Servitute. Decizia nr. 854/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 854/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 854/2015
Dosar nr._ - servitute -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 854
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 11 IUNIE 2015
PREȘEDINTE: D. D.
JUDECĂTOR: F. L.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, pronunțarea asupra apelului formulat de reclamantul R. I., domiciliat în localitatea Sucevița, județul Suceava împotriva sentinței civile nr.3127 din data de 06.11.2014 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți M. E. DOINIȚA și M. L., ambii domiciliați în localitatea Sucevița, județul Suceava.
Dezbaterile asupra cauzei civile în fond au avut loc în ședința publică din data de 04 IUNIE 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru data de astăzi, 11 IUNIE 2015.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 31.07.2013, așa cum a fost reclamantul R. I. în contradictoriu cu pârâții M. E.-Doinița și M. L., a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună crearea unei servituți de trecere peste terenul proprietatea pârâților pe o lățime de 4 m și o lungime de aproximativ 30 m.
Reclamantul a motivat că este proprietarul corpului de proprietate 1198 in suprafața de 1417 mp teren înscris în Cartea Funciara_ Sucevița, categoria de folosința curți construcții, teren situat in intravilanul .. In această calitate, a solicitat Primăriei . construire și plan de urbanism pentru un imobil constând în casa si anexe gospodărești, obținând după depunerea documentațiilor legale, autorizația de construire nr.27/2007 și certificatul de urbanism nr.21/2007. Imobilul are destinația de pensiune turistică și a fost proiectat și executat în funcție de drumul de acces, la fel și anexele gospodărești și curțile existente.
Mai arată că, potrivit planurilor de situație anexate este specificat la terenul proprietatea sa drum de acces, drum ce face legătura cu . . și pe care l-a folosit nestingherit pană în anul 2011, fără ca vreo terța persoană să ridice vreo pretenție la această porțiune de teren ce are destinația precisă de drum de acces, fiind de altfel si amenajat în acest sens, așa cum va proba. Acest drum deservește de fapt mai multe proprietăți aflate în respectiva zonă a ..
În vara anului 2011, parata S. M. - care este vecina din partea vestica a proprietății sale, a închis această cale de acces pretinzând că terenul este proprietatea sa. În afara faptului că nu a mai avut liberă calea de acces la imobil, a înregistrat si o importanta pierdere financiara întrucât toți turiștii ce doreau sa se cazeze la pensiune nu puteau sa ajungă la această locație. Datorită acestui fapt și nemulțumirii potențialilor turiști a fost nevoit sa-și ridice și firma din . drumul de acces la care făcea referire.
Acest drum este vechiul drum de acces dinspre centru comunei Sucevița spre satul Voivodeasa, dar care nu a mai fost folosit decât de deținătorii de terenuri din această zonă după ce s-a făcut un nou drum betonat spre satul Voivodeasa, Jud.Suceava si care era mai practic. Acest fapt este notoriu si poate fi confirmat de toți locuitorii comunei Sucevița.
A încercat să rezolve in mod amiabil acest litigiu, fără succes însă, motiv pentru care s-a hotărât să promoveze prezenta acțiune, pentru ca prin hotărârea ce o va pronunța instanța, în urma administrării probelor în această materie, să dispună stabilirea unui drept de trecere pe terenul proprietatea paratei, la terenul proprietatea sa, conform planului de amplasament și delimitare a imobilului anexat acțiunii.
În urma măsurătorilor și a identificării cadastrale a terenului - planul de situație fiind întocmit de expert topograf O., a constatat că parte din drumul de acces este deținut de parați fără acte de proprietate, iar o parte a terenului este intabulat pe numele lui S. M., care se pare ca a transmis dreptul de proprietate pentru terenul din litigiu fiicei sale, M. L., respectiv ginerelui, M. L..
Mai arată că terenul proprietatea sa este loc înfundat și nu are o altă cale de acces la calea publică, iar după închiderea drumului de acces la imobil de către pârâți a folosit o ruta ocolitoare, prin zona numita Stadion, pe stadion si pe proprietățile mai multor cetățeni ce în prezent nu-i mai permit accesul, cerându-i să-și clarifice situația căii ce acces pe vechiul drum ce deservea terenul și pensiunea proprietatea sa.
