Rezoluţiune contract. Decizia nr. 773/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 773/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 28-05-2015 în dosarul nr. 773/2015
Dosar nr._ Rezoluțiune contract
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 773
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA_ 2015
PREȘEDINTE V. O. D.
JUDECĂTOR A. I. M.
GREFIER S. A.-M.
Pe rol, judecarea apelului declarat de către reclamantul V. C., împotriva sentinței civile nr. 2169 din data de 30 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, intimați fiind pârâții Agușoaiei Z. și Agușoaiei P..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul apelant, asistat de avocat S. A., pârâta intimată, asistată de avocat G. M. și martorii L. O. și D. T., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că la dosar a fost depusă, prin serviciul registratură, de către apărătorul pârâților intimați o cerere prin care solicită a nu se lua cauza în lipsa sa, cerere ce a rămas fără obiect, având în vedere prezența avocatului în instanță.
Sub prestare de jurământ, se audiază martorii L. O. și D. T., susținerile acestora fiind consemnate în procese verbale atașate separat la dosar.
Apărătorii părților, luând pe rând cuvântul, arată nu mai au cereri de probe de formulat și solicită acordarea cuvântului la dezbateri pe fondul cauzei.
Instanța, în baza art. 244 al. 1 din noul Cod de procedură civilă, constată terminată cercetarea procesului și deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, potrivit disp. art. 392 din noul Cod de procedură civilă.
Apărătorul reclamantului apelant solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, desființarea sentinței civile atacate și în rejudecare admiterea acțiunii, în sensul rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare cu rezerva dreptului de uzufruct viager și întreținere pentru neexecutarea obligației de întreținere, cu precizarea că prima instanță a reținut o situație de fapt eronată, susținerile martorilor propuși de către reclamantul apelant nu au fost avute în vedere la soluționarea cauzei, ci doar cele ale martorilor propuși de către pârâții intimați, din contractul încheiat între părți reiese faptul că pârâta intimată avea obligația de a achita prețul, dar martorii audiați la acest termen de judecată au menționată că nu au văzut acest lucru.
Arată că martora L. O. a precizat că a văzut-o pe pârâta intimată că-i pregătea mâncare reclamantului apelant, însă aceasta nu a văzut că și mâncarea i-a fost dusă acestuia, reclamantul apelant a fost mai mult plecat, în locuința acestuia s-au mutat fiica pârâților intimați, ginerele și cei 3 copii ai lor, aspect ce l-a deranjat pe reclamantul apelant, iar soba nu a fost construită pentru conformatul acestuia, ci pentru copii.
Precizează că aceeași martoră a arătat că nu are cunoștință dacă reclamantului intimat i s-ar fi cumpărat îmbrăcăminte, încălțăminte, lenjerie, etc., în speță nu s-a făcut dovada cumpărării acestora, pârâții intimați, pentru diferența de preț, au obligația întreținerii în natură a reclamantului apelant, iar în contract nu s-a menționat că acest lucru se va face la nevoie.
Arată că în luna martie 2015 pârâții intimați l-au notificat pe reclamantul apelant, acest lucru constituie un „act artistic” făcut pentru a influența instanța dorind să arate că ei vor să presteze întreținerea, martorul F. P. - f. 70 dosar fond – a declarat că l-a văzut pe reclamantul apelant mergând rău și că se simțea rău, martorul C. G. – f. 69 dosar fond – a arătat că reclamantul apelant este bolnav, contractul în discuție este încheiat între doi frați, iar la acest moment pârâta intimată dorește să se folosească de munca fratelui, soră care din anul 2010 și până în prezent i-a dus reclamantului apelant „2 farfurii cu ciorbă”, cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul pârâților intimați învederează faptul că legea obligă la rigurozitate, reclamantul apelant nu a indicat nici în scris și nici oral, prin apărător, ce dispoziții legale a încălcat prima instanță, în mod corect aceasta a raportat probele administrate la cele 3 condiții prev. de art. 1020 din vechiul Cod civil, reclamantul apelant nu a fost obligat să încheie contractul în discuție, aspect ce reiese din declarația martorei Grugă T., persoană care l-a consiliat pe acesta pentru a nu fi „păcălit”.
