Rezoluţiune contract. Decizia nr. 1172/2015. Tribunalul SUCEAVA

Tribunalul SUCEAVA - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 1172/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 24-09-2015 în dosarul nr. 1172/2015

Dosar nr._ - rezoluțiune contract -

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 1172

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 24 SEPTEMBRIE 2015

PREȘEDINTE: C. M. N.

JUDECĂTOR: G. F. F.

GREFIER: Ș. L. G.

Pe rol, pronunțarea asupra apelului formulat de reclamanta P. M., domiciliată în ..9, județul Suceava împotriva sentinței civile nr. 832 din data de 13.02.2015 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți A. L. și A. E. R., ambii domiciliați în . Moara, județul Suceava.

Dezbaterile asupra cauzei civile în fond au avut loc în ședința publică din data de 10 SEPTEMBRIE 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie și când, pentru a da posibilitatea ambilor apărători ai părților, avocat S. S. pentru apelanta reclamantă și avocat I. M. pentru intimații pârâți să formuleze și să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru data de astăzi, 24 SEPTEMBRIE 2015.

După deliberare,

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de față, constată următoarele:

P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr._, reclamanta P. M. în contradictoriu cu pârâții A. L. și A. E.-R., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere și uzufruct viager autentificat sub nr.429/13.02.2009 de BNP O. Buduioc pentru neexecutarea culpabilă a obligațiilor asumate de pârâți, în calitate de debitori ai obligației de întreținere; să se dispună repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului autentificat sub nr.429/13.02.2009 de BNP O. B.; cu cheltuieli de judecat.

În dovedire, reclamanții au depus la dosar înscrisuri (f.9-34).

În fapt, a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere și uzufruct viager aut. sub nr. 429/13.02.2009 de BNP O. B. a vândut pârâților A. L. și A. E.-R., în schimbul întreținerii sale în natură și cu rezerva dreptului de uzufruct viager în favoarea sa, imobilul situat în intravilanul comunei Moara, jud. Suceava, compus din suprafața de 722 mp teren curți-construcții, împreună cu casa de locuit CI și anexa gospodărească C2, identică cu . în CF nr._ a UAT Bosanci, precum și imobilul situat în extravilanul satului Sf. I., ., situat la locul numit „Tinoasa", compus din suprafața de 5.000 mp teren arabil, identic cu ., înscrisă în CF nr._ a UAT Șcheia, imobile dobândite prin reconstituirea dreptului de proprietate conform titlurilor de proprietate nr. 905/15.02.1995 și nr. 1/30.06:1993, ambele emise de Comisia Județeană Suceava și prin moștenire conform Certificatului de moștenitor nr. 201/17.12.1998 emis de B.N.P. O. B..

Prețul vânzării stabilit de comun acord a fost de 14.000 lei, din care 7.000 lei au fost achitați la data autentificării actului, iar, pentru diferență, cumpărătorii urmau să o întrețină pe tot timpul vieții, să îi asigure cele necesare traiului, să o ajute la muncile gospodărești și în caz de boală, iar la deces să o înmormânteze după obiceiul locului.

Contractul menționează explicit că neîndeplinirea întocmai și la timp a acestor obligații constituie motiv de reziliere a convenției.

1). O primă chestiune care se pune în discuție este legată de legea aplicabilă în speță, care consideră că este vechiul Cod civil, în raport de data încheierii contractului.

Astfel, art. 102 al. 1 L. 71/2011 prevede că un contract este supus dispozițiilor legale în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.

2). A doua chestiune care se pune în discuție în speță vizează calificarea contractului.

Apreciază că, deși contractul este denumit vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere și uzufruct viager, față de scopul urmărit la încheierea convenției, respectiv asigurarea întreținerii ei în natură, dată fiind și vârsta sa înaintată, precum și față de valoarea tranzacției și suma efectiv plătită cu titlu de preț, suntem în prezența unui veritabil contract de întreținere. Această caracterizare a actului juridic încheiat se impune pentru determinarea caracterului obligației de întreținere față de obligația de plată a prețului (accesorie sau principală), știut fiind că rezoluțiunea contractului, potrivit regulilor generale consacrate de art. 1020, 1021 V.C.civ., poate fi admisă doar în ipoteza neexecutării culpabile a obligației esențiale, principale, asumate printr-o convenție sinalagmatica.

A arătat că în practica judiciară s-a statuat în sensul că în cazul în care o persoană înstrăinează un bun în schimbul unei sume de bani și al întreținerii, pentru calificarea corectă a contractului, în sensul că este un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere sau un contract de întreținere, este necesar să se examineze, în raport de valoarea bunului transmis, care este prestația principală, făcând proporția între prețul în bani și cel în natură.

Aplicând acest criteriu, rezultă, fără îndoială, că suntem în prezența unui contract de întreținere.

3). A treia chestiune care se pune în discuție în cauză vizează stabilirea sancțiunii neexecutării contractului: rezoluțiunea sau rezilierea (menționată ca și sancțiune explicită în cuprinsul convenției).

În literatura de specialitate s-a arătat că sancțiunea neexecutării de către debitor a obligației de întreținere este rezoluțiunea, deoarece rezilierea presupune ca obligațiile ambelor părți contractante să aibă caracter succesiv. În contractul de întreținere (și chiar de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere) transferul dreptului de proprietate (în speță, al nudei proprietăți) se produce uno ictu și nu succesiv, iar în caz de neexecutare a obligației de întreținere contractul se desființează ex tunc, bunul redobândindu-se cu efecte retroactive.

Mai mult, prin disp. art. 2263 al. 2 din Noul cod civil se prevede că atunci când comportamentul celeilalte părți face imposibilă executarea contractului în condiții conforme bunelor moravuri cel interesat poate cere rezoluțiunea. Deși în cauză sunt aplicabile dispozițiile Vechiului Cod civil, având în vedere faptul că aceste dispoziții erau incidente la momentul încheierii contractului, 13.02.2009, este evident faptul că practica judiciară și doctrina au condus la reglementarea din Noul Cod Civil privind rezoluțiunea unui contract de întreținere.

4). Pe fondul cauzei, a arătat că nu a beneficiat niciodată de întreținere din partea pârâților.

Contractul a fost încheiat exclusiv în vederea asigurării întreținerii în natură de către pârâți.

Pârâții nu s-au îngrijit în nici un fel de aceasta, nu au locuit niciodată cu ea, nu i-au asigurat cele necesare unei alimentații specifice vârstei, cu atât mai puțin cele necesare alimentației speciale de care are nevoie datorită stării precare de sănătate, nu s-au ocupat de igiena sa personală și nici de cea a casei în care locuiește, nu i-au cumpărat niciodată medicamentele de care are nevoie lunar, nu au întreprins nicio activitate privind dezvoltarea vieții sale sociale și spirituale, astfel cum s-au obligat prin contractul încheiat.

Reclamanta a arătat că suportă singură cheltuielile cu hrana. Pârâții nici măcar în perioada sărbătorilor de C. și de P. nu s-au deranjat să îi pregătească vreo masă.

În ceea ce privește întreținerea locuinței, reclamanta a menționat că este cea care îndeplineste toate treburile casnice, respectiv: curățenie, întreținere grădină, achiziționare lemne pentru iarnă, plata unor persoane pentru a o ajuta în gospodărie, plata utilităților etc. Toate acestea presupun efectuarea în plus a unor cheltuieli pe care cu greu le poate acoperi, având în vedere faptul că are o pensie lunară în cuantum de 790 lei. Mai multe, aceste activități sunt prevăzute în contract ca și obligații ale celor doi pârâți.

De fiecare dată când a fost internată în spital, deși apela la pârâți, aceștia nu veneau să o viziteze, pe motiv că nu au timp de ea. O singură dată s-au prezentat, provocând un mare scandal în salonul în care se afla, fiind necesară intervenția asistentelor pentru a fi obligați să părăsească incinta spitalului.

Reclamanta a arătat că este bolnavă, vârstnică, iar veniturile din pensie sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile cu medicamentele pe care este nevoită să le cumpere pentru a supraviețui. Pârâții nu o ajută în acest sens, nefiind preocupați de starea de sănătate în care se află.