În drept, s-au invocat prevederile art.617 Cod civil.
În întâmpinare, pârâții au solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată, iar prin cerere reconvențională au pretins obligarea reclamantului, în situația în care acțiunea acestuia va fi admisă, la plata unei despăgubiri anuale la valoarea de circulație pentru suprafața de teren pe care se va constitui servitutea, urmând ca aceasta să fie folosită și de dânșii.
Au motivat că sunt proprietarii tabulari ai parcelelor 634 în suprafață de 558 mp, 37/2 în suprafață de 5.005 mp și 44/2 în suprafață de 1.566 mp din CF nr.1048 a comunei cadastrale Sucevița. Au dobândit acest imobil de la S. M. prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 5370/21 octombrie 2002. S. M. a decedat în data de 25 octombrie 2009 (Certificat de deces nr. 17/26 octombrie 2009), ea fiind mama pârâtei M. E. Doinit., respectiv soacra pârâtului M. L..
Reclamantul R. I. a folosit în mod abuziv terenul lor ca loc de trecere către drumul public, ei nepermițându-i niciodată acest lucru.
Precizează pârâții că atât autorizarea de construire, cât și certificatul de urbanism
eliberate pe numele reclamantului datează din finul 2004 și nu din 2007 așa
cum este prevăzut în acțiune. Autorizația de construire a fost eliberată pentru construirea unei locuințe si nicidecum pentru construirea unei pensiuni turistice, prin urmare reclamantul nu ar trebui să se simtă lezat de faptul că a înregistrat o importanta pierdere financiară.
De asemenea, nu este anexat nici un plan de situație în care să se specifice calea de acces la locuință și nu există nici avizul scris al vecinilor pentru asigurarea accesului la viitoarea construcție care este cerut în certificatul de urbanism, nr. 21/27.04.2004. Există anexat la dosar doar avizul proprietarilor de teren solicitat de E.ON M., CRE Rădăuți pentru amplasarea rețelelor electrice.
Conform art. 617 C.civ. "Proprietarul fondului care este lipsit de acces la calea publică are dreptul să i să permită trecerea pe fondul vecinului său pentru exploatarea fondului propriu. Trecerea trebuie să se facă în condiții de natură să aducă o minimă stânjeniră exercitării dreptului de proprietate asupra fondului ce are acces ia calea publică; în cazul în care mai multe fonduri vecine au acces la calea publică, trecerea se va face pe fondul căruia i s-ar aduce cele mai puține prejudicii".
Prin „loc înfundat" se înțelege acel teren care este înconjurat de diferite proprietăți, fără ca titularul dreptului de proprietate asupra fondului dominant să aibă vreo alta posibilitate de ieșire la calea publica. Înțelesul noțiunii de loc înfundat cuprinde atât imobilul care se afla . imposibilitate absolută în privința accesului la calea publică cât și pe acela pentru care accesul ar reprezenta inconveniente grave sau ar fi periculos. Dimpotrivă, ori de cate ori locul are ieșire la calea publica pe un drum, care în anumite împrejurări este impracticabil, dar care poate deveni practicabil cu oarecare cheltuieli, dispozițiile art. 617 C. civ. nu se aplică. Pentru a da naștere la un drept de servitute de trecere, practica judecătorească a statuat că lipsa ieșirii la calea publică trebuie să fie străină de conduita proprietarului locului înfundat. În cazul în care înfundarea este rezultatul faptului sau neprevederii proprietarului însuși, cum ar fi împărțirea unui loc ce nu era înfundat între mai mulți proprietari, vânzarea fondului mai multor proprietari, ori edificarea unei clădiri de-a curmezișul ieșirii, din toate acestea rezultând un loc înfundat, trecerea nu ar mai putea fi cerută vecinilor fondului așa cum el se afla în starea inițială.
Inspirându-se din asemenea soluții jurisprudentionale, redactorii noului cod civil au prevăzut prin art. 618 "Dacă lipsa accesului provine din vânzare,schimb, partaj sau dintr-un alt act juridic, trecerea nu va putea fi cerută, decât celor care au dobândit partea de teren pe care se făcea anterior trecerea. Când lipsa accesului este imputabilă proprietarului care pretinde trecerea, aceasta poate fi stabilită numai cu consimțământul proprietarului fondului oare are acces la calea publică și cu plata dublului despăgubirii”". Tot astfel, nu mai este loc înfundat acel teren care se învecinează cu un altul care are acces la calea publică, iar proprietarul său a dobândit și proprietatea terenului învecinat.
