Obligaţie de a face. Decizia nr. 377/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 377/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 19-06-2015 în dosarul nr. 377/2015
Dosar nr._ obligația de a face
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 377/2015
Ședința publică de la 19 Iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L. A.
Judecător V. O. D.
Judecător A. I. M.
Grefier L. A.
Pe rol judecarea recursurilor declarate de către recurentul reclamant S. V. - R.. AV. G. E. ȘI AV. G. V.-Fălticeni, ., jud Suceava și recurenta pârâtă R. N.-Fălticeni, ..3, . împotriva sentinței civile nr.749/19.03.2015 a Judecătoriei Fălticeni pronunțată în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. G. V. pentru recurentul reclamant și av. A. E. pentru recurenta pârâtă, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care av. A. E. înmânează instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 43 de lei pe care instanța o anulează constatând recursul pârâtei legal timbrat.
Nemaifiind alte chestiuni prealabile de discutat, cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. G. V. solicită admiterea recursului promovat de reclamant arătând că hotărârea primei instanțe este nelegală fiind incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, instanța de fond neacordând onorariul de avocat. Acesta arată că a fost înaintată la dosar chitanța reprezentând onorariul avocațial odată cu concluziile scrise și față de dispozițiile art.274 Cod procedură civilă reclamantul a făcut și face dovada cheltuielilor de judecată avansate.
Av. A. E. solicită admiterea recursului pârâtei și reținerea spre rejudecare sau trimiterea spre rejudecarea Judecătoriei Fălticeni arătând că în raportul de expertiză nu au fost lămurite toate împrejurările. Expertul a stabilit că S. V. deține 74 mp însă reclamantul ar deține și suprafața de 333 mp pe care nu-i justifică. Expertul arată că R. N. deține cu 86 mp mai puțin teren decât i-a fost atribuit prin sentința de partaj, și anume de 126 mp. Din probe s-a reținut că ambele părți au ridicat construcțiile pe terenul părinților înainte de a se face partajul. Există un excedent în terenul reclamantului iar pârâta reclamantă are teren în minus. Expertul nu poate să spună cu claritate unde este acest excedent. Astfel, se impune admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea spre rejudecare instanței de fond care nu a motivat hotărârea ceea ce echivalează cu o necercetare a fondului.
Întrebată fiind av A. E. arată că față de data ridicării construcțiilor se aplică dispozițiile vechiului Cod Civil.
Cu privire la recursul reclamantului, av. A. E. arată că într-adevăr nu exista chitanță în original la data pronunțării sentinței.
Av. G. V. înmânează instanței chitanța în original și solicită respingerea recursului pârâtei cu obligarea acesteia și la plata cheltuielilor de judecată din recurs arătând că expertul a concluzionat că pârâta ocupă 35 mp ai reclamantului, teren pe care sunt ridicate construcțiile fără autorizație de construcție. De asemenea solicită respingerea cererii reconvenționale ca nefondată, temeiul egal, și anume art.693 din Noul Cod Civil, nu este aplicabil în cauză având în vedere că la 19.11.2009 s-a pronunțat sentința civilă de partaj. Mai mult, reclamantul nu putea să se opună ridicării construcțiilor dat fiind faptul că încă nu era proprietarul terenului, nefiind făcut partajul.
Av. A. E. arată că suprafața de 125 mp au fost primiți de pârâtă de la Ț. E. care nu putea să-i atribuie lui R. N. teren în extravilan. Este vorba de 74 mp deficit pe care îi ocupă reclamantul S. V.. Totodată solicită obligarea recurentului reclamant la plata cheltuielilor de judecată conform chitanței pe care o înmânează instanței.
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni si înregistrată la data de 14.01.2013 sub nr._, reclamantul S. V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta R. N., ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la ridicarea construcțiilor beci/magazie, edificate fără drept pe terenul proprietatea sa, situat în ., Fălticeni, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr. 2312/19.11.2009 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Fălticeni s-a admis acțiunea civilă având ca obiect partaj judiciar formulată de el în contradictoriu cu pârâta R. N. si ceilalți moștenitori, s-a luat act de tranzacția părților si s-a atribuit în lotul lor imobilele ce au aparținut defuncților autori S. V., decedat în 1987 si S. A., decedată în anul 1986.