A precizat că a fost diagnosticată cu poliartrită reumatoidă, lombosciatică stângă discală hiperalgică, discopatie lombară etajată, osteroporoză mixtă, steatoză hepatică etc, așa cum rezultă din înscrisurile anexate cererii de față, fiindu-i recomandate evitarea frigului, a umezelii, a efortului fizic, tratament medical și verificări și consultații periodice. Nu poate să aibă singură grijă de ea, tocmai din acest motiv a încheiat contractul de întreținere cu pârâții.

În schimb, aceștia urmăresc doar propriul interes, respectiv folosirea și valorificarea pe cât este posibil a bunurilor asupra cărora au dobândit nuda proprietate prin contractul încheiat. Mai mult, pârâții nu au nici un sentiment de respect față de ea, folosind un limbaj necuviincios la adresa ei, repezindu-o de fiecare dată, neavând răbdare să o asculte, ignorând opiniile și nevoile sale.

Aceasta este situația de fapt, care justifică în mod obiectiv rezoluțiunea contractului.

A arătat că întreținerea impune un ajutor continuu din partea debitorilor, care nu i-a fost niciodată acordat.

În considerarea caracterului permanent al obligației de întreținere și a locului unde se prezumă, potrivit contractului, au stabilit să se acorde (la domiciliul său, în calitate de creditoare), solicită să se constate că, în fapt, nu i s-a prestat întreținere în natură, ceea ce justifică admiterea acțiunii.

În temeiul art. 453 C.pr.civ., a solicitat și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe art. 194 C.pr.civ., art. 1020, 1021 Vechiul Cod civil, art. 102 al. 1 L. 71/2011, art. 453 C.pr.civ.

În temeiul art. 411 al. 1 pct. 2 teza II C.pr.civ., a solicitat judecata și în lipsă.

Reclamanta a evaluat litigiul la suma prevăzută în contract cu titlu de preț, respectiv 14.000 lei.

În dovedire, reclamanta a depus la dosar înscrisuri (f.9-36).

La data de 31.07.2014, pârâții A. L. și A. E.-R. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

În fapt, au arătat că au încheiat cu reclamanta contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere și uzufruct viager autentificat de BNP O. B. sub nr.429/13 februarie 2009.

Anterior încheierii contractului erau în relații bune cu reclamanta pe care o ajutau la diferite treburi gospodărești în calitate de vecini și la stăruința reclamantei au încheiat contractul de vânzare-cumpărare, cunoscând faptul că aceasta a mai avut anterior înțelegeri privitoare la întreținere cu alte persoane față de care aceasta s-a arătat nemulțumită.

În ceea ce privește calificarea contractului, legea aplicabilă și calificarea juridică a sancțiunii au arătat că legea aplicabilă este în mod firesc cea în vigoare la momentul încheierii contractului, principiu menit să asigure stabilitatea raporturilor juridice civile. Dacă se admite că legea aplicabilă în privința încheierii executării contractului, încheiat în 2009, este Codul civil anterior, se poate aprecia că este un contract reglementat de Codul civil menționat, respectiv un contract de vânzare-cumpărare în care au fost stabilite și dezmembrăminte ale dreptului de proprietate, respectiv uzufruct viager. Altminteri ar fi un contract nenumit, nefiind reglementat în vechiul Cod civil.

Dacă se apreciază că prestația determinantă la încheierea contractului a fost cea de întreținere, sancțiunea pentru neîndeplinirea culpabilă nu poate fi decât rezilierea întrucât această obligație presupune prestații succesive.

Pârâții au arătat că susținerile reclamantei privitoare la neîndeplinirea obligațiilor contractuale sunt neîntemeiate întrucât ei nu au convenit să locuiască împreună cu reclamanta, dimpotrivă aceasta și-a rezervat uzufructul viager asupra bunurilor imobile transmise prin contract. Au arătat că locuiesc în imediata vecinătate a reclamantei și la cererea acesteia pentru a-i asigura condiții de locuit au făcut reparații și îmbunătățiri substanțiale la gospodăria acesteia, începând cu gardul de la drum, reparații la acoperișul casei, renovări interioare constând în montarea de rigips, finisaje, văruieli. Tot astfel, la cererea reclamantei, au făcut reparații și la monumentele funerare ale familiei sale, toate aceste cheltuieli fiind suportate din banii lor, ai pârâților. În acest interval de timp reclamanta a fost implicată în două cauze civile în care ei i-au angajat avocat pentru a-i susține interesele.

Au mai arătat că s-au achitat cu bună credință de obligațiile asumate prin contract și i-au procurat reclamantei cele necesare unui trai normal, îndestulat. În acest context arată că au făcut toate reparațiile și îmbunătățirile necesare la casă și anexele gospodărești, au făcut în permanență curățenie, fie în mod direct fie plătind diferite persoane pentru a executa lucrările necesare. I-au adus reclamantei lemne pentru foc în fiecare an, le-au tăiat și depozitat corespunzător, i-au făcut focul, atât în camera unde dormea cât și într-o bucătărie unde dorea să stea ziua.

În fiecare primăvară i-au cultivat grădina așa cum a dorit pentru a avea la îndemână zarzavaturi proaspete și i-au procurat alimentele necesare ținând cont de dorința reclamantei cât și de prescripțiile medicilor, gătindu-i mâncare, aducându-i lapte proaspăt, caș proaspăt de la stână și conservat pentru iarnă carne rezultate din sacrificarea animalelor din gospodăria lor.

În toată perioada s-au îngrijit de sănătatea reclamantei în sensul că au transportat-o la medicul de familie și la recomandarea acestuia la spital, aceasta suportând intervenții chirurgicale. Au plătit pentru reclamantă toate facturile la utilități din banii lor și i-au predat acesteia facturile achitate pe numele ei fără a pune problema că va susține în prezent că le-a achitat din banii ei.

Au mai arătat că reclamanta este în vârstă și suferindă și necesită tratament iar ei i-au asigurat ori de câte ori a fost nevoie deplasarea la medicul specialist, la internarea în spital, i-au adus de acasă cele necesare pentru perioada spitalizării iar la externare i-au procurat medicamentele prescrise și s-au îngrijit ca aceasta să urmeze tratamentul prescris.

De asemenea, i-au respectat reclamantei dorința de a merge la schituri și mânăstiri ducând-o cu mașina de câteva ori în fiecare an la acest lăcașuri de cult iar atunci când nu se puteau deplasa ei plăteau o femeie care să o însoțească în aceste deplasări.

Consideră că și-au îndeplinit întocmai și la timp obligația de întreținere asumată prin contract, relațiile dintre ei au fost normale și reclamanta nu a avut motiv să se plângă de ei. Aceasta a început să fie nemulțumită urmare a intervenției unei nepoate pe care a propus-o ca martor și care probabil i-a făcut promisiuni. Așa se face că în luna ianuarie a acestui an, în timp ce era internată în spital le-a cerut să o cheme pe nepoata sa, a aruncat medicamentele aduse de ei la cererea medicului și a afirmat că nu mai are nevoie de ei, că dorește să rezilieze contractul.

Au arătat că i-a acordat sprijin în continuare până când reclamanta i-a reclamat la organele de poliție solicitând ca secund-pârâta să nu mai vină în gospodăria ei, prim-pârâtul continuând să-i acorde întreținere.

Au precizat că de la încheierea contractului din anul 2009 până în prezent nu au folosit banii economisiți de reclamantă pe care îi avea în depozit bancar, prim-pârâtul fiind împuternicit să efectueze operațiuni.

Au mai precizat că nu este dată culpa lor întrucât și-au îndeplinit cu bună credință obligațiile asumate prin contract, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată.

În drept, au invocat disp.art.205 Cod procedură civilă.

La data de 28.08.2014, reclamanta a formulat răspuns la întâmpinarea pârâților A. L. și A. E. R. solicitând a se înlătura apărările acestora.