Mai menționează pârâții că reclamantul și-a îngrădit propria cale de acces. B. M. a vândut teren atât reclamantului R. I., cât și fratelui său R. I.-D., conform contractului de vânzare-cumpărare nr.1498/21.04.2008.
Prin imobilul dobândit cu nr. 1328, compus din pf 1 teren fanat, în suprafață de 803 mp, înscris în CF 1809 a comunei cadastrale Sucevița, R. I.-D. a reușit să blocheze ieșirea la drumul public a fratelui său R. I..
Concluzionând, imobilul aservit nu este loc înfundat, calea de acces este anevoioasă din culpa reclamantului, însă nu este imposibil de folosit, iar în situația constituirii unei servituți, primordial se ține seama și de interesul celui care urmează a suporta servitutea, în speță pârâții, care nu pot fi obligați la constituirea unei servituți în favoarea fondului aservit al reclamantului, când acesta are o cale de acces mult mai bună.
În consecință, solicită ca instanța de judecata să rețină că instituirea unei servituți de trecere este neîntemeiată.
Pârâții au mai solicitat ca în situația în care va fi admisă cererea principală, să fie despăgubiți anual la valoarea de circulație pentru suprafața pe care se va constitui servitute de trecere cu precizarea că această cale de acces să poată fi folosită și de proprietarul fondului aservit.
Servitutea legală de trecere nu este gratuită, legea obligându-l pe proprietarul fondului dominant sa-l despăgubească pe proprietarul fondului aservit. Despăgubirea va trebui să acopere echivalentul lipsei de folosința a terenului de către proprietarul fondului aservit, la prețul de circulație, ținând seama și de faptul daca titularul fondului dominant va folosi exclusiv terenul respectiv sau drumul este folosit si de proprietarul fondului aservit.
Pârâții au invocat excepția lipsei de interes a acțiunii principale, ca urmare a încuviințării executării silite asupra imobilului pentru care se cere constituirea servituții.
În întâmpinare la cererea reconvențională, reclamantul a arătat că este de acord să plătească despăgubiri pârâților reconvenționali, însă într-un cuantum rezonabil.
În vederea soluționării cauzei, s-au administrat probele cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei M. E. Doinița, cercetare locală, martori și expertiză tehnică judiciară.
Prin sentința civilă nr. 3127 din data de 06.11.2014 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._ , s-a Respinge acțiunea civilă, ca nefondată, formulată de reclamantul R. I., domiciliat în . și pe pârâții M. E.-Doinița și M. L., ambii domiciliați în ..
Respinge cererea reconvențională, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond analizând materialul probator, a constatat următoarele:
Reclamantul este proprietarul parcelei virane nr.1198, în suprafață de 1417 m.p., înscrisă în C.F._ (CF vechi 754) Sucevița, conform extraselor depuse.
Pe . obținut autorizația de construire nr.27/10.08.2004 eliberată de Primăria comunei Sucevița, pentru edificarea unei locuințe ( în CF nr.754 cu imobilul cu nr. cadastral 1198, cu casa C1, a fost înscris dreptul de proprietate asupra terenului pentru reclamant, iar pentru construcție, în devălmășie cu R. M., soția acestuia).
În certificatul de urbanism nr.21/22.04.2004 eliberat de Primăria comunei Sucevița, s-a stabilit obligativitatea obținerii acordului scris al vecinilor pentru asigurarea accesului la viitoarea construcție, deci la data începerii construcției terenul nu avea acces la drumul public, însă în documentația care a stat la baza emiterii autorizației nu se regăsește acordul pentru acces, și nici cel pentru schimbarea destinației imobilului din locuință în pensiune turistică, așa cum se menționează în adresele nr.3024/1.09.2014și 4787/21.10.2014 ale Primăriei comunei Sucevița.