Astfel, în lotul reclamantului s-a atribuit casa plus anexele gospodărești situate în Fălticeni, . precum si suprafața de totală de 2.775 mp. teren arabil ( parte din . mp. învecinată cu . P., P. C. si G. G.. I s-a atribuit totodată suprafața de 400 mp. teren curti-construcții intravilan situată în .: moștenitorii lui P., P. C., . G..
A mai arătat că pârâta G. N. a primit suprafața de 2.225 mp. teren arabil (parte din suprafata de 5.000 mp. – intravilan) situată la locul .: moștenitorii lui P., P. C., . G..
In 2005 pârâta a construit pe terenul proprietatea reclamantului un beci și o magazie de depozitare produse agricole, construcții pe care el le-a tolerat până la ieșirea din indiviziune si atribuirea în lotul fiecăruia a terenurilor ce au aparținut părinților acestora ( sentința civilă nr. 2312/2009).
Având în vedere că, după atribuirea terenului în lotul său, pârâta nu a înțeles să –și ridice de bună voe construcțiile magazie /beci situate pe terenul acestuia, reclamantul solicită instanței obligarea pârâtei la ridicarea construcțiilor si amplasarea lor pe terenul proprietatea ei.
A estimat valoarea construcțiilor la suma de 600 ei.
In drept si-a întemeiat cererea pe disp. art. 494 al. 2 Cod civil, art. 480 Cod civil.
In dovedire a solicitat încuviințarea probei cu: înscrisuri, martori, cercetarea locală, etc.
A anexat la dosar înscrisuri: sentinta civilă nr. 2312/2009, certificat de moștenitor nr. 1048/1987, plan de situație (f.6-12).
Pârâta a depus întâmpinare si cerere reconvențională (f.26-29) prin care solicită suspendarea în temeiul art. 244 alin. 2 Cod pr. civilă, apoi respingerea acțiunii formulate ca inadmisibilă si neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
Referitor la primul capăt de cerere privind revendicarea imobiliara pentru cei 125 mp a făcut următoarele precizări:
Astfel prin cererea reclamantului, disjunsa din dosarul nr._ având ca obiect "servitute de trecere" acesta solicită să i se elibereze terenul ocupat de construcții, urmând ca ea, pârâta în prezenta cauză sa beneficieze de cei 125 mp suprafața specificată în schița de la fila 39 din dosarul de partaj.
A considerat că nu este posibil ca reclamantul pe de o parte sa aibă o pretenție asupra sa iar pe de alta parte sa recunoască ca de fapt i se cuvin cei 125 mp pe care-i revendică în prezenta acțiune.
De altfel prin cererea reclamantului la punctul 3 a precizat faptul că nu este adevărat că în dosarul de partaj i s-au atribuit paratei Rindasu N. 2.225 mp în două trupuri ci în continuare cum reiese din schița de partaj.
Ținând cont de susținerile reclamantului, asa cum este si real, suprafața ce i se cuvine ei este reprezentată de 125 mp suprafața cuprinsă dintr-o cărare de aproximativ 40 cm din . la terenul proprietatea sa conform titlului de proprietate emis pe numele soțului acesteia Rindașu C. face un trup comun, iar ea, Rindasu N. exercită servitutea de trecere de ani de zile.
Această recunoaștere a reclamantului asupra dreptului de proprietate ai celor 125 mp este datorată si de faptul că la partaj ei frații (mai ales Taranu E. care avea cota din casa si cei 400 mp curți construcții conform certificatului de moștenitor 1048/1987) s-au înțeles să-i revină 125 mp din cei 400 mp curți construcții însă acest aspect nu s-a respectat.
Reclamantul nu precizează care este suprafața ce o revendică, cei 125 mp pe care a recunoscut că îi revin ei conform contractului de partaj sau alți 125 mp.
A solicitat a i se pune în vedere reclamantului sa facă precizări la acțiune în acest sens.
In ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere privind ridicare construcții, pârâta solicită respingerea acestuia pentru următoarele considerente:
Sub un prim aspect pe rolul Judecătoriei Fălticeni se află dosarul nr._ având ca obiect servitute de trecere de 2,5 m în favoarea fondului său aflat în imediata vecinătate cu paratul în schimbul unei despăgubiri corespunzătoare.
Or, în situația în care s-ar admite cererea acesteia ar mai rămâne doar 1,25 cm din construcția "magazie" pe terenul reclamantului.
Mai mult de atât la punctul 3 din cererea disjunsă reclamantul R. S. susține că „beciul si magazia au fost construite în anul 2005, pe terenul lui cu acordul său, atunci fiind în relații bune...”
Referitor la aceste susțineri, în anul 2005 succesiunea după autorul părtilor G. (S.) V.V. nu era dezbătută, iar întreaga masa succesorală era in indiviziune.
D. urmare reclamanții au fost de acord cu refacerea magaziei, chiar i-au ajutat.
Magazia a fost construită prima dată în anul 1986-1987 când părinții lor trăiau, iar datorită faptului că zona unde deținea pământ a fost preluată de CAP si a fost făcută livada au fost obligați să construiască pe terenul părinților o magazie pentru depozitarea uneltelor. La acel moment nu s-au făcut actele pentru eliberare autorizație de construire, iar ulterior în anul 2005 nu s-a putut emite autorizație de construire întrucât nu era dezbătută succesiunea la acea dată. In anul 2005 a dărâmat magazia veche, iar cu ajutorul reclamantului a construit una noua cu temelie, pereți din lemn si acoperiș din tablă. Dedesubt a făcut un beci pentru a-și depozita produsele si conservele pentru iarnă.
Faptul că din 1986 a stăpânit aceasta magazie, mai bine de 26 de ani existând înțelegere - operează prezumția de bună-credință.
Posesia presupune stăpânirea bunului în materialitatea sa. Simpla întrunire a atributelor prin care se exteriorizează dreptul de proprietate nu este suficientă pentru definirea acestuia, ci trebuie precizata poziția specifică a celui căruia îi aparține sau a celui care exercită aceste atribute.
Având în vedere aspectele susținute de reclamant se poate observa cu ușurință faptul că se contrazic în afirmații căutând cu rea-credință să nu recunoască situația reală.
Pe cale de cerere reconvențională,pârâta a solicitat în baza art. 693 noul cod civil constituirea unui drept de superficie de 99 ani asupra terenului ce este ocupat de construcția "magazie" în suprafață de 7,5 mp.
Conform prevederilor legale în materie dreptul de superficie se dobândește chiar dacă clădirile s-au edificat pe teren fără autorizație, doar cu acordul titularului dreptului de proprietate, sens în care incidența legii 50/91 este lipsită de relevanță, din moment ce recunoașterea acestui dezmembrământ al dreptului de proprietate nu este condiționat de existenta unei autorizări a construcțiilor.
Susține că în situația de față există în mod evident convenția verbală, recunoscută chiar si de reclamanți prin care aceștia au fost de acord cu edificarea construcției.
Pârâta solicită admiterea cererii de superficie în suprafață de 7,5 m, urmând ca instanța să stabilească în sarcina sa suma cu titlu de chirie reprezentând suprafața ocupată de construcția " magazie".
In drept a invocat disp. art. 115- 119 C., art. 555-561 NCC, 567-601 NCC.
In dovedirea acțiunii a solicitat:proba testimoniala cu martori, înscrisuri, interogatoriul pârtilor.
Prin încheierea din 10.04.2013 instanța a admis cererea de suspendare a judecării cauzei conform disp. art. 244 al. 1 pct.1 Cod pr. civilă, cauza fiind repusă pe rol, din oficiu, la data de 09.09.2014, întrucât până la această dată cauza înregistrată sub nr._ având ca obiect revendicare imobiliară, disjunsă din dosarul nr._ privind stabilirea dreptului de servitute, nu era încă soluționată. Considerând că pentru soluționarea prezentei cauze este necesară administrarea probei cu o expertiză topografică, instanța a dispus din oficiu administrarea acesteia dispoziție cu care părțile au fost de acord.
