Dizolvare persoana juridică. Decizia nr. 547/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 547/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 547/2015
Dosar nr._ Dizolvare persoană juridică
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 547
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 23 APRILIE 2015
PREȘEDINTE V. O. D.
JUDECĂTOR A. I. M.
GREFIER S. A.-M.
Pe rol, pronunțarea asupra apelului declarat de către petenta Fundația F. „F. România”, împotriva încheierii din data de 20 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._ .
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 17 aprilie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, 23 aprilie 2015..
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Suceava, înregistrată sub nr._ din 15 decembrie 2014, Fundația F. „F. ROMÂNIA”, cu sediul în municipiul Suceava, .. 11 A – Căminul «Sf. N.», jud. Suceava, reprezentată de împuternicit M. C. E., a solicitat dizolvarea voluntară a fundației urmată de lichidare, conform art. 14.1 lit „o” din statut, și numirea lichidatorului conform art. 33 din statut, a Cabinetului Individual de Insolvență „T. G. L.” cu sediul în București. Totodată a solicitat desemnarea Fundației F. cu sediul în București, .. 21, sector 2, înregistrată în Registrul special al persoanelor juridice fără scop patrimonial nr. 6 din 27.08.2014 ca fiind persoana juridică fără scop patrimonial căreia îi vor fi transmise toate bunurile mobile și imobile ale fundației, rămase în urma lichidării, în conformitate cu prevederile art. 39 alin 2 ultima teză din statut.
În motivare a arătat că Fundația F. „F. ROMÂNIA”, cu sediul în municipiul Suceava, .. 11 A – Căminul « Sf. N. », jud. Suceava, s-a înființat prin încheierea de ședință din data de 26 octombrie 1993 pronunțată în dosarul nr._/1993, a Judecătoriei Suceava, aceasta fiind înregistrată în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor aflat la grefa judecătoriei, la nr. 34/1993 Partea B Fundații, Secțiunea I.
La data de 05.12.2014 a fost întrunită Adunarea Generală Extraordinară a Consiliului de Administrare și prin Hotărârea nr. 1 emisă la această dată, în urma dezbaterii punctelor de pe ordinea de zi, s-au stabilit următoarele: - dizolvarea voluntară a fundației, urmată de lichidare; numirea ca lichidator a Cabinetului Individual de Insolvență „T. G. L.” cu sediul în București, lichidator care va efectua procedura de lichidare a fundației; - desemnarea Fundației F. cu sediul în București, .. 21, sector 2, înregistrată în Registrul special al persoanelor juridice fără scop patrimonial nr. 6 din 27.08.2014 ca fiind persoana juridică fără scop patrimonial căreia îi vor fi transmise toate bunurile mobile și imobile ale fundației, rămase în urma lichidării, în conformitate cu prevederile art. 39 alin 2 ultima teză din statut.
Cererea este necontencioasă conform art. 527 Cod procedură civilă
Prin încheierea din data de 20 ianuarie 2015, Judecătoria Suceava a respins cererea de dizolvare formulată de Fundația F. „F. ROMÂNIA”, ca neîntemeiată.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Pentru data de 05.12.2014 a fost convocată Adunarea Generală Extraordinară a fundației, pe ordinea de zi fiind pusă în discuție demararea procedurii privind dizolvarea voluntară urmată de lichidarea Fundației Filantropice „F. ROMÂNIA”, numirea ca lichidator a Cabinetului Individual de Insolvență „T. G. L.” cu sediul în București, lichidator care va efectua procedura de lichidare a fundației; - desemnarea Fundației F. cu sediul în București, .. 21, sector 2, înregistrată în Registrul special al persoanelor juridice fără scop patrimonial nr. 6 din 27.08.2014 ca fiind persoana juridică fără scop patrimonial căreia îi vor fi transmise toate bunurile mobile și imobile ale fundației, rămase în urma lichidării, în conformitate cu prevederile art. 39 alin 2 ultima teză din statut.
Din analiza tuturor înscrisurilor depuse la dosar, a rezultat că Fundația F. „F. ROMANIA” a solicitat să se dizolve voluntar, conform art. 14.1 lit. o) din statut și numirea lichidatorului conform art. 33 din statut.
Potrivit art. 54 alin. 1 din O.G. 26/2000 modificată, asociațiile și federațiile se dizolvă a) de drept; b) prin hotărârea judecătoriei; c) prin hotărârea adunării generale. Conform alin. 2 al aceluiași articol, fundațiile se dizolvă: a) de drept și b) prin hotărârea judecătoriei.
Art. 58 prevede că fundația se dizolvă de drept în cazurile prevăzute la art. 55 alin. (1) lit. a) și b), precum și în situația imposibilității constituirii consiliului director în conformitate cu statutul fundației, dacă această situație durează mai mult de un an de la data la care, potrivit statutului, consiliul director trebuia constituit.
