
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 28.01.2015
PREȘEDINTE I. G.
JUDECĂTOR I. M.
GREFIER S. A.
Pe rol, judecarea apelului formulat de apelanta A. A., domiciliată în ., c u domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat „S. S.”, cu sediul în mun. Suceava ,..10, .,județul Suceava, împotriva sentinței civile nr.1587 pronunțată la data de 04.09.2014 de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, intimați fiind Ștaut V., Ștaut D., Ștaut Ș., Ștaut,V.V., L. M.,toți cu domiciliul în .,județul Suceava și B. E. Judecătoresc”D. A.”, cu sediul în mun.Fălticeni, ., .,județul Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelanta asistată de av. S. S., intimații Ștaut V., Ștaut V.V. și L. M. asistați de av. N. L., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare cu părțile, este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei, după care:
Instanța pune în discuția părților cererile de probe formulate prin cererea de apel respectiv prin întâmpinare.
Av. S. S. solciită încuviințarea probei cu înscrisurile existente la dosar.
Av. N. L. nu se opune încuviințării aceste probe.
Instanța în temeiul art.479 al.2 Cod procedură civilă încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de părți.
Întrebați fiind, apărătorii părților având pe rând cuvântul arată că nu mai au de formulat alte cereri de probe și solciită acordarea cuvântului la dezbateri.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat excepții de invocat și probe de administrat în cauză, declară terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul apelului.
Av. S. S. pentru apelantă solciită admiterea apelului așa cum a fost formulat pentru motivele expuse pe larg în memoriul de apel, casarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru necercetarea fondului, dat fiind faptul că motivarea acesteia s-a făcut fără nici o bază probatorie.
Av.N. Lumința arată că în principiu este de acord cu trimiterea cauzei spre rejudecare dat fiind faptul că prin efectuarea unei noi expertize topo urmează ase verifica susținerile contestatorilor.
Declarând dezbaterile închise,după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni și înregistrată sub nr._ din 04.09.2014, contestatorii Ștaut D., Ștaut Ș., Ștaut V. V. și L. M., în contradictoriu cu intimații A. A. și Ștaut V., au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, anularea actelor de executare privind predarea suprafeței de 1030 mp. teren, situată în intravilanul satului Basarabi, . ridice anexele gospodărești ( grajd, șură, coșer, gard), efectuate în dosarul execuțional nr. 25/2014 al B. D. A.; suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații; cu cheltuieli de judecată.
În fapt, prin decizia civilă nr. 2377/2013 a Tribunalului Suceava, a fost admisă acțiunea în revendicare promovată de intimata-creditoare A. A., debitorului Ștaut V., acesta fiind obligat să predea creditoarei suprafața de 1030 mp teren situată în intravilanul satului Basarabi, . ridice anexele gospodărești (grajd, șură, coșer, gard) amplasate pe acest teren, ulterior întocmindu-se de către executorul judecătoresc și procesul verbal de predare a terenului.
In temeiul hotărârii judecătorești a fost declanșată executarea silită împotriva debitorului, în dosarul execuțional nr. 25/2014 al B. D. A., dosar în care a fost somat să își îndeplinească obligațiile referitoare la predarea terenului și ridicarea construcțiilor individualizate în dispozitivul titlului executoriu.
Potrivit actelor de stare civilă depuse la dosar, contestatorii arată că sunt copiii debitorului Ștaut V. și ai defunctei sale soții, Ștaut A., decedată la data de 14 mai 2009, având calitatea de moștenitori acceptanți ai acestei defuncte, întrucât au efectuat acte de acceptare tacită a succesiunii prin luarea în stăpânire a bunurilor succesorale imediat după decesul autoarei lor.
Potrivit mențiunilor din registrele agricole, figurează înscriși ca membri ai gospodăriei lui Ștaut V., stăpânind împreună cu el bunurile imobile edificate de acesta împreună cu defuncta în anul 1975, în temeiul autorizației de construire nr. 51/1975.
Cum posesia exercitată asupra bunurilor succesorale are natura unui act de acceptare tacită a moștenirii, rezultă că autoarea lor a fost titulara unui drept de proprietate codevălmașă asupra construcțiilor și asupra unei părți din teren, acest drept de coproprietate fiindu-le transmis prin devoluțiune succesorală legală, în condițiile art. 651-653, 669 Cod Civil.
Astfel, arată că prin titlul de proprietate nr. 1359/1995 s-a reconstituit în favoarea defunctei C. E., bunica maternă, dreptul de proprietate pentru o suprafață totală de 2,64 ha teren, din care face parte și o parcelă de 1000 mp teren situat în intravilanul satului Basarabi, . drum pe două laturi și M. G. ( autorul creditoarei) pe celelalte două laturi.
Această parcelă se suprapune în parte cu amplasamentul revendicat de reclamantă, astfel cum este el individualizat în dispozitivul deciziei civile nr. 2377/2013 a Tribunalului Suceava, suprapunerea invocată fiind confirmată de chiar raportul de expertiză menționat anterior, raport potrivit căruia pe amplasamentul în litigiu a fost identificată o suprafață totală de 3841 mp teren, din care creditoarea justifică dreptul de proprietate doar pentru 3200 mp. teren, diferența de 600 mp, amplasată în . din . teren înscrisă în titlul de proprietate nr. 1359/1995.
Autoarea C. E., titulara titlului a decedat la data de 26 iulie 1991, iar terenurile ce au format obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea sa, au fost dobândite prin devoluțiune succesorală legală de descendenții acesteia, inclusiv de defuncta Ștaut A. ( fiică a defunctei C. E.) iar apoi, urmare a decesului mamei lor, ei, contestatorii au dobândit prin retransmitere cota succesorală a autoarei lor din moștenirea defunctei C. E., care include și suprafața de 1000 mp teren intravilan înscrisă în titlul de proprietate nr. 1359/1995.
Prin urmare, arată că fac dovada dreptului de coproprietate dobândit prin devoluțiune succesorală legală după autoarele C. E., Ștaut A. și cu privire la suprafața de 1000 mp teren înscrisă în titlul de proprietate nr. 1359/1995, care se suprapune în parte cu suprafața de 1030 mp.
Cu toate că la data promovării acțiunii în revendicare ce a format obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Fălticeni, ei contestatorii au dobândit prin moștenire dreptul de coproprietate asupra construcțiilor și terenului în litigiu, creditoarea-intimată nu a înțeles să-i cheme în judecată, pentru ca hotărârea pronunțată să le fie opozabilă și să poată fi executată împotriva lor, așa încât au calitatea de terți față de raportul juridic litigios soluționat prin titlul executoriu, iar față de disp. art. 453 alin. 1 din Legea nr. 134/2010 privind Cod proc.civ. acest titlu nu produce efecte împotriva lor.