Legat de calificarea actului juridic încheiat, apreciază că, deși contractul este intitulat drept vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere și uzufruct viager, față de scopul urmărit la încheierea convenției, respectiv asigurarea întreținerii subsemnatei în natură, precum și față de valoarea tranzacției și suma efectiv plătită cu titlu de preț, suntem în prezența unui veritabil contract de întreținere.

Contrar susținerilor pârâților, nu are relevanță faptul că actul juridic încheiat între părți este unul nenumit, nefiind reglementat în V.C.civ., aplicabil în cauză, câtă vreme privitor la acesta urmează a se aplica dreptul comun în materia obligațiilor.

În ceea ce privește stabilirea sancțiunii neexecutării contractului: rezoluțiunea sau rezilierea (menționată ca și sancțiune explicită în cuprinsul convenției), consideră că în mod just a solicitat rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere și uzufruct viager aut. sub nr. 429/13.02.2009 de BNP O. B..

Pe fondul cauzei, a arătat că nu a beneficiat niciodată de întreținere din partea pârâților, susținerile acestora din întâmpinare nefiind conforme cu realitatea.

Astfel, pârâții nu i-au asigurat în nici un mod condiții prielnice de locuit, nu au efectuat reparații sau îmbunătățiri substanțiale la gospodăria subsemnatei. într-adevăr, aceștia au ridicat alt gard în locul celui existent, însă fără acordul acesteia. Gardul ridicat inițial de către aceasta nu era deteriorat, pârâții ridicând porțile din fier încorporate în acesta pentru a le valorifica după bunul lor plac.

Nu s-au efectuat nici reparații la acoperișul sau zidurile casei în care locuiesc, câtă vreme acestea sunt bine întreținute de către aceasta și nu s-a impus a fi realizate astfel de lucrări.

Mincinoase sunt și afirmațiile potrivit cărora pârâții, la cererea sa, ar fi avut grijă, pe propria lor cheltuială, de monumentele funerare ale soțului și mamei sale, precizând că de 16 ani este singura persoană care se preocupă de îngrijirea acestor monumente și nicidecum pârâții.

Legat de cele două dosare civile în care figurează ca și parte, a arătat că a achitat în integralitate cheltuielile de judecată la care a fost obligată, iar pârâții nu i-au acordat nici un sprijin în acest sens.

Singura afirmație reală a pârâților este că i-au procurat lemne pentru foc, însă pe cheltuiala sa, timp de 2 ani fiind nevoită să achit câte 250 lei lunar contravaloarea acestora.

Cum a susținut și în acțiunea principală, pârâții nu s-au îngrijit în nici un fel de ea, respectiv nu i-au asigurat cele necesare unei alimentații normale, cu atât mai puțin cele necesare alimentației speciale de care are nevoie datorită stării de sănătate în care se află, nu se ocupau de igiena sa personală și nici de cea a casei în care locuiește, nu i-au cumpărat niciodată medicamentele de care are nevoie lunar, nu au întreprins nici o activitate privind dezvoltarea vieții sale sociale și spirituale, astfel cum s-au obligat prin contractul încheiat.

A arătat că într-adevăr a apelat la organele de poliție, deoarece pârâtul A. L. provoca scandal și o amenința de fiecare dată când venea în gospodărie pentru a verifica starea bunurilor sale. Aceasta este situația de fapt, care justifică în mod obiectiv rezoluțiunea contractului.

Pentru toate acestea, solicită admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată și înlăturarea apărărilor invocate de către pârâți prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei. În temeiul art. 411 al. 1 pct. 2 teza II C.pr.civ., solicit judecata și în lipsă.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâților A. L. (f.88-90) și A. E.-R. (f.91-93 și proba testimonială în cadrul căreia au fost audiați martorii Xu O. (filele 94-95 dosar), Tunea V. (filele 109-110 dosar), Tunia F. (f.111-112), H. M.-C. (f.113-114).)

P. sentința civilă nr. 832 din data de 13.02.2015 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, s-a respins acțiunea având ca obiect rezoluțiune contract formulată de reclamanta P. M., domiciliată în ., jud. Suceava, în contradictoriu cu pârâții A. L. și A. E.-R., ambii domiciliați în . Moara, jud. Suceava, ca neîntemeiată.

S-a respins cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

Reclamanta a fost obligată la plata către pârâți a sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Ca o chestiune prealabilă, instanța de fond a reținut că potrivit art. 6 alin. 2 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, actele și faptele juridice încheiate, ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor. Conform art. 6 alin. 5 din același act normativ dispozițiile legii noi se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate ori, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după .. P. urmare, față de data încheierii contractului (13.02.2009), dispozițiile legale aplicabile prezentei spețe sunt cele ale Codului civil din 1864.

La data de 13.02.2009, între reclamanta P. M. și pârâții A. L. și A. E.-R. a intervenit un contract de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere, autentificat sub nr. 429/13.02.2009 de către Biroul Notarului Public O. B., prin care s-a transmis nuda proprietate asupra imobilului reclamantei, situat în intravilanul ., compus din suprafața de 722 m.p. curți construcții, împreună cu casa de locuit C1 și anexele gospodărești C2, identică cu . în C.F. nr._ a UAT Bosanci și nuda proprietate asupra imobilului situat în extravilanul satului Sf. I., ., situat în locul „Tinoasa", compus din suprafața de 5.000 mp teren arabil, identic cu ., înscrisă în CF nr._ a UAT Șcheia, imobil dobândit prin reconstituirea dreptului de proprietate conform titlurilor de proprietate nr. 905/15.02.1995 și nr. 1/30.06.1993, ambele emise de Comisia Județeană Suceava și prin moștenire conform Certificatului de moștenitor nr. 201/17.12.1998 emis de B.N.P. O. B..

Prețul vânzării stabilit de comun acord a fost de 14.000 lei, din care 7.000 lei au fost achitați la data autentificării actului, iar, pentru diferență, cumpărătorii urmau să o întrețină pe reclamantă, în calitate de uzufructuară, procurându-i cele necesare traiului, dându-i cele necesare în caz de boală, iar la deces să o înmormânteze după obiceiul locului.(f.10-11)

Dreptul de proprietate asupra imobilului s-a transmis către pârâți de la data autentificării actului, anume 13.02.2009.

Instanța analizând cuprinsul contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere, autentificat sub nr. 429/13.02.2009 de către Biroul Notarului Public O. B., constată că raportat la natura și întinderea obligațiilor asumate de către părțile contractante și față de scopul urmărit la încheierea convenției, respectiv asigurarea întreținerii în natură a reclamantei, așa cum a rezultat din întreg probatoriu administrat în cauză, acesta este un contract de întreținere, chiar dacă părțile l-au denumit contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere și uzufruct viager.

Contractul de întreținere, este un contract nenumit, cu titlu oneros, aleatoriu, bilateral, consensual și translativ de proprietate, fapt pentru care i se aplică regulile generale din materia obligațiilor înscrise în cuprinsul dispozițiilor art. 1020 C.civ. și 1021 C.civ, iar condiția rezolutorie este subînțeleasă dacă una dintre părți nu își îndeplinește angajamentul luat.

Debitorul întreținerii este obligat să acorde întreținerea în natură în condițiile stipulate în contract și, în lipsa unor reglementări speciale, potrivit regulilor aplicabile obligațiilor de a face contractate inuitu personae.

Potrivit art. 1020 C. Civ., condiția rezolutorie este subînțeleasă întotdeauna în contractele sinalagmatice în cazul în care una dintre părți nu își îndeplinește angajamentul său, iar art. 1021 C. Civ. prevede că într-o atare situație, contractul nu este desființat de drept, ci partea în privința căreia angajamentul nu s-a executat poate opta între a cere instanței de judecată obligarea părții la executarea contractului, dacă este posibil și a cere rezoluțiunea lui pentru neexecutare cu daune-interese.

Rezoluțiunea contractului este o sancțiune a neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic, constând în desființarea retroactivă a acestuia și repunerea părților în situația avută anterior încheierii contractului. Din art. 1020-1021 C. Civ. se desprind următoarele condiții care trebuie să fie îndeplinite pentru admisibilitatea acțiunii în rezoluțiune: una dintre părți să nu își fi executat obligațiile ce îi revin conform contractului, neexecutarea să fie imputabilă părții care nu și-a îndeplinit obligațiile și debitorul obligației să fi fost pus în întârziere în condițiile legii.

