Revendicare imobiliară. Decizia nr. 61/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 61/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 23-01-2015 în dosarul nr. 61/2015
Dosar nr._ revendicare imobiliară
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.61
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 23.01.2015
PREȘEDINTE IALȘ G.
JUDECĂTOR G. P. V.
JUDECĂTOR V. O. D.
GREFIER S. A.
Pe rol judecarea recursului formulat de pârâții P. G., P. V. și P. A., toți cu domiciliul în comun a Straja,județul Suceava, împotriva sentinței civile nr. 1550 pronunțată la data de 07.05.2014 de Judecătoria Rădăuți, în dosar nr._, intimată fiind reclamanta J. M., domiciliată în ., județul Suceava și prin reprezentant P. Saveta, cu domiciliul în ., județul Suceava..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pârâții recurenți P. G., P. A. asistați de av. I. Doinița și reprezentanta intimatei asistată de av. N. L., lipsă fiind secund recurentul P. V. și reclamanta intimată J. M..
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei, după care:
Av. I. Doinița pentru recurenți depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 47 lei, timbru judiciar de1,50 lei, pe care instanța le anulează, calea de atac promovată în cauză fiind legal timbrată.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art.108 al.1 coroborat cu art.306 al.2 Cod procedură civilă cu referire la dispozițiile art.147 Cod procedură civilă invocă din oficiu și pune în discuția părților excepția privind nulitatea hotărârii pronunțată în cauză respectiv a sentinței civile nr.1550/07.05.2014 a Judecătoriei Rădăuți, pentru nesemnarea încheierii de dezbateri din data de 15.04.2014 și a încheierii de amânare a pronunțării din data de 23.04.2014, de către judecătorul fondului.
Av. I. Doinița pentru recurenți având cuvântul arată că este de acord cu excepția nulității hotărârii pentru motivul invocat, depune la dosar note de concluzii cu precizarea că în ceea ce privește fondul acesta nu se mai poate susține. Cu cheltuieli de judecată, conform chitanței .
Av. N. L. pentru reclamanta intimată învederează instanței faptul că în speță s-au pronunțat două decizii de casare motiv pentru care consideră că o nouă casare cu trimitere nu se justifică însă, dacă se constată existența excepției invocată din oficiu de instanță, este de acord cu admiterea acesteia, cu precizarea că, cheltuielile de judecată vor fi solicitate pe cale separată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, reține următoarele:
P. acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 14.06.2010 reclamanta J. M. l-a chemat în judecată pe pârâtul P. G., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună:
- radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâtului în C.F. 2337 a comunei cadastrale Straja pentru suprafața de 947 mp. teren identică cu parte din p.f. 813/4 ;
-să fie obligat pârâtul să-i lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 947 mp. teren situată în intravilanul comunei Straja, învecinată cu drum, P. G., J. N., restul proprietății sale și identică cu o parte a parcelei 813/4 din C.F. 273 a comunei cadastrale Straja;
- să fie obligat pârâtul sa-și ridice, pe cheltuiala sa, construcția amplasată pe suprafața de 947 mp. teren individualizată anterior;
- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că potrivit certificatului de moștenitor nr. 648 din 19 iulie 1989, alături de fratele său, P. P., este moștenitoare acceptantă a defunctului P. V., decedat la data de 11 martie 1989. La rândul său, autorul său P. V. este, în calitate de descendent ( fiu), moștenitorul defunctului Georgi a lui I. P., care a fost proprietar tabular al p.f. 813/2 înscrisă în C.F. 2337 a comunei cadastrale Straja.
P. sentința civilă nr. 1979 din 29 iunie 2003 a Judecătoriei Rădăuți, rămasă irevocabilă, s-a dispus partajarea bunurilor succesorale rămase după defunctul P. V. și în consecință i-a fost atribuită o suprafață de 2540 mp. teren situată în intravilanul corn. Straja, învecinată cu P. A., P. M. și uliță, suprafață care, potrivit planului de situație întocmit la data de 15 iulie 2008, se identifică cu parte din p.f. 813/2, 813/1, 809/1.
Potrivit istoricului CF nr. 273 a comunei cadastrale Straja, în anul 2002 în cartea funciară sus-menționată s-a înscris mențiunea divizării p.f. 813/2 în p.f. 813/2 și p.f. 813/4, după care p.f. 813/4, în suprafață de 1145 mp, a fost transcrisă în C.F. 2237, intabulată în favoarea pârâtului P. G.. La baza acestor operațiuni de carte funciară a stat sentința civilă nr. 1626/2002 a Judecătoriei Rădăuți, sentință prin care s-a constatat că pârâtul P. G. ar fi dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate pentru suprafața de 1145 mp. teren identică cu p.f. 813/4 din C.F. 273, dar care nu este opozabilă moștenitorilor proprietarului tabular.