Mai invocă contestatorii disp. art. 817 alin. 1 Cod proc.civ. prin care, creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaș, nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comună, ci vor trebui să ceară mai întâi partajul acestora, astfel că în conf. cu prev. acestui articol, consideră că actele de executare silită au fost efectuate cu încălcarea acestor dispoziții, fiind lovite de nulitate necondiționată în condițiile art. 176 pct. 6 Cod proc.civ.
Având în vedere faptul că predarea imobilelor asupra cărora au un drept de coproprietate, în temeiul unei hotărâri ce nu le este opozabilă, este de natură să aducă atingere dreptului lor de coproprietate valabil dobândit anterior declanșării litigilui soluționat prin titlul executoriu, dar și în conformitate cu disp. art. 649, art. 714 alin. 4 cod procedură civilă, terții titulari ai unor drepturi reale asupra bunului urmărit, vătămați printr-un act de executare silită își pot valorifica drepturile lor pe calea contestației la executare, solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată și desființarea actelor de executare contestate.
În temeiul art. 453 cod procedură civilă solicităm și obligarea creditoarei intimate la plata cheltuielilor de judecată .
In drept, își întemeiază contestație pe disp. art. 711 alin. 1, art. 714 alin.4, art. 718 alin. 1, art. 176 pct.6, art. 435, 649, 817 alin. 1, art. 453 Cod proc.civ. art. 651, 653, 669 Cod Civil.
In dovedire, înțeleg să se folosească de proba cu înscrisuri, proba cu expertiză topografică, interogatoriul debitorului.
Contestatorii au formulat precizări cu privire la valoarea pretențiilor deduse judecății, astfel, invocă faptul că au un drept de coproprietate în cotă de 3/8 din imobilele construcții și un drept în cotă de 1/7 cu privire la suprafața de 1030 mp. teren, care face parte din masa succesorală rămasă după defuncta C. I. și din care mamei lor, Ștaut A., i se cuvenea cota de 1/7.
In ce privește construcțiile, potrivit certificatului nr. 8357/2014 emis de Primăria . a șurii este de 1848 lei, a grajdului, care include și coșerul este de 14.700 lei, iar valoarea gardului o estimează la valoarea de 300 lei.
Prin urmare, valoarea totală a construcțiilor ce formează obiectul executării silite este de 16.848 lei, iar valoarea cotei de 3/8 din construcții, care le aparține și în considerarea căreia au solicitat anularea actelor de executare, este de 6318 lei.
Arată că valoarea suprafeței de 1030 mp. teren care formează obiectul executării silite este de 2060 euro, respectiv 9169,88 lei, valoarea cotei de 1/7 din teren, cotă ce le aparține, este de 1309,88 lei.
Față de aceste precizări, apreciază că valoarea obiectului cererii este de 7627,98 lei(f. 50-51 dosar).
Prin întâmpinare, intimata A. A. a solicitat respingerea contestației la executare, formulată de către contestatori; cu cheltuieli de judecată.
Titlul executoriu este reprezentat de decizia civilă nr. 2377/2013 a Tribunalului Suceava, prin care debitorul Ștaut V. a fost obligat să-i predea suprafața de 1030 mp teren situată în intravilanul satului Basarabi, . ridice anexele gospodărești (grajd, șură, coșer, gard) amplasate pe acest teren.
In baza acestei hotărâri fiind inițiate acte de executare silită împotriva debitorului, în dosarul execuțional nr. 25/2014 al B. D. A., contestate de către contestatori- fiii debitorului Ștaut V., cu motivarea că ar avea calitatea de coproprietari ai imobilelor construcții și teren, ce fac obiectul executării silite.
Mai arată intimata că, vocația succesorală invocată de contestatori, prin retransmitere după defunct C. E. și directă după Ștaut A., este una abstractă, nematerializându-se în vocație succesorală concretă, care să fie atestată printr-un certificat de moștenitori sau care să rezulte dintr-un partaj judiciar voluntar notarial după cele două defuncte.
Simpla sesizare pentru deschiderea procedurii succesorale notariale 7048/06.02.2014 după defuncta C. E., deschiderea procedurii succesorale notariale 7050/06.02.2014 după defuncta Ștaut A., precum și certificatele 8145 și 8149 din 06.02.2014 de atestare fiscală a moștenitorilor defunctei C. E., și Ștaut V. și Ștaut A., nu fac dovada dreptului de coproprietate al contestatorilor, pentru suprafața înscrisă în titlul de proprietate 1359/1995, cu atât mai puțin, cu cât fac dovada dreptului de coproprietate asupra terenului de 1030 mp. în litigiu, limitrof și nu identic celui evidențiat în acest titlu.
Mai arată că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 7760/19.08.1996, a cumpărat suprafața de 3200 mp. teren arabil intravilan Basarabi, la locul „G.” care include suprafața de 1030 mp. în litigiu, în configurația care rezultă din planul de situație anexă la convenție, M. G.-vânzătorul fiind tatăl acesteia, având reconstituit dreptul de proprietate asupra acestui teren în baza titlului de proprietate nr. 1759/1996, reconstituirea dreptului de proprietate, fiind făcută pe vechiul amplasament al autorului ei.
Potrivit expertizei topo administrate în dosarul de fond, în registrul agricol din anii 1959-1962, M. G. figura la locul „G.” cu 3.200 mp. din care 10 ari curți-construcții, 14 ari arătură și 8 ari livadă, acesta dobândind anterior cooperativizării, dreptul de proprietate în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 1096/26.08.1940, transcris în registrul de transcripțiuni al Tribunalului Baia, convenția menționând că se dobândește în proprietate suprafața de 36 prăjini.
Arată intimata că aceasta este explicația surplusului care se regăsește în teren, comparativ cu suprafața din titlul de proprietate nr. 1759/1996, raportul de expertiză menționând că suprafața totală existentă este de 3841 mp.
Din terenul înscris în titlul de proprietate 1759/1996 la poziția B.1.1 s-a reținut de Tribunalul Suceava, c o suprafață de 1030 mp. este ocupată de Ștaut V., cre n-a solicitat nici obținut constituirea dreptului de proprietate, terenul fiind împrejmuit pe toate laturile cu garduri și fiind afectat de construcțiile a căror demolare s-a dispus, toate aceste imobile fiind ridicate fără autorizație de construire.
Astfel, consideră că nu s-a făcut dovada de către contestatori a dreptului lor de coproprietate asupra terenului de 1030 mp. care în realitate este proprietatea sa exclusivă.