Pârâții sunt proprietarii pv. 634, pf 37/2 și p.f. 44/2 înscrise în CF nr.1408 Sucevița, în baza contractului de vânzare-cumpărare cu rezerva uzufructului viager și obligație de întreținere autentificat sub nr.5370/21.10.2002 de notar B. C., încheiat cu S. M. (decedată la data de 25.10.2009).
Cu prilejul cercetării locale din data de 17.02.2014, s-a constatat că imobilul proprietatea reclamantului (construcție cu destinație de pensiune turistică și terenul aferent) este lipsit de acces la calea publică.
Din interogatoriul pârâtei M. E. Doinița, coroborat cu declarația martorului Ș. E., rezultă că reclamantul, cumpărând un teren care nu avea acces la drumul public și neobținând permisiune de trecere de la S. M., autoarea pârâților, a folosit o altă cale de acces, anume pe un teren limitrof cu al său, aparținând lui B. M., așa cum a susținut și R. M., soția reclamantului și coproprietara construcției, cu prilejul cercetării locale. Reclamantul, însă, nu a depus diligențele necesare pentru a păstra respectiva cale, anume încheierea unui act juridic care să-i confere dreptul de trecere, așa încât asupra terenului a obținut dreptul de proprietate, în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu B. M. și autentificat sub nr.1498/21.04.2008 de notar Sehlanec A., o rudă apropiată, R. I. D., care a construit pe acel teren o gospodărie și i-a permis accesul până în urmă cu aproximativ 1 an, când au apărut neînțelegeri.
Posesia imobilului pentru care se solicită drept de trecere este exercitată, cu încuviințarea reclamantului, de alte persoane, cu care este rudă/afin, în prezent fiind încuviințată executarea silită imobiliară, însă cât timp la data soluționării prezentei cauze reclamantul este titularul dreptului de proprietate asupra fondului dominant are și interes în promovarea acțiunii, urmărind asigurarea utilității fondului său, prin urmare excepția lipsei de interes invocată de pârâți nu este dată.
Pe fondul cauzei, cum reclamantul a cumpărat un loc și a construit pe el cunoscând că este înfundat, fără a obține acordul proprietarilor vecini pentru acces la calea publică, obligatoriu în procedura de eliberare a autorizației de construire, de vreme ce înfundarea locului reclamantului, așa cum a fost identificat în raportul de expertiză întocmit de expertul judiciar I. D. C., este rezultatul faptei acestuia, constând în aceea că, din neglijență, nu și-a conservat calea de acces amenajată la data dobândirii proprietății imobilului, în condițiile în care a cunoscut opunerea autoarei pârâților și apoi a acestora la trecerea pe terenul lor, opunere manifestată și în cadrul procedurii de față, instanța constată că acțiunea promovată potrivit art.616 Cod civil din anul 1864 rap. la art.59 din Legea nr.71/2011 este nefondată, urmând a fi respinsă, pe cale de consecință, și cererea reconvențională.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a promovat apel reclamantul R. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele motive:
Apelantul a arătat că, în fapt, este nemulțumit de sentința instanței de fond întrucât, deturnând judecata de la chestiunile esențiale pentru dezlegarea pricinii, aceasta a ignorant dispozițiile legale în materia servituții de trecere, s-a preocupat de chestiune ce excede cadrului procesual si deși a administrat probe serioase, suficiente (pe lângă altele fără nicio valoare probatorie) în ideea de a se documenta cu privire la situația terenului din litigiu, le-a interpretat in mod vădit eronat si cu rea credința.
În concret, instanța de fond prelungind în mod inutil momentul pronunțării sentinței, in condițiile in care era presat de o anume urgenta prin lipsa căii de acces, a emis mai multe adrese in dosar către Primăria . Credit Eurpo Bank SA, cu intenția de a-i fi furnizate date pe care le-a apreciat ca fără interes pentru soluționarea cauzei.
Pe de altă parte, a adus în discuție un lucru irelevant pentru soluționarea cauzei, anume obținerea acordului scris al vecinilor pentru a asigura accesul la viitoarea construcție, în condițiile in care avea deja acces la terenul proprietatea sa pe terenul pentru care a solicitat calea de acces fiind cu mult timp în urmă deținut de către el, față de momentul la care pârâții sau autorul lor s-au intabulat in C Funciara cu parte a căii de acces.
