Pretenţii. Decizia nr. 384/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 384/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 19-03-2015 în dosarul nr. 384/2015
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 384
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 19 MARTIE 2015
PREȘEDINTE: D. D.
JUDECĂTOR: I. M.
GREFIER: Ș. LOREDAN G.
Pe rol, judecarea apelului formulat de pârâtul D. V., domiciliat în . Cacica, județul Suceava împotriva sentinței civile nr. 825 din data de 16.09.2014, pronunțată de Judecătoria Gura Humorului în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant Z. E., domiciliat în . Cacica, județul Suceava.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul pârât, asistat de avocat B. L., intimatul reclamant și martorii propuși de apelantul pârât M. I. și Renei G..
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimatul reclamant solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv note de concluzii intitulate răspuns la întâmpinarea formulată de apelantul pârât și copia chitanței aferente taxei judiciare de timbru pe care a achitat-o la instanța de fond, prin aceasta precizând că înțelege să solicite obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța pune în discuție admisibilitatea probei.
Avocat B. L. precizează că nu se opune.
Instanța, în considerarea art. 254 – 258 Cod procedură civilă raportat la art. 482 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la termenul de astăzi de intimatul reclamant, după care, având în vedere faptul că la termenul anterior s-a încuviințat administrarea probei testimoniale solicitate de apelantul pârât, constatându-se că prezența martorilor a fost asigurată personal în instanță pentru termenul de astăzi, aduce la cunoștința părților prezente că se va proceda la audierea martorilor, sens în care i se solicită martorului M. I. să se prezinte în fața instanței în vederea audierii, iar martorului Renei G. să părăsească sala de judecată, urmând a fi rechemat ulterior în vederea audierii.
În conformitate cu dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă se procedează la identificarea martorului și consemnarea datelor de stare civilă ale acestuia, apoi în conformitate cu dispozițiile art. 319 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă, martorul depune jurământul, iar potrivit art. 321 Cod procedură civilă se procedează la consemnarea susținerilor acestuia într-un proces verbal separat atașat la dosar ( fila 33). Apoi este rechemat în sala de judecată martorul Renei G., instanța procedând în conformitate cu art. 318, 319 raportat la art. 321 Cod procedură civilă la audierea acestuia, susținerile fiindu-i consemnate de asemenea într-un proces verbal separat atașat la dosar (fila 34).
Instanța, văzând că în susținerea motivelor de apel sau în apărare părțile nu mai au alte cereri, probe de solicitat sau excepții de invocat, constată cercetarea judecătorească încheiată iar în baza art. 392 Cod procedură civilă deschide dezbaterile asupra cauzei în fond, solicitând apărătorului ales al apelantului dar și intimatului să precizeze dacă sunt pregătiți pentru a pune concluzii pe fondul cauzei sau se solicită acordarea unui termen în acest sens.
Avocat B. L. și intimatul reclamant învederează faptul că sunt pregătiți pentru a pune astăzi concluzii pe fondul cauzei, instanța acordând cuvântul la dezbateri, dând cuvântul părților în ordinea și condițiile prevăzute de art. 216 Cod procedură civilă.
Avocat B. L. pentru apelantul pârât solicită admiterea apelului, modificarea în totalitate a sentinței civile pronunțate de instanța de fond, în sensul respingerii acțiunii și exonerarea acestuia de la plata contravalorii acordeonului motivat de faptul că, din întreg probatoriul administrat în cauză, rezultă cele susținute de reclamant.
Este real și faptul că între timp acordeonul a fost reparat și restituit intimatului pârât, astfel încât nu se mai impune obligarea apelatului reclamant la plata sumei de 5000 lei, care din punctul său de vedere nu este suma reală cu privire la prețul unui acordeon marca Weltmeister, în condițiile în care și din depozițiile celor doi martori audiați în fața instanței de control judiciar rezultă faptul că părțile litigante au avut o relație de prietenie și că acea altercație de care face vorbire intimatul pârât nu ar fi avut loc.