Potrivit art. 563 alin. 4 Cod Civil, arată că hotărârea judecătorească prin care s-a admis acțiunea în revendicare, este opozabilă și poate fi executată și împotriva terțului dobânditor, în condițiile Codului de procedură civilă, de asemenea și titlul executoriu este opozabil și contestatorilor, fiind pronunțat ulterior date de 01.10.2011, aceștia neputându-se apăra împotriva actelor de executare inițiate împotriva debitorului Ștaut V., invocând inopozabilitatea deciziei 2377/2013 a Tribunalului Suceava.
In consecință, pretenția contestatorilor de anulare a actelor de executare silită imobiliară privind terenul de 1030 mp. nu poate fi primită.
In ce privește construcțiile anexe a căror demolare a fost inițiată în temeiul titlului executoriu, intimata invocă aceleași apărări legate de inexistența unui titlu al contestatorilor, care să ateste dreptul lor de coproprietate asupra bunurilor executate silit.
In realitate pe terenul limitrof celui proprietatea sa, proprietatea lui C. G., socrul debitorului, exista în anii 1970 o casă bătrânească, autorizația nr. 51/12.07.1975 vizând reparațiile la acea casă, însă Ștaut V. a ocupat sub pretextul acestei autorizații terenul care în anii 1959-1963 era proprietatea tatălui ei, al intimatei i și-a edificat pe acest amplasament uzurpat, gospodăria.
Cum nu există nici un act doveditor al dreptului de coproprietate, așa cum pretind contestatorii, asupra anexelor și gardurilor a căror demolare se urmărește în dosar nr. 24/2014 al B. D. A., se impune respingerea pretenției de anulare a actelor de executare silită imobiliară directă, privind construcțiile.
Arată că nu este de acord cu încuviințarea probei testimoniale, pentru că nu cu martori se face dovada dreptului de proprietate, nici cu proba cu o expertiză topo, în condițiile în care titlul executoriu este opozabil și contestatorilor, potrivit art. 563 alin. 4 Cod Civil.
De asemenea, arată că nu este de acord nici cu interogatoriul debitorului, având în vedere că aceste este tatăl contestatorilor, nici cu atașarea spre consultare a dosarului de fond.
In ce privește suspendarea executării silite, solicită respingerea acestei cereri, pentru că nu sunt date argumente juridice aparent valabile, în legătură cu pretinsa nelegalitate a actelor de executare, plus că temporizarea executării ar fi prejudiciabilă pentru aceasta, ca titular al unui titlu executoriu opozabil contestatorilor.
Pentru aceste motive, solicită respingerea contestației.
In drept și-a întemeiat întâmpinarea pe disp. art. 204 Cod proc.civ. art. 453 Cod proc.civ.
In dovedire, s-a folosit de proba cu înscrisuri.
In temeiul art. 411 alin. 1 pct.2 teza II Cod proc.civ. solicită judecarea cauzei și în lipsă.
Prin sentința civilă nr. 1587 din 04.09.2014 Judecătoria Fălticeni a admis contestația la executare formulată de contestatorii Ștaut D., Ștaut Ș., Ștaut V. V. și L. M., în contradictoriu cu intimații A. A. și Ștaut V..
A anulat actele de executare efectuate în dosarul execuțional nr. 25/2014 al B. D. A..
A suspendat executarea în baza actelor mai sus menționate, până la soluționarea prezentei.
A restituit cauțiunea în sumă totală de 203,6 lei achitată conform chitanțelor și recipiselor de consemnare nr._/1 din 14.04.2014 și nr._/1 din 28.04.2014, aflate la f. 114-115 dosar, la rămânerea definitivă a prezentei.
A obligat intimații să plătească contestatorilor suma de 1186 lei cheltuieli de judecată
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că dosarul execuțional nr. 25/2014 privește solicitarea creditoarei intimate A. A. de executare silită a debitorului Ștaut V., în baza deciziei civile nr. 2377/2013 a Tribunalului Suceava.
Conform dispozițiilor din hotărârea menționată, reprezentând titlu executoriu, debitorul a fost somat să predea creditoarei suprafața de 1030 mp teren situată în intravilanul satului Basarabi, . ridice anexele gospodărești ( grajd, șură, coșer, gard) amplasate pe acest teren, întocmindu-se și procesul verbal de predare a terenului (f. 24-31 dosar).
Contestatorii au calitate de terți în dosarul execuțional în litigiu și nu au avut calitatea de părți în dosarul nr._ al Tribunalului Suceava, în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 2377/2013, această hotărâre nefiindu-le opozabilă.
Cu toate acestea, declanșarea executării silite a determinat vătămarea dreptului contestatorilor, care au calitatea de coproprietari ai imobilelor ce formează obiectul urmăririi silite imobiliare, câtă vreme sunt moștenitorii defunctei Ștaut A., cea care a fost fiica defunctei C. I., persoana îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile în suprafață totală de 2,64 ha, situată pe raza satului Basarabi, . (f.17-19 dosar).
Din suprafața sus-menționată înscrisă în titlul de proprietate 1359/1995, face parte și suprafața în litigiu, pe care este amplasată gospodăria edificată de soții Ștaut V. și A., conform autorizației nr. 51/1975 (f. 14-16 dosar).
Nu pot fi reținute ca întemeiate susținerile creditoarei intimate, potrivit cărora hotărârea judecătorească reprezentând titlu executoriu, ar fi opozabilă contestatorilor moștenitori ai defunctei Ștaut A. și ar putea fi executată împotriva lor, potrivit disp. art. 563 alin.4 Cod Civil.
Aceasta deoarece, conform art. 435 alin. 1 C.proc.civ. hotărârea judecătorească este obligatorie și produce efecte numai între părți și succesorii acestora, iar potrivit art. 435 alin.2, hotărârea este opozabilă oricărei terțe persoane atât timp cât aceasta din urmă nu face, în condițiile legii, dovada contrară.
In lumina reglementărilor legale menționate, se reține că față de terțele persoane care nu au avut calitatea de părți în proces sau care nu sunt succesoare ale părților litigante hotărârea judecătorească are valoarea unei prezumții relative, care poate fi răsturnată prin proba contrară.
Dispozițiile legale vizează avânzii cauză ( respectiv succesorii universali, cu titlu universal sau cu titlu particular și creditorii chirografari) care au dobândit dreptul dedus judecății ulterior sesizării instanței, aceasta deoarece, potrivit explicațiilor din doctrina juridică, obligativitatea hotărârilor judecătorești față de succesori decurge din legătura juridică existentă între aceștia și autorul de la care provine dreptul litigios, ea fiind justificată prin prisma faptului că autorul care a avut calitatea de parte în proces a avut posibilitatea apărării drepturilor transmise ulterior.
În raporturile cu terții, potrivit disp. art. 435 alin. 2 C.proc.civ. hotărârea judecătorească nu are valoarea unui titlu executoriu, care să poată fi pus în executare împotriva lor, ci valoarea unui fapt juridic susceptibil de a fi combătut prin proba contrară.