Prin sentința civilă nr.749/19.03.2015 a Judecătoriei Fălticeni, prima instanță a admis cererea formulată de reclamantul-pârât S. V. – cu domiciliul în mun. Fălticeni, ., jud. Suceava în contradictoriu cu pârâta-reclamantă R. N. – cu domiciliul în mun. Fălticeni, ..3, ., jud. Suceava.
A obligat pârâta-reclamantă să-și ridice construcția C 3 reprezentată de o magazie cu beci în suprafață de 20 mp. edificată pe terenul proprietatea reclamantului-pârât în suprafață de 35 mp, așa cum a fost identificată în anexa 2 a raportului de expertiză.
A respins ca nefondată cererea reconvențională privind stabilirea unui drept de superficie.
A obligat pârâta-reclamantă să plătească reclamantului-pârât suma de 989,30 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin titlul de proprietate nr. 563/1994 s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea succesorilor defunctului G. ( S.) V. pentru suprafata de 1,19 ha teren, din care suprafața de 5.400 mp. teren este situată pe .. Fălticeni compusă din . mp. teren arabil si 400 mp. teren curți-construcții.
Prin sentința civilă nr. 2312/19.11.2009 a Judecătoriei Fălticeni, definitivă prin nerecurare, s-a dispus partajarea bunurilor succesorale rămase după defuncții S. V. si S. A., si luându-se act de tranzacția părților, s-a atribuit în lotul reclamantului –pârât - S. V. suprafața de 2.775 mp. teren arabil ce face parte din . mp. teren si suprafața de 400 mp. teren curți-construcții, parcele situate în Fălticeni, .> Prin aceeași hotărâre judecătorească s-a atribuit în lotul pârâtei-reclamante R. N. diferența de 2.225 mp. teren arabil, intravilan, situată în . parte din aceeași parcelă de 5.000 mp. mai sus indicată.
O dată cu încheierea acestei tranzacții părțile au prezentat în instanță și un plan de situație, întocmit și însușit de acestea,cu privire la modalitatea de lotizare a parcelei de 5.000 mp. (f. 12 dosar).
Asa cum rezultă din susținerile reclamantului-pârât coroborate cu recunoașterile pârâtei-reclamante dar si cu concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de ing. U. O., pe o parte din terenul atribuit reclamantului-pârât, pârâta-reclamantă are edificate unele construcții, respectiv C3 – magazie cu beci - de 20 mp., ce nu are autorizație de construire, fiind edificată înainte de partaj cu acordul reclamantului-pârât ( a se vedea în acest sens si interogatoriul acestuia consemnat în procesul verbal de la fila 76 dosar), o anexă – coteț de 3 mp., construcție nedefinitivată, un coșer – 2 mp., construcție nedefinitivată si un gard de lemn pe aliniamentul 44-49-50.
In perioada cooperativizării, pârâta-reclamantă a stăpânit o parte din terenul ce provenea de la părinții săi ca lot în folosință, astfel că și-a construit acolo o magazie în care își depozita uneltele agricole.
Ulterior, după reconstituirea dreptului de proprietate, prin titlul de proprietate sus menționat însă înainte de efectuarea partajului judiciar, pârâta-reclamantă a modificat acea magazie, în sensul că sub ea și-a edificat un beci, schimbând și pereții din lemn ai construcției.
Când s-au efectuat aceste lucrări, celălalt coproprietar, reclamantul-pârât S. V. și-a dat acordul, contribuind chiar si el la edificarea acestora prin ajutorul dat surorii sale, astfel că atunci când s-au înțeles si asupra împărțelii terenului acesta a cunoscut faptul că acele construcții edificate de pârâta –reclamantă sunt amplasate pe parte din terenul dat în lotul său.
Pentru că după încheierea tranzacției între frați au apărut neînțelegeri, prin prezenta cerere reclamantul-pârât solicită obligarea pârâtei-reclamante la ridicarea construcției respective reprezentată de magazie cu beci întrucât aceasta este amplasată pe terenul proprietatea sa.
La rândul ei, pârâta-reclamantă a solicitat în conformitate cu dispozițiile art.693 Cod civil, constituirea unui drept de superficie pentru o perioadă de 99 de ani asupra terenului ce este ocupat de această construcție, chiar dacă este edificată fără autorizație.