Aceste este motivul pentru care apreciază că plata daunelor morale solicitate de intimatul pârât nu se cuvin, însă cu referire la daunele materiale acesta aspect a fost dovedit, instanța urmând a dispune în consecință.
În consecință, solicită admiterea apelului și acordarea cheltuielilor de judecată, potrivit chitanței depuse la fila 35 dosar.
Intimatul pârât Z. E. solicită respingerea apelului promovat și menținerea ca fiind legală și temeinică a soluției pronunțate de instanța de fond, care din punctul său de vedere a pronunțat o hotărâre corectă, însă singura nemulțumire vizează modalitatea de acordare a cheltuielilor de judecată, arătând însă că nu a înțeles să formuleze apel în cauză.
În consecință, solicită instanței de control judiciar să ia act de cele consemnate în înscrisul depus la termenul de astăzi la dosar și respingerea apelului ca nefondat.
Potrivit art. 394 Noul Cod procedură civilă, instanța, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Gura Humorului din data de 08.04.2014 și înregistrată sub nr._, reclamantul Z. E. a chemat în judecată pe pârâtul D. V. pentru ca prin hotărârea ce o va pronunța să-l oblige pe pârât să-i plătească cu titlu de daune rezultate din penal suma de 10.200 lei, să-l oblige pe pârât sa-i restituie acordeonul pe care i l-a împrumutat, ori să-i plătească suma de 5700 lei, reprezentând contravaloarea acordeonului.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că în fapt a formulat o plângere la P. de pe lângă Judecătoria Gura Humorului împotriva pârâtului care a săvârșit împotriva sa infracțiunea de lovire, prin Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală în dosar nr. 650/P/2013, aplicându-i-se acestuia o amendă în sumă de 500 lei. Reclamantul arată că suma de 10.000 lei reprezintă daunele morale, dat fiind faptul că este o persoană onestă, în vârstă de 82 de ani și niciodată nu a avut probleme cu legea și de când a fost lovit de către pârât, lumea din ., fiindu-i rușine să mi iasă din casă, totodată, datorită vârstei, loviturile primite le resimte și în prezent. Mai arată că suma de 200 lei reprezintă daunele materiale reprezentate de taxa pe care a achitat-o la Spitalul Județean Suceava. În ceea ce privește al doilea capăt de cerere, reclamantul arată că i-a împrumutat pârâtului un acordeon pentru a cânta în perioada sărbătorilor de iarnă. Când i-a solicitat să îi restituie acordeonul, acesta i-a spus că l-a stricat iar când i-a cerut să-i achite c/valoarea acestuia, a refuzat. În situația în care acordeonul este stricat, se impune ca pârâtul să îi achite c/valoarea în sumă de 5700 lei, acesta fiind prețul minim de vânzare, motiv pentru care a formulat prezenta acțiune. Totodată, reclamantul menționează faptul că a formulat plângere penală împotriva pârâtului pentru infracțiunea de abuz de încredere, însă nici până acum nu a primit un răspuns.
În drept a invocat dispozițiile art. 1357 Cod civil, art. 1480 Cod civil, art. 1485 Cod civil.
La cererea formulată reclamantul a anexat împuternicire avocațială (fila 5), înscrisuri ofertă acordeon (filele 6-7), chitanță (fila 8), raport de explorare CT (fila 9), ordonanță (fila 10).
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 390 lei (fila 14).
La data de 26.05.2014 s-a primit la dosarul cauzei întâmpinarea formulată de pârâtul D. V. prin care s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată cu cheltuieli de judecată.