Contestația de față vizează în esență, efectele deciziei civile nr. 2377/2013 față de terțele persoane, în speță contestatorii descendenți ai defunctei Ștaut A., care nu au avut calitatea de părți în dosarul_ al Tribunalului Suceava, circumstanțe ce urmează a fi analizate, potrivit disp. art. 435 alin. 1 și art. 39 C.proc.civ.
Nu poate fi reținută în cauză, incidența disp. art. 563 alin. 4 Cod civil, invocate de către intimată, câtă vreme hotărârea judecătorească prin care s-a soluționat acțiunea în revendicare, nu este opozabilă și este executată împotriva terțului dobânditor, ci împotriva contestatorilor succesori ai coproprietarului imobilelor în litigiu.
Dispozițiile art. 39 C.proc.civ. vizează ipoteza în care dreptul litigios este transmis prin acte între vii cu titlu particular în cursul procesului, iar potrivit art. 39 alin. 3, hotărârea pronunțată contra înstrăinătorului sau succesorului universal ori cu titlu universal al acestuia va produce de drept efecte și contra succesorului cu titlu particular fiind întotdeauna opozabilă acestuia din urmă, cu excepția cazurilor în care acesta a dobândit dreptul cu bună credință și nu mai poate fi evins, potrivit legii, de adevăratul proprietar.
Raportat la aceste dispoziții legale s-a reținut că potrivit reglementărilor procesual civile, la care disp.art. 563 alin. 4 cod civil fac referire, hotărârea judecătorească produce efecte și, prin urmare, poate fi pusă în executare împotriva succesorului cu titlu particular numai în ipoteza în care succesorul a dobândit bunul în cursul procesului, aceasta fiind singura ipoteză de extindere a efectelor hotărârii judecătorești față de terțe persoane.
Doctrina juridică a statuat că dispozițiile art. 563 alin. 4 cod civil se aplică numai în situațiile în care terțul a dobândit bunul ulterior introducerii acțiunii în revendicare, această soluție rezultând din coroborarea art. 563 alin. 4 cod civil cu art. 39 cod procedură civilă care, astfel cum rezultă din alin. 1, se referă la transmiterea dreptului litigios în cursul procesului.
Or, în speță, contestatorii succesori ai defunctei Ștauta A., nu au fost părți în dosarul nr._ și nu calitatea de succesori în drepturi ai pârâtului Ștaut V., dreptul lor de coproprietate fiind dobândit anterior pronunțării hotărârii, reprezentând titlu executoriu, prin moștenire după autoarea Ștaut A., astfel încât nu au calitatea de terți și potrivit art. 435 alin. 1 cod procedură civilă, hotărârea nu poate produce efecte împotriva lor.
Astfel, contestatorii sunt copiii debitorului-contestator Ștaut V. și ai defunctei sale soții, Ștaut A., decedată la data de 14 mai 2009 și au calitatea de moștenitori acceptanți ai acesteia din urmă, întrucât au efectuat acte de acceptare tacită a succesiunii prin luarea în stăpânire a bunurilor succesorale imediat după decesul mamei lor (f. 12-13 dosar).
Mențiunile din registrul agricol, atestă faptul că după decesul mamei lor, contestatorii au continuat să locuiască împreună cu debitorul Ștaut V., și au figurat înscriși ca membri ai gospodăriei acestuia, stăpânind împreună cu el bunurile imobile edificate de către debitor împreună cu autoarea contestatorilor (f. 14, 32-36, 80 dosar).
Nu poate fi reținută ca utilă și pertinentă soluționării cauzei, susținerea contestatoarei, potrivit căreia vocația succesorală a contestatorilor, ar fi doar abstractă și că nu s-a materializat prin acte concrete de acceptare, câtă vreme acțiunea ce face obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Fălticeni, a fost formulată în contradictoriu cu aceștia, urmare a calității lor de moștenitori ai defunctei Ștaut A..
Potrivit registrelor agricole și evidențelor fiscale ale Primăriei . ce formează obiectul executării silite au fost edificate de debitorul Staut V. împreună cu defuncta Statut A. în perioada cooperativizării, prin contribuția comună a celor doi soți, devenind astfel, prin faptul edificării în regie proprie, bunuri comune codevălmașe.
Mențiunile din registrele agricole ale perioadei 1974-1980, stabilesc că în perioada respectivă soții Ștaut V. și Ștaut A. au figurat înscriși cu teren agricol în suprafață de 0, 12 ha, 0, 30 ha și apoi 0,15 ha din care 0,04 ha teren curți construcții, iar apoi în evidențele agricole și fiscale părinții noștri au figurat înscriși cu o casă de locuit edificată în anul 1974, de 99 mp, cu o anexă edificată în anul 1975, de 40 mp ( șura cu grajd) și cu o altă anexă de 16 mp ( coșerul f. 14-16, 32-33, 80, 82-85 dosar).
Terenul aferent construcțiilor în litigiu, figurează înscris în titlul de proprietate nr. 1759/1995, prin care numitei C. E., bunica maternă a contestatorilor, i-a fost reconstituit dreptul de proprietate și pentru o suprafață de 3200 mp teren arabil situată pe raza satului Basarabi, ., între vecinii: C. Ghe, drum, C. G., Ș. P., iar potrivit fișei proces verbal de punere în posesie terenul reconstituit avea configurația unui dreptunghi, configurație relevată și în planul de situație anexă la contractul de vânzare cumpărare nr. 7760/1996.
Concluziile raportului de expertiză întocmit în dosarul nr._ stabilesc că între vecinătățile înscrise în titlul de proprietate nr. 1759/1996 se regăsește faptic o suprafață de 3841 mp teren, respectiv cu 641 mp în plus față de suprafața reconstituită în favoarea antecesorului creditoarei, că . care se află edificate construcțiile proprietatea soților Ștaut V. și Ștaut A., excede configurației de dreptunghi relevată în fișa proces verbal de punere în posesie.
Această din urmă parcelă are categoria de folosință curți construcții, iar nu categoria de folosință arabil, circumstanțe în care intimata creditoare nu face dovada dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 641 mp., aferent construcțiilor în litigiu, această suprafață nefiind înscrisă în titlul de proprietate nr. 1759/1996 și în contractul de vânzare cumpărare nr. 7790/1996, astfel cum este el delimitat prin raportare la întindere, configurație și categorie de folosință( f. 20-22 dosar).
Creditoarea- intimată nu-și poate justifica dreptul de proprietate invocat conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1096/1940 deoarece, pe de o parte, potrivit mențiunilor din acest contract suprafața de 36 prăjini teren dobândită de defunctul M. G. era amplasată în două trupuri, fără indicarea separată a întinderii fiecărui trup iar, pe de altă parte, reconstituirea dreptului de proprietate pentru autorul M. G. a vizat doar o suprafață de 3200 mp teren situat la locul litigiului configurată potrivit fișei proces verbal de punere în posesie.