Cu privire la condiția punerii în întârziere, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 1079 pct. 3 Cod civil, debitorul este de drept în întârziere datorită caracterului alimentar al prestației la care se obligă debitorul și care trebuie să fie efectuată în mod succesiv, termenele stipulate pentru executare având un caracter esențial.

În ceea ce privește condiția neexecutării, instanța pe baza probelor administrate în dosar, trebuie să stabilească dacă a avut loc o neexecutare a obligației de întreținere și dacă aceasta este esențială în executarea contractului astfel încât să intervină sancțiunea rezoluțiunii contractului.

Reclamanta a susținut că pârâții nu s-au îngrijit în niciun fel de aceasta, nu au locuit niciodată cu ea, nu i-au asigurat cele necesare unei alimentații specifice vârstei, nu s-au ocupat de igiena sa personală și nici de cea a casei în care locuiește, nu i-au cumpărat niciodată medicamentele de care are nevoie lunar și nu au întreprins nicio activitate privind dezvoltarea vieții sale sociale și spirituale, astfel cum s-au obligat prin contractul încheiat.

În ceea ce privește întreținerea locuinței, reclamanta a menționat că este cea care îndeplinește toate treburile casnice, respectiv face curățenie în casă și curte, întreține grădină, achiziționează lemne pentru iarnă, plătește persoane pentru a o ajuta în gospodărie, își plătește singură utilitățile.

Toate aceste activități, presupun efectuarea în plus a unor cheltuieli pe care cu greu le poate acoperi, având în vedere faptul că dispune de o pensie lunară în cuantum de 790 lei, pârâții nefiind preocupați de starea de sănătate în care se află.

Instanța analizând obligațiile asumate de către pârâți la momentul întocmirii contractului, constată că aceștia s-au obligat să o întrețină pe reclamantă, procurându-i cele necesare traiului, dându-i cele necesare în caz de boală, iar la decesul acesteia să o înmormânteze după obiceiul locului.(f.10-11)

În continuare, instanța trebuie să stabilească dacă a avut loc o neexecutare a obligațiilor asumate de către pârâți.

Astfel, în cauză a fost audiată martora Xu O., care a declarat că pârâta i-a botezat fata și s-a angajat față de aceasta să o ajute în gospodărie, ori de câte ori avea nevoie. În aceste împrejurări a aflat de contractul încheiat între părți și astfel a ajuns să meargă împreună cu pârâta la domiciliul reclamantei, unde a ajutat-o pe pârâtă la curățenie în șură, în beci, la cules via, a curățat soba, a dat cu var și a curățat morminte. Martora a mai arătat că unul dintre copiii săi a spart lemne pentru reclamantă, lemne care au fost cumpărate de către pârât. De asemenea aceasta a declarat că pârâta îi ducea mâncare reclamantei, îi spăla hainele și mergea la spital, reclamanta având anual câte două perioade în care se interna. Cu privire la pârât, martora a declarat că mergea cu reclamanta la cumpărături iar când aceasta solicita, o ducea cu mașina la mănăstiri, la praznice, la înmormântări și în fiecare duminică la biserică.(f.94-95)

Martorul Tunia F., propus de reclamantă, a declarat că este vecin cu aceasta și în primăvara anului 2014, respectiv februarie-martie 2014, i-a văruit casa reclamantei, iar în ultima zi, înainte să plece, pârâții au venit și au început să facă curat în una din camere. În aceeași perioadă i-a văzut pe pârâți și nu a observat nicio stare de tensiune între aceștia și reclamantă și nici nu a observat ca reclamanta să interzică pârâților accesul în curte. De asemenea, martorul a declarat că a auzit-o pe reclamantă cum îi povestea soacrei sale, că a fost dusă la mănăstiri și biserici de către pârâți și că aceștia au dus-o și la spital. În continuare, martorul a declarat că a început să o ajute pe reclamantă la diferite activități în gospodărie începând cu primăvara anului 2014, precizând că pârâții i-au solicitat să le împrumute niște bănci pentru a putea organiza în curtea reclamantei un praznic. (f.111-112)

Din declarația martorului H. M.-C., a rezultat că acesta este vecin cu reclamanta și locuiește la aproximativ 30 metri de domiciliul acesteia. Martorul a declarat că știe că reclamanta a dat casa pârâților fiind prietenă cu aceștia însă de 6-7 luni aceștia nu se mai înțeleg. El a arătat că a ajutat-o pe reclamantă la diferite activități, ocazie cu care a fost plătit de către reclamantă. De asemenea, a arătat că a văzut personal cum pârâta îi ducea zilnic mâncare reclamantei, îi curăța șanțul, îi dădea la o parte zăpada, i-a vopsit casa de două ori. Acesta a declarat că reclamanta este o persoană credincioasă iar pârâtul o ducea duminica dimineață la biserică și uneori o ducea la mănăstire. În continuare, acesta a mai declarat că știe că reclamanta a fost operată de trei ori, pârâții fiind cei care aveau grijă de ea, pârâta aducându-i mâncare, lapte și medicamente.(f.113-114)

În prezenta cauză a fost audiată și martora Tunea V., care a declarat că de 6 ani, reclamanta a dat casa pârâților cu scopul ca aceștia să aibă grijă de ea. În aceste împrejurări se vedea zilnic cu reclamanta, vizitându-se reciproc. Martora a mai declarat, că timp de un an pârâții au avut grijă de reclamantă însă ulterior aceștia nu au mai ajutat-o, martora fiind cea care o ajută la curățenie și uneori la transportul alimentelor. De asemenea, a declarat că după primul an, reclamanta și-a achitat singură facturile, și-a făcut singură mâncare și și-a cumpărat singură medicamentele iar în perioada în care a fost spitalizată nu cunoaște dacă a primit mâncare de la pârâți. În continuare, a mai declarat că pârâții nu i-au dat reclamantei bani, nu au făcut îmbunătățiri la casa acesteia și de fiecare dată când reclamanta a solicitat ajutorul acestora a fost refuzată.(f.109)

Instanța de fond a constatat că susținerile martorei Tunea V. sunt nesincere, fapt pentru care le-a înlăturat din cuprinsul probatoriului.

Pentru a ajunge la această concluzie, instanța a procedat la coroborarea probelor administrate în prezenta cauză, ocazie cu care a observat că susținerile martorei, sunt contradictorii.

Astfel, martora a arătat că ține o legătură foarte apropiată cu reclamanta și că se vizitează zilnic. În aceste împrejuri, instanța apreciază că o astfel de relație ar fi permis martorei să poată lămuri instanța cu privire la împrejurările esențiale ale cauzei, însă cele declarate de aceasta, cuprind aspecte contradictorii și care nu pot fi coroborate cu celelalte probe de la dosar.

În acest sens, se reține că martora a arătat că relațiile dintre părți sau deteriorat de aproximativ 5 ani, totuși aceștia au continuat să o ducă pe reclamantă la biserică și la mănăstiri și chiar au încercat să îi facă o surpriză, schimbând gardul de la drum.

Mai mult, faptul că pârâții nu i-au oferit vreun ajutor în ultimii cinci ani reclamantei vine în contradicție cu cele declarate de către martorii Xu O., Tunia F. și H. M.-C., din declarațiile cărora a rezulta că relațiile dintre părți s-au deteriorat în primăvara anului 2014, iar anterior pârâții au asigurat atât alimentele necesare cât și sprijinul reclamantei în perioadele cât a fost bolnavă, internată sau a avut alte probleme, precum cele de natură juridică.