Ulterior, printr-un raport de expertiză efectuat în dosarul nr._ al Judecătoriei Rădăuți, s-a stabilit că p.f. 813/4, astfel cum a fost ea intabulată în favoarea pârâtului în C.F. 2337, se suprapune cu terenul ce i-a fost atribuit prin sentința civilă nr. 1979/2003 în limita unei suprafețe de 947 mp.
Raportat la situația de fapt expusă anterior, consideră că înscrierea dreptului de proprietate al pârâtului pentru p.f. 813/4 provenită din divizarea p.f. 813/2 nu a fost valabilă din următoarele considerente:
Potrivit art. 20 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 republicată, dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil, iar potrivit art. 20 alin 3 din același act normativ, hotărârea judecătorească irevocabilă (...) va înlocui acordul de voință în vederea înscrierii drepturilor reale dacă este opozabilă titularilor. Textele de lege sus-menționate, coroborate cu disp. art. 22 din Legea nr. 7/1996, potrivit cărora înscrierea se poate efectua numai împotriva titularului înscris în cartea funciară, condiționează valabilitatea înscrierilor nou efectuate fie de existența unui act constitutiv/translativ de drepturi, fie de existența unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, opozabilă titularului.
In cauză, la data la care s-a efectuat operațiunea de divizare a p.f. 813/2 în p.f. 813/2 și 813/4 și de înscriere a dreptului de proprietate al pârâtului pentru p.f. 813/4, titularul înscris în cartea funciară 273 ( Georgi a lui I. P.) era decedat, dar prin efectul devoluțiunii succesorale legale după titularul sus-menționat și după fiul acestuia, P. V., dreptul de proprietate asupra imobilelor înscrise în C.F. 273 aparținea moștenitorilor indicați în certificatul de moștenitor nr. 648/1989, acest drept fiind opozabil terților chiar dacă nu a fost intabulat pe numele succesorilor potrivit art. 26 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 republicată.
În aceste condiții, raportat la disp. art. 20 alin 3 din Legea nr. 7/1996, înscrierea dreptului de proprietate al pârâtului pentru p.f. 813/4, divizată din p.f. 813/2 înscrisă în C.F. 273 se putea realiza în mod valabil numai în baza unei hotărâri judecătorești irevocabile și opozabile titularului C.F. 273 sau succesorilor acestuia, condiție care în speță nu este îndeplinită întrucât sentința civilă nr. 1626/2002, ce a stat la baza intabulării pârâtului, nu îi este opozabilă și nici celuilalt moștenitor, P. P., care nu au fost citați în dosarul în care s-a pronunțat sentința sus-menționată.
Deosebit de aceasta, pârâtul nu a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului identic cu p.f. 813/4, întrucât el a stăpânit în fapt terenul respectiv din anul 2002, anterior acestei date întreaga p.f. 813/2 ( din care s-a desprins p.f 813/4) fiind deținută de antecesorul P. V. și de moștenitorii acestuia, aspect stabilit prin ordonanța nr. 3219/P/ 2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți și prin sentința civilă nr. 4276/2007 a Judecătoriei Rădăuți, rămasă irevocabilă. Menționează în acest context că statuările din sentința civilă nr. 1626/2002 privind îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 1890 și urm. cod civil pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune de către pârât nu au autoritate de lucru judecat în prezenta cauză întrucât sentința sus-menționată nu îi este opozabilă.
In ceea ce privește pretenția în revendicare, solicită să se rețină că este proprietara suprafeței de 947 mp. teren identică cu parte din p.f. 813/4, suprafață pe care a dobândit-o prin devoluțiune succesorală legală după proprietarul tabular, Georgi a lui I. P. și după fiul acestuia, P. V., iar pârâtul ocupă din anul 2002 această suprafață în mod abuziv, în baza unei hotărâri judecătorești care nu-i este opozabilă, fără a justifica îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu prin uzucapiune.
Așa fiind, în temeiul art. 480 și urm. Cod civil, solicită admiterea cererii în revendicare, cu consecința obligării pârâtului la predarea suprafeței de 947 mp. teren identic cu o parte din p.f. 813/4, astfel cum este ea individualizată în planul de situație depus la dosar .
Totodată, în temeiul art. 494 alin. 1 și 2 Cod civil, solicită să fie obligat pârâtul să-și ridice, pe cheltuiala sa, construcția edificată pe terenul în litigiu ( anexa gospodărească). Menționează că pârâtul a edificat această construcție cu rea-credință, întrucât cunoștea foarte bine că terenul aparținuse autorului P. V. și că el nu are nici un drept la acest teren în contextul în care, deși este și el fiu al aceluiași autor, a renunțat expres la succesiunea acestuia prin declarația autentificată sub nr. 618/1989.