Prin titlul de proprietate nr. 1359/1995 s-a reconstituit în favoarea defunctei C. E., bunica maternă a contestatorilor, dreptul de proprietate pentru o suprafață totală de 2,64 ha teren, din care face parte și o parcelă de 1000 mp teren situat în intravilanul satului Basarabi, . drum pe două laturi și M. G. ( autorul creditoarei) pe celelalte două laturi.
Această parcelă se suprapune în parte cu amplasamentul revendicat de reclamantă, astfel cum este el individualizat în dispozitivul deciziei civile nr. 2377/2013 a Tribunalului Suceava, suprapunerea invocată fiind confirmată prin concluziile raportului de expertiză ing. N. C., concluzii deja reținute(f. 20-22 dosar).
C. E., titulara dreptului de proprietate menționat, a decedat la data de 26 iulie 1991, iar terenurile în suprafață totală de 2,64 ha au fost dobândite prin devoluțiune succesorală legală de către descendenții acesteia, inclusiv Ștaut A., autoarea contestatorilor, care au dobândit prin retransmitere cota succesorală a autoarei lor și cu privire la suprafața de 1000 mp teren intravilan.
Contestatorii Ștaut D., Ștaut Ș. și L. M. fac dovada dreptului de coproprietate dobândit prin devoluțiune succesorală legală după autoarele C. E., Ștaut A. și cu privire la suprafața de 1000 mp teren înscrisă în titlul de proprietate nr. 1359/1995, care se suprapune în parte cu suprafața de 1030 mp aferentă construcțiilor edificate de către soții Ștaut V. V. și A. în perioada cooperativizării.
Date fiind toate cele de mai sus reținute, în temeiul art. 453 alin. 2 Cod proc.civ. raportat la art. 494 Cod civil 1865, disp. art. 649 și 714 alin. 4, art. 718 Cod proc.civ. a admis contestația, a anulat actele de executare efectuate în dosarul nr. 25/2014 al B. D. A., a suspendat executarea până la soluționarea definitivă a prezentei.
Văzând și disp. art. 453 Cod proc. civ.;
Împotriva sentinței a formulat apel A. A., solicitând admiterea acestuia și anularea în totalitate a sentinței, cu cheltuieli de judecată, potrivit art. 453 C.pr.civ., din ambele cicluri procesuale.
În motivarea apelului a arătat că prin sentința apelată s-a admis contestația la executare, au fost anulate actele de executare efectuate în dosarul execuțional 25/2014 al B. D. A.; s-a dispus suspendarea executării până la soluționarea contestației; s-a dispus restituirea cauțiunii la rămânerea definitivă a hotărârii; au fost obligați intimații la plata cheltuielilor de judecată de 1.186 lei. Hotărârea s-a dat cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Potrivit art. 718 al. 6 C.pr.civ., asupra cererii de suspendare instanța se pronunță prin încheiere, care poate fi atacată cu apel, separat, în 5 zile de la pronunțare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru partea lipsă.
Iar potrivit art. 650 al. 3 C.pr.civ., hotărârile pronunțate de instanța de executare sunt executorii și pot fi atacate numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, dacă prin lege nu se dispune altfel.
Prin S.C. nr. 1587/04.09.2014 a Judecătoriei Fălticeni este soluționată și contestația la executare, și cererea de suspendare a executării, cu precizarea că potrivit mențiunilor din practicaua hotărârii concluziile dezbaterilor pe fondul cauzei s-au consemnat în încheierea din 21.08.2014, pronunțarea fiind amânată la data de 04.09.2014, în vederea atașării dosarului de executare, pentru a se da posibilitatea contestatorilor să depună la dosarul actele lor de proprietate privind dreptul de coproprietate asupra imobilelor în litigiu (deși potrivit art. 394 al. 3 C.pr.civ. după închiderea dezbaterilor, părțile nu mai pot depune nici un înscris la dosarul cauzei, sub sancțiunea de a nu fi luat în seamă), iar apărătoarelor părților să depună concluzii scrise.
Astfel, prima chestiune pe care o supue atenției instanței de apel, de natură procedurală, vizează modalitatea de soluționare a cererii de suspendare și, implicit, a fondului contestației la executare.
La termenul de judecată din 21.08.2014 instanța, în măsura în care intenționa soluționarea fondului cererii de suspendare, trebuia să rămână în pronunțare doar privitor la această cerere, pe care să o soluționeze prin încheiere și să fixeze termen pentru judecata fondului contestației.
Acordându-se, însă, cuvântul, pe fondul contestației la executare, cererea de suspendare trebuia respinsă ca fiind rămasă fără obiect.
Cererea de suspendare și cererea de anulare a actelor de executare nu puteau fi rezolvate ambele pe fondul lor prin sentință, actele de jurisdicție finală care le vizează (încheiere interlocutorie, respectiv sentință) fiind diferite și cu termene de atac diferite.
Așa fiind, în raport de art. 480 al. 6 C.pr.civ. se impune anularea hotărârii atacate și reținerea procesului spre judecare, iar, în rejudecare, respingerea ca nefondată a contestației la executare, iar a cererii de suspendare ca rămasă fără obiect.
Pe fondul soluției date în materie de contestație la executare, apreciază că rezolvarea raportului de drept litigios este greșită.
Instanța de fond își însușește toate apărările contestatorilor, care nu au fost cu nimic probate și care nu justificau soluția de anulare a actelor de executare.
Titlul executoriu este reprezentat de D.C. nr. 2377/05.11.2013 (Dosar nr._ ) a Tribunalului Suceava, prin care debitorul Ștaut V. a fost obligat a-mi lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1.030 mp teren identic cu . din planul de situație al raportului de expertiză, fila 74 dosar și la ridicarea pe proprie cheltuială a construcțiilor grajd, șură, coșar pentru porumb și gard.
În baza acestei hotărâri judecătorești au fost inițiate acte de executare silită în Dosar nr. 25/2014 al BIEJ D. A., contestate de Ștaut D., Ștaut Ș., Ștaut V. V. și L. M., fiii debitorului Ștaut V., cu motivarea, însușită de prima instanță, că ar avea calitate de coproprietari ai imobilelor construcții și teren ce fac obiect al executării silite imobiliare directe și că titlul executoriu nu le-ar fi opozabil, încât prin actele de executare le-ar fi vătămat dreptul de coproprietate asupra imobilelor urmărite.