Precizează că reclamantul apelant a recunoscut că i s-a dat întreținere, atât martorii, cât și reclamantul apelant au precizat că acesta din urmă pleca din localitate timp de 2-3 săptămâni fără a anunța unde merge, astfel că în speță nu este dată condiția neexecutării obligației.
Arată că din contractul încheiat reiese că există posibilitatea notificării debitorilor pentru plata unei sume, condiție obligatorie pentru admiterea acțiunii, însă reclamantul apelant nu a făcut dovada în acest sens, la f. 36 dosar fond a fost depusă notificarea pârâților intimați de a li se indica ce dorește reclamantul apelant, aceștia puteau să-i achite o sumă de bani, nici din memoriul de apel nu rezultă unde domiciliază reclamantul apelant, astfel că pârâții intimați nu pot presta obligația de întreținere.
Precizează că atunci când reclamantul apelant se afla în localitate pârâții intimați prestau întreținerea, însă atunci când acesta pleca, iar pârâții intimați nu știau unde, obligația de întreținere nu se putea executa, deci culpa neexecutării întreținerii în parte îi aparține în exclusivitate reclamantului apelant.
În ceea ce privește susținerea cum că fiica pârâților intimați s-a mutat împreună cu familia la domiciliul reclamantului intimat, precizează că el a fost cel care i-a adus știind că nu va locui acolo, reclamantul apelant fiind cioban și umblând prin țară. Precizează că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că la momentul în care reclamantul apelant a revenit în localitate era băut, i-a bătut și alungat din locuință, cu cheltuieli de judecată.
Reclamantul apelant precizează că după o lună de la încheierea contractului a plecat în Timișoara; mai arată că revine la domiciliu o dată la un an și ceva și stă 2,3 zile.
Instanța, în baza art. 394 din noul Cod de procedură civilă, închide dezbaterile.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni și înregistrată sub nr._ din 27.05.2014, V. C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Agușoaiei Z. și Agușoaiei P., rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu rezerva dreptului de uzufruct viager și întreținere, autentificat la Biroului Notarului Public R. A. A. sub nr. 1094/10.11.2010, pentru neexecutarea obligației de întreținere și repunerea părților în situația anterioară; radierea din CF nr._ a pârâților cu înscrierile referitoare la proprietate, cât și înscrierile privitoare la sarcini, referitoare la dreptul de uzufruct viager, dobândit prin convenție în cotă de 1/1 și clauza de întreținere în favoarea reclamantului ; cu cheltuieli de judecată.
În fapt, prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de uzufruct viager și întreținere autentificat prin încheierea nr. 1094 din 10.11.2010, la BNP R. A. A., a vândut pârâților, cu rezerva dreptului de uzufruct viager, imobilul constând în: suprafața de 900 mp. teren curți-construcții, identic cu . una locuință notată_-C1 și una anexă_ C2, situate în satul Leucușești, ., între vecinii: drum ., M. A. și restul proprietății, cu nr. cadastral_ în CF a loc. cad. Preutești.
Prețul vânzării a fost stabilit la 10.000 lei, din care s-au achitat 6000 lei, la data autentificării contractului, iar pentru diferență, cumpărătorii s-au obligat să îl întrețină pe el, reclamantul pe tot timpul vieții sale, asigurându-i cele necesare traiului, procurându-i hrană, îmbrăcăminte, medicamente în caz de boală, oferindu-i combustibil pentru încălzirea locuinței, iar la moartea acestuia, să-l înmormânteze după obiceiul locului.
Având în vedere că între el, reclamantul și debitorii contractului, pârâții în cauză au apărut neînțelegeri generate de faptul că și-au adus copiii să locuiască împreună, folosindu-se de toate bunurile sale și mai mult, refuzând să-și îndeplinească obligațiile contractuale, având un comportament nedemn, adresându-i injurii la adresa sa, a fost nevoit să apeleze la alte persoane.
A arătat reclamantul că, deoarece conviețuirea împreună nu a fost posibilă, copiii pârâților au părăsit locuința din anul 2012, iar pârâții nu l-au mai vizitat niciodată, deși locuiesc în același . urât cu reclamantul, reacționând agresiv în momentul în care acesta a solicitat să meargă la notar, să-i restituie bunul.