Totodată, art. 59 al aceleiași ordonanțe prevede că dizolvarea fundației prin hotărâre judecătorească se face în condițiile art. 56, care se aplică în mod corespunzător, precum și în cazul nerespectării dispozițiilor art. 15 alin. (3) din O.G. 26/2000.
Conform art. 56 alin 1 din actul normativ menționat prevede că asociația/fundația se dizolvă, prin hotărâre judecătorească, la cererea oricărei persoane interesate: a) când scopul sau activitatea asociației a devenit ilicită sau contrară ordinii publice; b) când realizarea scopului este urmărită prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice; c) când asociația urmărește un alt scop decât cel pentru care s-a constituit; d) când asociația a devenit insolvabilă; e) în cazul prevăzut la art. 14.
În atare condiții, este evident că legea nu prevede dizolvarea voluntară, adică prin hotărârea adunării generale, decât în cazul asociațiilor și nicidecum în cazul fundațiilor.
Or, din analiza actelor depuse la dosar, Fundația F. „F. ROMÂNIA”, nu a respectat dispozițiile art. 54 alin, (2) din O.G. 26/2000 modificată, potrivit cărora fundațiile se dizolvă: de drept sau prin hotărârea judecătoriei.
În această situație, contrar dispozițiilor amintite, instanța nu ar putea să constate dizolvarea voluntară a Fundației Filantropice „F. ROMÂNIA”, prin hotărârea adunării generale nr. 1 din 05.12.2014, motiv pentru care, a respins cererea de constatare a dizolvării asociației ca neîntemeiată.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel petenta prin care a solicitat admiterea acestuia si modificarea in tot a încheierii apelate, in sensul admiterii cererii introductive, respectiv de:
- a lua act de mențiunile din Hotărârea Adunării Generale extraordinare a Consiliului de Administrație al Fundației nr. 1 din data de 05.12.2014, si de
- a dispune înscrierea mențiunilor din aceasta hotărâre in Registrul special al Asociațiilor si Fundaților aflat la grefa Judecătoriei Suceava, constând in dizolvarea voluntara a fundației si numirea lichidatorului.
În motivare a arătat că a solicitat instanței de fond sa ia act de mențiunile înscrise in Hotărârea Adunării Generale extraordinare a Consiliului de Administrație al Fundației nr. 1 din data de 05.12.2014 si, de asemenea, sa dispună înscrierea mențiunilor din aceasta hotărâre in Registrul special al Asociațiilor si Fundaților aflat la grefa Judecătoriei Suceava, referitoare la dizolvarea voluntara a fundației si numirea lichidatorului, întemeindu-și cererea pe prevederile art. 14.1 lit. o) si ale art. 33 din Statutul Fundației, precum si pe ale art. 60 alin. 2, ale art. 29 si urm., ale art. 57 si ale art. 72 din OG nr. 26/2000.
Conform precizărilor făcute de către reclamantă rezulta, in mod clar, ca, prin Hotărârea nr. 1 din data de 05.12.2014, Adunarea Generala extraordinara a Consiliului de Administrație al Fundației a hotărât dizolvarea voluntara a Fundației conform atribuțiilor care-i revin prin art. 14.1 lit. o) din Statutul Fundației.
Respectiv, potrivit art. 14.1. lit. o) din Statut Consiliul de Administrație are funcția de a decide asupra lichidarea sau dizolvării Fundației. Iar, coroborat cu prevederile art. 29 alin. 2 lit. i) din OG nr. 26/2000, potrivit cărora Consiliul asigura realizarea scopului si obiectivelor fundației, îndeplinind oricare alte atribuții prevăzute in lege sau in statut, rezulta legalitatea Hotărârii nr. 1 din data de 05.12.2014 prin care Consiliul de Administrație al Societății si-a exercitat una dintre atribuțiile sale, permise de lege, constând in a decide dizolvarea voluntara a Fundației, nefiind aplicabile in speța prevederile art. 54 alin. 2, ale art. 58 sau ale art. 59 din OG nr. 26/2000.
Mai mult decât atât, din interpretarea prevederilor art. 72 teza I din OG nr. 26/_, potrivit cărora „Dispozițiile (...) referitoare la dizolvarea și lichidarea asociațiilor și fundațiilor se aplică în mod corespunzător, și în privința dizolvării și lichidării federațiilor”, rezulta faptul ca dispozițiile referitoare la dizolvarea asociațiilor sunt aplicabile si dizolvării fundațiilor, aplicându-se in mod corespunzător si dizolvării federațiilor. In acest sens, exista o bogata jurisprudența a instanțelor judecătorești, de unde rezulta faptul ca interpretarea textului de lege sa face tocmai in acest sens, precizat mai sus.
