Partaj judiciar. Decizia nr. 465/2015. Tribunalul SUCEAVA

Tribunalul SUCEAVA - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 465/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 465/2015

Dosar nr._ partaj judiciar

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 465/2015

Ședința publică de la 07 Aprilie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE M. C.

Judecător L. A.

Grefier L. A.

Pe rol, rejudecarea apelului declarat de către reclamantele R. I., B. F.și pârâta O. M. împotriva sentinței civile nr. 4579 din 14 decembrie 2011 a Judecătoriei Rădăuți, pronunțată în dosarul nr._, pârâți intimați fiind O. G., O. I., O. D., O. D., O. R., O. G., O. F. a lui T. și M. și O. C. – cu cerere de aderare la apel.

Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 24.03.2015, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat inițial pronunțarea pentru data de 31.03.2015 iar ulterior la data de 07.04.2015.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 12.12.2006, sub nr._, reclamantele R. I. și B. F., în contradictoriu cu pârâții: Olarean M., Olarean G., Olarean I., Olarean D., Olarean D., Olarean R., Olarean C., Olarean G. și Olarean F., au solicitat instanței ieșirea din indiviziune cu privire la suprafața de 4,7993 ha teren înscris în titlul de proprietate nr. 2002/2003.

În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că părțile dețin în prezent suprafețe din acest teren, propunând o variantă de lotizare conform posesiei actuale. De asemenea, reclamantele au arătat că în titlu figurează și Beringhean M., care este decedată, iar moștenitor al acesteia este O. C., căruia urmează să i se atribuie terenurile cuvenite acesteia.

În vederea soluționării cauzei, au fost depuse mai multe înscrisuri și s-a dispus efectuarea a două expertize cadastrale.

Prin sentința civilă nr.4579 din 14 decembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Rădăuți s-a admis în parte acțiunea, s-a constatat că masa succesorală rămasă după defuncta Olătean Ș. se compune din suprafața de 3,6094 ha teren, în valoare de_ lei, înscrisă în titlul de proprietate nr. 2002/2003, moștenitori fiind reclamantele și pârâții O. C. și O. M., cu cota de 1/5 fiecare și pârâții O. G., O. I., O. D., Olarean D., Olarean R., Olarean C., Olarean G. și Olarean F., toți cu cota de 1/5(moștenitori după fiul decedat T.), s-a încetat starea de indiviziune dintre părți și s-a atribuit:

- lotul nr. 1 reclamantei R. I. compus din:

- suprafața de 3695 m.p. la locul Suvar

- suprafața de 2519,5 m.p. la locul L.

- suprafața de 6392 m.p. la locul Delniță, valoarea totală a lotului fiind de_,5 lei

- lotul nr. 2 reclamantei B. F., format din:

- suprafața de 2963 m.p. Dumbrăvița;

- suprafața de 1746 m.p. la Ș.

- suprafața de 2519,5 m.p. la L., valoarea totală a lotului fiind de_,5 lei

- lotul nr. 3 pârâtului O. C., format din:

- suprafața de 2963 m.p. Dumbrăvița;

- Suprafața de 1800 m.p. la Delniță;

- suprafața de 1746 m.p. Ș.;

- suprafața de 2519,5 m.p. L., valoarea totală a lotului fiind de_,5 lei

- lotul nr. 4 moștenitorilor defunctului O. T., format din:

- suprafața de 2963 m.p. Dumbrăvița:

- suprafața de 1746 m.p. Ș.;

- suprafața de 2519,5 m.p. L., valoarea totală a lotului fiind de_,5 lei

Reclamanta R. I. a fost obligată să plătească pârâtei O. M. suma de_ lei, cu titlu de sultă, reclamanta B. F. să-i plătească pârâtei O. M. suma de 9330 lei cu titlu de sultă, moștenitorii defunctului O. T. suma de 9330 lei, cu titlu de sultă pârâtei O. M. și pârâtul O. C. suma de_ lei, cu titlu de sultă pârâtei O. M..

Reclamanta B. F. și pârâții O. M. și moștenitorii defunctului O. T. au fost obligați să-i plătească reclamantei R. I. câte 440 lei, cheltuieli de judecată.

Reclamanta B. F. și pârâții O. M. și moștenitorii defunctului O. T. au fost obligați să-i plătească pârâtului O. C. câte 734,5 lei cheltuieli de judecată și pe reclamanta O. I. 297,5 lei cheltuieli de judecată, compensându-se onorariile de avocat.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:

În titlul de proprietate nr. 2002/2003 este înscrisă suprafața de 4,7993 ha teren pe raza . moștenitori ai defunctei O. Ș., după care s-a emis titlul, figurează părțile din proces, precum și Beringhean M..

Pârâtul a arătat că în titlul de proprietate figurează O. M., susținând că aceasta este moștenitoare după O. T., în calitate de soție supraviețuitoare, și că aceasta trebuie să culeagă cota de moștenire împreună cu ceilalți moștenitori ai defunctului.

Reclamantele au susținut că O. M. este sora lor și că acesteia i se cuvine cotă de moștenire separată, în calitate de fiică a defunctei O. Ș..

Pentru a se clarifica această situație, instanța a ținut cont de nota Comisiei Locale de aplicare a Legii 18/1991 M., din care rezultă că O. M. a depus cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate după părinții săi. Din interogatoriul luat pârâtei, rezultă faptul că aceasta a făcut cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate, fiind astfel trecută în titlul de proprietate.

Din declarația numitei O. M., soție supraviețuitoare a lui O. T., rezultă că aceasta a făcut cerere doar pentru copiii săi, fără a face cerere și în numele său. În atare situație, instanța a constatat că O. M., care figurează în titlul de proprietate este fiica defunctei, căreia i se cuvine cota de 1/5 din moștenire.

Ca moștenitori după defunctă au rămas și reclamantele și pârâții O. C. și O. M., cu cota de 1/5 fiecare și pârâții O. G., O. I., O. D., Olarean D., Olarean R., Olarean C., Olarean G. și Olarean F., toți cu cota de 1/5 (moștenitori după fiul decedat T.).

În privința masei succesorale, instanța a constatat că în titlul de proprietate a fost trecută și Beringhean M., care este sora defunctei, și care nu beneficiază de o cotă de moștenire după aceasta.

Beringhean M., însă, a figurat în registrul agricol împreună cu sora sa și, deși nu are calitatea de moștenitoare după aceasta, prin decizia nr. 2160/2003 a Curții de Apel Suceava s-a dispus includerea ei pe titlul de proprietate. Anterior, prin sentința nr. 849/1999 a Judecătoriei Rădăuți, Beringhean M. a fost inclusă pe adeverința de proprietate, iar prin decizia nr. 1188/2000 a Tribunalului Suceava s-a reținut că aceasta a dovedit proveniența terenului cerut, respectiv teren intravilan și teren la locul „Dumbrăvița”, arătându-se în motivarea deciziei că intimații (aceeași cu părțile din procesul de partaj) nu contestă că suprafețele solicitate sunt trecute în adeverința de proprietate nr. 1062/1991.

Reclamantele au susținut pe parcursul procesului că întregul teren din titlul de proprietate a aparținut defunctei O. Ș., lucru care este contrazis chiar de cererea de chemare în judecată, în care se arată că terenul care a aparținut numitei Beringhean M. urează a reveni pârâtului O. C., unic moștenitor al acesteia.

În atare situație, s-a supus partajului doar suprafața de 3,6094 ha teren rămasă după excluderea suprafeței din intravilan și de la locul „Dumbrăvița”, care a aparținut defunctei Beringhean M..

Terenul a fost identificat și evaluat în raportul de expertiză întocmit de expert Răchitneanu I., expertiză contestată de pârâtul O. C.. Ulterior, a fost întocmit un nou raport de expertiză de către expert L. L., instanța având în vedere constatările făcute în acest raport de expertiză, care a răspuns complet obiectivelor stabilite de instanță, identificându-se și evaluându-se terenul supus partajului.

În vederea egalizării valorice a loturilor, reclamantele și pârâții O. C. și moștenitorii defunctului O. T., au fost obligați să plătească sultă pârâtei O. M..

Împotriva sentinței civile au declarat apel reclamantele R. I., B. F. și pârâta O. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivele de apel, depuse la filele 52-53 dosar, au arătat următoarele:

- instanța de fond, deși a avut la dispoziție două expertize cadastrale, nu a dat o încheiere de admitere în principiu, încheiere prin care instanța avea obligația să stabilească cu exactitate proveniența terenurilor, masa succesorală precum și cotele părți cuvenite fiecărui moștenitor cu vocație succesorală.