În motivare, pârâtul a arătat că nu sunt reale susținerile reclamantului că l-ar fi lovit pe reclamant, ci acesta, deoarece se afla sub influența băuturilor alcoolice și a vârstei înaintate, s-ar fi împiedicat și a căzut suferind leziuni. Suma de 10.000 lei reprezentând daune morale, sunt foarte mari și nejustificate. Reclamantul singur a venit la locuința sa și au petrecut împreună apoi acesta a căzut și nu a fost o faptă care să îi aducă vreun prejudiciu în sensul că râd de el oamenii din . în întâmpinare, că în cererea de chemare în judecată că reclamantul a arătat că pârâtul i-a cerut acordeonul ca să cânte, dar nu este reală această susținere, ci el l-a lăsat și nu a mai venit să îl ia înapoi. Când s-a întâmplat acest incident, i-a rămas și pălăria, dar după aceasta a venit. Pârâtul mai arată că are probleme de sănătate și nu poate cânta la acordeon, deci susținerile reclamantului sunt mincinoase. Deși a făcut demersuri ca acesta să-și ia acordeonul, de fiecare dată a refuzat, susținând că va solicita mulți bani. Consideră că suma de 5700 lei este exagerată, că nu se are în vedere starea instrumentului, vechimea lui precum și celelalte aspecte. Așa cum a arătat, reclamantul poate să-și ia acordeonul oricând, căci nu a refuzat restituirea acestuia, ci când pârâtul a încercat să îl restituie, reclamantul nu l-a primit.
În concluzie, pârâtul a arătat că solicită respingerea capătului de cerere privind daunele morale și că este de acord cu restituirea acordeonului.
În drept a invocat dispozițiile art. 205 Cod procedură civilă.
La întâmpinare a anexat în copie bilet de ieșire din spital (fila 23).
La data de 03.06.2014 reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că în ceea ce privește primul capăt de cerere, prin Ordonanța de scoate de sub urmărire penală, în dosar nr. 650/P/2013, pârâtul a fost sancționat administrativ cu amendă în sumă de 500 lei, motivat de faptul că deși a săvârșit fapta, s-a considerat că nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, sens în care, s-a reținut cu autoritate de lucru judecat vinovăția acestuia, probele solicitate de pârât cu privire la vinovăție fiind inadmisibile, sens în care urmează ca instanța să –i pună în vedere pârâtului să depună la dosar teza probatorie cu privire la martorii pe care i-a propus. Se mai arată că în ceea ce privește daunele morale, reclamantul este o persoană în vârstă, loviturile aplicate de pârât i-au lăsat urmări întrucât la vârsta sa nu se mai poate recupera în totalitate, fiind nevoit să trăiască cu durerea toată viața.
În ceea ce privește acordeonul se arată că este adevărat că pârâtul i-a spus că îi înapoiază acordeonul însă, așa, cum a mai arătat și în cererea introductivă, aceasta s-a întâmplat după ce i l-a stricat. În situația în care pârâtul îi restituia acordeonul în stare bună, așa cum i l-a predat, reclamantul nu ar mai fi formulat acest capăt de cerere.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și proba cu ascultarea martorilor M. I., Longher I., Drosceak V. și Polacek E. a căror declarații sunt anexate la dosarul cauzei.
Prin sentința civilă nr. 825 din data de 16.09.2014 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului în dosarul nr._ , s-a admis în parte cererea privind pe reclamantul Z. E. domiciliat în comuna Cacica, . Suceava și pe pârâtul D. V., domiciliat în comuna Cacica, . Suceava, având ca obiect:” pretenții” și în consecință, pârâtul a fost obligat să plătească reclamantului suma de 5000 lei, reprezentând c/val. acordeonului proprietatea pârâtului, pârâtul a fost obligat să plătească reclamantului suma de 200 lei cu titlu de daune materiale și suma de 1000 de lei cu titlu de daune morale.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond analizând materialul probatoriu administrat în cauză, a reținut că în raport de motivele invocate de reclamant în cerere, instanța a reținut că temeiul juridic al acțiunii exercitate de acesta prin primul capăt de cerere îl constituie răspunderea civilă delictuală prevăzută de art. 1357 Cod civil.
Instanța apreciază că dispozițiile legale mai sus indicate sunt incidente în cauză și cu privire la al doilea capăt de cerere. Astfel, reclamantul a arătat în motivele cererii de chemare în judecată că în situația în care acordeonul împrumutat este defect din vina pârâtului se impune ca pârâtul să-i achite contravaloarea acestuia.