Astfel, s-a susținut că terenul de 1.030 mp în litigiu s-ar suprapune peste . mp teren intravilan Basarabi, Preutești, pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea defunctei C. E., bunica maternă a contestatorilor, în baza TP 1359/1995 și că această suprapunere ar fi confirmată de expertiza topo administrată în dosarul finalizat prin pronunțarea titlului executoriu, potrivit cu care în teren s-ar fi identificat o suprafață mai mare, de 3.841 mp, din care justifică dreptul de proprietate doar pentru 3.200 mp.
Or, nu rezultă din raportul de expertiză N. C. că terenul revendicat, de 1.030 mp, supus executării silite imobiliare directe, se suprapune peste suprafața de 1.000 mp teren înscrisă în TP 1359/1995, ideea suprapunerii avansate de contestatori între suprafața care formează obiect al executării silite imobiliare directe și suprafața care provine de la C. E., însușită de instanța de fond, neputând fi acceptată.
Instanța de fond le respinge contestatorilor proba cu expertiza topo, dar reține (mă întreb în ce bază) că terenul aferent construcțiilor în litigiu figurează înscris în titlul de proprietate nr. 1759/1995, prin care numitei C. E., bunica maternă a contestatorilor, i-a fost reconstituit dreptul de proprietate și pentru o suprafață de 3.200 mp arabil situată pe raza satului Basarabi, corn. Preutești, jud. Suceava, între vecinii: C. Ghe., drum, C. G., Ș. P., iar potrivit fișei proceș-verbal de punere în posesie terenul reconstituit avea configurația unui dreptunghi, configurație relevată și în planul de situație anexă la contractul de vânzare-cumpărare nr. 7760/1996. Or, TP 1759/1996 a fost eliberat autorului meu M. I. G. și a stat la baza cvc 7760/19.08.1996. După C. P. Gh. E. a fost eliberat TP 1359/10.10.1995, a cărui existență și al cărui conținut nu au fost verificate de expertul N. C. în Dosar nr._ al Judecătoriei Fălticeni. Acest din urmă titlu nu vizează nici o suprafață de 3.200 mp cu vecinătățile reținute de instanța de fond, ci o suprafață intravilan de 3.400 mp, din care 600 mp curți-construcții.
Apoi, nici mai mult, nici mai puțin, instanța de fond, prin raportare la concluziile expertizei topo din dosarul finalizat prin titlul executoriu, care stabilește existența în teren a unui surplus de 641 mp față de suprafața înscrisă în TP 1759/1996, reține că n-am făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului de 641 mp (care nu formează nici obiect al Dosarului_, nici obiect al dosarului de executare) și că terenul de 1.000 mp înscris în TP 1359/1995 se suprapune „în parte" cu amplasamentul revendicat de mine, „suprapunerea invocată fiind confirmată prin concluziile raportului de expertiză ing. N. C., concluzii deja reținute”.
Or, expertul topo nu a verificat în dosarul de fond TP 1359/1995, cu atât mai puțin nu avea cum să se pronunțe asupra suprapunerii reținute de prima instanță.
Practic, este preluată întreaga motivare a contestației la executare, situația de fapt invocată de contestatori fiind reținută ca dovedită de prima instanță, în lipsa administrării oricărei probe, ba chiar pe fondul refuzului administrării probei cu expertiza topo solicitată de contestatori.
Extrem de important este și că referirile instanței de fond la probatoriul administrat în Dosar nr._ contrazic statuarea că sentința care a finalizat acest dosar nu le este opozabilă contestatorilor. Titlul executoriu nu le este opozabil contestatorilor, potrivit primei instanțe, și atunci de ce se face referire la probe administrate în această cauză, care ar trebui să fie, de asemenea, inopozabile contestatorilor?
Susține, în acest context, că Ștaut D., Ștaut Ș., Ștaut V. V. și L. M. nu sunt terțe persoane vătămate prin actele de executare.
Pornind de la disp. art. 712 al. 5 C.pr.civ., rap. la art. 714 al. 4 Cpr.civ., rezultă că au calitatea de terțe persoane vătămate prin actele de executare doar acele persoane care au un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit.
Invocându-se dobândirea dreptului de coproprietate în temeiul devoluțiunii succesorale legale după C. I. și apoi după Ștaut A. asupra bunurilor executate silit de la Ștaut V., contestatorii erau ținuți a face dovada acestui drept cu un „titlu”, în înțelesul legii civile.
Or, vocația succesorală prin retransmitere după def. C. E. și directă după Ștaut A. a contestatorilor este una abstractă, nematerializându-se în vocație succesorală concretă, care să fie atestată printr-un certificat de moștenitor sau care să rezulte dintr-un partaj judiciar voluntar notarial sau judiciar după cele două defuncte.
Simpla Sesizare pentru deschiderea procedurii succesorale notariale 7048/06.02.2014 după def. C. E., simpla Sesizare pentru deschiderea procedurii succesorale notariale 7050/06.02.2014 după def. Ștaut A., precum și Certificatele 8145/06.02.2014 și 8149/06.02.2014, de atestare fiscală a moștenitorilor def. C. E. și a lui Ștaut V. și a moștenitorilor def. Ștaut A., nu fac dovada dreptului de coproprietate al contestatorilor pentru suprafața înscrisă în TP 1359/1995, cu atât mai puțin nu fac dovada dreptului de coproprietate asupra terenului de 1.030 mp în litigiu, limitrof și nu identic celui evidențiat în TP 1359/1995.
În altă ordine de idei, prin contractul de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 7760/19.08.1996 am cumpărat suprafața de 3.200 mp teren arabil intravilan Basarabi, Preutești, la locul numit „G.”, care include suprafața de 1.030 mp în litigiu, în configurația care rezultă din planul de situație-anexă la convenție, M. G. (vânzătorul fiind tatăl subsemnatei) având reconstituit dreptul de proprietate asupra acestui teren în baza TP 1759/15.05.1996.
Reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut pe vechiul amplasament al autorului meu, conform art. 2 al. 1 L. 1/2000 și art. 11 al. 21 L. 18/1991 rep.
Potrivit expertizei topo administrate în dosarul de fond, în RA 1959-1962 M. G. figura la locul „G.” cu 3.200 mp, din care 10 ari curți-construcții, 14 ari arătură și 8 ari livadă.
M. G. a dobândit anterior cooperativizării dreptul de proprietate asupra terenului situat la locul în litigiu în baza contractului de vânzare-cumpărare transcris sub nr. 1096/26.08.1940 în Registrul de transcripțiuni al Tribunalului Baia, convenția menționând că se dobândește în proprietate suprafața de 36 prăjini.
Aceasta este explicația surplusului care se regăsește în teren comparativ cu suprafața înscrisă în TP 1759/1996, raportul de expertiză menționând că suprafața totală existentă în teren este de 3.841 mp.
Mai arată că prin cererea 279/28.01.1998 a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru o diferență de 1.300 mp care nu se regăsește în RA 1959-1962, dar pentru care tatăl meu face dovada dreptului de proprietate cu contractul autentic din 26.08.1940.