Dreptul de superficie este un dezmembrământ al dreptului de proprietate, asupra unui teren ce apartine altei persoane decât titularului dreptului de proprietate asupra construcției edificate pe acesta. Așadar exercitarea superficiei presupune existența unui drept de proprietate asupra construcției situată pe terenul a cărui folosință o solicită.
Potrivit art. 693 Cod civil, dreptul de superficie se dobândește în temeiul unui act juridic precum si prin uzucapiune sau prin alt mod prevăzut de lege (de exemplu prin moștenire).
In speță, pârâta-reclamantă a invocat acordul titularului dreptului de proprietate asupra terenului la edificarea construcției, fără să facă dovada legală a dreptului său de proprietate asupra acesteia, câtă vreme acea construcție provizorie pentru depozitarea uneltelor agricole, nu a fost autorizată în conformitate cu Legea nr. 50/ 1991.
Chiar dacă la momentul construirii magaziei cu beci, reclamantul-pârât și-a dat acordul, câtă vreme pârâta-reclamantă nu a obținut o autorizație de construire care să-i ateste calitatea de proprietară, această construcție nu este decât una provizorie, asupra căreia instanța nu-i poate stabili un drept de proprietate așa încât să-i acorde si dreptul de superficie asupra terenului pe care este amplasată.
Dispozițiile Legii nr. 7/1996 privind cadastrul si publicitatea imobiliară prevăd că dreptul de proprietate dobândit prin construire se va putea înscrie în cartea funciară pe baza unui certificat eliberat de primăria din localitatea unde este situat imobilul prin care se atestă faptul că proprietarul a edificat construcțiile în conformitate cu autorizația de construire eliberată potrivit prevederilor legii și a unei documentații cadastrale.
Câtă vreme pârâta-reclamantă nu deține o asemenea autorizație emisă în condițiile legii si nici un alt act juridic care să ateste dreptul de proprietate al acesteia asupra construcției respective, nu există nici temeiul legal pentru recunoașterea unui drept de superficie.
Prin urmare, cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă este nefondată instanța respingând-o ca atare.
Întrucât acea construcție reprezentată de magazie cu beci, în suprafață de 20 mp., este edificată pe terenul proprietatea reclamantului-pârât în suprafață de 35 mp. așa cum este identificată în anexa 2 a raportului de expertiză (f.167), fără ca pârâta-reclamantă să dețină o autorizație de construire în condițiile legii, prezumându-se a fi făcută cu rea-credință, ca urmare a încălcării prevederilor legii, ocupând astfel fără drept din terenul proprietatea acestuia, instanța în temeiul art. 582 al. 1 lit. b Cod civil va obliga pârâta-reclamantă să o desființeze.
Potrivit art. 274 Cod pr. civilă aplicabil în cauză conf. art. 25 noul Cod pr. civilă, pârâta-reclamantă a fost obligată să plătească reclamantului-pârât cheltuielile de judecată efectuate cu taxa judiciară de timbru si onorariu expert.
Prima instanță nu a acordat acestuia cheltuielile de judecată efectuate cu onorariul avocat întrucât dovada acestora nu a fost făcută până la data încheierii dezbaterilor asupra fondului, iar pe chitanța depusă la dosar în copie si nu în original, nu apare menționat nici numărul contractului de reprezentare, nici a dosarului în care reclamantul-pârât a fost reprezentat și asistat de avocat, fiind posibil ca o astfel de chitanță să fie utilizată și în alte cauze pe care părțile le-au avut pe rolul instanței de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul S. V. și pârâta Rîndași’u N..
În motivarea recursului, reclamantul S. V. a arătat că a fost respinsa cererea reconventionala formulata de parata-reclamanta RINDASU N., si a fost obligata parata sa plătească suma de 989,30 lei, cu titlul de cheltuieli de judecata.
Acesta a arătat că este nelegala soluția pronunțata de instanța motivat de faptul ca
instanța de fond nu a acordat si onorariul de avocat invocând ca la dosar s-a depus doar o copie a chitanței si nu originalul si că pe chitanța nu apare numărul de dosar si al contractului de reprezentare.