- instanța de fond, necercetând fondul cauzei, greșit a exclus de la partaj suprafețele de teren din intravilan și de la docul numit "Dumbrăvița". Intimatul nu a probat că aceste suprafețe de teren îi aparțin în exclusivitate, deși a solicitat acest lucru printr-o cerere scrisă, respectiv să se constate dreptul de proprietate în exclusivitate pe numele lui pentru aceste suprafețe de teren,

Tot pentru această cerere, pârâtul a solicitat proba cu martori pentru a dovedi că terenurile din intravilan și de la "Dumbrăvița" ar fi aparținut în exclusivitate lui Beringhean M..

- prin sentința civilă nr. 5629/5.12.1997 pronunțată în dosar nr. 2718/1997 s-a stabilit irevocabil că Beringhean M. face parte dintr-o clasă de moștenitori inferioară celei din care fac parte restul moștenitorilor, și ca atare, aceasta nu are vocație succesorală față de terenul ce a aparținut defunctilor O. S. și O. G.;

- în dosarul nr._ s-a stabilit care a fost documentația ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. 2002 din 19.12.2003.

Ca atare, este de netăgăduit faptul că autorii moștenitorilor cu vocație succesorală din prezenta cauză sunt O. Ș. și O. G..

- Decizia 2160 din 19.08.2003 a Curții de Apel Suceava a stabilit doar includerea pe titlul nr. 1428 din 12.12.1999 a numitei Beringhean M., titlul trebuind să rămână ca întindere și vecinătăți a suprafeței de teren neschimbat și depune o copie după decizia civilă nr.25/13.01.2005 a Curții de Apel Suceava;

- niciodată nu s-a afirmat și nici dovedit faptul că aceste terenuri provin de la V. și Beringhean Z.;

- Decizia nr. 1605 din 10 octombrie 1996, pronunțată în dosar nr. 4589/1995, din care rezultă cu certitudine faptul că numiții O. C. și Beringhean M. nu au produs nici o probă convingătoare din cele admise la Legea 18/1991 cu care să facă dovada că, anterior anului 1962, terenurile solicitate au fost proprietatea lor exclusivă și sunt îndreptățiți să li se reconstituie în exclusivitate dreptul de proprietate; deși acest lucru a fost stabilit irevocabil, sentința de fond nu a ținut seama de această decizie, pronunțând o sentință eronată;

- instanța de fond nu a ținut seama de suplimentul la raportul de expertiză ordonat în cauză prin care s-a făcut varianta a 3-a de lotizare și de care solicită a se ține seama în rejudecare;

- în mod eronat, O. M. primește sultă, deoarece aceasta a solicitat întotdeauna teren în natură.

Cât privește cererea de aderare la apel, a solicitat a se observa că, în afara faptului că au un singur punct comun, ca și solicitare, respectiv faptul că instanța de fond nu a pronunțat o încheiere de admitere în principiu, în rest, toate aspectele invocate au fost discutate și stabilite, irevocabil, prin sentința civilă nr._ din 04.11.2010, pronunțată de Judecătoria Rădăuți" în dosar nr._, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 921/14.06.2011.

La termenul de judecată din data de 3 aprilie 2012, pârâtul O. C. a formulat cerere de aderare la apel (fil.35-38 dosar fond), prin care a solicitat schimbarea sentinței civile atacate sub următoarele aspecte:

1. În primul rând, apreciază că prima instanță a stabilit în mod greșit calitatea de moștenitori a reclamantelor B. F. și R. I., precum și a pârâților O. M., O. G., O. I., O. D., O. D., O. R., O. G. și O. F. după defuncta OIărean Ș., decedată la data de 29.11.1985.

Astfel, după defuncta O. Ș., el, în calitate de fiu, este unic moștenitor, conform certificatului de moștenitor nr. 192/5 martie 1986. Toți ceilalți moștenitori direcți, copii ai defunctei, în speță reclamantele R. E., B. F., O. G., O. T. (autor al pârâților O. D., G., G., I., F., M., R. și D.), M. Balașa și O. M. au renunțat în mod expres, prin declarație autentică notarială, la succesiunea mamei lor O. Ș., fiind aplicabile dispozițiile deciziei date în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, cu nr. XI din.5 februarie 2007, ce a statuat, cu caracter obligatoriu, că "beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii numai moștenitorii care nu au acceptat succesiunea în termenul prevăzut de art. 700 Cod Civil, iar nu și cei care au renunțat la moștenire".

Din cuprinsul certificatului de moștenitor nr. 192/ 1986 și a declarațiilor de renunțare la succesiune rezultă că toți moștenitorii, cu excepția lui, sunt renunțători expres și nu beneficiază de repunerea în termenul de acceptare prevăzut de art. 13 din Legea nr. 18/ 1991, iar unicul moștenitor al defunctei O. Ș. este el, O. C..

A mai arătat că este unic moștenitor și după Berenghean M., inclusă în titlul comun, cu drepturi succesorale proprii, această calitate fiindu-i conferită de testamentul autentificat sub nr. 2095/ 17 februarie 1995. În aceste condiții, întreaga masă succesorală rămasă de pe urma defunctei O. Ș., dar și de pe urma defunctei Berengheari M., urmează a fi culeasă numai de el, în calitate de unic moștenitor acceptant.

2. În al doilea rând, a înțeles să critice hotărârea instanței de fond și sub aspectul nepronunțării în cauză a unei încheieri de admitere în principiu, încheiere prin care instanța să stabilească proveniența terenurilor înscrise în titlul comun, masa succesorală rămasă după defuncta O. Ș. și, implicit, cea care a aparținut lui Berenghean M., moștenitorii rămași după fiecare dintre cele două defuncte, cotele părți cuvenite fiecăruia dintre moștenitori, abia apoi fiind o posibilă partajare în natură a terenurilor aflate în coproprietate.

A mai arătat că decizia nr. 2160/ 19.08.2003 a Curții de Apel Suceava, a dispus, includerea pe titlul de proprietate comun și a defunctei Berenghean M., determinat de faptul că aceste terenuri provin de la autorul comun al celor două defuncte, respectiv de la V. și Z. Beringhean, ambii decedați în anul 1940.

Astfel, pârâtul a arătat că ieșirea din indiviziune, trebuie să se realizeze, mai întâi, după defuncții V. și Z. Beringhean și apoi partajarea masei succesorale rămase după defuncta O. Ș..

După cum s-a stabilit deja prin decizia nr. 2160/ 2003 a Curții de Apel Suceava, moștenitori acceptanți după cei doi defuncți și care au urmat procedurile de reconstituire prevăzute de Legea nr. 18/1991 au fost O. Ș. și Beringhen M. (ambele în calitate de fiice), fiecare cu o cotă de 1/2 din masa succesorală.

În ceea ce o privește pe Berenghean M., aceasta a decedat la data de 13 mai 2005, fără copii, singurul său moștenitor fiind intimatul O. C., ca moștenitor testamentar conform testamentului autentificat sub nr. 2095/ 17 februarie 1995. Prin urmare, el culege întreaga sa cotă de 1/2 din averea succesorală rămasă de pe urma autorilor comuni (adică 1/2 din terenurile înscrise în titlul comun).

În ceea ce o privește pe O. Ș., aceasta a decedat la data de 29.11.1985, unicul moștenitor acceptant fiind tot el, intimatul O. C., toți ceilalți moștenitori au renunțat în mod expres la succesiune prin declarații autentice. Își menține în acest sens punctul de vedere exprimat anterior, în sensul că, fiind vorba despre renunțători expreși, ei nu mai puteau valorifica drepturile succesorale în cadrul procedurii prevăzute de Legea nr. 18/ 1991.

A solicitat, totodată, a se constata că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei O. Ș. a fost greșit stabilită de instanța de fond. În realitate, această masă succesorală este compusă din cota indiviză de 1/2 din terenurile incluse în titlul de proprietate comun, această cotă indiviză de 1/2 urmând a fi împărțită în mod egal în cote de 1/5 între moștenitori (asta în situația în care se va constata că și renunțătorii expreși au totuși drepturi succesorale proprii, date de parcurgerea procedurii prevăzute de Legea nr. 18/ 1991).

Acesta a susținut că se impune și refacerea lotizării în raport de noile cote succesorale, în sensul că el, intimatul, urmează să culeagă în întregime cota de 1/2 ce i se cuvine defunctei Beringhean M., precum și cota de 1/5 din ½ ce este preluată, în indiviziune, de toți moștenitorii lui O. Ș., printre care se numără.

