Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 608/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 608/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 12-05-2015 în dosarul nr. 608/2015
Dosar nr._ Constatare nulitate act
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 608
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA_ 2015
PREȘEDINTE I. M.
JUDECĂTOR I. G.
GREFIER S. A.
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamanta C. D., domiciliată în ., nr. 448,județul Suceava, împotriva sentinței civile nr. 3648 pronunțată la data de 18.12.2014 de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimați fiind pârâții S. N., cu același domiciliu, nr. 720, județul Suceava, S. V. cu același domiciliu, nr. 530, județul Suceava și L. V., domiciliată în ., județul Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat O. C. pentru reclamanta apelantă, pârâtul intimat S. N., lipsă fiind ceilalți intimați.
Procedura de citare cu părțile, este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei, după care:
Părțile prezente astăzi, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au de formulat alte cereri și solicită acordarea cuvântului la dezbateri.
Instanța pune în vedere apărătorului apelantului să indice temeiul juridic al cererii deduse judecății, având ca obiect constatare nulitate certificat de moștenitor. Avocat O. C. pentru reclamanta apelantă menționează ce temeiul juridic al cererii îl reprezintă cel indicat în cererea introductivă.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat în cauză, în temeiul dispozițiilor art. 244 al. 1 Cod procedură civilă, declară cercetarea procesului încheiată și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul acestuia.
Avocat Opiaț C., pentru reclamanta apelantă, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și, în rejudecare, admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
Pârâtul intimat S. N. solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Rădăuți la data de 06 iunie 2014, reclamanta C. D. i-a chemat în judecată pe pârâții S. N., L. V. și S. V. solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate nulitatea absolută a Certificatului de moștenitor nr. 3/1960 din data de 07.01.1960 al notariatului de Stat Rădăuți și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că după decesul lui S. N. a lui M. din data de 04.12.1959 s-a întocmit Certificatul de moștenitor nr. 3 din data de 07.01.1960, ca moștenitori fiind stabiliți soția supraviețuitoare S. M. și copii S. N., S. C. și C. D., masa succesorală fiind suprafața de 1,74 ha. teren, cu casă de locuit și anexe gospodărești, conform Registrului agricol. Apoi ca efect al procesului de colectivizare, începând cu anul 1958 terenul a fost preluat la C.A.P. Vicovu de jos. Prin această preluare terenul a trecut din proprietatea moștenitorilor lui S. N., respectiv părțile în proces, în proprietatea C.A.P. Vicovu de jos.
Reclamanta a arătat că trecerea acestor terenuri în Certificatul de moștenitor nr. 3 din data de 07.01.1960 apare ca nelegală, deoarece colectivizarea agriculturii a fost o acțiune de interes național, de interes public, moștenitorii pierzând legătura juridică cu aceste terenuri, iar intabularea în Cartea funciară apare și ea ca fiind nelegală.
După aplicarea Legii nr. 18/1990, reclamanta a formulat cerere de reconstituire după S. N., iar pârâții nu au formulat cerere la Comisia comunală locală, astfel că reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru aceste terenuri, cât și pentru terenurile dobândite în timpul căsătoriei împreună cu soțul C. P..
În dovedirea acțiunii reclamanta depus înscrisurile de la filele nr.6-12 și cererea precizatoare de la fila nr.20.
În drept, au fost invocate prevederile art.1134 Cod civil.
Legal citați, pârâții S. N. și L. V. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii.
Pe fondul cauzei s-a motivat că autorul pârâților, S. V., în calitate de moștenitor după defunctul său tată, S. N., a convenit alături de ceilalți frați, S. C. și C. D., să lase părțile lor pentru a fi folosite de soția supraviețuitoare, fără a solicita partajarea, motiv pentru care la data colectivizării, în anul 1962, aceasta deținea toate terenurile și construcțiile gospodărești. Pârâții au arătat că după înlăturarea regimului, legea a fost anulată, moștenitorii revenind în drepturile care le-au avut înainte de colectivizare și nu au formulat cerere la Comisia locală deoarece partajarea din Certificatul de moștenitor nu este de competența acesteia.