A mai solicitat a se observa că prin sentința civilă nr.356 din 5 febr 2003 a Judecătoriei Radauti, prin care a dovedit o posesie a terenului de peste 30 ani în nume de proprietar, împrejurare in care cererea de constatare a dreptului de proprietate i-a fost admisa, unul din înscrisurile depuse la acea data in dosar fiind planul de amplasament si delimitare a corpului
de proprietate întocmit de topograf Martincu P., plan de situație ce a stat la
baza întabulării terenului in CF potrivit dispozitivului aceleiași sentințe judecătorești. Potrivit planurilor de situație anexate este specificat in terenul proprietatea sa drumul de acces, drum ce face legătura cu . . si pe care l-a folosit nestingherit până în anul 2011, fara ca vreo terța persoana sa ridice vreo pretenție la aceasta porțiune de teren ce are destinația precisa de drum de acces, fiind de altfel si amenajată în acest sens, așa cum a probat si cum instanța a verificat .
Acest drum deservește de fapt mai multe proprietăți aflate in respectiva zona a .. Terenul in litigiu, având destinația de drum accces la terenul
proprietatea sa a fost folosita nestingherit de către el si de alte persoane care dețin proprietăți în zona, evident ca nu in mod abuziv, așa cum sa arătat in întâmpinarea paraților.
Acest drum de acces este vechiul drum de acces dinspre centru . Voivodeasa dar care nu a mai fost folosit decat de deținătorii de terenuri din aceasta zona dupa ce s-a făcut un nou drum betonat spre satul Voivodeasa, jud. Suceava, drum ce era mai practic. Acest fapt este notoriu si poate fi confirmat de toti locuitorii . la primar si pana la cei mai în vârsta din . preferențial pe acest drum, el insa nu are acest drept în concepția pârâților, din motive doar de ei
cunoscute.
Aceștia recunosc in mod tacit ca terenul pe care doresc să-i fie permisa trecerea este folosit ca drum si de către ei, condiții in care au formulat cererea reconventionala cu care el a fost de acord, opoziția apărând doar la cuantumul despăgubirilor pretinse .
Contrar acestor apărară, instanța de fond a concluzionat în mod ironic ca la data începerii construcției nu avea accces la drumul public întrucât in documentația care a stat la baza emiterii autorizației de construcție nu se regăsește acordul pentru acces, ori acest raționament este lipsit de logică, deține autorizație legala de construcție, clar că nu a trecut pe acest drum, fapt de altfel necontestat nici chiar de parați, asa cum a arătat. O alta chestiune lipsita de interes si pentru care instanța a arătat o deosebita preocupare a fost aceea a acordului pentru schimbarea imobilului din locuința in pensiune turistica, insa așa cum s-a aparat ,considerând ca problema destinației imobilului proprietatea sa, locuința sau pensiune, nu este de interes pentru soluționarea litigiului, cunoscându-se obiectul cererii de chemare in judecată.
Din punctul său de vedere, instanța a fost preocupata de chestiuni ce exced cadrului procesual, omițând adevăratele probe din dosar si interpretând in mod subiectiv fondul cauzei si aceste probe, astfel ca soluția finala este mai degrabă a proiecție teoretica a lor decât o soluție legala si temeinică.
Daca si el insa as fi in situația de a pune problema in mod teoretic, ca proprietar al corpului de proprietate 1198 in suprafața de 1417 mp teren înscris in Cartea Funciara_ Sucevița, jud. Suceava, fără ca pe acest teren sa existe vreodată o construcție, atunci are sau nu dreptul de a solicita, in baza disp.617 Cod Civil cale de acces la drumul public, in condițiile în care locul este înfundat așa cum s-a dovedit. Practica judiciara a condiționat vreodată admiterea acțiunii de existenta sau inexistenta vreunei construcții pe fondul ce este lipsit de acces la calea .publică sau instanța trebuia să analizeze în mod prioritar îndeplinirea condițiilor prev. de art.617 CCivil, cu toate ca a avut toate răspunsurile la aceasta chestiune de vreme ce a făcut si cercetarea locală, concluzionând cu privire la caracteristica fondurilor din litigiu iar expertul desemnat a răspuns la toate obiectivele de interes pentru soluționarea litigiului, răspunsuri care în final n-au avut nicio relevanta pentru judecătorul fondului.