In drept, a invocat disp. art. 14.1 lit. o), art. 33 din Statutul Fundației, art. 11, art. 29 si urm., art. 57, si art. 72 din OG nr. 26/2000.
Examinând apelul, conform art. 479 al. 1 din noul Cod de procedură civilă, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinței și a criticilor invocate, tribunalul reține următoarele:
Prin prezenta cerere, astfel cum a fost precizată (f. 47, 48, judecătorie) s-a solicitat a se lua act de hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Consiliului de Administrație al Fundației nr. 1/5.12.2014 (f. 4, judecătorie), anume dizolvarea voluntară a fundației și numirea lichidatorului.
Suntem în prezența unei fundații pentru a cărei dizolvare există dispoziții legale speciale, art. 58 și art. 59 din OG nr. 26/2000.
Art. 58 prevede că fundația se dizolvă de drept în cazurile prevăzute la art. 55 alin. (1) lit. a) și b), precum și în situația imposibilității constituirii consiliului director în conformitate cu statutul fundației, dacă această situație durează mai mult de un an de la data la care, potrivit statutului, consiliul director trebuia constituit.
Totodată, art. 59 al aceleiași ordonanțe prevede că dizolvarea fundației prin hotărâre judecătorească se face în condițiile art. 56, care se aplică în mod corespunzător, precum și în cazul nerespectării dispozițiilor art. 15 alin. (3) din O.G. 26/2000.
Conform art. 56 alin 1 din actul normativ menționat prevede că asociația/fundația se dizolvă, prin hotărâre judecătorească, la cererea oricărei persoane interesate: a) când scopul sau activitatea asociației a devenit ilicită sau contrară ordinii publice; b) când realizarea scopului este urmărită prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice; c) când asociația urmărește un alt scop decât cel pentru care s-a constituit; d) când asociația a devenit insolvabilă; e) în cazul prevăzut la art. 14.
Nu rezultă că este posibilă dizolvarea voluntară a fundației, întrucât prev. art. 54 al. 1 din OG nr. 26/2000, care prevăd la lit. c dizolvarea prin hotărârea adunării generale, privesc doar asociațiile și federațiile.
Petenta nu este asociație sau federație, ci fundație, astfel că, în mod greșit, în prezentul memoriu de apel se invocă dispozițiile legale ce privesc exclusiv asociațiile și federațiile.
Prin hotărârea Adunării Generale invocată de petentă, la punctul 1, s-a hotărât pur și simplu dizolvarea voluntară a fundației, fără nicio motivare care să se plieze pe cazurile legale de dizolvare arătate mai sus (cu privire la scopul fundației, eventuala insolvabilitate, imposibilitatea constituirii consiliului director, etc.).
Simpla manifestare de voință a Adunării Generale nu este suficientă dacă nu reflectă cazurile legale de dizolvare. Este o simetrie față de procedura de înființare a unei fundații. Aceasta nu se poate constitui prin simpla manifestare de voință, ci este condiționată de un scop, de existența unor organe de conducere, etc.
Prin precizări la prima instanță și în apel s-au invocat dispozițiile din Statutul fundației (art. 14.1 lit. o).
Prevederile din Statutul fundației nu pot înlătura dispozițiile legale arătate mai sus, general obligatorii.
Regulile generale privind persoanele juridice (din Noul Cod Civil), nu pot înlătura dispozițiile legale arătate mai sus, care au caracter prioritar, fiind speciale.
De altfel, prevederile din noul cod civil nu au fost invocate în memoriul de apel, ci doar la cuvântul la dezbateri, care nu poate depăși motivele de apel.
Prev. art. 60 al. 2, invocat în precizări, privesc transmiterea bunurilor rămase ulterior dizolvării, deci nu sunt relevante.
La fel, art. 29 și urm. se referă la organizarea și funcționarea fundației, nu la dizolvarea ei, iar art. 72 la federații, ceea ce nu este cazul.
S-au mai invocat, în aceleași precizări, prev. art. 57 din OG nr. 26/2000, aplicate corect de prima instanță.
În concluzie, în speță sunt aplicabile prev. art. 58 și art. 59 din OG nr. 26/2000, astfel că soluția primei instanțe este legală și temeinică.
În consecință, în baza art. 480 al. 1 din noul Cod de procedură civilă, tribunalul va respinge apelul, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge ca nefondat apelul declarat de către petenta Fundația F. „F. România” – prin împuternicit M. C. E. – București, .. 8, sector 2, împotriva încheierii din data de 20 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 23 aprilie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
V. O. D. A. I. M. S. A.-M.
Red. A.I.M.
Judecător fond F. M.
3 ex./06.05.2015
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 202/2015. Tribunalul SUCEAVA | Expropriere. Sentința nr. 849/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