Trebuie precizat că inclusiv din adeverința nr. 98 din 14.10.2014, eliberată de P. B.-Moara, a rezultat că începând din anul 2009 și până în luna mai 2014, reclamanta a fost adusă la biserică de către pârâtul A. L. cu mașina sa personală. Tot în cuprinsul acestui înscris s-a arătat că pârâții erau prezenți și când se efectuau la domiciliul reclamantei slujbele cu ocazia diferitelor sărbători.(f.98)

Conform adeverinței nr.66 din 11.11.2014, emisă de PFA P. G., rezultă faptul că pârâtul A. Livu, a apelat în anul 2012, la serviciile sale, pentru efectuarea de măsurători și întocmirea documentației în vederea emiterii unui titlu de proprietate pentru reclamanta P. M., precum și în anul 2014, pentru stingerea unui litigiu dintre aceasta și vecinul ei, P. Luiginio, tarifele solicitate fiind achitate de pârât.(f.99)

Pentru toate aceste motive, instanța constată că susținerile martorei Tunea V. sunt nesincere, fapt pentru nu vor fi avute în vedere la soluționarea cauzei.

În prezenta cauză a fost administrată și proba cu interogatoriul pârâților, ocazie cu care aceștia au arătat că și-au îndeplinit cu bună credință obligațiile ce le reveneau conform contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere, autentificat sub nr. 429/13.02.2009 de către Biroul Notarului Public O. B.. Astfel pârâții au arăt că îi asigurau reclamantei alimente, medicamente, i-au asigurat curățenia la domiciliu și au suportat cheltuielile ocazionate de întreținerea locuinței. Pârâții au declarat în fața instanței că s-au preocupat de nevoile spirituale ale reclamantei, în fiecare duminică aceasta fiind dusă la biserică și uneori fiind dusă la mănăstiri. De asemenea, cei doi pârâți au declarat că relațiile cu reclamanta, s-au deteriorat începând cu luna mai 2014, de când aceasta nu îi mai primește în gospodărie.(f.88-93)

În raport cu situația de fapt reținută, rezultă că, în prezenta cauză neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către pârâți, începând cu primăvara anului 2014, nu le este imputabilă, ci este rezultatul atitudinii culpabile a reclamantei care a refuzat să primească întreținerea la care era îndreptățită.

Rezoluțiunea contractului de întreținere se poate dispune numai dacă din culpa pârâților, reclamanta nu a primit întreținerea cuvenită, iar nu și în cazul în care obligația nu s-a executat total sau în parte din culpa reclamantei ce solicită rezoluțiunea. P. urmare, neexecutarea obligației de întreținere nu este datorată voinței debitorului, ci acțiunilor creditorului care a refuzat să primească întreținerea datorată.

Instanța reține că reclamanta se face răspunzătoare de faptul că pârâții nu își mai pot îndeplini obligația asumată la momentul încheierii contractului.

Astfel, se reține din adresa nr. 672.061 din 05.06.2015, emisă de Postul de Poliție Moara, că reclamanta a formulat o cerere la data de 24.04.2014, prin care s-a arătat nemulțumită de modul în care pârâții o îngrijesc, fapt pentru care a solicitat organelor de poliție să ia măsurile necesare ca cei doi să nu o mai deranjeze. Ulterior, petenta a revenit și și-a retras cererea, motivând faptul că va rămâne în grija pârâtului A. L. și nu va mai vorbi urât cu pârâta A. R., fiind de acord ca aceștia să vină în locuința sa.

De asemenea, la data de 01.06.2014, reclamanta P. M. a reclamat că pârâtul A. L., i-a distrus un ornament de plastic de la gard, sens în care a fost înregistrat dosarul penal nr. 3055/P/2014.

La data de 20.10.2014, reclamanta a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că pârâtul împreună cu fiul său, i-ar fi împrăștiat gunoiul menajer de la poartă, aspect care nu s-a confirmat.(f.148)

Aceste aspecte, precum și evenimentul relatat de către reclamantă, care ar fi avut loc în spital cât a fost internată, conturează convingerea instanței de judecată că la acest moment relațiile dintre părți sunt afectate, însă acest aspect nu este de natură a conduce, prin el însuși la rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere, autentificat sub nr. 429/13.02.2009 de către Biroul Notarului Public O. B..

Reclamanta a susținut și a depus o . înscrisuri prin care arătat că și-a achitat singură utilitățile precum și celelalte cheltuieli ocazionate cu întreținerea gospodăriei. De asemenea, reclamanta a arătat că nu a beneficiat niciodată de întreținere din partea pârâților, care nu i-au asigurat alimente și nu au plătit nicio femeie să o însoțească la biserică.(f.67)

Toate aceste susțineri vor fi înlăturate de către instanță ca fiind neîntemeiate, având în vedere că din declarațiile martorilor audiați în prezenta cauza precum și din relații furnizate de către P. B.-Moara și PFA P. G., rezultă că aceștia și-au îndeplinit obligațiile ce le reveneau.

De reținut este că obligația de întreținere a pârâților subzistă doar în măsura posibilităților pârâților si după nevoile creditorului ceea ce nu exclude obligația creditorului să se întreține din veniturile proprii, și numai în cazul în care veniturile sale nu sunt îndestulătoare se naște obligația debitorilor la întreținere față de creditor din veniturile acestora. În prezenta cauză, reclamanta nu a făcut dovada că s-a aflat într-o stare de nevoie, și că ar fi necesitat ajutorul pârâților, însă aceștia au demonstrat că și în lipsa acestei stări de nevoie, au asigurat reclamantei sprijin atât material dar și spiritual.

În acest sens, instanța reține că noțiunea de întreținere include multiple prestații, iar pe lângă prestația materială și o componentă psihologică, dată de caracterul „intuitu personae” al contractului de întreținere, care se întemeiază, în realizarea conținutului său economic, pe un raport de încredere și apropiere. În acest sens s-a demonstrat în prezenta cauză că pârâții începând cu anul 2009 și până în primăvara anului 2014, au transportat reclamanta în fiecare duminică la biserică, au dus-o la mănăstiri și au organizat praznice la domiciliul acesteia, ocupându-se astfel de preocupările spirituale ale reclamantei.

Instanța de fond a constatat că deși reclamanta arată în apărare că pârâții nu au locuit niciodată cu aceasta, din cuprinsul obligațiilor asumate prin încheirea contractului, nu reiese că și-au asumat această obligație, reclamanta de altfel rezervându-și dreptul de uzufruct viager asupra imobilelor și nefăcând dovada că la acest moment, se află într-o stare de nevoie care impune ca pârâții să locuiască cu aceasta.

Pentru toate aceste motive, instanța de fond a reținut că nimănui nu îi este îngăduit să se folosească de propria incorectitudine pentru a obține protecția juridică a unui drept subiectiv, astfel încât, din moment ce refuză întreținerea, creditorul nu se poate prevala de acest aspect pentru a solicita instanței să constate că debitorii nu și-au îndeplinit obligația de întreținere iar în conformitate cu dispozițiile art. 969 cod civil convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.

În prezenta cauza, instanța constata că debitorii obligației de întreținere și-au îndeplinit aceste obligații, nu au avut un comportament antisocial sau violent față de reclamantă, iar faptul că aceasta refuză să mai primească întreținerea, începând cu primăvara anului 2014, nu le poate fi imputabil pârâților.

Pe cale de consecință, față de neîntrunirea cumulativă a condițiilor rezoluțiunii contractului, potrivit art. 1020-1021 vechiul Cod civil, obligația de a proba aceste împrejurări revenindu-i reclamantei, în condițiile în care nu s-a constatat o neexecutare a obligațiilor contractuale din partea pârâților, instanța de fond a acordat eficiență principiului necesității asigurării stabilității și siguranței juridice a circuitului civil generate de actele juridice civile și a respins cererea ca neîntemeiată.

Totodată, față de soluția expusă mai sus, în temeiul art. 453 alin. 1 C.pr.civ., instanța de fond a obligat reclamanta la plata către pârâți a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat conform chitanței nr. 282 din 10.07.2014, depusă la dosar și a respins cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a promovat apel reclamanta P. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii.

P. S.C. nr. 832/13.02.2015 a Judecătoriei Suceava i s-a respins acțiunea prin care a solicitat rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere și uzufruct viager aut. sub nr. 429/13.02.2009 de BNP O. B., pentru neexecutarea culpabilă a obligațiilor asumate de pârâți, în calitate de debitori ai obligației de întreținere și să se dispună repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului aut. sub nr. 429/13.02.2009 de BNP O. B..

Hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, fiind interpretat greșit probatoriul administrat în cauză. De asemenea, normele de drept substanțial au fost interpretate eronat.

P. contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere și uzufruct viager aut. sub nr. 429/13.02.2009 de BNP O. B. am vândut pârâților A. L. și A. E.-R., în schimbul întreținerii mele în natură și cu rezerva dreptului de uzufruct viager în favoarea subsemnatei, imobilul situat în intravilanul comunei Moara, jud. Suceava, compus din suprafața de 722 mp teren curți-construcții, împreună cu casa de locuit CI și anexa gospodărească C2, identică cu . în CF nr._ a UAT Bosanci, precum și imobilul situat în extravilanul satului Sf. I., ., situat la locul numit „Tinoasa", compus din suprafața de 5.000 mp teren arabil, identic cu ., înscrisă în CF nr._ a UAT Șcheia, imobile dobândite prin reconstituirea dreptului de proprietate conform titlurilor de proprietate nr. 905/15.02.1995 și nr. 1/30.06.1993, ambele emise de Comisia Județeană Suceava și prin moștenire conform Certificatului de moștenitor nr. 201/17.12.1998 emis de B.N.P. O. B..

Contractul menționează explicit că neîndeplinirea întocmai și la timp a acestor obligații constituie motiv de reziliere a convenției.

Apelanta a arătat că a fost diagnosticată cu poliartrită reumatoidă, lombosciatică stângă discală hiperalgică, discopatie lombară etajată, osteroporoză mixtă, steatoză hepatică etc, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, fiindu-i recomandate evitarea frigului, a umezelii, a efortului fizic, tratament medical și verificări și consultații periodice. Nu poate să aibă singură grijă de ea, tocmai din acest motiv a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere și uzufruct viager aut. sub nr. 429/13.02.2009 de BNP O., în vederea asigurării întreținerii ei în natură de către pârâții-intimați.

Insă, aceștia nu s-au îngrijit în nici un fel de ea, nu au locuit niciodată cu aceasta, nu i-au asigurat cele necesare unei alimentații specifice vârstei, cu atât mai puțin cele necesare alimentației speciale de care are nevoie datorită stării precare de sănătate, nu s-au ocupau de igiena sa personală și nici de cea a casei în care locuiesc, nu i-au cumpărat niciodată medicamentele de care are nevoie lunar, nu au întreprins nici o activitate privind dezvoltarea vieții sale sociale și spirituale, astfel cum s-au obligat prin contractul încheiat.

Probatoriul administrat la judecarea fondului confirmă aspectele de fapt de mai sus, însă prima instanță a înlăturat dovezile propuse de către ea, considerând că nu sunt în concordanță cu cele dovedite prin intermediul mijloacelor de probe administrate la cererea pârâților-intimați.

Astfel, susținerile pârâților-intimați în sensul că ar fi executat diferite lucrări la casă și că s-ar fi ocupat de procurarea și aranjarea lemnelor au fost combătute prin declarația martorului H. M., care a precizat că a ajutat-o la zugrăvit, la instalarea hidroforului, a efectuat lucrări de montare a gresiei, a faianței, fiind plătit de ea, precum și prin declarația martorului Tunia F., care a arătat că i-a văruit casa, a ajutat-o cu mutatul unui gard, a ajutat-o cu curățatul viei, culesul strugurilor, tăiatul unor pomi din grădină, i-a tăiat și i-a așezat lemnele în magazie, arătând că a fost plătit de apelantă.

Apărările pârâților-intimați în sensul refuzului acesteia în ceea ce privește întreținerea prestată de aceștia sunt demontate de declarația martorului Tunia F., care a arătat că în tot acest timp în care a executat aceste lucrări în gospodăria ei nu a văzut ca ea să le fi interzis pârâților accesul în gospodărie sau să existe vreo stare de tensiune între ei.

Martora Tunea V. a declarat că timp de un an după încheierea convenției pârâții au avut grijă de apelantă, însă apoi relațiile s-au răcit. În plus, a arătat că a rugat-o pe aceasta să o anunțe la un moment dat pe pârâta-intimată că îi este rău, iar când s-a dus la pârâta A. R. aceasta i-a spus să meargă liniștită acasă că nu este pe moarte.

A arătat că a fost internată de câteva ori, însă pârâții au ascuns vecinilor săi acest lucru. Chemată pe secția în care era internată, aceasta a constatat personal că pârâții-intimați făceau scandal și vorbeau foarte urât cu ea. De asemenea, a arătat că a fost operată de trei ori, iar când a vizitat-o la spital a observat că avea mâncare de la o nepoată pe nume V. și nu de la pârâții-intimați.

După un an de zile de la încheierea contractului pârâții-intimați nu i-au mai asigurat întreținere, ori de câte ori le-a solicitat ajutorul aceștia refuzând, încât martora Tunea V. a declarat că a susținut-o din proprie inițiativă în ceea ce avea nevoie: i-a spălat perdele, geamurile, a ajutat-o cu transportul cumpărăturilor, plata impozitului etc. Aceasta a mai arătat că apelanta și-a renovat casa înainte de încheierea contractului, că imobilul era într-o stare bună, întreținut corespunzător, condițiile de locuit erau foarte bune, și-a achitat facturile, și-a făcut mâncare și a cumpărat singură medicamentele.

Nu sunt reale susținerile pârâților-intimați că ar fi refuzat întreținerea acestora, martora Tunea V. precizând că ori de câte ori a apelat la aceștia au refuzat să o susțină și că nu sunt o persoană dificilă.

Instanța de fond a procedat la înlăturarea depoziției martorei Tunea V. motivat de faptul că afirmațiile acesteia ar fi contradictorii, deoarece aceasta a arătat că relațiile dintre părți s-au deteriorat de aproximativ 5 ani, contrar celor susținute de ceilalți martori audiați în cauză care au declarat că noi, părțile, nu se mai înțelegeau din primăvara anului 2014. Or, martorii la care face referire instanța de fond au precizat momentul la care relațiile dintre noi au devenit practic inexistente, martora Tunea V. referindu-se la momentul la care au început să se răcească relațiile, deși ulterior noi, părțile, au mai păstrat legătura o perioadă.

Deși 3 martori audiați în cauză, respectiv Tunia F., H. M.-C. și Tunea V., au confirmat cele susținute de către apelantă, instanța de fond a luat în considerare doar declarația martorei propusă de către pârâți, respectiv numita Xu O., care este rudă cu pârâta-initmată A. E. R., declarația sa fiind în acest context una subiectivă.

În ceea ce privește Adeverința nr. 98 din data de 14.10.2014 eliberată de P. B.-Moara, în care se precizează că din anul 2009 și până în luna mai 2014 apelanta a fost adusă la biserică de către pârâtul-intimat A. L., cu mașina sa personală, dar și Adeverința nr. 66 din data de 11.11.2014 emisă de PFA P. G., în care se arată că pârâtul-intimat A. L. s-a ocupat de întocmirea unei documentații în vederea emiterii unui titlu de proprietate pentru apelantă, consideră că instanța de fond în mod greșit le-a acordat valoare probatorie absolută, câtă vreme aceste înscrisuri au fost întocmite pe durata soluționării prezentului litigiu, fiind procurate în scop probator. Or, probele se interpretează coroborat. Ba mai mult, prima adeverință, eliberată de P. B.-Moara, contrazice cele susținute de către pârâții-intimați prin întâmpinarea formulată, potrivit cărora aceștia au plătit o femeie să o însoțească la biserică și mănăstiri.

Reținând și răspunsurile date de către pârâții-intimați la întrebările cuprinse în interogatoriul administrat acestora, instanța de fond a reținut că neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către pârâții-intimați nu le este imputabilă, ci este rezultatul atitudinii culpabile a subsemnatei, pentru că aș fi refuzat să primesc întreținerea la care era îndreptățită.