Prin decizia nr. 151 din 26 iunie 2012, Tribunalul Suceava a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantele R. I., B. F. și pârâta O. M., împotriva sentinței civile nr. 4579 din 14 decembrie 2011 a Judecătoriei Rădăuți (dosar nr._ ), pârâți intimați fiind O. G., O. I., O. D., O. D., O. R., O. G., O. F. A L. T. și M. și O. C. - cerere de aderare la apel; a respins ca nefondată cererea de aderare la apel formulată de pârâtul O. C..

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

Din analiza întregului probatoriu administrat în cauză ca și de dispozițiile legale aplicabile, tribunalul a confirmat soluția atacată, apreciind că aceasta își găsește suport în probele efectuate a cărui analiză judicioasă a condus la stabilirea unei situații de fapt, la pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice, care își găsește fundament juridic în dispozițiile legale invocate în considerente.

Așa cum rezultă din expunerea rezumată a lucrărilor dosarului, în speță, tema pretențiilor și a probațiunii vizează sistarea stării de indiviziune cu privire la suprafața de 4,7993 ha teren înscris în titlul de proprietate nr.2002/2003.

Prin hotărârea apelată, instanța de fond în mod justificat a constatat că masa succesorală rămasă după defuncta O. Ș. se compune din suprafața de 3,6094 ha teren, în valoare de 285.952 lei, înscrisă în titlul de proprietate sus-menționat atribuind părților loturi în cote egale de 1/5, pentru fiecare, iar, pentru pârâta apelantă O. M. a lui Ș., lotul cuvenit acesteia a fost atribuit valoric prin obligarea celorlalți moștenitori la sultă în favoarea acesteia.

Cu privire la motivul invocat prin apel și cererea de aderare la apel referitor la nepronunțarea unei încheierea de admitere în principiu, tribunalul a reținut că din dispozițiile 673⁵ și art.673⁶ Cod procedură civilă rezultă caracterul facultativ al încheierii date în condițiile celui din urmă text. Încheierea este necesară numai în cauzele complexe sub aspectul determinării masei de împărțit, al calității de copărtași a părților sau al întinderii drepturilor cuvenite fiecăruia. Ea poate lipsi în cauzele simple, chiar dacă sunt necesare operațiuni de evaluare și măsurare.

D. urmare, lipsa încheierii nu atrage nulitatea hotărârii.

În speță, așa după cum rezultă din actele și lucrările dosarului, față de dispozițiile legale sus-menționate, prima instanță a apreciat corect că nu se impune pronunțarea unei încheieri de admitere în principiu, procedând astfel la identificarea, măsurarea și evaluarea terenurilor ce compun masa succesorală, prin raportul de expertiză efectuat în cauză după care s-au întocmit loturi în natură, în raport de cota cuvenită fiecărui moștenitor cu vocație succesorală după defuncta O. Ș.. După această defunctă a fost emis titlul de proprietate nr.2002/2003 iar ieșirea din indiviziune s-a făcut în limita suprafeței de 3,6094 ha teren după excluderea terenului din intravilan și de la locul „Dumbrăvița” care au aparținut defunctei Beringhean M.. Această situație a fost tranșată irevocabil prin hotărâri judecătorești aflate la dosarul cauzei. De altfel, prin litigiile avute între părți instanțele au dezbătut și s-au pronunțat și asupra vocației succesorale și a calității de moștenitor a părților menționate în titlul de proprietate nr.2002/2003 emis după defuncta O. Ș..

Prin urmare, în baza probelor din dosar, justificat au fost excluse de la partaj cele două suprafețe de teren din intravilan și de la locul numit „Dumbrăvița”, în cauză fiind dovedit faptul că acestea au aparținut în exclusivitate defunctei Beringhean M., situația juridică a acestor terenuri fiind clarificată prin hotărâri judecătorești și confirmată prin expertizele efectuate în dosarul cauzei așa încât proba cu martori solicitată la instanța de fond în mod corect a fost respinsă.

Potrivit certificatului de moștenitor nr.499/2005, eliberat de N. Public B., după defuncta Beringhean M., care este înscrisă în titlul de proprietate nr.2002/19.12.2003, a rămas ca unic moștenitor al acesteia pârâtul O. C., în calitate de legatar testamentar cu cota de 1/1 părți din averea acesteia. Cele două parcele de teren intravilan și la locul numit „Dumbrăvița” au fost proprietatea exclusivă a defunctei, evidențiate separat în Registrul Agricol și Cartea funciară. Prin expertizele efectuate în cauză, terenul ce a aparținut acestei defuncte a fost identificat cadastral cu p.f. nr.32, p.f. 33, p.f.34 și respectiv p.f.2510/1 înscrise în CF nr.28 a . numele proprietarului tabular V. a lui I. Beringhean din anul 1985.

De altfel, și prin decizia civilă nr.2160/2003 a Curții de Apel Suceava s-a stabilit calitatea de moștenitor a lui Beringhean M. și Ș. O. considerând că terenurile au aparținut autorilor celor două surori, ambele cu vocație succesorală în calitate de descendenți ai acestora. Prin decizia civilă nr.1188/2000 a Tribunalului Suceava, s-a stabilit că dreptul de proprietate a lui Beringhean M. se justifică pentru o parte din terenurile trecute în adeverința de proprietate și, apoi, în titlul de proprietate nr.2002/2003, în baza evidențelor registrului agricol și chiar a susținerilor părților reținute în considerentele deciziei civile nr.1605/1996 a Tribunalului Suceava, în subsolul paginii 2 al acesteia.

La pronunțarea sentinței civile apelată, instanța de fond a avut în vedere toate hotărârile judecătorești care au fost invocate de părți și din a căror analiză se concluzionează dovada faptului că terenul exclus de la masa succesorală a fost proprietatea exclusivă a lui Beringhean M., aceasta fiind îndreptățită la reconstituirea dreptului său de proprietate. Motivele care au determinat includerea sa pe titlul de proprietate au fost legate de faptul că aceste terenuri provin de la autorul comun al celor două defuncte, respectiv V. și Z. Beringhean, ambii decedați în anul 1940.

Prin decizia civilă sus-menționată, cât și în dosar nr.4960/2004 a Tribunalului Suceava în care s-a pronunțat decizia civilă nr.522/2004, precum și în dosar nr.4589/1995 al Tribunalului Suceava, finalizat prin decizia civilă nr.1605/10.10.1996, instanțele au dezbătut și s-au pronunțat asupra vocației succesorale și a calității de moștenitori a părților înscrise în titlul de proprietate nr.2002/2003, emis după defuncta O. Ș.. Prin aceste hotărâri judecătorești, s-a tranșat irevocabil chestiunea calității de moștenitor a defunctei O. Ș.. Așadar, în cauză este neîntemeiată susținerea apelanților care arată că era necesar să se realizeze mai întâi partajul după defuncții V. și Z. Beringhean și apoi partajarea masei succesorale rămasă după defuncta Ș. O.. Titlul de proprietate pentru terenurile supuse împărțelii a fost emis după O. Ș., în baza cererilor formulate la Legea nr.18/1991 de către moștenitorii săi, fiind reconstituit în indiviziune dreptul de proprietate iar părțile în litigiu au calitatea de coindivizari. Pe același titlu de proprietate figurează înscrisă și Beringheaua M. cu cele două parcele de teren ce îi aparțin în exclusivitate.

Cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a fost formulată de către toate părțile încă din anul 1991, la momentul apariției legii fondului funciar, și în aceeași formulă, toți moștenitorii defunctei O. Ș. au parcurs procedura de reconstituire prevăzută de Legea nr.18/1991, fiind validat și puși în posesie situație confirmată prin documentele din dosar.

Potrivit art.330⁷ al.1 pct.2 Cod procedură civilă, deciziile date de Î.C.C.J. se pronunță numai în interesul legii și nu au efecte asupra hotărârilor judecătorești deja examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese. În speță, Decizia nr.11/2007 a I.C.C.J., invocată de pârât prin cererea de aderare la apel, nu produce efecte asupra deciziilor nr.522/2004 și nr.1605/1996, ambele ale Tribunalului Suceava, precum nici asupra deciziei civile nr.2160/2003 a Curții de Apel Suceava, hotărâri judecătorești prin care s-a tranșat irevocabil calitatea de moștenitori ai defunctei O. Ș. și Beringhean M., acestea fiind pronunțate anterior deciziei nr.11/2007 a Î.C.C.J.

Așadar, masa succesorală rămasă după O. Ș. a fost corect stabilită de instanța de fond. Aceasta este compusă din suprafața de 3.6094 mp teren care a fost împărțită în mod egal în cote de câte 1/5 pentru fiecare coindivizar, renunțătorii dobândind drepturi succesorale proprii câștigate prin parcurgerea procedurii prevăzute de Legea nr.18/1991.

