Pretenţii. Decizia nr. 108/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 108/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 108/2015
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.108
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 22 IANUARIE 2015
PREȘEDINTE: F. L.
JUDECĂTOR: D. D.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamantul V. M., domiciliat în București, sector 1, Bulevardul Mărăști, nr.65-67 A31 (CLEDA), precum și cu reședința în mun. Iași, ., județul Iași împotriva sentinței civile nr. 627 din data de 09 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât P. V., domiciliat în mun. Vatra Dornei, ., județul Suceava.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile, drept pentru care se dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a li se da posibilitatea părților să se prezinte în sala de judecată.
După reluarea cauzei la cel de-al doilea apel nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se faptul că la dosarul cauzei, prin serviciul de arhivă, s-au depus o . înscrisuri - memoriu - emanând de la apelantul reclamant (filele 24-28).
Instanța procedând la verificarea competenței sale, așa cum prevăd dispozițiile art.131 al. 1 Cod procedură civilă, constată că Tribunalul Suceava este competent din punct de vedere general, material, funcțional și teritorial să soluționeze apelul formulat în conformitate cu dispozițiile NCPCIV, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 482 din Noul Cod de procedură civilă.
Instanța având în vedere înscrisurile existente la dosarul cauzei, le admite ca fiind concludente, utile și pertinente în soluționarea apelului în considerarea disp. art.482 NCPCIV cu raportare la art.254 și art.258 NCPCIV.
Totodată constată că apelantul a înaintat pentru termenul de astăzi motivele pentru care a înțeles să promoveze apel în cauza pendinte.
De asemenea, instanța constată că prezentul apel este legal timbrat, întrucât la fila 15 este depusă chitanța .. ISXUC_ din data de 04.12.2014 în cuantum de 50 lei, luându-se astfel act de achitarea taxei judiciare de timbru aferentă apelului promovat în cauză, constată calea de atac promovată legal timbrată, sens în care se dispune anularea acesteia.
Instanța constată că în cauză apelantul, prin motivele de apel nu a solicitat a se face aplicabilitatea disp. art. 223 NCPCIV privind judecarea cauzei și în lipsă.
Apoi, constatând că în susținerea motivelor de apel sau în apărare părțile nu mai au alte cereri, probe de solicitat sau excepții de invocat, instanța de control judiciar înțelege să invoce, din oficiu, excepția tardivități promovării apelului, rămânând în pronunțare cu privire la excepția invocată.
Potrivit art. 394 Noul Cod procedură civilă, instanța considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare pe excepția tardivității promovării apelului.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr._ la data de 15.10.2013, reclamantul M. M. V., a chemat în judecată pârâtul P. V., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la restituirea sumei de 20.000 euro, reprezentând suma împrumutată conform chitanței din data de 21.12.2009, la plata dobânzilor legale calculate de la data scadenței(30.09.2010) până la achitarea integrală a debitului, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că la data de 21.12.2009 i-a împrumutat numitului P. V. suma de 20.000 euro, sumă pe care a garantat-o cu universalitatea patrimoniului său constituit din bunuri mobile și imobile, obligându-se să îi restituie suma la data de 30.09.2010, așa cum rezultă din actul olograf depus la dosarul cauzei.
A mai arătat reclamantul că a dat cu împrumut această sumă întrucât a considerat că numitul P. V. este o persoană de încredere și de bună-credință, neputând să pună la îndoială probitatea morală a acestei persoane, împrumutând suma respectivă pe baza unei chitanțe olografe.
Reclamantul a mai arătat că pârâtul nu a înțeles să-i restituie suma de bani la data scadenței și că până în prezent a încercat să-și recupereze debitul pe cale amiabilă, însă pârâtul se eschivează de la plată. Deși au trecut mai mult de doi ani de zile de la data scadenței, pârâtul nu a fost de acord sub nici o formă cu restituirea sumei împrumutate, așa cum s-a obligat prin înscrisul olograf încheiat la data de 21.12.2009 în prezența martorului Ș. C. L..