In speța sunt date motivele de casare prev. de art. 304 pct. 9 C.Proc.Civ.
Astfel, la termenul din 12 martie 2015 Avocat G. E. a depus cerere de lăsare a cauzei la sfârșitul ședinței de judecata . precum si obiectiuni la raportul de expertiza topografica .
Instanța de fond, dată fiind opoziția apărătorului paratei a ieșit in pronunțare amânând pronunțarea o săptămâna pentru concluzii scrise .
Concluziile scrise au fost inaintate pe email si fax alăturata fiind chitanța privind onorariu avocat emisă sub nr. 31 din 25.11.2014 cu semnătura si stampila CABINET AVOCAT "G. E." .
Potrivit textului art. 274 C.Proc.Civ. anterior, a făcut si face dovada cheltuielilor de judecata, onorariu de avocat si onorariu expert, fapt pentru care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței instanței de fond si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata .
Recurenta pârâtă R. N. a formulat întâmpinare la recursul reclamantului (filele 16-17).
În apărare a arătat că în mod corect a decis instanța in conformitate cu prevederile art. 274 cod de pr. civila .
Astfel in cadrul operației de determinare a cheltuielilor de judecata, instanța va analiza in ce măsura cheltuielile făcute de partea care a castigat procesul sunt justificate;
Astfel, taxele judiciare se timbru, potrivit art. 35 din Normele Metodologice de aplicare a Ijegii nr. 146/1997, fac dovada achitării acestora numai in măsura in care la dosarul cauzei a fost depus originalul sau copia conforma cu originalul, a chitanței reprezentând taxa judiciara de timbru.
Justificarea onorariilor experților se face tot prin depunerea la dosarului cauzei a originalului reprezentând chitanța prin care a fost achitat acest onorariu.
În ceea ce privește onorariile de avocat, acestea se dovedesc prin depunerea la dosarul cauzei a originalului chitanței reprezentând achitarea onorariului de avocat sau a ordinului de plata, insotito de un exemplar al facturii fiscale, care sa menționeze numărul contractului de asistenta juridica, sau numărul dosarului pentru care au fost achitate aceste sume,
Justificarea acestui raționament are in vedere ca in raport de actele justificative aie plaților efectuate, instanța va acorda cheltuielile de judecata, iar dispozitivul hotărârii poale fi pus in executare silita, in ceea ce privește aceste cheltuieli.
Deci, dreptul de creanța al părții căreia i-au fost acordate cheltuieli dc judecata este stabilit prin hotărârea instanței, care va constitui înscris justificativ pentru partea care a avansat aceste cheltuieli;
Având in vedere cala dosarul cauzei s-a depus chitanța in copie rezulta ca la momentul si data pronunțării - instanța nu a avut la dosar un original al chitanței - prin urmare motivul invocat nu este susținut si nici motivat.
În ceea ce privește lăsarea judecării cauzei la sfârșitul ședinței de judecata, instanța poate lăsa judecarea cauzei la sfârșitul ședinței in cazul in care ambele parti sunt de acord.
Obiectiunile de raportul de expertiza depus de către dl S. V. au fost analizate de instanța,desi recurentul invocă faptul ca nu au fost luate in considerare, instanța insa găsind ca nu sunt jusitificate nu le-a admis.
În motivarea recursului, pârâta R. N. a arătat că nelegala si netemeinică este sentința instanței de fond pentru următoarele:
Deși nu a fost clarificată situația juridica a terenului in plus de 333 m.p. ocupata fara acte de către reclamant si mai ales nu s-a clarificat amplasamentul acestuia, desi sunt inscrisuri doveditoare la dosar care ar fi putut duce la dezlegarea pricinii fără sa fie omise de la o cercetare judecătoreasca concreta, instanța de judecata nu a motivat in acest sens sentința data in cauza, multumindu-se să respingă acțiunea dupa o cercetare pur sintetica artificiala a probelor - considerând fara temei ca Randasu N. trebuie sa isi_ridice construcțiile doar pentru ca reclamantul nu este de acord chiar in condițiile in care acesta S. V. - deține abuziv teren in plus in suprafața de 333 m.p. - (care provine de la autorul pârtilor inclusiv tatăl si mama paratei reclamante) teren pentru care la acest moment nu s-a stabilit un amplasament exact.