În aceste condiții, lotizarea a fost făcută în raport de cotele succesorale cuvenite fiecărui moștenitor, de 1/5 p.i., pentru fiecare.

Într-adevăr, prin suplimentul la raportul de expertiză ordonat în cauză a fost întocmită varianta a III-a de lotizare, însă aceasta nu poate fi luată în considerare, întrucât a fost inclus și terenul defunctei Beringhean M. care nu face parte din masa succesorală a defunctei Ș. O..

Cu privire la neatribuirea lotului în natură pârâtei O. M., aceasta a fost dorința părților la data efectuării expertizei (fil.325 dosar fond) de către expertul L. L., motivând că este la mănăstire și nu solicită teren, iar susținerile efectuate în acest sens prin motivele de apel nu sunt susținute justificat.

Față de toate aceste considerente mai sus arătate, tribunalul, în baza art.296 Cod procedură civilă a respins apelul ca nefondat. Pe aceleași considerente a respins ca nefondată și cererea de aderare la apel formulată de către pârâtul O. C..

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamanții: B. F., R. I. și pârâții O. M. și O. C..

Reclamanții B. F., R. I. și pârâta O. M., în dezvoltarea motivelor de recurs, susțin că, în mod eronat, ambele instanțe nu au pronunțat o încheiere de admitere în principiu, deși a depus concluzii în acest sens.

Au susținut, totodată că, potrivit art. 673 alin. 5 C.pr.civ., dacă moștenirea nu poate fi împărțită direct de către instanță întrucât sunt necesare măsurători sau evaluări de bunuri care compun masa de împărțit, instanța de fond va proceda mai întâi la stabilirea printr-o încheiere de admitere în principiu a cererii de partaj, a bunurilor supuse împărțelii, a persoanelor cu vocație succesorală, a cotelor părți ce revin acestora din moștenire, încheiere ce este interlocutorie și obligatorie pentru judecătorii fondului.

Au arătat, totodată, că egalitatea în drepturi a coindivizarilor și echitatea partajului impun stabilirea valorii de circulație a bunurilor indivize la data împărțelii.

Au considerat recurenții că în mod greșit instanța de apel a apreciat că această cauză este simplă și că încheierea de admitere în principiu poate lipsi.

Prin nepronunțarea unei încheieri de admitere în principiu, recurenții consideră că nu a fost cercetat fondul cauzei de cele două instanțe, motiv pentru care solicită casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În al doilea rând, recurenții au susținut că în mod nejustificat a fost exclusă de la partaj suprafața de_ m.p., cu motivarea că acesta a aparținut în exclusivitate numitei Beringhean M., situație nereală, nicio expertiză nu a reținut acest aspect și, prin urmare, terenul trebuie inclus în masă și partajat în mod egal.

În expertiza tehnică judiciară a inginerului L. L., apare varianta 2 de lotizare, luată în considerare de instanțele de fond și apel, care exclude, în mod abuziv, aceste suprafețe de teren, fără nici un suport legal, precizând că se face această excludere, în condițiile în care aceasta ar fi aparținut defunctei Beringhean M., făcând astfel doar o simplă presupunere.

Recurenții au arătat că din conținutul testamentului nr. 2045/1995 nu rezultă că Beringhean M. i-ar fi lăsat lui O. C. suprafața de_ m.p.de teren ce i-ar fi aparținut în exclusivitate.

Cât privește certificatul de moștenitor nr. 499 din 9.09.2005, recurenții susțin că acesta este un înscris oficial prin care se constată doar calitatea de moștenitor și drepturile succesorale, neconstituind un titlu de proprietate, ci numai o confirmare a calității de moștenitor. Astfel, din certificatul de moștenitor nu rezultă faptul că Beringhean M. ar fi avut terenul de_ m.p., în exclusivitate.

Din decizia nr. 1605 din 10 octombrie 1996, a rezultat că Beringhean M. și O. C. au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de_ m.p. și că aceștia nu au produs nicio probă convingătoare din cele admise de Legea nr. 18/1991, cu care să facă dovada că, anterior anului 1962, terenurile solicitate au fost proprietatea lor exclusivă și că ar fi îndreptățiți să li se reconstituie dreptul de proprietate. Din sentința nr. 849/1999 a Judecătoriei Rădăuți, rămasă definitivă prin decizia nr. 1188 din 26 mai 2000 a Tribunalului Suceava, rezultă că numita Beringhean M. a fost inclusă pe adeverința și titlul de proprietate, alături de celelalte părți.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat în mod constant că dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe este garantat de art.6 alin 1 din Convenție și trebuie interpretat conform părții introductive a convenției care enunță supremația dreptului - drept element al patrimoniului comun al statelor contractante.

Unul din elementele fundamentale ale principiului preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor judiciare care presupune printre altele că soluțiile definitive date de instanțe judecătorești să nu mai poată fi contestate.

Astfel, se interzice redeschiderea unor noi proceduri judiciare referitoare la aceeași procedura.(Brumărescu contra României, Amurăritei contra României).

Aceste terenuri fac parte din masa de partaj, ele trebuie să fie partajate în mod corect, egal și legal, la valoarea actualizată.

Ca urmare a faptului că numita O. M. a S., la Judecătoria Rădăuți a precizat că dorește să i se atribuie în natură cota sa poarte, instanța de apel în mod eronat i-a dat acesteia sultă.

Recurenții au solicitat a se ține cont de suplimentul la expertiza ing.L. L. care arată realitatea din teren și a se reține că fondul cauzei nu a fost cercetat, nici de instanța de fond, nici de către cea de apel, drept pentru care solicită casarea cu rejudecare, în principal, pentru a se reface loturile ținându-se cont și de cerința numitei O. M. a Ș., iar în subsidiar, casarea deciziei Tribunalului Suceava și, pe fond, admiterea acțiunii de partaj, conform variantei 3 de lotizare ce corespunde realității.

Totodată, recurenții au arătat că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la cheltuielile de judecată. Aceștia consideră că sumele achitate pentru cele două expertize trebuiau compensate. Cu privire la onorariile de avocat, față de situația în care doar aceștia au depus chitanțe, consideră că în mod eronat au fost compensate, motiv pentru care solicită cheltuieli judiciare din toate ciclurile procesuale conform chitanțelor existente la dosar.

Pârâtul O. C., a susținut că, atât instanța de fond cât și cea de apel au stabilit în mod greșit calitatea de moștenitori a reclamantelor B. F. și R. I., precum și a pârâților O. M., O. G., O. I., O. D., O. D., O. R., O. G. și O. F., după defuncta O. Ș., decedată la data de 29.11.1985.

Recurentul a susținut că fiind fiul defunctei O. Ș., este unic moștenitor, conform certificatului de moștenitor nr. 192/ 5 martie 1986. Toți ceilalți moștenitori direcți, copii ai defunctei, în speță reclamantele R. E., B. F., O. G., O. T. (autor al pârâților O. D., G., G., I., F., M., R. și D.), M. Balașa și O. M. renunțând, în mod expres, prin declarație autentică notarială, la succesiunea mamei lor O. Ș..

Întrucât în cauză au fost moștenitori care au "renunțat în mod expres la succesiune, consideră că devin aplicabile dispozițiile deciziei dată în. interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție nr. XI din 5 februarie 2007, care a statuat, cu caracter obligatoriu, în art. 329 alin. 3 Cod Procedură Civilă, faptul că „beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii numai moștenitorii care nu au acceptat succesiunea în termenul prevăzut de art. 700 Cod Civil, iar nu și cei care au renunțat la moștenire".

Din cuprinsul certificatului de moștenitor nr. 192/ 1986 și din cuprinsul declarațiilor de renunțare la succesiune rezultă, cu certitudine, faptul că toți moștenitorii, cu excepția sa, sunt renunțători expres, ei nu pot beneficia de repunerea în termenul de acceptare, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 18/ 1991.

Recurentul a susținut, totodată, că are calitatea de unic moștenitor și după Berenghean M., persoană ce este de asemenea inclusă în titlul comun, cu drepturi succesorale proprii, calitate conferită de testamentul autentificat sub nr. 2095/17 februarie 1995.