În fapt, din considerentele ordonanței nr. 690/P/2013 din 16.01.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Gura Humorului rezultă că s-a reținut de către procurorul de caz că la data de 21.05.2013, în preajma orei 1800,în timp ce se afla la domiciliul său din satul Solonețu Nou, ., pe fondul consumului de alcool și a unui conflict spontan pârâtul D. V. l-a lovit cu pumnii și picioarele pe reclamantul Zilelonka E. care a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 14-15 zile de îngrijiri medicale. Situația de fapt reținută de organul de urmărire este confirmată de certificatul medico-legal nr. 427-SV/A2 din 23.05.2013 potrivit căruia reclamantul prezenta contuzii cu hematoame, hemoragie subconjunctivală, excoriații și echimoze care au putut fi produse prin loviri cu corpuri contondente la data de 21.05.2013. Aceeași situație de fapt se coroborează și cu declarațiile martorului M. I. care a arătat că pe data de 21 mai l-a văzut pe reclamant plin de sânge și lovit, spunându-i că a fost bătut de către pârât.
Pârâtul nu a recunoscut fapta pentru care a fost reclamat susținând în mod nesincer că leziunile suferite i-au fost produse reclamantului prin cădere, pe fondul consumului de băuturi alcoolice. Singura probă administrată care vine în aceste susțineri o reprezintă declarația martorului Polacek E., care a susținut că a fost de față când reclamantul a plecat din curtea pârâtului și a observat că acesta a căzut de 2 ori lovindu-se. A arătat că anterior plecării reclamantul și pârâtul se distrau aflându-se în stare avansată de ebrietate. Instanța apreciază că această declarație nu impune reținerea unei alte situații de fapt de cât cea reținută de organul de urmărire penală întrucât leziunile suferite de reclamant și prin constatate certificatul medico-legal nr. 427-SV/A2 din 23.05.2013 i–au putut fi produse acestuia prin loviri și nu prin cădere. De asemenea, din declarația martorului Polacek E. nu rezultă că acesta a fost prezent în curtea pârâtului în întreagă durată de timp petrecută aici de către reclamant pe data de 21.05.2013.
În consecință, instanța de fond a reținut, referitor la primul capăt de cerere că la data de 21.05.2013, în preajma orei 1800,în timp ce se afla la domiciliul său din satul Solonețu Nou, ., pe fondul consumului de alcool și a unui conflict spontan pârâtul D. V. l-a lovit cu pumnii și picioarele pe reclamantul Zilelonka E. care a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 14-15 zile de îngrijiri medicale.
Analizând condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, instanța apreciază că reclamantul a făcut dovada faptei ilicite, a vinovăției pârâtului a prejudiciului produs și a legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Prejudiciul material suferit de reclamant constă în suma de 200 de lei pe care acesta a achitat-o drept contravaloarea raportul de explorare CT din 06.06.2013 pe care reclamantul l-a efectuat apreciind că este necesar pentru a-și verifica starea de sănătate în urma leziunilor suferite.
Referitor la prejudiciul moral suferit de către reclamant instanța a avut în vedere că potrivit art. 252 cod civil referitor la ocrotirea personalității umane orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci ființei umane, cum sunt viața, sănătatea, integritatea fizică și psihică, demnitatea, intimitatea vieții private, libertatea de conștiință, creația științifică, artistică, literară sau tehnică. De asemenea, potrivit art. 253 alin. 4 Cod civil persoana prejudiciată poate cere despăgubiri sau, după caz, o reparație patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile. Dispozițiile art. 1391 alin.1 Cod civil nu sunt aplicabile în cauză pentru stabilirea prejudiciului produs deoarece reclamantul nu a făcut dovada restrângerii posibilităților sale de viață familială și socială ca urmare a vătămării integrității sale corporale.
Față de aceste dispoziții, instanța apreciază că prin fapta sa, pârâtul D. V. a dus atingere integrității fizice a reclamantului, respectiv unui drept nepatrimonial al acesteia. Atingerea adusă drepturilor personalității antrenează în cauza de față un prejudiciu nepatrimonial, care dat fiind dovedirea atingerii dreptului la integritate fizică al persoanei se prezumă. Fapta pârâtului a fost săvârșită cu vinovăție, întrucât din probatoriu nu rezultă o cauză exoneratoare de răspundere.