Pe de altă parte, a apelat la organele de poliție deoarece pârâtul-intimat A. L. provoca scandaluri în perioada anterioară promovării acțiunii și o amenința de fiecare dată când venea în gospodărie pentru a verifica starea bunurilor sale. De fapt, are uzufructul tuturor bunurilor din gospodărie, „grija" pârâtului pentru conservarea corespunzătoare a bunurilor ținând de propriile interese ale acestuia și nu de preocuparea pentru interesele sale.

Mai mult, cei doi pârâți nu au nici un sentiment de respect față de ea, folosind un limbaj necuviincios la adresa sa, repezindu-o de fiecare dată, neavând răbdare să o asculte, ignorând opiniile și nevoile sale.

Cererile adresate organelor de poliție nu echivalează cu refuzul ei de a primi întreținere, cum greșit reține instanța de fond, ci, din contră, a dovedit faptul că pârâții-intimați nu își îndeplinesc obligația asumată prin contract, ba mai mult, urmăresc doar propriul interes, respectiv folosirea și valorificarea bunurilor asupra cărora au dobândit doar nuda proprietate prin contractul încheiat cu apelanta.

Sub un alt aspect, soluția instanței de fond este greșită deoarece, deși au fost depuse la dosarul cauzei înscrisuri care atestă faptul că ea este cea care achită contravaloarea utilităților, a altor cheltuieli ocazionate de întreținerea gospodăriei și a celor necesare tratării stării de sănătate precară în care se află, instanța consideră că obligația de întreținere din sarcina pârâților-intimați subzistă doar în măsura posibilităților acestora și după nevoile ei, ceea ce nu exclude obligația sa de a se întreține din propriile venituri și numai în cazul în care acestea nu ar fi îndestulătoare s-ar naște obligația pârâților-intimați de a presta întreținerea cuvenită. Or, ea dispune doar de o pensie lunară în cuantum de 790 lei din care achită toate cheltuielile sus-menționate, deși în contractul încheiat cu pârâții-intimați prin care le-a transmis acestora bunuri imobile de o valoare semnificativă se prevede că obligațiile constând în curățenie în casă și curte, întreținere grădină, achiziționare lemne pentru iarnă, plată utilități, plată medicamente revin pârâților-intimați. Intenția ei a fost de a încheia un contract de întreținere și nu unul de donație prin care aceștia ar fi fost scutiți de orice sarcină în raporturile cu aceasta.

Pe de altă parte, noțiunea de întreținere include multiple prestații, atât de natură materială (asigurare de alimente, îmbrăcăminte, încălțăminte, tratament medical), cât și de natură psihologică, datorită caracterului personal (intuitu personae) al contractului de întreținere, care se întemeiază, în realizarea conținutului său economic, pe un raport de încredere și apropiere.

Or, un asemenea raport de încredere și apropiere nu mai poate exista între ei, iar aceasta din cauza pârâților.

În considerarea caracterului permanent al obligației de întreținere și a locului unde se prezumă, potrivit contractului, că a stabilit să se acorde (la domiciliul său, în calitate de creditoare), a solicitat a se constata în rejudecare, că, în fapt, potrivit probatoriului administrat, nu i s-a prestat întreținere în natură, ceea ce justifică admiterea apelului și, pe fond, a acțiunii.

Pentru toate acestea, a solicitat admiterea apelului și schimbarea hotărârii instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii. Cu cheltuieli de judecată din ambele cicluri procesuale. În drept: art. 466, art. 453 C.pr.civ.

În temeiul art. 411 al. 1 pct. 2 teza II C.pr.civ., a solicitat judecata și în lipsă.

Intimații pârâți A. L. și A. E. R. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, în conformitate cu cele consemnate în înscrisul aflat la filele 36-39.

Apelanta reclamantă P. M. a formulat răspuns la întâmpinare prin care arată următoarele:

În mod greșit intimații-pârâți au considerat că în mod corect instanța de fond a apreciat că aceștia au fost împiedicați de către aceasta să-și îndeplinească obligația asumată prin contract, câtă vreme din probele administrate în cauză ar rezulta fără echivoc acest lucru.

În ceea ce privește susținerile potrivit cărora relațiile dintre apelantă și intimații-pârâți au fost bune până la momentul la care a început să o viziteze nepoata sa V., care ar fi direct interesată de redobândirea de către apelantă a bunului imobil situat în intravilanul comunei Moara, jud. Suceava, ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere și uzufruct viager aut. sub nr. 429/13.02.2009 de BNP O. B., a cărui rezoluțiune a solicitat-o, a solicitat a fi înlăturate ca nefondate.

Este adevărat că nepoata apelantei, V. este cea care se ocupă de îngrijirea sa: o însoțește la biserici și mănăstiri, la spital, în vederea efectuării controalelor medicale, îi achiziționează medicamentele necesare tratării stării de sănătate precară în care se află, o ajută la treburile din gospodărie. însă, întreg sprijinul de care beneficiază din partea nepoatei sale nu se datorează vreunei intenții ascunse a acesteia de a obține proprietatea asupra vreunui bun de-al ei, ci este o consecință a neîndeplinirii obligației asumate contractual de către intimații-pârâți, câtă vreme ea este o persoană în vârstă, cu grave probleme de sănătate, supusă abuzurilor celor pe care i-a ajutat. In plus, nepoata sa are grave probleme de sănătate la rândul său, neavând nici o dorință în a obține vreo gospodărie, pentru că deja are una.

Nu poate fi primită afirmația intimaților-pârâți potrivit căreia aceștia și-au îndeplinit cu bună-credință toate îndatoririle ce rezultau din contract, fiind dispuși să o facă și în continuare, câtă vreme din probatoriul administrat la judecarea fondului rezultă contrariul.

În ceea ce privește plata utilităților, apelanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri care atestă că acestea sunt suportate de către ea și nu de intimații-pârâți, afirmațiile acestora urmând a fi înlăturate. A mai precizat că aceste cheltuieli sunt suportate de către ea din pensia lunară în cuantum de 790 lei.

Nu este real nici faptul că pârâții-intimați se preocupă de protejarea sentimentului său religios, transportând-o la biserică în fiecare zi de sărbătoare, la adunările religioase, la mănăstiri și la schituri, câtă vreme adeverința eliberată de P. B.-Moara contrazice cele susținute de către pârâții-intimați prin întâmpinarea formulată.

Apărările pârâților-intimați, în sensul refuzului ei în ceea ce privește întreținerea prestată de aceștia, sunt demontate de declarația martorului Tunia F., audiat la fondul cauzei, care a arătat că în tot acest timp în care a executat aceste lucrări în gospodăria ei nu a văzut ca ea să le fi interzis pârâților-intimați accesul în gospodărie sau să existe vreo stare de tensiune între ei.

Martora Tunea V. a declarat că timp de un an după încheierea convenției pârâții a avut grijă de ea, însă apoi relațiile s-au răcit, în plus, a arătat că a rugat-o pe aceasta să o anunțe la un moment dat pe pârâta-intimată că îi este rău, iar când s-a dus la A. R. aceasta i-a spus să meargă liniștită acasă că nu este pe moarte.

A arătat că a fost internată de câteva ori, însă pârâții-intimați au ascuns vecinilor ei acest lucru. Chemată pe secția în care era internată, aceasta a constatat personal că pârâții-intimați făceau scandal și vorbeau foarte urât cu ea De asemenea, a arătat că a fost operată de trei ori, iar când a vizitat-o la spital a observat că avea mâncare de la o nepoată pe nume V. și nu de la pârâții-intimați.

După un an de zile de la încheierea contractului pârâții-intimați nu i-au mai asigurat întreținere, ori de câte ori le-a solicitat ajutorul aceștia refuzând, încât martora Tunea V. a declarat că a susținut-o din proprie inițiativă în ceea ce avea nevoie: i-a spălat perdele, geamurile, a ajutat-o cu transportul cumpărăturilor, plata impozitului etc Aceasta a mai arătat că ea și-a renovat casa înainte de încheierea contractului, că imobilul era într-o stare bună, întreținut corespunzător, condițiile de locuit erau foarte bune, și-a achitat facturile, și-a făcut mâncare și a cumpărat singură medicamentele.