Față de dispozițiile imperative ale deciziei invocate, recurentul a considerat că instanțele de fond și de apel ar fi trebuit ca, în cadrul acțiunii de partaj, să constate faptul că întreaga masă succesorală rămasă de pe urma defunctelor Olăran Ș. și Berenghean M., trebuie să fie culeasă de el, în calitate de unic moștenitor acceptant. Nu poate fi reținută motivarea instanței de apel, în sensul că prin hotărâri judecătorești anterioare deciziei nr. 11/ 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-ar fi tranșat irevocabil calitatea de moștenitori ale defunctelor O. Ș. și Beringhean M., întrucât aceste hotărâri judecătorești au fost pronunțate în cadrul procedurii speciale prevăzute de Legea nr. 18/1991 (respectiv în plângeri la Legea nr. 18/ 1991 și în anulări sau modificări de titluri de proprietate), proceduri în cadrul cărora nu se stabilește vocația succesorală concretă la moștenire. Acțiunea specifică de stabilire a masei succesorale și a calității de moștenitor este acțiunea de partaj succesoral și de ieșire din indiviziune, acțiune ce formează obiectul prezentei cauze și care este ulterioară deciziei în interesul legii invocată. Numai în acest cadru procesual instanța este chemată să analizeze vocația succesorală concretă a părților și să constate calitatea sa de unic moștenitor după ambele defuncte.

Recurentul a criticat hotărârea instanței de fond și sub aspectul nepronunțării în cauză a unei încheieri de admitere în principiu, încheiere prin care instanța să stabilească cu exactitate, în primul rând, proveniența terenurilor înscrise în titlul comun, masa succesorală rămasă după defuncta O. Ș. și, implicit, cea care a aparținut lui Berenghean M., moștenitorii rămași după fiecare dintre cele două defuncte, cotele părți cuvenite fiecăruia dintre moștenitori, abia apoi fiind posibilă o partajare în natură a terenurilor aflate în coproprietate. Consideră că în mod nejustificat instanța de apel a reținut faptul că este o cauză simplă și nu era necesară pronunțarea unei încheieri de admitere în principiu.

Recurentul a susținut că întreaga acțiune de partaj a pornit de la o premisă falsă, și anume, aceea că cea mai mare parte dintre terenurile incluse în titlul de proprietate nr. 2002/ 19.12.2003 ar fi fost proprietatea lui O. Ș., cu excepția celor două trupuri de teren (respectiv 3.432 m.p. intravilan situat la locul numit „Acasă" și 6.250 m.p. extravilan la locul numit „Dumbrăvița") care, reține instanța de fond, au fost proprietatea lui Berenghean M.. In realitate, din analiza deciziei nr. 2160/ 19.08.2003 a Curții de Apei Suceava, hotărâre care a dispus, definitiv și irevocabil, includerea pe titlul de proprietate comun și a defunctei Berenghean M., reiese faptul că motivele care au determinat includerea sa pe titlu au fost legate de faptul că aceste terenuri proveneau de la autorul comun al celor două defuncte, respectiv de la defuncții V. și Z. Beringhean, ambii decedați în anul 1940.

Toate aceste suprafețe de teren provin de la autorii comuni, aceasta justificând includerea numitei Beringhean M. pe titlul comun, alături de moștenitorii defunctei O. Ș..

Față de această situație, stabilită cu autoritate de lucru judecat prin decizia nr. 2160/ 2003 a Curții de Apel Suceava, este evident că pentru a realiza, în mod legal, ieșirea din indiviziune, trebuia să se realizeze, mai întâi, partajul după defuncții V. și Z. Beringhean (defuncți, în raport de care atât O. Ș., cât și Berenghean M. au vocație succesorală concretă) și ulterior, se putea analiza masa succesorală rămasă după defuncta O. Ș. (ceea ce s-a cerut de altfel de către reclamante prin acțiunea inițială). Practic, fiind vorba despre un titlu emis cu privire la terenurile ce au aparținut autorilor comuni Beringhean V. si Z., numai după constatarea calității de moștenitoare a defunctei O. Ș. după aceștia, precum și a cotei cuvenite ei din masa succesorală se putea realiza partajul, respectiv ieșirea din indiviziune, solicitată de reclamante.

Față de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, recurentul a considerat că se impunea ca instanțele de fond și de apel să constate faptul că, după cum s-a stabilit deja prin decizia nr. 2160/ 2003 a Curții de Apel Suceava, terenurile cuprinse în titlul de proprietate nr. 2002/ 19.12.2003 au aparținut defuncților Beringhean V. și Z., ambii decedați în anul 1940. Moștenitori acceptanți după cei doi defuncți și care au urmat procedurile de reconstituire prevăzute de Legea nr. 18/ 1991 au fost O. Ș. și Beringhen M. (ambele în calitate de fiice), fiecare cu o cotă de 1/2 din masa succesorală.

Recurentul a arătat că în ceea ce o privește pe Berenghean M., aceasta a decedat la data de 13 mai 2005, fără copii, singurul său moștenitor fiind el, ca moștenitor testamentar conform testamentului autentificat sub nr. 2095/ 17 februarie 1995. Prin urmare el culege întreaga sa cotă de ½ din averea succesorală rămasă de pe urma autorilor comuni (adică ½ din terenurile înscrise în titlul comun).

În ceea ce o privește pe O. Ș., aceasta a decedat la data de 29.11.1985, recurentul a susținut că este unicul moștenitor acceptant ca urmare a faptului că toți ceilalți moștenitori au renunțat în mod expres la succesiune prin declarații autentice. Fiind vorba despre renunțători expreși, ei nu mai puteau valorifica drepturile succesorale în cadrul procedurii prevăzute de Legea nr. 18/ 1991.

În cazul în care instanța nu reține acest punct de vedere, recurentul a solicitat a se constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei O. Ș. a fost greșit stabilită de instanța de fond. In realitate, această masă succesorală este compusă din cota indiviză de l/2 din terenurile incluse în titlul de proprietate comun, această cotă indiviză de l/2 urmând a fi împărțită în mod egal în cote de 1/5 între moștenitori (asta în situația în care se constată că și renunțătorii expreși au totuși drepturi succesorale proprii, date de parcurgerea procedurii prevăzute de Legea nr. 18/ 1991).

În aceste condiții, este evident că se impunea și refacerea lotizărilor în raport de noile cote succesorale, în sensul că el urmează să culeagă în întregime cota de ½ ce i se cuvine defunctei Beringhean M., precum și cota de 1/5 din ½ ce este preluată, în indiviziune, de toți moștenitorii lui O. Ș..

Cum ambele hotărâri atacate au stabilit în mod greșit masa succesorală supusă partajului, ceea ce a condus la o greșită aplicare a legii, recurentul a considerat că se impune admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, admiterea cererii de aderare la apel și trimiterea cauzei Tribunalului Suceava pentru evocarea fondului de către instanța de apel. Cu prilejul rejudecării fondului, consideră că se impune stabilirea cu exactitate a masei succesorale și a cotelor cuvenite fiecărui moștenitor, cu refăcea loturilor, ținând cont de posesia exercitată atât de defuncta Beringhean M., cât și de ceilalți moștenitori.

Recurentul a precizat totodată că cele două trupuri de teren indicate au fost deținute întotdeauna de Beringhean M., iar, apoi, după moartea sa, de către el, de aceea a solicitat excluderea lor de la masa de împărțit și să-i fie lui atribuite.

Prin decizia civilă nr.119/23.01.2013 a Curții de Apel Suceava, instanța de recurs a admis recursurile declarate de reclamantele B. F., R. I. și pârâții O. M., O. C., împotriva deciziei nr. 151 din 26 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția civilă (dosar nr._ ) și a casat în totalitate decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a reținut următoarele:

Referitor la motivul de recurs, invocat atât de reclamante, cât și de pârâți, cu privire la nepronunțarea de către prima instanță a unei încheieri de admitere în principiu, cele reținute de către instanța de apel sunt juste, întrucât, din cuprinsul art.673 indice 5 și 673 indice 6 din Codul de procedură civilă, nu rezultă obligativitatea pentru instanță de a pronunța o asemenea încheiere interlocutorie . Cum, față de această ipoteză, motivul de recurs invocat de părți nu poate fi reținut în cauză ca motiv de nelegalitate, în conformitate cu prevederile art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă, celelalte aspecte legate de oportunitatea pronunțării unei încheieri de admitere în principiu constituie motive ce țin de netemeinicia hotărârii și nu pot fi analizate în calea de atac a recursului.

În ceea ce privește motivul de recurs invocat de către pârâtul O. C., referitor la stabilirea greșită în cauză a calității de moștenitori a celorlalte părți, Curtea apreciază, de asemenea, că dezlegarea dată de instanța de apel este corectă . Astfel, decizia nr. 11/2007, pronunțată de ÎCCJ într-un recurs în interesul legii, prin care s-a statuat că, în cazul procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate în conformitate cu Legea nr. 18/2001, renunțătorul nu poate beneficia de reconstituire, fiind străin de moștenire, este ulterioară epuizării procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate de către părțile din prezenta cauză, neavând, prin urmare, efecte asupra unor situații juridice constatate anterior.