Reclamantul a mai arătat că în data de 19.09.2013 a notificat pârâtul P. V. la adresa de domiciliu, însă acesta nu a dat curs notificării, în sensul de a-i restitui, în termen de 3 zile de la primirea notificării, suma de bani cu care l-a împrumutat.
Pentru aceste considerente, reclamantul solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și pe cale de consecință, obligarea pârâtului atât la restituirea sumei de 20.000 euro, la plata dobânzilor legale calculate de la data scadenței până la achitarea integrală a debitului cât și la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.1576 și urm. Cod civil.
Legal citat, pârâtul P. V. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Pe cale de excepție, pârâtul a invocat excepția de necompetență teritorială.
În motivare, pârâtul a arătat că cererea de chemare în judecată a fost introdusă de către reclamant la Judecătoria Suceava, iar în circumscripția acestei instanțe nu se regăsește și localitatea în care domiciliază.
În conformitate cu dispozițiile ce reglementează competența, instanța competentă teritorial este instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul. În speța de față, având domiciliul în municipiul Vatra Dornei, instanța competentă teritorial este Judecătoria Vatra Dornei.
Pe fondul acțiunii, pârâtul a solicitat respingerea cererii introductive, ca urmare a incidenței prescripției extinctive.
În fapt, reclamantul afirmă că la data de 21.12.2009, l-a împrumutat cu suma de 20.000 EURO, conform chitanței cu aceeași dată, fiind scadentă la data de 30.09.2010.
Noul cod civil reglementează în cuprinsul art. 6 norme referitoare la aplicarea legii civile în timp. Astfel, în concordanță cu aceste dispoziții legea civilă se aplică cât timp este în vigoare și nu are putere retroactivă. Concomitent, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. Așadar, prescripțiile extinctive începute sub imperiul reglementării anterioare nu intră sub incidența legii noi, legea aplicabilă, sub toate aspectele, fiind legea în vigoare la data la care prescripția a început să curgă.
A mai arătat pârâtul că împrumutul pretins de către reclamant s-a încheiat în anul 2009, suma fiind scadentă în anul 2010, anterior intrării în vigoare a noii legi civile și pe cale de consecință prescripția este începută sub imperiul fostului Decret nr. 167/1958.
Termenul general de prescripție instituit prin decretul menționat era de 3 ani, de la data când se naște dreptul la acțiune.
Față de cele expuse anterior, pârâtul apreciază că în cauză a operat prescripția dreptului de a cere restituirea sumei de 20.000 EUR. Cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 10.10.2013, dată la care cursul prescripției s-a împlinit.
Pârâtul consideră că notificarea emisă de către reclamant nu poate avea ca efect întreruperea cursului prescripției extinctive, luând în considerare faptul că, nefiind respectate prevederile legale, această notificare nu produce nici măcar punerea în întârziere.
Astfel, pentru a putea opera punerea în întârziere, notificarea trebuie emisă prin intermediul executorilor judecătorești, aspect ce nu a fost îndeplinit în cauză.
În considerarea aserțiunii anterioare, pârâtul consideră notabil și faptul că, printre cazurile de întrerupere prevăzute de reglementarea anterioară, se numără și introducerea unei cereri de chemare în judecată, dacă este formulată în cursul prescripției, condiție ce nu este îndeplinită în cauză.
Referitor la dobânzile legale solicitate de către reclamant, pârâtul învederează că dispozițiile reglementării anterioare, conform cărora odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal, se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.
Luând în considerare apărările și excepțiile invocate, precum și situația de fapt, pârâtul solicită respingerea cererii în pretenții formulată de reclamant.
În drept, pârâtul și-a întemeiat susținerile pe dispozițiile Decretului nr. 167/1958, precum și dispozițiile privind aplicarea legii în timp, prevăzute de art. 6 Noul Cod civil.