În plus, așa cum rezultă din ordonanța nr. 3219/P/2006 și din sentința civilă nr. 4276/2007, pârâtul s-a folosit de înscrisuri falsificate pentru a intra în posesia terenului în litigiu și pentru a obține hotărârea de constatare a uzucapiunii, fapt care impune în mod clar calificarea lui ca fiind constructor de rea-credință.
Menționează că a mai promovat anterior împotriva pârâtului o acțiune în revendicare și radiere tabulară cu privire la același imobil, acțiune care a format obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Rădăuți și care a fost respinsă prin decizia nr. 1168/2009 a Tribunalului Suceava cu motivarea că și-a întemeiat pretențiile pe sentința de partaj nr. 1979/2003 și pe certificatul de moștenitor nr. 648/1989, că aceste înscrisuri nu fac dovada dreptului de proprietate și că ,deși nici pârâtul nu justifică dobândirea valabilă a terenului în litigiu, în favoarea acestuia operează prezumția de proprietate ce decurge din faptul exercitării posesiei.
Consideră că nu este dată însă excepția autorității lucrului judecat în raport de decizia nr. 1168/2009, întrucât în prezenta cauză înțeleg să-și întemeieze pretențiile pe dreptul de proprietate înscris în favoarea antecesorului său, Georgi a lui I. P., în C.F. 273 a . pe care l-a dobândit prin devoluțiune succesorală și prin partaj după autorul sus-menționat și după fiul acestuia, P. V. astfel încât, având în vedere și dispozițiile legale a căror incidență a fost invocată, nu există identitate de cauză între prezenta acțiune și cea soluționată anterior.
In drept, și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 20, 34 din Legea nr. 7/1996, art. 480 și urm., art. 494 alin. 1 și 2 Cod Civil, art. 274 Cod proc. civilă.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active, cu motivarea că reclamanta nu fac dovada dreptului ei de proprietate asupra terenului revendicat, excepția lipsei calității procesuale pasive deoarece el nu deține suprafața de teren pe care o revendică reclamanta și excepția autorității de lucru judecat, având în vedere că reclamanta a mai promovat o astfel de acțiune, ce a fost respinsă irevocabil prin decizia nr. 1168/2009 a Tribunalului Suceava .
A invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce îl privește, deoarece el nu deține nici un teren care ar aparține reclamantei, tot ceea ce a deținut a înstrăinat prin contractul de vânzare – cumpărare nr. 590/2010 către P. V. și A., bunuri ce nu au vreo legătură cu ceea ce revendică reclamanta .
Referitor la excepția autorității de lucru judecat, învederează faptul că reclamanta a mai promovat o acțiune identică ce a făcut obiectul dosarului_ unde a solicitat același lucru, respectiv a revendicat parte din . cerut radierea dreptului de proprietate din CF . În acel dosar reclamanta a revendicat 1145 m.p., iar în acest dosar revendică 947 m.p.
Indiferent dacă revendică 1145 m.p. sau 947 m.p., reclamanta nu-și demonstrează dreptul de proprietate, astfel cum s-a reținut și în motivarea deciziei nr. 1168/2009. Chiar dacă reclamanta înțelege să invoce sentința civilă nr. 1979/2003 a Judecătoriei Rădăuți, să se observe că imobilele ce i-au fost atribuite lui nu sunt identificate cadastral pentru a avea convingerea că ceea ce revendică este proprietatea reclamantei. Mai mult de atât, acea hotărâre ce o invocă reclamanta nu îi este opozabilă.
Pe fond, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, insistând asupra faptului că, deliberat sau nu, reclamanta face confuzie între diferite parcele de teren (în cererea de chemare în judecată indică atât CF 273 Straja, cât și CF 2337 Straja).
Reclamanta și-a completat acțiunea, chemându-i în judecată, ca pârâți, pe numiții P. V. și P. A. (cumpărătorii terenului de la pârâtul P. G.). P. încheierea de ședință din 30 noiembrie 2010, cererea a fost admisă.
P. sentința civilă nr. 1497 din 11.04.2011 a Judecătoriei Rădăuți instanța a respins excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei și lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, a admis excepția autorității de lucru judecat cu privire la capetele de cerere având ca obiect revendicare și radiere intabulare drept de proprietate și a respins aceste capete de cerere, respingând și capătul de cerere având ca obiect ridicare construcții.
P. decizia nr. 4 din 10.01.2012 a Tribunalului Suceava, s-a admis recursul declarat de reclamantă, sentința sus-menționată a fost casată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare către Judecătoria Rădăuți, pe rolul căreia a fost reînregistrată la data de 12.03.2012, sub nr._ .
Instanța de control judiciar a stabilit că prin sentința civilă nr.4777 din 24 noiembrie 2008 a Judecătoriei Rădăuți (dosar nr._ ) s-a admis acțiunea formulată de reclamanta J. M., pîrîtul P. G. fiind obligat să-i predea suprafața de 947 m.p., parte din . în CF 2337 Straja și s-a dispus radierea dreptului de proprietate cu privire la această parcelă de pe numele pîrîtului.