Este, însă, întemeiat, motivul de recurs comun al recurenților referitor la necercetarea de către instanța de apel a fondului cauzei . Deși apelanții au criticat componența masei de împărțit, reclamantele și pârâta O. M. reclamând greșita excludere din masă a terenului din intravilan și de la locul numit Dumbrăvița, iar pârâtul O. C. susținând că terenurile de pe titlul de proprietate nr. 2002/2003 ar proveni de la autorii comuni, Beringhean V. și Z., iar masa succesorală după O. Ș. ar fi, de fapt, cota de ½ din terenurile de pe titlu, instanța de apel a reținut că situația juridică a terenurilor a fost clarificată prin alte hotărâri judecătorești și confirmată prin expertizele topo efectuate în dosar. În afara faptului că expertizele topo efectuate în dosar nu au putut clarifica, ele însele, natura juridică a terenurilor, este de analizat că hotărârile judecătorești enunțate de instanța de apel ca argument în reținerea unei anumite mase de împărțit nu sunt relevante, sub acest aspect. Este cazul, astfel, al sentinței civile nr. 849/1999 și al deciziei nr. 1188/2000 (filele 274-275 dosar judecătorie), hotărâri prin care nu se atestă proprietatea exclusivă a defunctei Beringhean M. asupra terenurilor eliminate din masă, aceasta fiind doar inclusă, alături de celelalte părți, pe adeverința de proprietate emisă în conformitate cu Legea nr. 18/2001. Tot astfel, prin decizia civilă nr. 2160/2003 (fila 281 dosar judecătorie), este inclusă Beringhean M. pe titlul de proprietate, alături de ceilalți moștenitori, reținându-se că terenurile ar fi aparținut autorilor comuni ai acesteia și ai def. O. Ș. . Printr-o altă hotărâre judecătorească invocată, respectiv decizia civilă nr. 1605/1996 (fila 226 dosar judecătorie), au fost respinse plângerile formulate de pârâtul O. C. și Beringhean M., privind reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața exclusă din masă, motivat de faptul că aceștia nu au probat dreptul de proprietate exclusivă asupra terenurilor. O altă hotărâre enunțată de instanța de apel, respectiv decizia civilă nr. 522/2004 (fila 69 dosar Tribunal ), nu are legătură cu problema examinată, fiind vorba despre nulitatea absolută a titlului de proprietate emis în conformitate cu o altă fișă de punere în posesie .

Procedând la o analiză sumară a unor hotărâri judecătorești și neanalizând apărările concrete ale părților referitoare la proveniența bunurilor, aspect esențial în cauză, Tribunalul a pronunțat o hotărâre fără a cerceta fondul litigiului, în structura sa firească.

În ceea ce o privește pe pârâta O. M., instanța de apel a reținut o ipoteză eronată, atunci când a conchis că aceasta nu a solicitat atribuirea în natură a unor terenuri . Se poate observa, din conținutul raportului de expertiză întocmit în cauză ( fila 292, dosar Judecătorie ), că pârâta O. M. a Ș. nu a participat la data când s-au prezentat părțile și expertul în teren, pentru a se putea reține susținerea expertului că aceasta nu a solicitat teren în natură. La acel moment, s-a prezentat O. M. a T., soția supraviețuitoare a def. O. T., persoană care nu este parte în proces, defunctul fiind reprezentat de către fiii săi, pârâți în cauză .

Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 5 din Codul de procedură civilă, Curtea a admis recursurile și a casat în totalitate decizia atacată, cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe. Instanța de trimitere va avea de stabilit proveniența terenurilor ce fac obiectul judecății și va analiza solicitarea pârâtei-recurente de a i se atribui teren în natură.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 27.02.2013 sub nr._ .

În cauză, la cererea părților s-a încuviințat proba cu înscrisuri și expertiza topo.

La termenul de judecată din data de 2.12.2014 s-a dat o încheiere conform art.673⁵ Cod procedură civilă.

Analizând actele si lucrările dosarului, tribunalul constată următoarele:

Conform art.673 indice 6 raportat la art.673 indice 5 Cod de procedură civilă ,prin încheierea din data de 2.12.2014 s-a reținut:

Prin titlul de proprietate nr.2002/19.12.2003 s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 4ha 7993 mp teren situat pe teritoriul comunei M., în favoarea moștenitorilor defunctei O. Ș. și a numitei Beringhean M..

Așa cum rezultă din probele administrate în cauză, respectiv extrasul de carte funciară nr.28 a .), coala de proprietății de loc nr.30 ( fila 111 dosar fond), testamentul nr.100/1942 ( fila109) coroborate cu concluziile din suplimentul la raportul de expertiză întocmit în cauză de expert P. I., necontestate de părți următoarele suprafețe din titlul de proprietate nr.2002/2003 se identifică cu terenurile cu care autorii Beringhean V. și Z. figurează înscriși în cartea funciară:

- suprafața de 900 mp situat la locul „Acasă”

- suprafața de 4708 mp teren situat la locul „Acasă”

- suprafața de 8891 mp teren situat la locul „Dumbrăvița”

- suprafața de 1800 mp teren situat la locul „Delnița”

- suprafața de 3692 mp teren situat la locul „Suvăr”

- suprafața de 6219 mp teren situat la locul „Dumbrăvița”.

Dintre aceste suprafețe, terenul în suprafață de 900 mp situat la locul „Acasă”, suprafața de 4708 mp teren situat la locul „Acasă”, suprafața de 1800 mp teren situat la locul „Delnița”,suprafața de 3692 mp teren situat la locul „Suvăr” fac obiectul testamentului autentificat sub nr.100/1942 (fila109) prin care Berenghean I., fiul defuncților Beringhean V. și Z. a lăsat aceste terenuri surorii lui Ș. O. cu sarcina de a o întreține și îngriji pe Beringhean M..

Existența acestor bunuri în patrimoniul numitului Berenghean I. prin transmitere succesorală de la Beringhean V. și Z. nu a fost contestată de părți.

Astfel, pârâtul O. C. prin concluzii scrise în cursul judecății în primă instanță ( fila 385) a arătat că este adevărat că fratele autoarei sale a lăsat bunurile sale Ștefaniei, cu condiția să o întrețină și să o înmormânteze .

Faptul că Ș. a decedat la data de 1985 și Beringhean M. i-a lăsat pârâtului O. C. toate bunurile instituindu-l legatar universal nu înseamnă că bunurile care au făcut obiectul testamentului autentificat sub nr.100/1942 au trecut în patrimoniul autoarei Beringhean M. și revin în exclusivitate acestui pârât.

De altfel această susținere a pârâtului O. C. este contrazisă de constatările jurisdicționale din decizia civilă nr.1605/10.10.1996 a Tribunalului Suceava, care se opun părților cu putere de lucru judecat.

Prin urmare, masa de împărțit rămasă după defuncta O. Ș. se compune din terenurile cu care figura în registrul agricol și care nu se regăsesc în actele de proprietate ale autorilor Beringhean V. și Z., fiind identice cu parcele figurând în cartea funciară cu proprietari O. G. ( soțul Ștefaniei) și L. I., respectiv:

- suprafața de 5003 mp teren situat la locul „Suvăr” 11/551(A1-4) în valoare de 5553 lei,

- suprafața de 9886 mp teren situat la locul „L.” . valoare de_ lei,

- suprafața de 6185 mp teren situat la locul „Delniță” . valoare de 6865 lei .

De asemenea, în masa de partaj după această autoare sunt incluse terenurile testate în favoarea acesteia de către Berenghean I. respectiv:

- suprafața de 900 mp situat la locul „Acasă” . valoare de 9972 lei,

- suprafața de 4708 mp teren situat la locul „Acasă” . valoare de_ lei,

- suprafața de 1800 mp teren situat la locul „Delnița” . valoare de 1998 lei,

- suprafața de 3692 mp teren situat la locul „Suvăr” 11/551(A1-3) în valoare de_.

Tot din masa de partaj după defuncta O. Ș. face parte cota de ½ din suprafețele de teren, care au aparținut autorilor comuni Beringhean V. și Z.:

- suprafața de 8891 mp teren situat la locul „Dumbrăvița” . valoare de 9869 lei,

- suprafața de 6219 mp teren situat la locul „Dumbrăvița” . valoare de 6903 lei .