Instanța nu a analizat raportul de expertiza amănunțit pentru a observa ca de fapt reclamantul ocupa 74 m.p. din terenul paratei Randasu, admițând in aceste condiții cererea reclamantului; nu a ținut cont de faptul ca terenul ocupat de reclamant din terenul partei este de 74 m.p. si este in același corp de proprietate cu construcțiile lui Randasu N. - a căror ridicare acesta a cerut-o.
Prin urmare in mod greșit si fara nici un temei a fost admisa acțiunea reclamantului.
Nu s-a avut in vedere nici faptul ca terenul de 125 m.p. primit de Randasu prin partaj de la sota Taranu E.- nu putea avea alt amplsament decât exclusiv "curți construcții " confr. Certif. Moștenitor -1987.
Instanța nu a analizat aceasta proba si nu a ordonat expertului sa clarifice acest acest prin redarea situației juridice in schița grafica, deși la dosar a fost depus si titlu de proprietate Randasu C. - fila 40 - nu a fost luat in considerare si nici analizat sub nici un aspect desi privește terenul din trup comun.
Instanța nu a dispus expertului să lămurească sub aspect grafic cât si unde ocupa reclamanatul din terenul paratei si cat si unde ocupa parata Randasu din terenul reclamantului; nu a dispus sa fie depusa schița grafica cu suprafața de 333 m.p. deținut in plus de reclamant ; unde este exact amplasamentul.
A mai arătat pârâta că justifică aceasta critica din perspectiva faptului ca terenul in plus revine de la autorul comun ai părților de la părinții lor ceea ce ar putea sa o indreptateasca si pe Randasu Nicotină la solicitarea unui drept asupra acestei suprafețe de teren ; in contextul in care S. V. a dobândit terenul in 2009 prin partaj - fara suprafața in plus, fara acte - despre care nu se stia la acel moment - desi se afla in curtea si gradina autorilor comuni.
Instanța nu a dispus lămurea cauzei sub toate aspectele ceea ce echivalează cu o necercetare a fondului, situație fata de care a solicitat admiterea recursului și trimiterea spre rejudecare.
In drept a invocat prevederile art. 299 ; art. 304 (8)(9) din Cod de pr. civila vechi .
Recurentul reclamant nu a formulat întâmpinare și prin reprezentant în fața instanței a solicitat respingerea recursului formulat de pârâtă.
Examinând recursul pârâtei-reclamante R. N., în raport de actele și lucrările dosarului, de considerentele sentinței și de criticile formulate, tribunalul reține următoarele:
În ceea ce privește cererea reconvențională, prin care pârâta-reclamantă a pretins un drept de superficie asupra terenului ocupat de construcția „magazie” în suprafață de 7,5 mp, soluția pronunțată de prima instanță, de respingere motivat de faptul că sus-numita nu deține autorizație de construire și nici un alt act juridic care să-i ateste dreptul de proprietate asupra construcției respective, neexistând în aceste condiții temei legal pentru recunoașterea dreptului de superficie, reține tribunalul că a intrat în autoritate de lucru judecat întrucât nu este criticată în calea de atac.
Astfel, parcurgând recursul pârâtei-reclamante, tribunalul constată că nu se face nicio referire la motivația primei instanțe de respingere a cererii reconvenționale mai sus-expusă, criticile acesteia circumscriindu-se doar împrejurării că nu s-ar fi clarificat situația juridică a terenului de 333 mp ocupat fără acte de către reclamantul-pârât, că nu s-ar fi motivat sentința, că probele ar fi fost cercetate artificial, făcând trimitere în acest sens și la raportul de expertiză prin care se constată că reclamantul îi ocupă 74 mp teren, că nu s-ar fi avut în vedere nici terenul de 125 mp pe care ea l-ar fi primit de la sora sa Ț. E. și care este tot curți construcții.
De altfel, prin aceste critici pârâta-reclamantă își neagă practic propria cerere reconvențională încercând să acrediteze ideea că terenul de sub construcția în litigiu i-ar aparține ca drept de proprietate, că nu s-ar mai impune deci invocarea unui simplu drept de folosință.