P. decizia civilă nr.1168 din 9 iunie 2009 a Tribunalului Suceava, reținută de prima instanță ca atrăgând autoritatea de lucru judecat, s-a admis recursul pârâtului și s-a respins acțiunea reclamantei, reținînd că sentința de partaj nr.1979/2003 are efect declarativ, astfel că trebuie verificat dacă rezultă dreptul de proprietate al autorului, ori în cauză nu s-a făcut o astfel de dovadă.
În prezentul litigiu, reclamanta a înțeles să-și întemeieze acțiunea pe CF 273 a . care autorul său Georgi a lui I. P. apare înscris la proprietar tabular al p.f.813/2 din care s-a desprins p.f.813/4, identică cu terenul revendicat și transcrisă în CF 2237 și a susținut că pîrîtul și-a constatat dreptul de proprietate prin uzucapiune printr-o hotărîre care nu-i este opozabilă,astfel că stăpînește abuziv acest teren care i-a revenit reclamantei după autorul său, la partaj.
În această situație nu se poate reține că față de decizia civilă nr.1168/09.06.2009 a Tribunalului Suceava este dată autoritatea de lucru judecat, în condițiile art.1201 Cod civil, în cauză impunîndu-se tranșarea pe fond a dreptului de proprietate invocat de fiecare din părți.
P. sentința civilă nr. 519 din 4.02.2013 a Judecătoriei Rădăuți, s-a respins acțiunea reclamantei.
P. decizia nr. 2191 din 15.10.2013 a Tribunalului Suceava, s-a dispus casarea acestei sentințe, cauza fiind trimisă spre rejudecare către Judecătoria Rădăuți.
A reținut instanța de control judiciar următoarele:
Astfel, acțiunea reclamantei este una de rectificare CF, revendicare și ridicare construcții.
Reclamanta a motivat interesul în promovarea prezentei acțiuni prin înscrierea antecesorului său în CF.
Este real că potrivit extrasului CF 273 a . s-a făcut pe Georgi a lui I. P., în baza contractului de donație nr.505 din 27 septembrie 1902, însă înscrierea originală fiind făcută în limba germană s-au folosit caracterele acestei limbi.
Ori, acest aspect nu a fost contestat de intimat, identitatea dintre autorul reclamantei, P. G., și persoana înscrisă în CF nefăcînd obiectul unor discuții între părți în prezenta cauză sau în celelalte dosare în care acestea s-au judecat.
Fiind recunoscut acest fapt de către pîrîtul P. G., în mod corect reclamanta a arătat că în condițiile în care a solicitat uzucapiunea suprafeței de teren în litigiu, acesta nu justifică eludarea principiului contradictorialității și în special a art.22 al.1 lit.a din Legea nr.7/1996 care dispune că înscrierea unui drept se poate efectua numai împotriva celui care la data înregistrării cererii era înscris ca titular al dreptului asupra căreia înscrierea urmează a fi făcută.
Nu poate fi reținută apărarea intimatului relativ la faptul că în prezenta cerere nu se poate pune în discuție hotărîrea judecătorească prin care s-a constatat dreptul său de proprietate prin uzucapiune, întrucît, nu analiza acestei sentințe este dezbătută, ci opozabilitatea ei ca urmare a nerespectării principiului relativității înscrierii în CF, principiu care impune ca înscrierea să se efectueze numai împotriva proprietarului tabular, fiind apărate astfel drepturile titularului înscris.
De asemenea, relativ la invocarea dreptului pretins de reclamantă avînd suport o înscriere din anul 1902, instanța reține motivarea recurentei, fiind real faptul că art.26 din D-L nr.115/1938 dispune că drepturile reale puteau fi dobîndite fără înscriere în CF prin succesiune.
Așadar, hotărîrea primei instanțe fiind dată ca urmare a interpretării greșite a aspectelor reținute, în cauză nefiind cercetat fondul, în baza art.312 Cod procedură civilă, tribunalul a admis recursul, a casat sentința civilă menționată și a trimis cauza spre rejudecare.
Pe rolul Judecătoriei Rădăuți, cauza a fost reînregistrată la data de 12.03.2014, sub nr._ .
P. sentința civilă nr.1550 din 07.05.2014, Judecătoria Rădăuți a rerspins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, a lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. G. și excepția autorității de lucru judecat.
A admis acțiunea civilă având ca obiect revendicare imobiliară, ridicare construcții și radiere înscriere drept de proprietate, formulată de reclamanta J. M., împotriva pârâților P. G., P. V. ȘI P. A.,
A radiat înscrierea dreptului de proprietate al pârâților cu privire la p.f.813/4 din CF 2337 Straja.