Terenul proprietatea sa este loc înfundat si nu are o alta cale de acces la calea publica iar dupa închiderea drumului de acces la imobil de către pârâți a folosit o ruta ocolitoare, prin zona numita Stadion, pe stadion si pe proprietățile mai multor cetățeni ce in prezent nu-i mai permit accesul cerându-i să-și clarifice situația căii de acces pe vechiul drum ce deservea terenul si imobilul proprietatea sa. Legat de acesta situație, instanța de fond are o interpretare st o sugestie originala, anume ca ar fi trebuit sa depun diligente necesare pentru a păstra respectiva cale, prin încheierea unui act juridic, fapt pe care l-a apreciat imposibil si neserios, data fiind lungimea caii de acces si multitudinea proprietarilor de terenuri.
Finalul sentinței apelate este însă unul apoteotic, întrucât instanța își motivează soluția, făcând referire la fondul cauzei, printr-o fraza ce este plina de contradicții si neadevăruri, fraza pe care a comentat-o în detaliu:
Reclamantul a cumpărat un loc si a construit pe el cunoscând ca este înfundat -fals - a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului prin sentință judecătorească și a avut acces la acest teren dintotdeauna, Drumul de acces este vechiul drum de acces dinspre centru . Voivodeasa ,dar care nu a mai fost folosit decât de deținătorii de terenuri din aceasta zona după ce s-a făcut un nou drum betonat spre satul Voivodeasa, jud.Suceava În mod inexplicabil, parații si autorii lor si-au intabulat in anul 2012 in CF parte: a acestui drum iar din anul 2011 îi blochează accesul la terenul proprietatea sa.
Nu a obținut acordul proprietarilor vecini pentru acces la calea publică, obligatoriu in procedura de eliberarea a autorizației de construire fiind într-o acțiune de servitute de trecere, instanța nu analizează legalitatea emiterii autorizației de construcție ci caracteristicile fondurilor puse în discuție, aservit și fondului dominant. Crearea căii de acces, în condițiile îndeplinirii prev.art.617 Cod Civil este independenta de existenta sau inexistentț vreunei construcții de fondul dominant.
Înfundarea locului reclamantului așa cum a fost identificat este rezultatul faptei acestuia, constând în aceea ca, din neglijenta, nu si-a conservat calea de acces amenajata la data dobândirii proprietății imobilului, in condițiile in care a cunoscut opunerea autoarei pârâților si a apoi a acestora la trecerea pe terenul proprietatea lor - fals si lipsit de logica
Nu exista nicio proba care sa susțină acesta constatare clin perspectiva acțiunii im servitute, răspunsul fiind de altfel dat si de expertul desemnat in cauza, anume ca proprietatea mea nu a devenit loc înfundat printr-o acțiune proprie.
Daca insa instanța de fond, a apreciat că locul a devenit înfundat datorita neglijentei sale, aplicându-i si o sancțiune prin respingerea acțiunii, atunci consideră ca trebuie rescrise tratatele de drept in materie. Acceptând totuși această ipoteza a arătat ca la data dobândirii proprietății imobilului el circula exact pe aceeași cale de acces pe care a dorit ca instanța să o instituie in mod legal drept cale de acces si nu pe alta. Despre care cale de acces vorbește instanța si care este modalitatea de a o conserva, în raport de opoziția pârâților de a circula pe acest drum.
În drept, a invocat disp.art.461 al 1, 476 al 1 si următoarele, art. 480 (2) CPCivilă, solicitând admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate ca urmare a rejudecării cererii de chemare in judecată, respectiv admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Intimații pârâți M. L. și M. E.-Doinița, au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat, și menținerea soluției instanței de fond, pe care a apreciat-o ca fiind legală și temeinică.
Apreciază că motivele de apel sunt tendențios formulate întrucât reclamantul nu face altceva decât să critice modul în care instanța de fond a înțeles să interpreteze probatoriul administrat fără a preciza care dispoziții legale apreciază că au fost încălcate în cauză.
Faptul că s-au efectuat mai multe adrese către Primăria comunei Sucevița sau către Credit EuroBank S.A. se justifică prin aceea că era investită cu soluționarea unei excepții - respectiv cea a lipsei de interes, în condițiile în care la data formulării acțiunii era încuviințată executarea silită imobiliară.