Susținerea reclamantelor că întregul teren din titlul de proprietate a aparținut defunctei O. Ș., este contrazisă chiar de cererea de chemare în judecată, în care se arată că terenul care a aparținut numitei Beringhean M. urmează a reveni pârâtului O. C., unic moștenitor al acesteia precum și de probele administrate în cauză respectiv înscrisurile mai sus enunțate și expertiza întocmită în cauză de expert P. I..

Beringhean M. a gospodărit împreună cu familia surorii ei, O. Ș. și a figurat în registrul agricol din anii 1959-1962 alături de aceasta .

Titlul de proprietate nr.2002/19.12.2003 a fost emis conform deciziei nr. 2160/2003 a Curții de Apel Suceava prin care s-a dispus includerea numitei Beringhean M. pe titlul de proprietate, motivat de faptul că prin sentința civilă nr.849/1999 a Judecătoriei Rădăuți, definitivă prin decizia civilă nr.1188/2000 s-a dispus includerea acesteia pe adeverința de proprietate emisă în temeiul legii 18/1991 reținându-se că terenurile ar fi aparținut autorilor comuni ai numitei Beringhean M. și ai defunctei O. Ș..

În cauză s-au invocat hotărâri judecătorești prin care s-a respins solicitarea numitei Beringhean M. privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor trupuri din terenul în litigiu, însă în cadrul acelor litigii nu a fost invocat dreptul acesteia de coindivizar alături de defuncta O. Ș., cu privire la terenurile rămase după autorii comuni.

Astfel prin sentința civilă nr.5629/5.12.1997 a Judecătoriei Rădăuți s-a respins plângerea formulată de Beringhean M., în temeiul Legii nr.18/1991 întrucât „petenta face parte dintr-o clasă de moștenitori inferioară celei din care fac parte ceilalți petenți „ și nu are vocație succesorală după defuncții O. G. și O. Ș.. Acestea au fost considerentele avute în vedere și în privința soluționării cererii care a făcut obiectul dosarului nr.2359/1999 al Judecătoriei Rădăuți.

Prin decizia civilă nr.1605/10.10.1996 a Tribunalului Suceava s-a respins solicitarea petenților O. C. și Beringhean M. privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,26 ha respectiv 1,02 ha reținându-se că aceștia nu au produs nici o probă convingătoare cu care să facă dovada că anterior anului 1962, terenurile solicitate au fost proprietatea lor exclusivă și sunt îndreptățiți a li se reconstitui în exclusivitate dreptul de proprietate pentru aceste terenuri, trecute în adeverința nr.1062/1991 emisă de Comisia de aplicare a legii nr.18/1991, în indiviziune pentru O. C. ș.a.

Valoarea totală a masei de împărțit este de 113 780.

La stabilirea valorii bunurilor supuse partajului se are în vedere expertiza întocmită în cauză de expert P. I. care fiind întocmită în 2014 reflectă mai bine prețul de circulație de la data efectuării partajului față de lucrarea expertului L. L. întocmită în cursul anului 2010 .De altfel, părțile nu au formulat obiecțiuni cu privire la evaluarea făcută de expert P. I..

La această masă concură în calitate de moștenitori reclamanta B. F., reclamanta R. I. și pârâții O. C. și O. M., cu cota de 1/5 fiecare și pârâții O. G., O. I., O. D., Olarean D., Olarean R., Olarean C., Olarean G. și Olarean F., toți cu cota de 1/5(moștenitori după fiul decedat T.).

Valoarea cotei de 1/5 este de_ lei.

Pârâtul O. C., a contestat calitatea de moștenitori a celorlalte părți, însă prin decizia de casare s-a înlăturat această susținere reținându-se că decizia nr. 11/2007, pronunțată de ÎCCJ într-un recurs în interesul legii, prin care s-a statuat că, în cazul procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate în conformitate cu Legea nr. 18/2001, renunțătorul nu poate beneficia de reconstituire, fiind străin de moștenire, este ulterioară epuizării procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate de către părțile din prezenta cauză, neavând, prin urmare, efecte asupra unor situații juridice constatate anterior.

Cealaltă cotă de ½ în valoare de 8386 lei din următoarele suprafețe de teren:

- suprafața de 8891 mp teren situat la locul „Dumbrăvița” . valoare de 9869 lei,

- suprafața de 6219 mp teren situat la locul „Dumbrăvița” . valoare de 6903 lei, a aparținut defunctei Beringhean M. și revine pârâtului intimat O. C. în calitate de legatar universal conform testamentului autentificat sub nr.2095/17.02.1995.

Valoarea totală a cotei pârâtului O. C. este de_ lei.

La formarea și atribuirea bunurilor în lot instanța va avea în vedere criteriile prevăzute de art.673 indice 9 Cod de procedură civilă, art.736 și art.741 cod civil respectiv opțiunea părților, mărimea cotei –părți ce se cuvine fiecăreia, masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, posesia.

Prin suplimentul la raportul de expertiză, întocmit de ing. P. I. s-au propus trei variante de lotizare .

Varianta I, după posesia actuală nu poate fi avută în vedere întrucât nu corespunde criteriilor mai sus menționate și îndrumărilor din decizia de casare, regula fiind atribuirea bunurilor în natură, în funcție de valoarea cotei și natura bunurilor, iar în această variantă pârâtei O. M. a Ș. nu i se atribuie bunuri în lot.

Varianta II după solicitarea părților, respectiv a reclamantelor apelante, evidențiază loturi disproporționale din punct de vedere valoric(valoarea lotului nr.1 fiind cu_ lei mai mare decât valoare cotei ).

Se apreciază că loturile nr. I, II și III din varianta III propusă de expert corespund criteriilor prevăzute de dispozițiile legale mai sus menționate .

În lotul nr. II ce urmează a fi atribuit reclamantei B. F. s-a inclus suprafața de 1000 mp, . acest teren nu are acces direct la calea publică având în vedere opțiunea exprimată expres de reclamantă, aceasta susținând că a încheiat o convenție cu vecinul Berenghean G., care a fost de acord să îi asigure ieșirea la calea publică, în acest sens fiind atașată declarația autentificată a numitului Berenghean G..(fila392)

În privința loturilor nr. V ce urmează a fi atribuit pârâtei O. M. și nr. IV ce urmează a fi atribuit pârâtului O. C. acestea vor avea componența propusă de expert, mai puțin suprafața de 1000 mp teren . B1-1 în valoare de 4430 lei, anexa 1c care va fi atribuită pârâtului O. C. în locul suprafeței de 3000 mp . A1-7 în valoare de 3330 lei anexa 8b care va fi inclusă în lotul pârâtei O. M..

Suprafața de 1000 mp teren . B1-1 evidențiată în anexa 1c, în cazul în care s-ar atribui pârâtei O. M. nu ar avea asigurată ieșirea la calea publică, în condițiile în care nu a fost prezentat un acord de trecere cu vecinii .De altfel, pârâta nu și-a manifesta opțiunea în sensul includerii acestui teren în lot( a se vedea varianta II propusă conform opțiunii părților).

În schimb ,se impune atribuirea acestui teren în lotul pârâtului O. C. având în vedere opțiunea acestuia, valoarea cotei și faptul că în această modalitate este asigurată ieșirea la calea publică, evitându-se astfel alte litigii.Se are în vedere și faptul că acest teren a fost testat în favoarea numitei O. Ș. pentru a fi îngrijită Beringhean M. a cărui legatar universal este pârâtul, care a asigurat acesteia din urmă sprijinul necesar în cursul vieții.

În lotul pârâtei O. M. se va include suprafața de 3000 mp . A1-7 anexa 8b având în vedere opțiunea acesteia de a primi teren extravilan (a se vedea opțiunea conform variantei I).

Pentru egalizarea valorică a loturilor, în temeiul art.742 Cod de procedură civilă reclamanta R. I. va fi obligată să plătească sultă către reclamanta B. F. în sumă de 3095 lei, către moștenitorii lui O. T. ,pârâții O. G., O. I., O. D., Olarean D., Olarean R., Olarean C., Olarean G. și Olarean F. suma de 1191 lei și către pârâta O. M. suma de 5473 lei iar pârâtul O. C. va fi obligat să plătească sultă către pârâta O. M. în cuantum de 1339 lei.

Prin urmare, în temeiul art.296 Cod de procedură civilă se va admite apelurile și se va schimba în parte hotărârea primei instanțe respectiv cu privire la masa de partaj, valoarea acesteia, cota moștenitorilor, astfel cum au fost stabilite prin încheierea din data de 2.12.2014 și în sensul menționat mai sus cu privire la atribuirea loturilor, plata sultelor.