Pentru aceste motive, a solicitat admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată.
În drept, a invocat dispozițiile art. 1020 și art. 1021 Cod civil.
După comunicarea cererii de chemare în judecată, pârâții au depus întâmpinare (f.25-26 dosar), prin care au înțeles să solicite respingerea acțiunii reclamantului, motivat de faptul că acesta cu agresivitate, a refuzat întreținerea pe care i-au acordat-o sub toate modalitățile prevăzute în contract în litigiu; cu cheltuieli de judecată.
In fapt, au arătat că reclamantul, fiind fratele său, a insista să încheie contractul de vânzare-cumpărare indicat mai sus, având în vedere că el este mereu plecat în țară, fiind cioban și pentru a-i avea grija gospodăriei.
Au menționat pârâții că și înainte de încheierea contractului, tot ei aveau grija gospodăriei reclamantului, apoi ajutându-l considerabil. Fără știrea lor, reclamantul i-a instalat în casă pe o fiică a lor, cu soțul și cei trei copii, toți cu handicap grav, din Soldănești, unde aveau condiții foarte bune de trai, iar fiindcă gospodăria reclamantului era într-o stare avansată de degradare, i-au făcut reperații, i-a construit soba cu toate cele necesar, i-a făcut curtea, iar reclamantului, care a stat în altă localitate, i-au asigurat tot ce era necesar: hrană, îmbrăcăminte, încălțăminte, medicamente, lemne, nelipsindu-i nimic.
Întrucât casa era de locuit atunci când au făcut contractul, pârâții au arătat că au utilat-o cu tv. mașină de spălat, paturi, aragaz, dulap de haine, lenjerii, covoare, a dus la acesta acasă porci, păsări, aproximativ 40 saci de porumb, cartofi, lemne foc și toate alimentele necesare unui trai mai mult decât decent, după care reclamantul i-a anunțat că pleacă în Timișoara, la stână, bănuind astfel că acesta a dorit doar să aibă slugi la casă și toate cele necesare.
Au arătat că la întoarcere, reclamantul sub influența băuturilor alcoolice și cu o bădiță în mână, i-a alungat pe copii, determinându-i să plece, apoi a început să vândă lucrurile făcute de ei, au făcut o plângere Parchetului Fălticeni, prin care reclamațiile lor au fost confirmate.
Au mai arătat pârâții că reclamantul a plecat la Viișoara, la un nepot al său, luând cu el și cele 70 de oi pe care le are, astfel că sunt în imposibilitatea să-l întrețină.
In concluzie, față de cele relatate mai sus, au solicitat respingerea acțiunii.
În drept, au invocat disp. art. 205 alin. 2 și 453 alin. 1 Cod proc.civ.
Întâmpinarea a fost comunicată reclamantului pentru a formula răspuns, conform art. 201 alin. 2 Cod procedură civilă, obligație pe care acesta a respectat-o, solicitând respingerea apărărilor formulate de către pârâți, ca nefondate.
A arătat că a fost plecat la Timișoara și în casă au rămas copiii surorii sale, iar la întoarcere a găsit un mare dezastru, aceștia fiind în stare de ebrietate i-au adresat injurii și alungându-l din locuința sa, fapt pentru care a reacționat și el, fiind nevoie de intervenția organelor de poliție.
După eliberarea imobilului în litigiu, reclamantul a plecat la un nepot din loc. Viișoara, care a acceptat să-l ajute în gospodărie, primind astfel bani și mâncare pentru supraviețuire.
A arătat că nu a este adevărat că pârâții i-ar fi dat suma de 6000 lei la data încheierii contractului, el fiind cel care a achitat toate costurile ce au privit încheierea contractului, profitând astfel de bunătatea sa.
Față de toate cele arătate, reclamantul a solicitat admiterea acțiunii sale, așa cum a fost formulată.