Prin sentința civilă nr. 1693 din 11.04.2014 a Judecătoriei Suceava s-a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Suceava și s-a declinat cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Vatra Dornei.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 132 din Codul de procedură civilă, când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată să stabilească instanța competentă, ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent.
Instanța de drept comun din punct de vedere teritorial este instanța de la domiciliul sau sediul pârâtului, ea fiind sesizată ori de câte ori prin lege nu se prevede competența unei alte instanțe.
În speță, obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie „pretenții”, respectiv obligarea paratului la restituirea sumei de 20.000 euro.
De asemenea instanța reține că in cauza, este incidenta o competență teritorială relativă iar potrivit dispozițiilor art. 130 alin.3 C.pr.civ. necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfățișare.
In continuare, instanța constata ca paratul prin întâmpinarea depusa la dosar a invocat excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei Suceava, arătând ca domiciliul acestuia este in Mun. Vatra Dornei.
În acest context, și având în vedere obiectul cauzei de fata, competența teritorială a instanței urmează a se stabili prin raportare la dispozițiile art. 107 alin. 1 din codul de procedură civilă potrivit cu care „cererea se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul paratul, daca legea nu prevede altfel”.
În consecință, având în vedere că în speță domiciliul paratului este în Mun. Vatra Dornei, respectiv în circumscripția teritorială a Judecătoriei Vatra Dornei, instanța constată că Judecătoria Suceava nu este competentă din punct de vedere teritorial.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei la data de 22.05.2014 sub nr._ .
La termenul de astăzi, instanța a rămas în pronunțare cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârât prin întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 627 din data de 09 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosarul nr._ , s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârât prin întâmpinare și s-a respins cererea reclamantului M. M.V. domiciliat în mun. Iași, . jud. Iași, având ca obiect „pretenții”,privind pe pârâtul P. V., domiciliat în mun. Vatra Dornei, . jud. Suceava, ca fiind prescrisă.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului, precum și materialul probator administrat în cauză, a reținut următoarele:
În fapt, potrivit susținerilor reclamantului confirmate de către pârât, data scadenței împrumutului acordat pârâtului a fost la data de 30 septembrie 2010, fila nr. 3 dosar.
Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 10 octombrie 2013, data poștei, fila nr. 15 dosar.
În drept, instanța reține că potrivit Deciziei nr. 1/2014 a ICCJ – ril, publicată în Monitorul Oficial la data de 17.04.2014 „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5, art. 201 și art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil și ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 și art. 2.513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, stabilește că prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art. 18 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011.”
În continuare, instanța reține că potrivit art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958 „Dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege. Odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii./ Art. 3*) - Termenul prescripției este de 3 ani, iar în raporturile dintre organizațiile socialiste, de 18 luni.”
În cauza de față, instanța constată că la data înregistrării acțiunii reclamantului pe rolul Judecătoriei Suceava, respectiv 10 octombrie 2013, dreptul său la acțiune era stins prin prescripție la fel cum era stins și dreptul său la acțiune privind drepturile accesorii (plata dobânzilor legale).
Față de considerente arătate, instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârât prin întâmpinare și a respins cererea reclamantului, ca fiind prescrisă.
Față de disp. art. 453 Cod proc. civ., instanța de fond nu a acordat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, a formulat apel reclamantul V. M. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivare, reclamantul a arătat că la data de 21.12.2009 i-a împrumutat numitului P. V. suma de 20.000 euro, sumă pe care a garantat-o cu universalitatea patrimoniului său constituit din bunuri mobile și imobile, obligându-se să îi restituie suma la data de 30.09.2010, așa cum rezultă din actul olograf depus la dosarul cauzei.
A mai arătat reclamantul că a dat cu împrumut această sumă întrucât a considerat că numitul P. V. este o persoană de încredere și de bună-credință, neputând să pună la îndoială probitatea morală a acestei persoane, împrumutând suma respectivă pe baza unei chitanțe olografe.