Legal citată, pârâta S. V. nu a formulat întâmpinare .
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare (fila nr.41) prin care a precizat că a solicitat constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 3/1960 întrucât au fost trecute suprafețe de teren care nu mai erau în circuitul civil, fiind trecute la C.A.P., urmând ca după aplicarea legii nr.18/1990 să le fi reconstituit moștenitorilor la cerere.
În vederea soluționării cererii, instanța a ținut seama de înscrisurile depuse la dosar de părți și s-au solicitat relații de la B.N.P. Sehlanec A. privind arhiva Notariatului de stat Rădăuți.
Prin sentința civilă nr. 3648 din 18.12.2014, Judecătoria Rădăuți a respins acțiunea civilă, având ca obiect constatare nulitate absolută certificat de moștenitor formulată de reclamanta C. D., în contradictoriu cu pârâții S. N., L. V., și S. V., ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că defunctul S. N. a decedat la data de 05.12.1959, moștenitori fiind soția supraviețuitoare S. M. și copii S. C., S. C. și C. D..
Instanța a constatat că dosarul nr. 833/1959 al Notariatului de Stat Rădăuți, în care a fost eliberat Certificatul de moștenitor nr.3 din data de 07.01.1960, a fost casat, dar imobilele completate la rubrica b) corespund cu datele înscrise în Registrul agricol al Comunei Vicovu de jos (fila nr.7).
Reclamanta recunoaște în cererea introductivă că terenul a trecut din proprietatea moștenitorilor în proprietatea C.A.P. Vicovu de jos, moștenitorii pierzând astfel legătura cu aceste imobile și nu direct din patrimoniul defunctului S. N., dar indică ca dată a acestui transfer anul 1958, cu intenția evidentă de a duce în eroare instanța.
Prin adresa nr.205 din data de 15.01.2014, Primăria comunei Vicovu de Jos confirmă faptul că soția supraviețuitoare a rămas înscrisă în Registrul agricol din perioada 1959-1963 cu aceste terenuri, pe care le-a predat la colectivizare în perioada 1961-1962, după emiterea Certificatului de moștenitor nr.3/1960 din data de 07.01.1960.
Instanța a constatat că terenurile în cauză au fost corect trecute în masa succesorală după defunctul S. N., fiind în circuitul civil și în patrimoniul acestuia la data decesului, iar colectivizarea agriculturii nu poate fi privită ca o acțiune de interes național și de interes public, cum a motivat reclamanta, ci un mod represiv și abuziv de accelerare a sovietizării și de desființare a proprietății private, impusă cu forța de regimul comunist.
Instanța a reținut că reclamanta a recunoscut, prin cererea introductivă, că moștenitorii au pierdut legătura juridică cu aceste terenuri în urma colectivizării și nu defunctul, confirmând faptul că imobilele se aflau în patrimoniul acestora la data predării în C.A.P. Vicovu de Jos (1961-1962), dar, cu toate acestea, C. D. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după autorul său S. N. în baza Legii nr.18/1990.
În condițiile în care reclamanta figurează ca moștenitoare legală, în calitate de fiică, în Certificatul de moștenitor nr. 3 din data de 07.01.1960 eliberat după defunctul S. N., aceasta nu a fost prejudiciată prin emiterea sa, fapt ce demonstrează că intenția sa este doar de a lipsi pe ceilalți moștenitori de drepturile stabilite în urma dezbaterii succesiunii și obținerea în proprietate sa exclusivă a terenurilor în urma unei proceduri de reconstituire a dreptului de proprietate.
În consecință, instanța a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței a formulat apel reclamanta C. D..