Cum să fie irelevant pentru soluționarea cauzei obținerea acordului scris al vecinilor pentru asigurarea accesului la viitoarea construcție?
Rolul acestor dispoziții legale (care impun obligativitatea obținerii acordului) este acela de a crea relații de bună vecinătate. Nu poți forța proprietarii terenurilor vecine să-ți permită trecerea peste proprietatea lor. Este primul lucru care trebuia avut în vedere de reclamant în momentul în care a hotărât să construiască.
Dacă pârâții au permis trecerea (în anumite perioade ale anului) proprietarilor care aveau terenuri agricole în zonă, pentru a le putea exploata, nu e normal să abuzezi de buna lor credință.
Reclamantul-apelant omite să amintească că, în momentul pronunțării sentinței civile în baza căreia a devenit proprietar pe . deja intabulată pe . solicită accesul (intabularea fiind făcută din anul 2002).
Acesta știa foarte bine cui aparține „drumul" fiindcă discuții au fost între părți. Calea de acces a fost închisă cu poartă în momentul în care transformând imobilul în pensiune reclamantul și clienții acestuia au abuzat de permisivitatea pârâților.
Din punctul lor de vedere instanța de fond, constatând caracterul de loc înfundat al fondului reclamantului în mod corect a analizat dacă în momentul edificării imobilului situația era aceeași - concluzionând că „reclamantul a cumpărat un loc și a construit pe el cunoscând că este înfundat, fără a obține acordul proprietarilor vecini" ; dacă înfundarea locului reclamantului îi este imputabil.
Neglijența în conservarea căii de acces folosită, respectiv cea care aparținea numitei B. M. și care ulterior a fost vândută lui R. I.-D., îi este imputabilă.
Pentru a da naștere la un drept de servitute de trecere practică judecătorească a statuat că lipsa ieșirii la calea publică, trebuie să fie străină de conduita proprietarului locului înfundat. în cazul în care înfundarea este rezultatul faptului sau neprevederii proprietarului însuși, cum ar fi împărțirea unui loc ce nu era înfundat între mai mulți proprietari, vânzarea fondului mai multor proprietari ori edificarea unei clădiri de-a lungul ieșirii, din toate acestea rezultând un loc înfundat, trecerea nu ar mai putea fi cerută vecinilor fondului așa cum el se afla în starea inițială.
Practic B. M. a vândut teren atât reclamantului cât și fratelui său R. I.-D. conform contractului de vânzare-cumpărare cu nr. 1498/21.04.2008.
Suprafața întreagă avea acces la drumul public.
În momentul formării parcelelor trebuia menținut un drum de acces. Faptul că R. I. - D. a construit blocând această cale, nu-i dă voie reclamantului să solicite instanței obligarea pârâților de a-i permite accesul pe terenul proprietatea lor.
În consecință, au solicitat obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
Verificând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, tribunalul reține următoarele:
Astfel, conform raportului și suplimentului de expertiză coroborat și cu procesul verbal de cercetare la fața locului, suprafața de 1.417 mp teren pe care se află imobilul cu destinația de pensiune turistică identică cu . nr._ Sucevița, este proprietatea apelantului, și are calitatea de loc înfundat, fără cale de acces la drumul public.
Conform certificatului de urbanism nr.21/26.04.2004, pentru eliberarea autorizației de construire a fost nevoie de o declarație din partea vecinilor pentru asigurarea accesului la calea publică, declarație care nu există la dosarul cauzei, imobilul fiind edificat în lipsa acesteia dar în baza autorizației.
Probatoriu administrat a demonstrat că apelantul a folosit ca și cale de acces . intimatei M. E. care este de altfel cea mai ușoară și mai puțin împovărătoare cale către drumul public atât pentru proprietarul fondului aservit cât și pentru proprietarul fondului dominant.