Prin sentința civilă nr. 2169 din data de 30 octombrie 2014, Judecătpria Fălticeni a respins acțiunea civilă având ca obiect rezoluțiune contract, formulată de reclamantul V. C., în contradictoriu cu pârâții Agușoaiei Z. și Agușoaiei P., ca nefondată și a obligat reclamantul să plătească pârâților suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 1094 din 10.11.2010, la BNP R. A. A., reclamantul V. C., a vândut pârâților Agușoaiei Z. și Agușoaiei P., cu rezerva dreptului de uzufruct viager imobilul constând în: suprafața de 900 mp. teren curți-construcții, identic cu . una locuință notată_-C1 și una anexă_ C2, situate în satul Leucușești, ., între vecinii: drum ., M. A. și restul proprietății, cu nr. cadastral_ în CF a loc. cad. Preutești.
Prețul vânzării a fost stabilit la 10.000 lei, din care s-au achitat 6000 lei, la data autentificării contractului, iar pentru diferență, cumpărătorii s-au obligat să-l întrețină pe tot timpul vieții sale, asigurându-i cele necesare traiului, procurându-i hrană, îmbrăcăminte, medicamente în caz de boală, oferindu-i combustibil pentru încălzirea locuinței, iar la moartea acestuia, să-l înmormânteze după obiceiul locului.
Potrivit dispozițiilor înscrise în art. 1020-1021 din vechiul Cod civil, aplicabile în speță conform art. 6 alin. 2 din Noul Cod Civil, pentru ca instanța să pronunțe rezoluțiunea, este necesar ca debitorul întreținerii să nu își fi executat obligația total sau parțial, iar neexecutarea obligației să îi fie imputabilă acestuia.
Reclamantul a invocat ca motiv de reziliere a contractului, nerespectarea de către pârâți a obligației de întreținere asumată.
Din declarațiile martorilor C. G. (f.69 dosar), F. P. (f. 70 dosar), P. V. (f. 71 dosar) și T. D. (f. 72 dosar) a rezultat că părțile gospodăresc împreună, dar în locuințe separate și că pârâta împreună cu soțul său s-au ocupat de întreținerea reclamantului.
Astfel, aceștia au declarat că reclamantul a cumpărat o casă în . mult la stână la oi, în Banat, venind în . faptul că pârâții au făcut îmbunătățiri la casa reclamantului, însă nu au fost martori la vreo situație în care reclamantul fiind la nevoie, a cerut ajutorul pârâților și aceștia au refuzat să i-l dea.
Funcție de acestea, instanța a constatat că pârâții și-au respectat obligațiile contractuale asumate prin contractul încheiat cu reclamantul.
Pentru aceste motive, instanța a respins acțiunea ca nefondată.
Cât privește cheltuielile de judecată solicitate de reclamant, instanța nu le-a acordat, câtă vreme cererea acestuia a fost respinsă, iar cu privire la cererea pârâților de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, acestea au fost acordate, așa cum prevăd dispozițiile art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul prin care a solicitat admiterea acestuia, desființarea sentinței atacate si procedând la rejudecarea cauzei sa se dispună admiterea acțiunii, in sensul de a dispune rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu rezerva dreptului de uzufruct viager si întreținere, autentificat de BNR R. A. A. sub nr. 1094/10.11.2010, pentru neexecutarea obligației de întreținere si repunerea părților în situația anterioara; radierea din CF nr._ a pârâților cu înscrierile referitoare la proprietate, cat si înscrierile privitoare la sarcini, referitoare la dreptul de uzufruct viager, dobândit prin convenție in cota de 1/1 si clauza de întreținere in favoarea reclamantului, cu cheltuieli de judecata la fond si în apel.
În motivare a arătat că sentința atacata este nelegala si netemeinica deoarece în mod eronat instant de fond a reținut o stare de fapt ce nu corespunde realității, având in vedere ca la soluționarea cauzei doar probele pârâților, respectiv a martorilor acestuia au fost avute în vedere si nu declarațiile martorilor propuși de către reclamant, martori ce sunt vecinii lui si cunosc cel mai bine împrejurările legate de obligațiile pârâților conform contractului încheiat si daca aceste obligații au fost respectate de către aceștia si de câte ori pârâta îi spunea sa plece la munca ca ea nu îl poate întreține. A mai arătat că nu corespunde adevărului faptul ca pârâții i-au asigurat întreținere așa cum in mod greșit s-a avut in vedere declarațiile martorilor pârâților, martori care totodată au recunoscut faptul că nu au fost niciodată de față in împrejurări în care reclamantul sa fi cerut ajutorul pârâților si aceștia au refuzat; de fapt martorii pârâților nu au fost de față niciodată când reclamantul a purtat discuții cu pârâții cu privire la întreținerea lui, astfel ca nu aveau cum să cunoască daca pârâții i-au asigurat întreținere.