În motivarea apelului său, reclamanta a arătat că i-a chemat în judecată pe parații S. N., L. V. și S. V. solicitând instanței de judecata sa dispună constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 3/1960 eliberat de Notariatul de Stat Rădăuți.
În motivarea actului a arătat ca după decesul lui S. N. care s-a întâmplat în 1959, s-a întocmit acest certificat de moștenitor pentru succesorii S. M. soția decedatului și pentru copii S. N., S. C. și C. D., iar că în masa succesorală a fost înscrisă suprafața de 1.74 ha teren cu casa de locuit și anexe gospodărești.
A arătat ca în procesul de colectivizare început cu anul 1958 terenul de mai sus menționat a fost preluat de CAP Vicov de Jos, astfel că terenul respectiv a trecut din proprietatea moștenitorilor în proprietatea CAP Vicov de Jos.
Trecerea acestor terenuri CAP a determinat ca terenul să nu mai fie cuprins în masa succesorală după defunctul S. N. pentru că nu mai era în patrimoniul acestuia la data decesului.
În baza Legii nr. 18/1991 a formulat cerere să i se reconstituie acest teren în proprietate ca moștenitoare după S. Micolae, ceilalti moștenitori nu au înțeles să se prevaleze de dispozițiile acestei legi.
Pentru soluționarea cauzei a depus la dosar înscrisuri.
Soluționând cauza instanța a interpretat în mod subiectiv probele administrate în cauză, dându-le interpretare greșită. Motivează soluția mai mult din punct de vedere politic decât juridic făcând referire la interes național, desființarea proprietății private impusă cu feștila de regimul comunist, deși în speța de față era doar necesară o argumentare juridică a soluției respective.
A dovedit cu claritate ca terenul a fost preluat de la autorul său înainte de decesul acestuia și nu trebuia trecut în certificatul de moștenitor.
Pentru aceste motive solicită admiterea apelului și, în rejudecare, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Intimata L. V. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței dată de Judecătoria Rădăuți.
În motivare a arătat că prin apelul formulat de apelanta C. D. aceasta folosește diferite vicleșuguri cu intenția de a induce în eroare instanța și de a lipsi pe ceilalți moștenitori de drepturile ce li se cuvin după defunctul S. N. și de a obține în proprietatea sa exclusivă a terenurilor și a construcțiilor gospodărești înscrise în certificatul de moștenitor nr.3/07.01.1960 care are ca masă succesorală 69,61 ari teren cotă indiviză și nu 1,74 ha cum declară apelanta, una casă de locuit și anexe gospodărești și pentru întocmirea acestui certificat moștenitorii au prezentat actele necesare prevăzute de legea în vigoare la data respectivă și au plătit taxe succesorale.
După cum reiese din adeverința nr.205/15.01.2014 emisă de primăria Vicovu de Jos și care se află la dosar împreună cu o copie a filei din registru agricol vede clar că colectivizarea a avut loc în anii 1961-1962 și nu în anul 1958 cum declară apelanta
Deci terenurile în cauză erau în circuitul civil și în patrimoniu defunctului S. N. la data decesului acestuia 04.12.1959, așa că intabularea în cartea funciară a fost legală numai că nu s-a făcut departajarea deoarece moștenitori au lăsat să folosească aceste terenuri moștenitoarei S. M. care este mama lor, fapt care s-a înscris în colectiv și cu aceste terenuri
Din comunicarea adresă ce le-a fost emisă reiese că apelanta minte declarând că ea a cerut în baza legii 18/1991 să i se facă reconstituirea în proprietatea sa a acestor terenuri în calitate de moștenitoare după antecesorul ei, dar ea nu arată că ea a trecut abuziv doar numai o parcelă de 12 ari din terenul ce se află trecut în acest certificat de moștenitor pe care se află casa și construcțiile gospodărești.