Față de acestea, instanța a apreciat că sunt date în cauză condițiile răspunderii delictuale prevăzute de art. 1349 Cod civil referitoare la o atingere ilicită adusă unui drept, în cazul de față nepatrimonial săvârșită cu vinovăție și care a cauzat un prejudiciu, în cazul de față moral. De asemenea, sunt întrunite și condițiile prevăzute de art. 1357 Cod civil referitoare la răspunderea pentru fapta proprie.
Deși de principiu un astfel de prejudiciu este inestimabil pecuniar, instanța a avut în vedere că legea permite acordarea de despăgubiri bănești pentru prejudiciile morale. La stabilirea acestor despăgubiri bănești instanța a avut în vederea gravitatea concretă adusă atingerii dreptului nepatrimonial, împrejurările săvârșirii faptei, faptul că fapta ilicită a generat și prejudicii materiale și că despăgubirea acordată nu trebuie să constituie o îmbogățire fără justă cauză.
Față de aceste împrejurări instanța a apreciat că suma de 1000 lei, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit este suficientă pentru repararea acestuia în prezenta cauză.
Referitor la al doilea capăt de cerere instanța a avut în vedere că în cuprinsul referatului cu propunere de clasare din data de 09.06.2014 întocmit de organul de cercetare penală rezultă că la data de 20.05.2013 reclamantul s-a deplasat la locuința pârâtului având cu sine acordeonul său marca Weltmester. Pârâtul s-a deplasat prin satul Soloneț având asupra sa acordeonul pe care l-a scăpat jos și l-a stricat.
Analizând condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, instanța a apreciat că și cu privire la al doilea capăt de cerere reclamantul a făcut dovada faptei ilicite, a vinovăției pârâtului, a prejudiciului produs și a legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Prejudiciul suferit de reclamant constă în contravaloarea acordeonului marca Weltmester. Probele administrate de părți referitor la acesta aspect sunt declarațiile de martori și înscrisurile referitoare la oferte de vânzare acordeon marca Weltmeister (filele 6-7). Valoarea acordeonului a fost stimată potrivit probelor indicate între 5000 și 5700 lei. Având în vedere că din susținerile părților a rezultat că acordeonul deși în stare de funcționare anterior incidentului descris, avea la rândul sau o vechime mare, instanța a reținut valoarea acordeonului ca fiind cea minimă indicată de probele administrate respectiv 5000 de lei.
În consecință, instanța de fond a admis în parte cererea, a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 5000 lei, reprezentând contravaloarea acordeonului proprietate a pârâtului, suma de 200 de lei cu titlu de daune materiale și suma de 1000 de lei cu titlu de daune morale.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a promovat apel pârâtul D. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului și modificarea în totalitate a sentinței pronunțate de instanța de fond în sensul respingerii acțiunii.
Astfel, prin sentința civilă pronunțată de instanța de fond apelantul a arătat că a fost obligat la plata sumei de 5000 lei, reprezentând contravaloarea acordeonului, suma de 200 lei cu titlul de daune materiale și suma de 1000 lei, cu titlul de daune materiale.
Reclamantul prin petitul apelului a precizat că deși a susținut în sala de judecată că a restituit acordeonul reclamantului, după ce a fost reparat, acesta a fost de rea credință și a acceptat acordeonul și a solicitat și despăgubiri.
Instanța de judecată nu a reținut aceste aspecte și prin sentința pronunțată l-a obligat la plata despăgubirilor.
Nu se poate să fie restituit acordeonul reparat reclamantului și să fie și obligat la plata despăgubirilor în sumă de 5000 lei, o sumă mult prea mare față de valoarea reală a acestui instrument, împovărătoare față de valoarea reală a acestui instrument, împovărătoare față de veniturile pe care le are.
Astfel, se poate constata reaua credință a reclamantului cu privire la toate aspectele relatate în cererea de chemare în judecată.
Apelantul a arătat că inițial l-a primit pe pârât în locuința sa, au consumat băuturi alcoolice, acesta a plecat în stare de ebrietate, a căzut în drumul spre domiciliul său, așa după cum reiese și din declarațiile martorilor audiați în cauză, iar el a fost obligat la plata daunelor morale în sumă de 1000 lei.