A obligat pârâții să predea reclamantei suprafața de 947 m.p. teren identică cu p.f. 813/4.
A obligat pârâții să ridice construcția amplasată pe suprafața de 947 m.p. teren (anexa evidențiată în raportul de expertiză).
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut cu privire la excepțiile lipsei calității procesuale active, lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. G. și autorității de lucru judecat, s-a statuat prin deciziile menționate mai sus în soluționarea recursurilor declarate împotriva celor două sentințe civile pronunțate în cele două cicluri procesuale parcurse, așa încât vor fi respinse, cauza fiind trimisă spre rejudecare pentru soluționarea a fond a pretențiilor deduse judecății.
P. sentința civilă nr.1626/17 mai 2002 a Judecătoriei Rădăuți, s-a constatat că pârâtul P. G. este proprietarul suprafeței de 1145 mp teren identic cu p.f. 813/4 din CF nr.273 Straja, drept dobândit prin posesie prelungită de 30 ani, în condițiile art1890 Cod civil din anul 1864.
Terenul pentru care s-a constatat dobândirea dreptului de proprietate a fost identificat în planul de amplasament întocmit de tehnicianul cadastral P. G., ori potrivit acestui plan p.f. 813/4 s-a format în urma divizării p.f. 813/2, în p.f. 813/2 și p.f. 813/4.
În baza sentinței civile nr.1626/17 mai 2002, a fost înscris dreptul de proprietate pentru pârâtul P. G. în CF 2337 Straja, cu p.f.813/4 în suprafață de 1145 mp arătură.
P. contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub br.590/2.03.2010 de notar M. A., pârâtul P. G. a transmis dreptul său de proprietate asupra terenului identic cu p.f.813/4 (căruia i s-a atribuit nr. cadastral_) fiului său, pârâtul P. V., drept dobândit în devălmășie cu soția acestuia, pârâta P. A., însă anterior încheierii convenției vânzătorul fusese acționat în judecată, atât pe cale civilă, cât și penală, iar prin sentința civilă nr.4276/5.11.2007 a Judecătoriei Rădăuți, irevocabilă, obligatorie pentru pârâtul P. G., s-a stabilit că acesta a avut posesia terenului începând cu anul 2002, așa încât P. V., locuind și în aceeași gospodărie cu tatăl său, a putut lua cunoștință de viciile titlului vânzătorului, împrejurare în care nu poate fi considerat un cumpărător de bună-credință.
În cartea funciară nr.273 Straja, cu p.f. 813/2 și altele, în anul 1902 a fost înscris dreptul de proprietate, în cotă de ½ p.i., pentru Georgi al lui I. P., în baza unui contract de donație, cealaltă cotă aparținând lui P. al lui C. P..
P. sentința civilă nr.1979/30.06.2003 a Judecătoriei Rădăuți, irevocabilă, în cadrul acțiunii de partaj succesoral după defunctul P. V., reclamantei J. M. i-a fost atribuită suprafața de 2540 mp teren situată între vecinii P. A., P. M., uliță (parcelă colorată cu albastru în planul de situație întocmit de expertul Mateffy Zsuzsa).
Din raportul de expertiză întocmit de expertul Alexandrov P. în dosarul nr._ al Judecătoriei Rădăuți, având ca obiect revendicare promovată de J. M. împotriva lui P. G., rezultă că terenul pentru care s-a constatat dreptul de proprietate pentru pârâtul P. G. prin sentința civilă nr.1626/17 mai 2002 și terenul atribuit reclamantei la partaj prin sentința civilă nr.1979/30.06.2003 se suprapun.
P. V., decedat în anul 1989, este tatăl reclamantei și pârâtului P. G., acesta din urmă renunțând la succesiunea tatălui prin declarația autentificată sub nr.3255/19.07.1989 de notariatul de Stat Local Rădăuți, la fel și celălalt descendent, P. T., astfel că potrivit certificatului de moștenitor nr.648/19.07.1989 eliberat de Notariatul de Stat Local Rădăuți, reclamanta J. M. și P. P. fiind singurii moștenitori ai defunctului P. V., cu o cotă de ½ p.i. fiecare.
P. V. a fost fiul lui P. G., proprietarul Cărții funciare nr.237 Straja (înscris sub administrație austriacă cu numele Georgi a lui I. P.), având în vedere actele de stare civilă depuse, de altfel pârâtul P. G. nu a contestat identitatea dintre bunicul său și al reclamantei pe linie paternă și proprietarul CF nr.237 Straja, așa cum s-a constatat și în decizia civilă nr. 2191 din 15.10.2013 a Tribunalului Suceava.