Titlul de proprietate nr. 463/1994 eliberat doar pe numele defunctului ei soț, C. P., fapt pentru care apelanta a formulat acțiune în rectificare de carte funciară la Judecătoria Rădăuți unde i-a fost respinsă în sentința civilă 1129 dosar nr._ din 19 martie 2013 cu apel la Tribunalul Suceava secția civilă care respinge apelul cu decizia definitivă 460 din 22 noiembrie 2013
În final, apelanta face o afirmație gravă acuzând moștenitorii că împreună cu notarul au făcut o nelegalitate trecând aceste terenuri în certificatul de moștenitor, dar și ea este unul dintre moștenitori care au luat parte la întocmirea acestui certificat fiind de acord cu ceilalți și plătindu-și taxele succesorale
În consecință, consideră justă sentința civilă nr. 3648 din 18 decembrie 2014 dată de Judecătoria Rădăuți și solicit încuviințarea anexări unei copii după această sentință
Intimatul S. N. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat a apelului declarat de către apelanta C. D. și menținerea sentinței dată de Judecătoria Rădăuți Jud. Suceava motivat fiind de următoarele fapte.
Prin apelul formulat de apelanta C. D. aceasta folosește diferite vicleșuguri cu intenția de a induce în eroare instanța și de a lipsi pe ceilalți moștenitori de drepturile ce li se cuvin după defunctul S. N. și de a obține în proprietatea sa exclusivă a terenurilor și a construcțiilor gospodărești înscrise în certificatul de moștenitor nr.3/07.01.1960 care are ca masă succesorală 69,61 ari teren cotă indiviză și nu 1,74 ha cum declară apelanta, una casă de locuit și anexe gospodărești și pentru întocmirea acestui certificat moștenitorii au prezentat actele necesare prevăzute de legea în vigoare la data respectivă și au plătit taxe succesorale.
După cum reiese din adeverința nr.205/15.01.2014 emisă de primăria Vicovu de Jos și care se află la dosar împreună cu o copie a filei din registru agricol vedem clar că colectivizarea a avut loc în anii 1961-1962 și nu în anul 1958 cum declară apelanta
Deci terenurile în cauză erau în circuitul civil și în patrimoniu defunctului S. N. la data decesului acestuia 04.12.1959, așa că intabularea în cartea funciară a fost legală, numai că nu s-a făcut departajarea deoarece moștenitori au lăsat să folosească aceste terenuri moștenitoarei S. M. care este mama lor, fapt care ea s-a înscris în colectiv și cu aceste terenuri
Din comunicarea adresă ce le-a fost emisă reiese că apelanta minte declarând că ea a cerut în baza legii 18/1991 să i se facă reconstituirea în proprietatea sa a acestor terenuri în calitate de moștenitoare după antecesorul ei, dar ea nu arată că a trecut abuziv doar numai o parcelă de 12 ari din terenul ce se află trecut în acest certificat de moștenitor pe care se află casa și construcțiile gospodărești pe Titlul de proprietate nr. 463/1994 eliberat doar pe numele defunctului ei soț, C. P., fapt pentru care apelanta a formulat acțiune în rectificare de carte funciară la Judecătoria Rădăuți unde i-a fost respinsă în sentința civilă 1129 dosar nr._ din 19 martie 2013, cu apel la Tribunalul Suceava, secția civilă, care respinge apelul cu decizia definitivă nr. 460 din 22 noiembrie 2013
În final apelanta face o afirmație gravă acuzând moștenitorii că împreună cu notarul au făcut o nelegalitate trecând aceste terenuri în certificatul de moștenitor dar și ea este unul dintre moștenitori care au luat parte la întocmirea acestui certificat fiind de acord cu ceilalți și plătindu-și taxele succesorale, astfel că apare justă sentința civilă nr. 3648 din 18 decembrie 2014 dată de Judecătoria Rădăuți.