Cu privire la bunurile de uz casnic care ar fi rămas în casa reclamantului si el le-ar fi înstrăinat, a arătat faptul ca nu corespunde adevărului, copiii pârâților le-au luat împreuna cu aceștia, existând un proces-verbal cu privire la aceasta stare de fapt.
Mai mult, nu s-a avut în vedere faptul ca reclamantul a plecat din imobil, nu de bunăvoie, ci silit de împrejurări si de relele tratamente aplicate de către pârâți reclamantului, astfel nu se poate reține faptul ca el a refuzat întreținerea. Chiar ceilalți frați cunosc aceste aspecte si împrejurări chiar de la pârâta care de mai multe ori a afirmat ca nu o interesa întreținerea sa si ca ea nu era interesata a-l întreține, ci dimpotrivă își dorea că el să moară cat mai repede pentru a nu fi in măsura a cere desființarea contractului.
Cu privire la suma de 6.000 lei ce s-a arătat ca s-a plătit de către pârâți la data încheierii contractului, a arătat că aceasta suma nu a fost plătită către reclamant niciodată, ci dimpotrivă el a fost cel care a suportat si toate cheltuielile necesare încheierii contractului.
Pârâta a avut încheiat un contract de întreținere si cu tatăl său, contract ce a fost desființat tot pentru aceleași motive, de neîndeplinire a obligațiilor de întreținere ce erau stabilite in sarcina sa.
In drept, a invocat disp. art. 466 si urm. cod procedura civila.
Pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului întrucât sentința civilă atacată este temeinică și legală, pentru următoarele motive:
În mod legal și temeinic instanța de fond a respins acțiunea reclamantului, întrucât conform dispozițiilor art.1020 - 1021 cod civil vechi aplicabile în speță, raportând probele administrate în cauză la cele 3 condiții indispensabile și cumulative care trebuiau îndeplinite pentru a se pronunța rezoluțiunea contractului și anume:
- Debitorul întreținerii să nu își fi executat obligația total sau în parte;
- Neexecutarea obligației să-i fie imputabilă acestuia;
- Notificarea efectuată de creditorul întreținerii.
Au arătat că motivele de apel sunt în fapt o „poveste" fără raportare la îndeplinirea condițiilor de mai sus.
Astfel, din înscrisurile depuse la dosar și din interogatoriul reclamantului, a rezultat clar că după încheierea contractului acesta a plecat așa cum a făcut și înainte de încheierea acestuia, mulți ani la rând, fără să îi anunțe unde și nu a mai luat într-un niciun fel legătura cu ei, decât prin noiembrie 2011 când, conform probelor administrate, s-a întors pe neașteptate în stare foarte avansată de ebrietate, a făcut scandal și le-a lovit fata și ginerele.
Corect a reținut instanța de fond că nu există o neexecutare culpabilă lor a contractului, cu atât mai mult cu cât toți martorii audiați în cauză, deci și ai reclamantului au arătat faptul că atâta timp cât a stat în localitate, acesta după data de 10.11.2010 - data încheierii contractului, ei nu numai că și-au îndeplinit cu prisosință obligațiile de întreținere, mai mult întrucât condițiile în care locuia reclamantul erau execrabile, au amenajat imobilul ca să poată trăi în mod decent.
De altfel, așa cum au expus pe larg și în întâmpinarea depusă în fața instanței de fond, pentru a nu se repeta (dar au solicitat să se țină cont de apărările formulate în aceasta) a rezultat clar că, culpa în neexecutarea obligațiilor de întreținere îi aparține în exclusivitate reclamantului, care prin plecarea din localitate, tocmai în Hunedoara fără a-i anunța într-un fel, i-a pus în imposibilitate, după data plecării să presteze întreținere.