Nu sunt reale susținerile pârâților-intimați că ar fi refuzat întreținerea în natură, martora Tunea V. precizând că ori de câte ori a apelat la aceștia au refuzat să o susțină și că nu sunt o persoană dificilă.

Este real că instanța de fond a procedat la înlăturarea depoziției martorei Tunea V. motivat de faptul că afirmațiile acesteia ar fi contradictorii, deoarece aceasta a arătat că relațiile dintre părți s-au deteriorat de aproximativ 5 ani, contrar celor susținute de ceilalți martori audiați în cauză care au declarat că ei, părțile, nu se mai înțelegeau din primăvara anului 2014. Or, martorii la care face referire instanța de fond au precizat momentul la care relațiile dintre apelantă și intimați au devenit practic inexistente, martora Tunea V. referindu-se la momentul la care au început să se răcească relațiile, deși ulterior noi, părțile, au mai păstrat legătura o perioadă.

Deși 3 martori audiați în cauză, respectiv Tunia F., H. M.-C. și Tunea V., au confirmat cele susținute de către subsemnata, instanța de fond a luat în considerare doar declarația martorei propusă de către pârâți, respectiv numita Xu O., care este rudă cu pârâta-initmată A. E. R., declarația sa fiind în acest context una subiectivă.

Pe de altă parte, apelanta a precizat că a apelat la organele de poliție deoarece pârâtul-intimat A. L. provoca scandaluri în perioada anterioară promovării acțiunii și o amenința de fiecare dată când venea în gospodărie pentru a verifica starea bunurilor sale, iar nu din cauză că ar fi refuzat întreținerea pe care i-o ofereau pârâții-intimați. De fapt, apelanta are uzufructul tuturor bunurilor din gospodărie, „grija" pârâtului-intimat pentru conservarea corespunzătoare a bunurilor ținând de propriile interese ale acestuia și nu de vreo preocupare pentru interesele sale.

Mai mult, cei doi pârâți-intimați nu au nici un sentiment de respect față de ea, folosind un limbaj necuviincios la adresa sa, repezindu-o de fiecare dată, neavând răbdare să o asculte, ignorând opiniile și nevoile sale.

Cererile adresate organelor de poliție nu echivalează cu refuzul ei de a primi întreținere, ci, din contră, dovedesc faptul că pârâții-intimați nu își îndeplinesc obligația asumată prin contract, ba mai mult, urmăresc doar propriul interes, respectiv folosirea și valorificarea bunurilor asupra cărora au dobândit doar nuda proprietate prin contractul încheiat cu ea.

Pentru toate acestea, a solicitat înlăturarea apărărilor intimaților, admiterea apelului și schimbarea hotărârii instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii.

În drept: art. 201 al. 2 C.pr.civ.

În temeiul art. 411 al. 1 pct. 2 teza II C.pr.civ., a solicitat judecata și în lipsă.

Examinând sentința civilă apelată prin prisma criticilor aduse de către apelantă, a actelor și lucrărilor dosarului precum și a textelor de lege incidente în speță, tribunalul reține că apelul este nefondat pentru următoarele argumente:

O primă critică adusă de către apelanta-reclamantă sentinței atacate vizează greșita apreciere a probatoriului administrat în cauză de către instanța de fond.

Astfel, susține aceasta că adeverința nr. 98/14.10.2014 eliberată de P. B.-Moara, în care se precizează că din anul 2009 și până în luna mai 2014, reclamanta ar fi fost dusă la biserică de către pârâtul-intimat A. L. precum și adeverința nr. 66/11.11.2014 emisă de PFA P. G., în care se arată că același pârât s-a ocupat de întocmirea documentației în vederea emiterii titlului de proprietate pentru ea, în mod greșit instanța de fond le-a acordat valoare probatorie întrucât aceste înscrisuri au fost întocmite pe durata soluționării litigiului de față, fiind procurate în scop probator, or aceste probe nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, mai mult decât atât, contrazic cele susținute de către pârâții-intimați prin întâmpinarea formulată, potrivit cărora aceștia au plătit o femeie care să o însoțească la biserică și mânăstiri.

Aceste critici ale apelantei nu pot fi însă primite întrucât, chiar dacă adeverințele în cauză sunt eliberate în anul 2014 când prezentul dosar se afla pe rolul instanței ele consemnează situații de fapt existente la nivelul anilor 2012, 2013 și 2014 fiind întărite și de declarațiile martorilor Tunea V. (propusă chiar de către reclamantă) precum și de martorul H. M.-C. propus de către pârâți, ceea ce înseamnă că instanța de fond la aprecierea valorii probatorii a celor două înscrisuri a avut în vedere și alte mijloace de probă administrate în cauză.

Nu pot fi primite nici apărările apelantei potrivit cărora pârâții i-ar fi prestat întreținerea doar timp de un an după încheierea contractului de întreținere și că după această dată ea și-ar fi plătit singură cheltuielile de întreținere personală și cele privind locuința și că n-ar fi dat refuzul ei personal de a beneficia de întreținerea pârâților sunt contrazise de probele aflate la dosar respectiv înscrisuri și declarații de martori.

Astfel, din coroborarea tuturor acestor mijloace de probă rezultă fără putință de tăgadă că pârâții i-ar fi prestat întreținerea reclamantei astfel: i-au procurat lemne de foc, alimente și medicamente, au însoțit-o la medici specialiști, unități spitalicești și lăcașuri de cult; i-au efectuat renovări la locuință și au construit un gard și i-au achitat facturile la utilități etc.

Martorii declară că relațiile dintre părți s-au deteriorat în anul 2014 când reclamanta a fost vizitată de către o nepoată, pe nume V., care i-ar fi atras atenția acesteia că și-a înstrăinat averea unor străini.

Tot în anul 2014 reclamanta a făcut o plângere la Postul de Poliție Moara prin care a arătat că este nemulțumită de modul cum pârâții o îngrijesc, plângere pe care ulterior și-a retras-o, ceea ce denotă că anterior anului 2014 aceasta a primit și a fost mulțumită de întreținerea prestată în favoarea ei de către pârâți.

În concluzie, corect a susținut instanța de fond că din moment ce reclamanta apelantă refuză întreținerea, ea nu se poate prevala de acest aspect pentru a solicita instanței să constate că debitorii pârâți nu și-au onorat obligația de întreținere, convențiile legal făcute având putere între părțile contractante.

Câtă vreme atitudinea subiectivă a debitorilor obligației ce trebuia executată nu poate fi caracterizată ca fiind culpabilă, în lipsa uneia dintre condițiile necesare pentru antrenarea răspunderii contractuale în forma rezoluțiunii, nu se poate aprecia ca întemeiată cererea de rezoluțiune a reclamantei creditoare.

Așa fiind, în temeiul disp. art. 480 C.pr.civ., apelul urmează a fi respins ca nefondat iar hotărârea instanței de fond va fi menținută ca fiind legală și temeinică.

Ca parte căzută în pretenții, pe temeiul disp. art. 453 C.pr.civ., apelanta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată avansate de către intimați în calea de atac constând în onorar avocat ales, conform chitanței de la fila 63 dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE :

Respinge apelul formulat de reclamanta P. M., domiciliată în ..9, județul Suceava împotriva sentinței civile nr. 832 din data de 13.02.2015 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți A. L. și A. E. R., ambii domiciliați în . Moara, județul Suceava, ca nefondat.

Obligă apelanta reclamantă să plătească intimaților pârâți A. L. și A. E. R. suma de 1.000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată din apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 SEPTEMBRIE 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

C. M. G. F. Ș. L.

N. F. G.

Red. C.M.N.

Jud. fond. M. C.

Tehnored. Ș.L.G.

Ex.5/22.10.2015.

← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1158/2015. Tribunalul SUCEAVA		Pretenţii. Decizia nr. 870/2015. Tribunalul SUCEAVA →

Rezoluţiune contract. Decizia nr. 1172/2015. Tribunalul SUCEAVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Rezoluţiune contract. Decizia nr. 1172/2015. Tribunalul SUCEAVA