Examinând sentința prin prisma motivelor de apel invocate și în raport de ansamblul probelor ce s-au administrat în dosar, tribunalul va confirma soluția atacată, apreciind că aceasta își găsește suport în probatoriul administrat a cărui judicioasă analiză a condus la stabilirea unei situații de fapt corecte și la pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale.
Practic, apelanta nu aduce o critică evidentă, concretă sentinței pronunțate de instanța de fond, ci reiterează apărările făcute în fața primei instanțe, susținând că a solicitat să se constate nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 3/1960 eliberat de Notariatul de Stat Rădăuți, întrucât după decesul lui S. N., în anul 1959, s-a întocmit acest certificat de moștenitor pentru succesorii S. M., soția decedatului, și pentru copii S. N., S. C. și C. D., iar în masa succesorală a fost înscrisă suprafața de 1.74 ha teren cu casa de locuit și anexe gospodărești.
Tribunalul constată că asupra aspectelor invocate de apelantă, instanța de fond a reținut în mod corect că în contextul în care reclamanta figurează ca moștenitoare legală, în calitate de fiică, în Certificatul de moștenitor nr. 3 din data de 07.01.1960 eliberat după defunctul S. N., nu a fost prejudiciată prin emiterea sa. De altfel, reclamanta a indicat în cererea completatoare depusă la fila 20 dosar de fond că temeiul juridic al cererii sale îl reprezintă art. 1.134 Cod civil, conform căruia cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin eliberarea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești constatarea sau, după caz, declararea nulității acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii, însă nu a evidențiat motivele care ar determina constatarea nulității actului atacat și nici în ce ar consta vătămarea sa.
Apărările apelantei referitoare la faptul că, soluționând cauza, instanța de fond a interpretat în mod subiectiv probele administrate în cauză, dându-le o interpretare greșită, în condițiile în care a dovedit cu claritate ca terenul a fost preluat de la autorul său înainte de decesul acestuia și nu trebuia trecut în certificatul de moștenitor, nu sunt relevante.
Instanța de fond a analizat pretențiile deduse judecății în limitele investirii, raportat la motivele invocate. În cuprinsul cererii introductive reclamanta a menționat că moștenitorii au pierdut legătura juridică cu terenurile indicate în certificatul de moștenitor, în urma colectivizării, și nu defunctul, confirmând faptul că imobilele se aflau în patrimoniul moștenitorilor la data predării în C.A.P. Vicovu de Jos (1961-1962), dar, cu toate acestea, C. D. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după autorul său, S. N., în baza Legii nr.18/1990.
Primăria comunei Vicovu de Jos, prin adresa nr. 205 din data de 15.01.2014, atașată la fila 7 dosar de fond, a confirmat faptul că soția supraviețuitoare, S. M., a figurat înscrisă în Registrul agricol din perioada anilor 1959-1963 cu terenul de 1,74 ha pe care le-a predat la colectivizare în perioada 1961-1962, ulterior emiterii Certificatului de moștenitor nr. 3/1960 din data de 07.01.1960. Raportat la aceste evidențe prima instanță a constatat că terenurile în cauză au fost corect trecute în masa succesorală după defunctul S. N., fiind în circuitul civil și în patrimoniul acestuia la data decesului.
Pentru considerentele expuse, constatând că prima instanță a interpretat și a aplicat corect legea prin prisma probatoriului administrat, în baza dispozițiilor art. 480 Cod procedură civilă, Tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge apelul formulat de reclamanta C. D., domiciliată în ., nr. 448, județul Suceava, împotriva sentinței civile nr. 3648 pronunțată la data de 18.12.2014 de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimați fiind pârâții S. N., cu același domiciliu, nr. 720, județul Suceava, S. V. cu același domiciliu, nr. 530, județul Suceava și L. V., domiciliată în ., județul Suceava, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 12.05.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
I. M. I. G. S. A.
Red./tehnored. I.M./6ex/25.05.2015
Judecător fond C. G. O.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 48/2015. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 382/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