Reclamantul a mai arătat că pârâtul nu a înțeles să-i restituie suma de bani la data scadenței și că până în prezent a încercat să-și recupereze debitul pe cale amiabilă, însă pârâtul se eschivează de la plată. Deși au trecut mai mult de doi ani de zile de la data scadenței, pârâtul nu a fost de acord sub nici o formă cu restituirea sumei împrumutate, așa cum s-a obligat prin înscrisul olograf încheiat la data de 21.12.2009 în prezența martorului Ș. C. L..
Reclamantul a mai arătat că în data de 19.09.2013 a notificat pârâtul P. V. la adresa de domiciliu, însă acesta nu a dat curs notificării, în sensul de a-i restitui, în termen de 3 zile de la primirea notificării, suma de bani cu care l-a împrumutat.
În consecință, a solicitat admiterea apelului cu consecința obligării pârâtului la restituirea sumei de 20.000 euro, reprezentând suma împrumutată conform chitanței din data de 21.12.2009, la plata dobânzilor legale calculate de la data scadenței(30.09.2010) până la achitarea integrală a debitului, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
La termenul de judecată din 22 ianuarie 2015, instanța de control judiciar a pus în discuție, din oficiu, excepția tardivității formulării cererii de apel.
Examinând cu prioritate excepția tardivității formulării cererii de apel invocată, Tribunalul constată următoarele:
Potrivit art. 224 Cod procedură civilă, instanța este obligată, în orice proces, să pună în discuția părților toate cererile, excepțiile, împrejurările de fapt sau temeiurile de drept prezentate de ele, potrivit legii, sau invocate din oficiu.
Față de prevederile art.248 (1) Cod.pr.civ. instanța se va pronunța mai întâi, asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe noi, după caz cercetarea în fond a cauzei și analizând cu prioritate excepția tardivității formulării apelului, reține următoarele:
Potrivit art.468 al.1 și 2 Cod.pr.civ. termenul de 30 de zile pentru formularea apelului curge de la comunicarea hotărârii.
Din cuprinsul dovezii de comunicare a hotărârii rezultă că aceasta s-a realizat la data de 19.09.2014 în condițiile art.161 și art.163 Cod.pr.civ. .
Cererea de apel a fost depusă personal și înregistrată la instanța a cărei hotărâre se atacă în acord cu art.471 al.1 Cod.pr.civ. la data de 31.10.2014.
Raportând data comunicării hotărârii la data depunerii cererii de apel se constată că termenul prevăzut de art.468 al.1 Cod.pr.civ., calculat în acord cu art.181 și 182 Cod.pr.civ., a fost depășit, intervenind sancțiunea decăderii în conformitate cu art.185 Cod.pr.civ..
În cauză nu s-a formulat cerere de repunere în termen în conformitate cu art.186(2) Cod.pr.civ. și nici nu s-au invocat și probat împrejurări care să determine întreruperea sau suspendarea termenului în condițiile art.184 al.3 și 4 sau art.469 Cod.pr.civ.
Față de aceste considerente, în temeiul art.480 raportat la art.185 Cod.pr.civ. se va admite excepția și se va respinge apelul ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge apelul formulat de reclamantul V. M., domiciliat în București, sector 1, Bulevardul Mărăști, nr.65-67 A31 (CLEDA), precum și cu reședința în mun. Iași, ., județul Iași împotriva sentinței civile nr. 627 din data de 09 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât P. V., domiciliat în mun. Vatra Dornei, ., județul Suceava, ca tardiv formulat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 22 IANUARIE 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
F. L. D. D. Ș. L.
G.
Red. D.D.
Jud. fond. U. C./Tehnored. Ș.L.G./Ex.5./10.02.2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 27/2015. Tribunalul SUCEAVA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 247/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