Din terenul înscris în TP 1759/1996 la poz. B.l.l s-a reținut de Tribunalul Suceava potrivit titlului executoriu că o suprafață de 1.030 mp este ocupată de Ștaut V., care n-a solicitat, nici obținut, constituirea dreptului de proprietate, terenul fiind împrejmuit pe toate laturile cu garduri și fiind afectat de construcțiile a căror demolare s-a dispus, toate aceste imobile fiind ridicate fără autorizație de construire. Nu s-a invocat în dosarul de fond că acest teren face parte din cel înscris în TP 1359/1995, iar în cauza de față nu s-a probat ideea suprapunerii avansate de contestatori, deși sarcina probei le revenea.
Prin urmare, contrar celor reținute de instanța de fond, nu s-a făcut dovada de către contestatori a dreptului de coproprietate asupra terenului de 1.030 mp, care este în realitate proprietatea mea exclusivă.
În plus, potrivit art. 563 al. 4 C.civ., hotărârea judecătorească prin care s-a admis acțiunea în revendicare este opozabilă și poate fi executată și împotriva terțului dobânditor, în condițiile Codului de procedură civilă.
Titlul executoriu este opozabil și contestatorilor, fiind pronunțat ulterior datei de 01.10.2011, aceștia neputându-se apăra împotriva actelor de executare inițiate împotriva debitorului Ștaut V. invocând inopozabilitatea D.C. nr. 2377/05.11.2013 a Tribunalului Suceava. Art. 435 al. 2 C.civ., reținut de instanța de fond, este inaplicabil, contestatorii neadministrând dovada contrară a opozabilității în raporturile cu ei a titlului executoriu.
În consecință, pretenția anulării actelor de executare silită imobiliară directă privind terenul de 1.030 mp greșit a fost admisă.
Privitor la construcțiile anexe a căror demolare a fost inițiată în temeiul titlului executoriu, reiau aceleași apărări legate de inexistența unui „titlu” al contestatorilor care să ateste dreptul acestora de coproprietate asupra bunurilor executate silit.
Autorizația 51/12.07.1975 depusă la dosarul cauzei vizează executarea lucrărilor de „reparații la una casă” și nu de executare a lucrărilor de construire a anexelor grajd, șură, coșar pentru porumb și a gardurilor.
Prin urmare, pentru aceste construcții anexe și garduri nu există autorizație de construire și nici o hotărâre judecătorească prin care să se fi constatat faptul edificării lor în regie proprie de debitor, împreună cu soția sa Statut A., autoarea contestatorilor.
Pe de altă parte, lucrările încuviințate lui Ștaut V. în baza Autorizației 51/1975 sunt de reparații la un alt imobil decât cel deținut de acesta și care afectează suprafața de 1.030 mp în litigiu. Autorizația nu este însoțită de un plan de situație din care să rezulte localizarea terenului ocupat de una casă la care se autorizează lucrări de reparații.
În realitate, pe terenul limitrof celui proprietatea ei, proprietatea lui C. G., socrul debitorului, exista în anii 1970 o casă bătrânească, autorizația în discuție vizând reparațiile la respectiva casă. Pentru că la acel moment era în plină desfășurare procesul de cooperativizare, Ștaut V. a ocupat sub pretextul Autorizației 51/1975 terenul care în 1959-1963 era proprietatea tatălui meu și și-a edificat pe acest amplasament uzurpat gospodăria.
Prin urmare, Ștaut V. a edificat casa de locuit în baza unei autorizații de reparare la o casă care era amplasată pe terenul limitrof, proprietatea lui C. G..
Cum nu există nici un act doveditor al dreptului de proprietate (de coproprietate, așa cum au pretins contestatorii și a reținut prima instanță) asupra anexelor și gardurilor a căror demolare se urmărește în Dosar nr. 24/2014 al BIEJ D. A., greșit a fost admisă pretenția de anulare a actelor de executare silită imobiliară directă privind construcțiile.
Greșit a fost admisă cererea de suspendare a executării silite, pentru că nu erau date argumente juridice aparent valabile în legătură cu pretinsa nelegalitate a actelor de executare, plus că temporizarea executării este prejudiciabilă exclusiv pentru mine, titular al unui titlu executoriu opozabil contestatorilor.
Pentru toate acestea, solicită admiterea apelului și, pe fond, respingerea contestației.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 480 al. 6 C.pr.civ., art. 453 C.pr.civ.
Examinând apelul în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului și de considerentele sentinței civile atacate, tribunalul reține următoarele:
Prin contestația la executare formulată contestatorii Ștaut D., Ștaut Ș., Ștaut V. V. și L. M. au solicitat în contradictoriu cu intimata A. A. anularea actelor de executare întocmite în dosarul execuțional nr.25/2014 al B.I.E.J „D. A.” și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației, motivând că sunt proprietarii imobilelor ce fac obiectul urmăririi silite, fiind terți vătămați prin executare.
Titlul executoriu este reprezentat de decizia civilă nr.2377/2013 a Tribunalului Suceava prin care a fost admisă acțiunea în revendicare promovată de creditoarea A. A. și a fost obligat debitorul Ștaut V. să-i predea creditoarei suprafața de 1030 mp teren situat în intravilanul satului Basarabi, . ridice anexele gospodărești( grajd, șură, coșer, gard) amplasate pe acest teren.
Potrivit actelor de stare civilă depuse la dosar, contestatorii sunt copii debitorului Ștaut V. și ai defunctei sale soții, Ștaut A., decedată la data de 14.05.2009.
Prin titlul de proprietate nr.1359/1995 emis în baza Legii nr.18/1991, s-a reconstituit în favoarea defunctei C. E., bunica maternă a contestatorilor, dreptul de proprietate asupra suprafeței totale de 2,64 ha teren în care se include și suprafața de 1000 mp teren situat în intravilanul satului Basarabi, . drum pe două laturi și M. G. pe celelalte două laturi.
Posesia exercitată de către contestatori asupra bunurilor succesorale(care nu a fost contestată de către apelantă) are natura unui act de acceptare tacită a moștenirii, dreptul de coproprietate fiind transmis contestatorilor prin devoluțiune succesorală legală, în condițiile art.651-653, 669 Cod civil din 1864, la data deschiderii succesiunii mamei lor, Ștaut A., decedată la data de 14.05.2009.
Prin urmare, susținerea apelantei în sensul că intimații nu fac dovada dreptului de proprietate asupra terenului înscris în titlul de proprietate nr.1359/1995 emis după bunica lor maternă, nu poate fi reținut.
Contestatorii nu au calitatea de părți în dosarul nr._ al Tribunalului Suceava în care s-a pronunțat decizia civilă nr.2377 /2013 ce reprezintă titlu executoriu, această hotărâre nu le este opozabilă, așa încât sunt terți față de executare.