Aceeași concluzie rezultă și din faptul că pârâta-reclamantă a cerut instanței de recurs, ca și soluție, casarea cu reținere spre judecare, însă doar în ceea ce privește acțiunea principală, astfel că și din punct de vedere formal, al petitului, tribunalul nu este învestit să examineze soluția dată cererii reconvenționale.
În ceea ce privește acțiunea principală, a fost întemeiată de parte pe dispozițiile vechiului cod de procedură civilă ( art. 494 alin. 2), iar instanța a soluționat-o în raport de noile dispoziții ( art. 582 alin. 1 lit. b din noul cod de procedură civilă), fără a pune în discuție temeiul legal reținut, chestiune absolut indispensabilă pentru respectarea dreptului la apărare al părților, cu atât mai mult cu cât reglementările nu sunt similare, întrucât prezumția de rea-credință a celui care construiește fără autorizație, reținută de prima instanță în sarcina pârâtei-reclamante, nu opera în vechea reglementare.
Deci, distincția este importantă, iar aceasta trebuia făcută în raport de legea în vigoare la data începerii lucrării, conform art. 58 din legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a noului cod civil.
Neprocedând astfel, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală în ceea ce privește acțiunea principală, ceea ce atrage motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 din vechiul cod de procedură civilă, hotărârea fiind motivată, contrar susținerilor apelante, însă în raport de un cadru legal străin de ceea ce s-a invocat și nepus în discuție.
Față de toate considerentele învederate, în baza art. 312 alin 1, 3, 5 din vechiul cod de procedură civilă, tribunalul va admite recursul pârâtei, va casa în parte sentința și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe numai în ceea ce privește acțiunea principală, având ca obiect „obligație de a face”, ocazie cu care se va pune în discuție temeiul de drept al acesteia conform observațiilor de mai sus, în raport de care vor fi analizate susținerile și apărările ambelor părți, invocate la prima instanță și reiterate în calea de atac.
Referitor la recursul reclamantului, încadrabil în dispozițiile art. 304 pct. 9 din vechiul cod de procedură civilă, va fi respins ca nefondat, întrucât în mod corect prima instanță nu a luat în considerare, sub aspectul cheltuielilor de judecată, onorariul avocațial, câtă vreme chitanța de plată a acestuia a fost depusă la dosar după închiderea dezbaterilor asupra fondului, sancțiunea fiind așadar neluarea în seamă a chitanței, aceasta fiind depusă în copie, fără a fi menționat numărul dosarului sau o altă mențiune din care să reiasă că acele cheltuieli au fost ocazionate de prezentul proces.
Văzând și prev. art. 274 din vechiul Cod de procedură civilă, cu referire la etapa recursului, tribunalul va obliga reclamantul recurent la plata către pârâta-intimată R. N. a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând parte din onorariu avocațial achitat conform chitanței nr. 31/2015 (f. 26), întrucât reclamantul-recurent este în culpă procesuală, fiindu-i respins recursul, onorariul intimatei fiindu-i imputat însă parțial, în limitele apărărilor pe care aceasta le-a formulat relativ la acest recurs, diferența de onorariu (300 lei) urmând a fi avută în vedere la rejudecare, după caz.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul reclamantului S. V. R.. AV. G. E. ȘI AV. G. V.-Fălticeni, ., jud Suceava declarat împotriva sentinței civile nr.749/19.03.2015 a Judecătoriei Fălticeni pronunțată în dosar nr._, ca nefondat.
Admite recursul pârâtei R. N.- Fălticeni, ..3, ., jud Suceava declarat împotriva sentinței civile nr.749/19.03.2015 a Judecătoriei Fălticeni pronunțată în dosar nr._ .
Casează în parte sentința civilă nr.749/19.03.2015 a Judecătoriei Fălticeni și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, numai în ceea ce privește acțiunea principală, având ca obiect "obligația de a face".
Obligă reclamantul recurent la plata către pârâta-intimată R. N. a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Iunie 2015
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
L. A. V. O. D. A. I. M. L. A.
Red V.O.D
Jud.fond P. M.
Tehnored.L.A.
2 ex./30.06.2015
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 379/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