În temeiul art.274 -276 Cod de procedură civilă vor fi compensate cheltuielile de judecată reprezentând taxă de timbru ,onorariu expert și onorariu avocat suportate de părți, respectiv reclamanta R. I. cheltuieli în cuantum de_, 3 lei ( fond - 2219,3 lei ,– filele 3,34,98 ;apel -6930 lei –filele 41, 146 primul ciclu și filele 337 153, 396 al doilea ciclu; recurs- 1012 lei –filele 53, 71 ), reclamanta B. F. în cuantum de 6806 lei ( apel -2000 lei, fila 143 primul ciclu și 2800 lei, rejudecare filele 337, 358 ; recurs-2006 lei filele 71,73,77), pârâtul O. C. în cuantum de 13.240 lei ( fond 8679 lei, filele 253,264,320, 387-389;apel -410 lei, primul ciclu ;recurs 4151 lei, filele 57,72,76), și pârâta O. M. în cuantum de 1506 lei (recurs filele 69,74,71) urmând ca părțile să fie obligate la plata sumelor datorate în urma compensării.

În temeiul art.18 și art.50 indice 2 din OUG nr.51/2008 având în vedere că în cursul judecării recursului, părțile au beneficiat de ajutor public judiciar, instanța va obliga pe reclamanta R. I., reclamanta B. F., pârâtul O. C. și pe pârâta O. M. la plata către stat a sumei de 515 lei fiecare și pe pârâții O. G., O. I., O. D., Olarean D., Olarean R., Olarean C., Olarean G. și Olarean F. a sumei de 515 lei .

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelurile declarate de către reclamantele R. I.-M., jud Suceava, B. F. –M., jud Suceava și pârâta O. M.- M., jud Suceava și pârâtul O. C. – cu cerere de aderare la apel-M., jud Suceava împotriva sentinței civile nr. 4579 din 14 decembrie 2011 a Judecătoriei Rădăuți, pronunțată în dosarul nr._, pârâți intimați fiind O. G.- M., jud Suceava, O. I.- M., jud Suceava, O. D.- M., jud Suceava, O. D.- M., jud Suceava, O. R.- M., jud Suceava, O. G.- M., jud Suceava, O. F. a lui T. și M.- M., jud Suceava.

Schimbă în parte sentința civilă nr.4579/14.12.2011 a Judecătoriei Rădăuți în sensul:

Constatată că masa de împărțit rămasă după defuncta O. Ș. se compune din:

- suprafața de 5003 mp teren situat la locul „Suvăr” 11/551(A1-4) în valoare de 5553 lei,

- suprafața de 9886 mp teren situat la locul „L.” . valoare de_ lei,

- suprafața de 6185 mp teren situat la locul „Delniță” . valoare de 6865 lei

- suprafața de 900 mp situat la locul „Acasă” . valoare de 9972 lei,

- suprafața de 4708 mp teren situat la locul „Acasă” . valoare de_ lei,

- suprafața de 1800 mp teren situat la locul „Delnița” . valoare de 1998 lei,

- suprafața de 3692 mp teren situat la locul „Suvăr” 11/551(A1-3) în valoare de_,

și cota de 1 din următoarele suprafețe de teren

- suprafața de 8891 mp teren situat la locul „Dumbrăvița” . valoare de 9869 lei,

- suprafața de 6219 mp teren situat la locul „Dumbrăvița” . valoare de 6903 lei, teren înscris în titlul de proprietate nr.2002/2003.

Valoarea totală a masei este de 113.780 lei.

Valoarea cotei de 1/5 este de 22.756lei.

Cealaltă cotă de 1 în valoare de 8386lei din următoarele suprafețe de teren:

- suprafața de 8891 mp teren situat la locul „Dumbrăvița” . valoare de 9869 lei,

- suprafața de 6219 mp teren situat la locul „Dumbrăvița” . valoare de 6903 lei, a aparținut defunctei Beringhean M. și revine pârâtului intimat O. C. în calitate de legatar universal.

Valoarea totală a cotei pârâtului O. C. este de 31.142lei.

Încetează starea de indiviziune dintre părți .

Atribuie în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantei R. I., lotul I varianta a III a în suprafață de 12.727 mp în valoare de 32.515 lei compus din:

-suprafața de 3692 mp . A1-3 în valoare de 16.355 lei, anexa 4;

-suprafața de 2850 mp . A1-6 în valoare de 12.625 lei, anexa 7;

-suprafața de 3185 mp ., A1-7 în valoare de 3535 lei, anexa 8b.

Atribuie în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantei B. F. lotul II varianta a III a în suprafață de 7962 mp în valoare de 19.661 lei compus din:

- suprafața de 3084 mp . A1-1 în valoare de 3423 lei, anexa 2 ;

- suprafața de 1618 mp . a1-4 în valoare de 1796 lei, anexa 5 ;

- suprafața de 2260 mp . A1-6 în valoare de_ lei, anexa 7 ;

- suprafața de 1000 mp . B1-1 în valoare de 4430 lei, anexa 1c.

Atribuie în deplină proprietate și liniștită posesie pârâților O. G., O. I., O. D., Olarean D., Olarean R., Olarean C., Olarean G. și Olarean F. în indiviziune lotul III varianta a III a în suprafață de 8146 mp în valoare de 21.565 lei compus din:

- suprafața de 1382 mp . B1-1 în valoare de 6122 lei, anexa 1c;

- suprafața de 2831 mp . A1-1 în valoare de 3142 lei, anexa 2 ;

- suprafața de 1543 mp . a1-4 în valoare de 1713 lei, anexa 5 ;

- suprafața de 2390 mp . A1-6 în valoare de_ lei, anexa 7 .

Atribuie în deplină proprietate și liniștită posesie pârâtului O. C. lotul nr. IV, în suprafață de 14.221 mp, în valoare de 32.481 lei, compus din:

- suprafața de 900 mp . B6 în valoare de 9972 lei, anexa 1c;

- suprafața de 1326mp . B1-1 în valoare de 5874 lei, anexa 1c;

- suprafața de 1000 mp . B1-1 în valoare de 4430 lei, anexa 1c;

- suprafața de 1800 mp . A1-2 în valoare de 1998 lei anexa 3;

- suprafața de 6219 mp „Dumbrăvița” 11/551 A1-5 în valoare de 6903 lei, anexa 6;

- suprafața de 2976 mp . A1-1 în valoare de 3304 lei, anexa 2 .

Atribuie în deplină proprietate și liniștită posesie pârâtei O. M., lotul nr.V în suprafață de 7228 mp, în valoare de 15.944 lei compus din:

- suprafața de 3000 mp . A1-7 în valoare de 3330 lei anexa 8b;

- suprafața de 1842 mp . a1-4 în valoare de 2044 lei, anexa 5 ;

- suprafața de 2386 mp . A1-6 în valoare de_ lei, anexa 7 .

Obligă pe reclamanta R. I. să plătească sultă către reclamanta B. F. în sumă de 3095 lei, către moștenitorii lui O. T. ,pârâții O. G., O. I., O. D., Olarean D., Olarean R., Olarean C., Olarean G. și Olarean F. suma de 1191 lei și către pârâta O. M. suma de 5473 lei.

Obligă pe pârâtul O. C. să plătească sultă către pârâta O. M. în cuantum de 1339 lei.

Compensează cheltuielile de judecată ( fond, apel, recurs ), urmând ca pârâta O. M. să-i plătească pârâtului O. C. suma de 4494 lei, iar moștenitorii lui O. T. ,pârâții O. G., O. I., O. D., Olarean D., Olarean R., Olarean C., Olarean G. și Olarean F. să plătească pârâtului O. C. suma de 623 lei, reclamantei R. I. suma de 4571 lei, iar reclamantei B. F. suma de 806 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Obligă pe reclamanta R. I., reclamanta B. F., pârâtul O. C. și pe pârâta O. M. la plata către stat a sumei de 515 lei fiecare și pe pârâții O. G., O. I., O. D., Olarean D., Olarean R., Olarean C., Olarean G. și Olarean F. a sumei de 515 lei .

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 7.04.2015.

Președinte, Judecător, Grefier,

M. C. L. A. L. A.

Red L.A

Judec. fond. P. R.

Tehnored.L.A.

13 ex./18.05.2015

← Legea 10/2001. Sentința nr. 1810/2015. Tribunalul SUCEAVA		Fond funciar. Decizia nr. 469/2015. Tribunalul SUCEAVA →

Partaj judiciar. Decizia nr. 465/2015. Tribunalul SUCEAVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Partaj judiciar. Decizia nr. 465/2015. Tribunalul SUCEAVA