Susținerea apelantei în sensul că titlul executoriu produce efecte și față de contestatori, nu poate fi reținută pentru considerentele corect reținut și de către prima instanță.
Astfel, potrivit art. 435 al.1 Cod procedură civilă, hotărârea judecătorească este obligatorie și produce efecte numai între părți și succesorii acestora, iar potrivit art.435 al.2 Cod procedură civilă, hotărârea este opozabilă oricărei terțe persoane atât timp cât aceasta din urmă nu face, în condițiile legii, dovada contrară. Însă, această reglementare nu justifică punerea în executarea deciziei civile nr.2377/2013 a Tribunalului Suceava împotriva contestatorilor, deoarece opozabilitatea unei hotărâri judecătorești nu presupune extinderea efectelor sale obligatorii asupra terților. În raporturile cu terții, hotărârea judecătorească nu are valoarea unui titlu executoriu, care să poată fi pus în executare împotriva lor, ci are valoarea unui fapt juridic susceptibil de a fi combătut prin proba contrară.
Nici dispozițiile art.563 al.4 Cod civil invocate de apelantă, nu justifică valorificarea titlului executoriu în discuție împotriva contestatorilor.
Potrivit textului de lege sus citat, hotărârea judecătorească prin care s-a admis acțiunea în revendicare este opozabilă și poate fi executată și împotriva terțului dobânditor, în condițiile codului de procedură civilă.
În reglementarea Legii nr.134/2010 privind Noul Cod de procedură civilă(aplicabil în cauză conform art.24 al.1 din același act normativ) efectele hotărârii judecătorești față de înstrăinător și succesorii acestuia sunt reglementate de art.39 care vizează ipoteza în care dreptul litigios este transmis prin acte între vii cu titlu particular în cursul procesului.
Pentru ipoteza astfel reglementată, art.39 al.3 Cod procedură civilă stipulează că hotărârea pronunțată contra înstrăinătorului sau succesorului universal ori cu titlu universal al acestuia, va produce de drept efecte și contra succesorului cu titlu particular și va fi întotdeauna opozabilă acestuia din urmă, cu excepția cazurilor în care acesta a dobândit dreptul cu bună credință și nu mai poate fi evins, potrivit legii, de adevăratul proprietar.
Raportat la aceste dispoziții legale, rezultă că în condițiile codului de procedură civilă la care art.563 al.1 Cod civil face trimitere, hotărârea judecătorească produce efecte și, prin urmare poate fi pusă în executare împotriva succesorului cu titlu particular numai în ipoteza în care succesorul a dobândit bunul în cursul procesului, aceasta fiind singura ipoteză de extindere a efectelor hotărârii judecătorești față de terțe persoane în reglementarea actualului cod de procedură civilă, care nu cuprinde nicio dispoziție similară referitoare la situația celor ce au dobândit dreptul anterior declanșării litigiului.
Față de argumentele expuse, în contextul în care contestatorii au dobândit imobilele în litigiu la data deschiderii succesiunii autoarei lor, Ștaut A., anterior datei la care creditoarea a promovat acțiunea în revendicare și ridicare construcții împotriva debitorului Ștaut V., aceștia au calitate de terți și potrivit art.435 al.1 Cod procedură civilă hotărârea judecătorească ce reprezintă titlu executoriu, nu poate produce efecte împotriva lor, în cauză nefiind îndeplinite nici condițiile prev. de art.563 al.4 Cod civil raportat la art.39 Cod procedură civilă pentru extinderea efectelor hotărârii împotriva contestatorilor.
În ceea ce privește condițiile de admisibilitate ale contestației la executare întemeiate pe disp. art.712 al.5 din Noul Cod de procedură civilă, atunci când se pretinde de către un terț un drept de proprietate ori un alt drept real asupra bunului urmărit, contestația la executare este un veritabil proces (care depășește limitele unei proceduri prin care se asigură verificarea de către instanță a legalității executării silite) și are caracterul unei acțiuni în revendicare, situație ce impune compararea titlurilor de proprietate invocate de părți și stabilirea titlului de proprietate preferabil, având în vedere că atât creditoarea A. A. cât și terțele persoane față de executare (contestatorii din prezenta cauză) invocă un titlu de proprietate asupra bunului urmărit, prima - decizia nr.2377/2013 a Tribunalului Suceava (titlul executoriu din prezenta executare), iar contestatorii - titlul de proprietate nr.1395/1995 emis după bunica lor maternă.
Așa fiind, în cauză era necesară efectuarea unei expertize topografice pentru a se stabilii în primul rând, dacă terenul din titlul de proprietate nr.1395/1995, invocat de contestatori, se suprapune cu terenul individualizat în titlu executoriu, caz în care instanța trebuia să procedeze la compararea titlurilor de proprietate și să dea eficiență titlului preferabil, mai bine caracterizat.
Neprocedând astfel, prima instanță a lăsat fondul litigiului necercetat, concluziile instanței referitoare la calitatea de proprietar a contestatorilor asupra terenului urmărit silit, la faptul că acest teren este înscris în titlul de proprietate nr.1395/1995 și la amplasamentul construcțiilor, fiind lipsite de orice suport probator.
Se mai constată că cererea de suspendare a executării silite a fost soluționată cu nesocotirea în totalitate a dispozițiilor art.718 din Noul Cod de procedură civilă, care presupun plata prealabilă a cauțiunii prevăzută de alineatul 2 al aceluiași articol, condiție sine qua non pentru analiza cererii de suspendare a executării silite.
Pentru toate aceste considerente și având în vedere că ambele părți au solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare pentru cercetarea fondului cauzei, tribunalul în baza art.480al.3 din Noul Cod de procedură civilă, va admite apelul, va anula sentința civilă atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru a se conforma observațiilor mai sus menționate și a analiza litigiul sub toate aspectele invocate.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Admite apelul formulat de apelanta A. A., domiciliată în ., c u domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat „S. S.”, cu sediul în mun. Suceava ,..10, .,județul Suceava, împotriva sentinței civile nr.1587 pronunțată la data de 04.09.2014 de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, intimați fiind Ștaut V., Ștaut D., Ștaut Ș., Ștaut,V.V., L. M.,toți cu domiciliul în .,județul Suceava și B. E. Judecătoresc”D. A.”, cu sediul în mun.Fălticeni, ., .,județul Suceava.
Anulează sentința civilă nr. 1587 din data de 4.09.2014 a Judecătoriei Fălticeni și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28.01.2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
I. G. I. M. S. A.
Red.IG
Tehnored.SA/10 ex/17.02.2015
Judecător apel. S. G.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 61/2015. Tribunalul SUCEAVA | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