Potrivit art. 19 pct. 1 din Decretul-Lege nr.115/1938, înscrierea unui drept se poate săvârși numai împotriva aceluia care la înregistrarea cererii este înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută, ori pârâtul P. G. nu a obținut constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului, format din o parte a p.f. 813/2, în contradictoriu cu reclamanta J. M. și cu P. P., moștenitori după proprietarul tabular, prin retransmitere, căci P. V. fiind în viață la data decesului tatălui lui, P. G., a cules moștenirea acestuia, în întregime sau în cotă parte alături de alți moștenitori, pe care a transmis-o mai departe, la decesul lui, propriilor moștenitori, J. M. și cu P. P., terenul la locul în litigiu fiind înscris în certificatul de moștenitor nr.648/19.07.1989 și făcând obiectul acțiunii de partaj soluționată prin sentința civilă nr. 1979/30.06.2003.
Cum înscrierea pârâtului P. G. în CF 2337 Straja, cu p.f.813/4 în suprafață de 1145 mp arătură, formată în urma divizării p.f. 813/2 din CF nr.237 Straja, s-a efectuat cu nerespectarea principiului relativității consacrat de dispozițiile legale menționate, care au corespondent și în Legea nr.7/1996, prin art.24 (în forma în vigoare la data înscrierii dreptului de proprietate al prim-pârâtului P. G. în cartea funciară), instanța dispus radierea înscrierii dreptului de proprietate al pârâților cu privire la p.f.813/4 din CF 2337 Straja, conform art.34 pct.1 din Decretul-Lege nr.115/1938.
Cum pârâții nu justifică cu un titlu posesia terenului pretins de reclamantă, în suprafața de 947 m.p. identic cu parte din p.f. 813/4, delimitată prin punctele de contur A-B-H-C-D-I-A în anexa nr.5 la raportul de expertiză întocmit de expertul Alexandrov P., al cărui drept de proprietate, dobândit prin succesiune legală, este valabil dobândit fără înscriere în cartea funciară potrivit art.26 al.1 din Legea nr.6/1997 (în forma în vigoare la data promovării acțiunii), instanța a obligat e pârâți să îl predea, reclamanta fiind îndreptățită a se bucura de toate cele trei prerogative ale dreptului de proprietate, conform art.480 Cod civil din anul 1864, precum și să ridice construcția amplasată pe acest teren, notată C4 în anexa nr.5 la raport, pârâții fiind constructori de rea-credință prin prisma celor mai sus reținute, conform art.494 al.1, 2 Cod civil din anul 1864.
Împotriva sentinței au formulat apel calificat de instanță ca fiind recurs pârâții P. G., P. V. și P. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului lor pârâții au arătat că, prin acțiunea inițial formulată, reclamanta a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună radierea dreptului de proprietate al pârâtului P. G. pentru suprafața de 947 mp. identică cu parte a p.f.813/4, să fie obligat să predea această suprafață și să ridice o construcție amplasată pe suprafața de 947 mp..
Ulterior, cu nerespectarea termenelor procedurale, reclamanta își completează acțiunea și împotriva celorlalți pârâți.
In fiecare ciclu procesual, au formulat aceleași întâmpinări, prin care au invocat o . excepții, ce instanța de fond a considerat că nu sunt date.
Astfel, reclamanta susține că este proprietara unei suprafețe de teren, în baza unei hotărâri de partaj, ce vizează o suprafață de teren, ce i s-a atribuit, fără să existe o identificare cadastrală, pentru a se stabili dacă se discută sau nu de aceeași suprafață de teren. P. urmare calitatea procesual activă a reclamantei nu este dată.
Este incorect ceea ce reține instanța că reclamanta revendică un teren ce aparține autorului său în C.F.. care autor, nu știu, pentru că în C.F. apare Georgi a I. P. și cum în . se numesc P., reclamanta a speculat acest lucru susținând că este bunicul lor, fără să producă la dosar vreo probă în acest sens.
Pe de altă parte, dacă a dobândit această suprafață de teren în baza partajului și dacă bunicul lor este cel înscris în C.F., atunci de ce nu și-a operat acea hotărâre în C.F. pentru a face legătura cu proprietarul tabular, mai ales că se discută de o zonă unde a existat și există C.F..
Acest lucru nu a fost posibil, logic, pentru că în acțiunea de partaj, de care uzează reclamanta, nu s-a făcut nici o identificare cadastrală și astfel nu se putea înscrie în C.F. reclamanta neputând face legătura cu proprietarul tabular.
Mai mult de atât, se susține de reclamantă că p.f.813/2 este proprietatea autorului său, astfel că ei nu pot să se intabuleze pe p.f.813/4, a se observa că atunci când își motivează pretențiile din acțiune cât și prin apărările sale, reclamanta susține că ceea ce i s-a atribuit ei prin sentința de partaj, respectiv suprafața de 2540 mp., s-ar identifica cu parte din p.f.813/2, 813/1 și 809/1.