Ori, fără să aibă nici o vină în această situație, apelantul a arătat că a plătit amenda administrată și apoi a fost obligat la plata daunelor morale.
Pentru o soluționare corectă a cauzei nu poate dovedi că a restituit acordeonul decât prin administrarea probei cu martori. Mai mult persoana care a reparat acordeonul este o persoană fizică și nu poate să-i emită factură și chitanță pentru această reparație.
Astfel, a solicitat instanței de control judiciar să rețină faptul că nu este vinovat, sens în care se impune respingerea capătului de cerere privind daunele morale.
Apelantul și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art.466 și următoarele Cod procedură civilă.
Intimatul reclamant a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
Analizând sentința prin prisma motivelor de apel invocate și în raport de ansamblul probelor ce s-au administrat în dosar, Tribunalul va confirma soluția atacată, apreciind că aceasta îți găsește suport în probatoriul administrat, a cărui judicioasă analiză a condus la stabilirea unei situații de fapt și la pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale.
Contrar susținerilor din apel, se constată că judecătorul instanței de prim grad a realizat o judicioasă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 1349, precum și a prevederilor art. 1357 din Codul Civil.
În mod necontestat sunt incidente speței prevederile vizând răspunderea civilă delictuală statuată de art. 1357 Cod civil, precum și condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, tribunalul apreciind că instanța de fond a reținut în mod corect că reclamantul a făcut dovada faptei ilicite, a vinovăției pârâtului a prejudiciului produs și a legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
În cauză, apelantul critică sentința, susținând că reclamantul prin petitul apelului a precizat că deși a susținut în sala de judecată că a restituit acordeonul reclamantului, după ce a fost reparat, acesta a fost de rea credință și a acceptat acordeonul și a solicitat și despăgubiri, astfel încât nu se poate să fie restituit acordeonul reparat reclamantului și să fie și obligat la plata despăgubirilor în sumă de 5000 lei, o sumă mult prea mare față de valoarea reală a acestui instrument, împovărătoare față de valoarea reală a acestui instrument, împovărătoare față de veniturile pe care le are.
Pentru o soluționare corectă a cauzei, apelantul, în dovedirea situației că a restituit acordeonul, a solicitat, și instanța a încuviințat, administrarea probei cu martorii M. I. și Renei G., depozițiile acestora fiind consemnate la filele 33 și 34 dosar apel.
Martorii audiați de instanța de apel nu au confirmat susținerile apelantului conform cărora ar fi restituit intimatului acordeonul reparat. Astfel, martorul M. I. a declarat că „apelantul mi-a spus că l-ar fi reparat”, iar „după ce a fost restituit nu a auzit pe nimeni cântând la el”. Martorul Renei G. a precizat că „nu știu nimic în legătură cu acordeonul” și a auzit „că acordeonul a fost reparat, dar nu știe unde se află în prezent”.
În acest context, nu se poate reține că apelantul a demonstrat că a restituit reclamantului acordeonul în stare de funcționare, că nu este vinovat și că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea legii. De asemenea, nici apărările formulate în cuprinsul cererii de apel referitoare la faptul că fără să aibă nici o vină în această situație, a plătit amenda administrată și apoi a fost obligat la plata daunelor morale nu pot fi reținute.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivațiile apelantului sunt nejustificat formulate și că soluția primei instanțe este legală și temeinică, în baza dispozițiilor art. 480 Cod procedură civilă, Tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge apelul formulat de pârâtul D. V., domiciliat în . Cacica, județul Suceava împotriva sentinței civile nr. 825 din data de 16.09.2014 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant Z. E., domiciliat în . Cacica, județul Suceava, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 MARTIE 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
D. D. I. M. Ș. L.
G.
Red. I.M.
Jud. fond. Șalar I. A.
Tehnored. Ș.L.G.
Ex. 4./31.03.2015
| ← Fond funciar. Decizia nr. 382/2015. Tribunalul SUCEAVA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 201/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