Nu există nicio probă din care să rezulte că așa cum s-a afirmat în motivele apelului, reclamantul ar fi plecat în Hunedoara din cauza relelor tratamente.
De altfel, interogatoriul acestuia și chiar martorii lui au infirmat cele de mai sus, arătând faptul că și înainte de 2010 reclamantul pleca în calitatea lui de cioban în jud. Hunedoara.
Este adevărat că dispozițiile art.470 alin 1 litera c) C. P. Civilă prevăd faptul că apelul se poate întemeia pe motive de netemeinicie, dar categoric că motivarea apelului trebuie să aibă în vedere și motivele de nelegalitate, raportat la dispozițiile art. 1020 cod civil vechi.
În drept, au invocat disp. art.466, 471, 453 alin 1 C. P. Civilă
Apelul este nefondat.
Contrar criticilor reclamantului, prima instanță a reținut corect starea de fapt și raporturile dintre părți existente în urma încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu rezerva dreptului de uzufruct viager și întreținere autentificat sub nr. 1094/10 noiembrie_ la BNP R. A. A.,, având în vedere ansamblul probator administrat în cauză, iar nu doar probele propuse de pârâți, cum eronat pretinde reclamantul.
Astfel, în cauză au fost audiați patru martori, C. G. și F. P. la propunerea reclamantului, respectiv PricopVasile și T. D. la propunerea pârâților (filele 69-72), toți furnizând aceleași informații reținute de prima instanță, anume că reclamantul, cioban de meserie, locuiește undeva în Banat, la o stână, și se întoarce în .-se considera deci că pârâții ar fi în culpă pentru neexecutarea întocmai a obligațiilor asumate prin contract, reclamantul fiind cel care împiedică executarea contractului.
Sub acest aspect, sunt de reținut susținerile concordante ale tuturor martorilor audiați la prima instanță, C. G. care a declarat că în urmă cu vreo trei ani după încheierea contractului a văzut părțile efectuând lucrări în curte (o bucătărie, o fântână), după care reclamantul a plecat din localitate pentru mult timp, întorcându-se la sărbătorile de iarnă; F. P. care a susținut că de când îl știe pe reclamant, de mai bine de zece ani, acesta vine în . pleacă la lucru în Banat; P. V. care a relatat că reclamantul muncește la oi în Banat, mai vine pe-acasă, dar nu stă, merge tot la lucru, de exemplu anul trecut când s-a întors acasă, a plecat la o stână în Viișoara la niște nepoți; T. D. care a declarat că reclamantul, de când a devenit adult, a plecat la lucru la oi în Banat, revenind în .-patru ani, alteori la un an.
Aceleași informații au fost furnizate și de martora audiată în apel, L. O., aceasta arătând că reclamantul vine acasă de vreo două-trei ori pe an, stă câte două-trei săptămâni, în rest pleacă „prin lume”.
De asemenea, și referenții sociali, în anchetele sociale depuse la dosar, fac referire la absența îndelungată a reclamantului de la domiciliu, acesta nefiind găsit la domiciliu nici în timpul procesului, fiind contactat doar telefonic (filele 57, 59).
De altfel, reclamantul însuși, interogat de instanța de apel, a confirmat cele declarate de martori, recunoscând că la o lună de la încheierea contractului a plecat în Timișoara, că revine la domiciliu o dată la un an și ceva și stă două trei zile - a se vedea practicaua deciziei.
Reclamantul a încercat să justifice plecarea din imobil, arătând prin memoriul de apel că ar fi fost silit de împrejurări și de relele tratamente aplicate de către pârâți, or nici un martor nu i-a confirmat susținerile.
În aceste condiții, este evident că nu sunt date premisele pentru rezoluțiunea contractului, câtă vreme singurul în culpă pentru neexecutarea întocmai a contractului este însuși creditorul întreținerii care, din motive personale, fără vina debitorilor, și-a stabilit domiciliul în altă localitate, făcând imposibilă prestarea întreținerii în forma stipulată în contract: hrană, îmbrăcăminte, încălțăminte, lenjerie de pat și de corp, medicamente, îngrijire în caz de boală, combustibil pentru încălzirea locuinței.