Așadar este încă un argument că reclamanta nu justifică pretențiile sale, legat de proprietatea cu care sunt intabulați. Toate susținerile reclamantei sunt cu caracter general, susținând la pct. 2 din petit că restul proprietății sale se identifică cu „parte a parcelei 813/4 C.F.273 Straja”, ori dacă ești proprietar cum susții nu poți veni cu date abstracte că ești proprietar pe o parte a unei p.f. 813/4, care până una alta este în proprietatea noastră, lucru dovedit cu un extras C.F., astfel că ea nu are cum să fie proprietară pe parte din p.f.813/4.
Pe de altă parte, având în vedere conținutul deciziei tribunalului Suceava 1168/2009, ce a avut ca obiect revendicare, consideră că se află în fața autorități lucrului judecat, chiar dacă instanța de fond a considerat că nu este dată această excepție. în cuprinsul acestei decizii, instanța a reținut că acea hotărâre de partaj invocată de reclamantă are doar un caracter pur declarativ, nerezultând identitate între suprafața ce a primit-o aceasta la partaj cu terenul pretins moștenit de la persoana înscrisă în C.F..
De asemenea, au arătat că în ds._ (unde s-a pronunțat decizia 1168/2009) reclamanta a revendicat inițial suprafața de 1145 mp., restrângând-o la suprafața de 947 mp. ca în speța de față, la termenul de judecată din 17.nov.2008, fiind deci autoritate de lucru judecat.
Nu în ultimul rînd, discutând de o acțiune în revendicare, trebuie să se dovedească cine deține fără drept vreo suprafață din proprietatea reclamantei. Ori așa cum au arătat, nici unul din pârâți nu deține vreo suprafață de teren din vreo așa-zis proprietate a reclamantei, drept pentru care excepția lipsei calității procesuale pasive este pe deplin dată.
De altfel, instanța de fond s-a limitat doar la a reține că excepțiile invocate de ei nu sunt date. Oricum întreaga motivare a hotărârii s-a făcut practic a motivelor acțiunii reclamantei, fără a se analiza și apărările invocate de ei.
Cu toate acestea, obligă toți pârâții să lase reclamatei suprafața de 947 mp. deși nu s-a stabilit dacă se ocupă, cine ocupă efectiv această suprafață, dacă reclamanta este proprietară sau nu a acestei suprafețe, având în vedere că instanța de fond cât și reclamanta susțin că suprafața de 947 mp. este parte din p.f.813/4 sau că această suprafață s-ar identifica cu parte din p.f.813/2, 813/1 și 809/1 și cine să ridice construcția, cu atât mai mult cu cât chiar instanța de fond reține în motivare că acel proprietar tabular G. P. a I. a avut doar 1/2 p.i din . fiind a unui anume P. a C. P.. Așadar, reclamanta pe ce suprafață pretinde că este proprietară: pe acești 1/2 a lui G. P. din p.f. 813/2(din 2007 transcrisă în C.F.2518), pe parte a p.f.813/4 sau pe parte din p.f.813/2, 813/1, 809/1 .
Nu au văzut ca pe parcursul desfășurării acestui dosar să se dovedească că înscrisurile ce au stat la baza intabulării noastre în C.F. să fi fost desființate. Instanța de fond, constată că dă eficiență unei hotărîri de partaj abstracte, fără identificare cadastrală, în dauna unei înscrieri în C.F. și a unui extras, care îi este opozabil și reclamantei.
In privința demolării acelei construcții, nu s-a administrat nici un probatoriu care să ateste faptul că sunt constructori sau dobânditori de rea credință sau cel puțin în ce au constat actele de opoziție a reclamantei în momentul când au fost edificate construcțiile. In opinia instanței de fond, faptul că P. V. a locuit sau locuiește cu P. G. în aceeași gospodărie este o dovadă a relei credințe.
În legătură cu raportul de expertiză întocmit de expertul Alexandrov, la vremea respectivă am formulat obiecțiuni la această lucrare, depuse în ds._, unde expertul lansează fel de fel de date, fără a răspunde în concret la obiectivele stabilite de instanță. în anexa 4 a acestui raport, în nota pe care o face, expertul arată că este o suprapunere pe o suprafață de 842 mp., pentru ca în concluziile raportului să se precizeze că de fapt suprapunerea este pe 947 mp.
De asemenea, în finalul răspunsului de la obictivul nr. 1, expertul susține că de fapt reclamanta ar deține 2411 mp. în loc de 2540 mp. cît a primit prin hotărîrea de partaj. Și atunci ne întrebăm firesc de unde a rezultat suprafața de 947 mp.
P. obiectivul nr.2 instanța acestui expert i-a pus în vedere să realizeze o identificare a parcelei primită de pârâtă cât și a parcelei 813/4, lucru ce nu a fost făcut de expert, astfel că nu ne putem da seama cum a realizat dumnealui că există o suprapunere.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea apelului, modificarea hotărârii instanței de fond și respingerea acțiuni, iar în subsidiar admiterea apelului apelul, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru realizarea unui probatoriu care pe baza unei identificări cadastrale să se stabilească unde este suprafața primită de reclamantă, unde este proprietatea pârâților și dacă într-adevăr se discută sau nu de o suprapunere.