Instanța de fond a constatat că apelantul a cumpărat un loc și a edificat o construcție cunoscând că este loc înfundat și nici nu și-a conservat calea de acces amenajată la data dobândirii proprietății imobilului, însă având în vedere
pretențiile din cererea reconvențională conform cărora în caz de stabilire a acestei servituți acesta să fie obligat la plata unei despăgubiri anuale la valoarea de circulație pentru suprafața de teren ce va fi folosită în acest scop, și față de imposibilitatea folosirii imobilului urmare a lipsei unei căi de acces la calea publică, tribunalul reținând ca unică variantă folosirea căii de acces peste . apreciază că pretențiile apelantului sunt întemeiate dispozițiile art.616 VCC fiind aplicabile în speță.
Potrivit aceluiași raport de expertiză, drumul de acces se identifică cu o parte din parcelei 37/2 și are suprafața de 97 mp, redată între literele ABCD în anexa nr.3 diferența de teren fiind deținută de intimată în afara actelor de proprietate, respectiv 183 mp.
În suplimentul la raportul de expertiză se menționează că . acces apelantul în momentul deplasării în teren avea o lungime de 140 m, însă pe aceasta era edificată o construcție, situație redată în anexa nr.2 (fila 142), fiind imposibil de folosit ca și cale de acces, imobilul acestuia fiind în prezent loc înfundat.
În ceea ce privește cererea reconvențională (fila 49), intimații au solicitat obligarea reclamantului la despăgubiri anuale stabilite la valoarea de circulație pentru suprafața folosită ca și servitute de trecere, în sumă de 4500 lei, conform precizărilor de la fila 90 dosar.
Prin raportul de expertiză întocmit în cauză, la punctul nr. 8 s-a stabilit o valoare anuală de 30 euro pentru suprafața de 97 mp aferentă servituții de trecere stabilită pe . supliment menționându-se că această valoare a fost calculată în funcție de valoarea de piață a imobilelor, valoarea de închiriere/arendare și în raport de modul de folosință a terenului și recolta ce ar putea fi valorificată, cu mențiunea că pentru închirierea de terenuri agricole fermierii dau 6,5 kg de produse pe an/ha (fila 193).
Deși intimații au solicitat efectuarea unei noi expertize motivat de faptul că expertul nu a răspuns clar la obiective și obiecțiuni, tribunalul constată că această solicitare nu a fost argumentată în concret, nefăcându-se referire în mod clar și la suma stabilită prin expertiză cu titlu de despăgubiri, iar prin concluzii (fila 171) s-a solicitat stabilirea unui prejudiciu echitabil, fără a se menționa vreo sumă.
Așa fiind și în condițiile în care în cauză nu s-a declarat apel incident de către pârâți, situație în care se putea eventual completa probatoriu, tribunalul, reținând necesitatea stabilirii unei servituți de trecere, în temeiul art.616 VCC va stabili despăgubirile la suma de 30 euro anual pentru prejudiciile ce s-ar putea ocaziona intimaților, astfel cum a fost menționată în raportul de expertiză întocmit de expert I. D..
Față de toate aceste considerente, tribunalul în temeiul prevederilor art.480 NCPC va admite apelul declarat de reclamant, în sensul admiterii acțiunii și a cererii reconvenționale formulate de pârâți, cheltuielile de judecată urmând a fi compensate în conformitate cu dispozițiile art.453 alin.2 NCPC.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Admite apelul formulat de reclamantul R. I., domiciliat în localitatea Sucevița, județul Suceava împotriva sentinței civile nr.3127 din data de 06.11.2014 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți M. E. DOINIȚA și M. L., ambii domiciliați în localitatea Sucevița, județul Suceava.
Schimbă în tot sentința civilă nr.3127/2014 a Judecătoriei Rădăuți.
Admite acțiunea.
Stabilește în favoarea reclamantului pârât un drept de servitute de trecere peste terenul proprietatea pârâților reclamanți și suprafața de 97 m.p. parte din . în anexa 3 la raportul de expertiză I. D. C. prin literele ABCD (fila 128 dosar fond).
Admite cererea reconvențională.
Obligă reclamantul pârât să plătească pârâților reclamanți suma de 60 Euro anual cu titlul de despăgubiri.
Compensează cheltuielile de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 IUNIE 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
D. D. F. L. Ș. L. G.
Red. D.D..
Jud. fond. P. G.
Tehnored. Ș.L.G.
Ex.5./08.07.2015.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1155/2015. Tribunalul SUCEAVA | Cerere de ajutor public judiciar. Decizia nr. 856/2015.... → |
|---|