Din partea pârâților a existat așadar disponibilitate pentru îndeplinirea obligațiilor asumate, aspect reținut și de prima instanță pe baza acelorași martori, conform cărora la locuința reclamantului pârâții au efectuat lucrări de reparații și construcții (C. G., fila 69, P. V., fila 71, T. D., fila 72), iar pârâta i-a pregătit mâncare reclamantului atunci când acesta se afla în localitate (L. O., fila 44 dosar apel); potrivit martorilor, nu s-au confruntat cu vreo situație în care reclamantul, bolnav fiind, să le ceară ajutorul pârâților, iar aceștia să-l refuze.
O altă critică vizează situația unor bunuri de uz casnic, în privința cărora prima instanță nu a făcut nicio referire, astfel că nu va face obiect de analiză nici în apel, câtă vreme nu a influențat soluția, depășind de altfel obiectul judecății în contextul în care pârâții nu au formulat o cerere reconvențională prin care să invoce pretenții proprii în legătură cu acele bunuri pretins înstrăinate de către reclamant.
În ceea ce privește critica în sensul că în realitate nu s-ar fi achitat prețul stipulat în contract, reprezintă o susținere nouă în raport de ceea ce s-a invocat prin cererea introductivă. Astfel, reclamantul a învestit instanța cu o acțiune în rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu rezerva dreptului de uzufruct viager și întreținere autentificat sub nr. 1094/10 noiembrie 2010 la BNP R. A. A., pentru neexecutarea obligației de întreținere, iar pe parcursul judecății nu a formulat o cerere adițională în sensul art. 204 din noul cod de procedură civilă prin care să invoce și un alt motiv de desființare a respectivului contract, anume neplata prețului, invocând acest aspect doar în finalul răspunsului la întâmpinare, deci neprocedural, astfel că prima instanță s-a considerat învestită doar cu cererea introductivă, redactată cu respectarea art. 194 din noul cod de procedură civilă, și prin care s-a invocat doar neexecutarea obligației de întreținere.
În calea de atac a apelului devoluțiunea este subsumată prevederilor art. 478 din noul cod de procedură civilă, conform cărora prin apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe, nu se poate schimba obiectul cererii de chemare în judecată și nu se pot formula pretenții noi, instanța de apel fiind ținută de ceea ce s-a judecat la prima instanță în limitele stabilite de reclamant.
Prin urmare, instanța de apel nu se poate considera învestită și cu această pretenție nouă vizând pretinsa neplată a prețului ca motiv de rezoluțiune a contractului în cauză.
În fine, deși reclamantul a susținut că pârâta a mai încheiat contract de întreținere și cu tatăl său, desființat pentru neexecutarea obligației de întreținere, nu a produs nicio dovadă în acest sens.
Pentru toate considerentele învederate, în limitele criticilor invocate, găsite nefondate și în baza art. 480 alin. 1 din noul cod de procedură civilă tribunalul va respinge ca atare apelul.
Fiind în culpă procesuală, în baza art. 453 alin 1 din noul cod de procedură civilă reclamantul-apelant va fi obligat să plătească pârâților-intimați suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, achitat conform chitanței nr. 31/ 20. 01. 2014( fila 37).
În baza art. 19 din OUG nr. 51/2008, ajutorul public acordat reclamantului-apelant sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 784 lei, rămâne în sarcina statului.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge apelul declarat de către reclamantul V. C., domiciliat în ., ., împotriva sentinței civile nr. 2169 din data de 30 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, intimați fiind pârâții Agușoaiei Z. și Agușoaiei P., domiciliați în ., jud. Suceava și la av. G. M. – ., ca nefondat.
Obligă apelantul să plătească intimaților 1000 lei cheltuieli de judecată.
Ajutorul public judiciar acordat reclamantului-apelant sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 784 lei, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 mai 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
V. O. D. A. I. M. S. A.-M.
Red./Tehnored. V.O.D.
Judecător fond S. G.
Tehnored. S.A.M.
7 ex./09.06.2015
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1448/2015. Tribunalul SUCEAVA | Pretenţii. Decizia nr. 777/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