La termenul de astăzi, 23.01.2015, instanța, în temeiul dispozițiilor art.108 al.1 coroborat cu art.306 al.2 Cod procedură civilă cu referire la dispozițiile art.147 Cod procedură civilă a invocat din oficiu excepția privind nulitatea hotărârii pronunțată în cauză, pentru nesemnarea încheierii de dezbateri din data de 15.04.2014 și a încheierilor de amânare a pronunțării.
Analizând cu prioritate motivul de ordine publică, invocat din oficiu, privind nesemnarea de către judecătorul fondului a încheierii de dezbateri de la termenul din data de 15.04.2014, precum și a încheierilor de amânare a pronunțării din data de 23.04.2014 și 30.04.2014, tribunalul constată că acesta este întemeiat, sens în care va admite recursul, va casa sentința civilă nr.1550/07.05.2014 a Judecătoriei Rădăuți și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art.147 C. proc. civ., dezbaterile urmate în ședință se vor trece în încheierea de ședință, care va fi semnată de judecători și de grefier.
Date fiind aceste dispoziții legale, tribunalul reține că încheierea de dezbateri de la termenul din data de 15.04.2014 și încheierile de amânare a pronunțării din data de 23.04.2014 și 30.04.2014, care se regăsesc la filele 14, 17 și 18 din dosarul nr._ al Judecătoriei Rădăuți, nu sunt semnate de către judecător, acestea purtând doar semnătura grefierului.
Față de cele arătate, este de subliniat că nesemnarea încheierilor de dezbateri și de amânare a pronunțării, care fac parte integrantă din hotărârea judecătorească, nu dă posibilitatea instanței de control judiciar să verifice dacă au fost respectate dispozițiile imperative privind compunerea completului de judecată și dacă hotărârea pronunțată reprezintă opinia judecătorului, fiind astfel lovită de nulitate ce nu poate fi acoperită în nici un mod. De asemenea, nesemnarea încheierilor de ședință în cauză de către judecător are drept efect imposibilitatea de a confirma existența si realitatea susținerilor parților făcute cu ocazia dezbaterilor, în scopul respectării principiilor contradictorialității, al publicității și al dreptului la apărare, inclusiv a datei la care a fost pronunțată sentința atacată cu recurs.
Așadar, semnătura judecătorului este un element esențial al încheierii de dezbateri de la termenul din data de 15.04.2014 și a încheierilor de amânare a pronunțării din data de 23.04.2014 și 30.04.2014, dat fiind caracterul de înscris autentic al hotărârii judecătorești, iar lipsa semnăturii în cauză nu mai poate fi complinită ulterior în niciun mod, norma juridică prevăzută de art.147 C. proc. civ., prin finalitatea sa, depășind interesul personal al părților, având în mod evident un caracter imperativ.
Potrivit art.261 alin.1 pct.8 C. proc. civ., hotărârea judecătorească se dă în numele legii și trebuie să cuprindă în mod obligatoriu și semnăturile judecătorilor și ale grefierului.
În acest sens, tribunalul reține că norma legală care reglementează semnarea încheierii de ședință de către membrii completului de judecată are caracter absolut, fiind o normă juridică de ordine publică care privește conținutul hotărârii judecătorești, astfel că încălcarea acesteia conduce la nulitatea hotărârii judecătorești, în condițiile în care încheierile de dezbateri și de amânare a pronunțării fac parte integrantă din hotărârea judecătorească prin care se pune capăt litigiului.
Față de considerentele de fapt și de drept prezentate, tribunalul, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.3 C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința civilă nr.1550/07.05.2014 a Judecătoriei Rădăuți și, având în vedere că procesul a fost pornit anterior datei intrării în vigoare a dispozițiilor Legii nr.202/2010, va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâții P. G., P. V. și P. A., toți cu domiciliul în comun a Straja,județul Suceava, împotriva sentinței civile nr. 1550 pronunțată la data de 07.05.2014 de Judecătoria Rădăuți, în dosar nr._, intimată fiind reclamanta J. M., domiciliată în ., județul Suceava și prin reprezentant P. Saveta, cu domiciliul în .,județul Suceava.
Casează sentința civilă nr.1550/07.05.2014 a Judecătoriei Rădăuți și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.01.2015.
Președinte Judecător Judecător
I. G. G. P. V. V. O. D.
Grefier
S. A.
Red./teh. GPV
Tehnored. SA/2ex/19.02.2015
Judecător fond P. D.
| ← Cereri. Decizia nr. 283/2015. Tribunalul SUCEAVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 124/2015. Tribunalul... → |
|---|
