Rezoluţiune contract. Decizia nr. 211/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 211/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 211/2015
Dosar nr._ Rezoluțiune contract
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 211
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 17.02.2015
PREȘEDINTE I. M.
JUDECĂTOR I. G.
GREFIER S. A.
Pe rol, pronunțarea asupra apelului formulat de către pârâții D. G. C. și D. P. M., cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat „A. L.” cu sediul în mun. Suceava, Calea Obcinelor, nr. 2, ., ., împotriva sentinței civile nr. 4025 pronunțată la data de 22.09.2014 de Judecătoria Suceava, în dosar nr._, intimați fiind reclamanții Z. C. și Z. I. A., ambii cu domiciliul în comuna Moara, ..
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 10.02.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată redactată separat, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 17.02.2015.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 11. 11. 2013 sub nr._, reclamanții Z. C. și Z. I. A. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții D. G. C. și D. P. M., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezoluțiunea contractului de vânzare - cumpărare cu clauză de uzufruct viager și întreținere autentificat sub nr. 849 din 22. 04. 2011 de Biroul Notarului Public M. C., cu cheltuieli de judecată.
În motivare, arată că la 22. 04. 2011 au înstrăinat pârâților imobilul compus din suprafața de 500 m. p. teren cu o casă și anexe gospodărești situat în satul B., . cu rezerva uzufructului viager, în schimbul întreținerii pe care au stabilit-o formal la suma de 4. 500 lei și că pârâții nu și-au îndeplinit obligațiile de întreținere.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1549 și următoarele din codul civil.
În dovedire, reclamantul a depus la dosar: copia contractului de vânzare cumpărare atacat ( filele 4-5 ), extras de carte funciară pentru informare din 3. 12. 2013 cu schiță ( filele 15 – 16 ) și acte medicale privind afecțiunile reclamanților.
Acțiunea a fost legal timbrată ( fila 21 ).
La data de 5. 02. 2014 pârâții au depus la dosar întâmpinare ( filele 32-33), prin care solicită, în principal, respingerea acțiunii și, în subsidiar, înlocuirea întreținerii în natură cu plata unei sume de bani, arătând că ar fi cumpărat imobilul cu prețul de 6. 000 lei pe care l-au plătit reclamanților, întreținerea fiind stabilită la valoarea de 4. 500 lei, că ei locuiesc în Belgia, dar au prestat întreținerea pe care reclamanții o refuză nejustificat.
În dovedire au depus la dosar în copie extrase după viramente bancare (filele 34 – 44), acte de identitate eliberate de autoritățile belgiene ( filele 57 – 58 ), fișă de plată eliberată de angajatorul din Belgia al pârâtei ( filele 79-80 ), cerere atestare de înregistrare eliberată de Primăria Koekelberg ( filele 82, 84 ).
În drept, au invocat dispozițiile art. 1521 și următoarele, art. 2261 din Codul civil și ale art. 205 din Codul de procedură civilă.
În cauză, la solicitarea părților s-a administrat proba testimonială, declarațiile martorilor G. I. D., U. C. Astrid și Gaube Adorel fiind consemnate separat în procese verbale depuse la dosar.
Prin sentința civilă nr. 4025 din 22.09._ Judecătoria Suceava a admis acțiunea introdusă de reclamanții Z. C. și Z. I. A., în contradictoriu cu pârâții: D. G. C. și D. P. M., a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu uzufruct viager și întreținere autentificat sub nr. 849 din data de 22.04.2011 de către BNP M. C., încheiat între părți, imobilul format din suprafața de 500 m. p., cu o casă și anexe gospodărești situat în satul B. . parcela nr._ din cartea funciară nr._ Moara, redevine proprietatea reclamanților și a obligat pe pârâți să plătească reclamanților suma de 1.250 lei, cheltuieli de judecată, taxă judiciară de timbru și onorariu avocat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanții au înstrăinat pârâților la data de 22. 04. 2011, cu rezerva uzufructului viager, un imobil format din suprafața de 500 m. p. teren cu o casă și anexe gospodărești situat în vatra satului B., . de 10. 500 lei, din care, 4. 500 lei reprezentând contravaloarea întreținerii constând în asigurarea cu cele necesare traiului, îngrijirea în caz de boală și înmormântarea la deces.
După încheierea contractului, pârâții nu și-au îndeplinit obligațiile de întreținere, ei locuind efectiv în Belgia, iar reclamanții, în vârstă de 81 și respectiv 78 de ani având nevoie de îngrijiri efective și permanente.
Astfel, reclamantul, în vârstă de 81 de ani, are piciorul stâng amputat, suferind de arteriopatie cu complicații, iar reclamanta, în vârstă de 78 ani, a suferit un atac cerebral și are cataractă, a se vedea actele medicale depuse în copie la dosar.
Conform art. 1020 din Codul civil, condiția rezolutorie este întotdeauna subînțeleasă în contractele sinalagmatice, în caz când una din părți nu îndeplinește angajamentul său.
În speță, reclamanții și-au îndeplinit obligațiile încă din momentul încheierii contractului, când a și fost transferată nuda proprietate, și au făcut dovada neîndeplinirii de către pârâți a obligației corelative. De asemenea, instanța a reținut că aceștia din urmă nu au făcut dovada existenței unei împrejurări mai presus de voința lor sau a culpei reclamanților care să fi determinat din partea lor neexecutarea obligației.
În situația arătată, întreținerea nu poate fi prestată prin corespondență cum doresc pârâții, încât, se va admite acțiunea, dispunând rezoluțiunea contractului cu clauză de întreținere, imobilul urmând să se întoarcă în proprietatea reclamanților.
Totodată, în baza culpei procesuale, pârâții au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinței au formulat apel pârâții D. G.-C. și D. P.-M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare au arătat că, în mod greșit, prima instanță a admis acțiunea reclamanților a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu uzufruct viager și întreținere autentificat sub nr. 849 din data de 22.04.2011 de către BNP M. C., încheiat între părți, imobilul format din suprafața de 500 m.p., cu o casă și anexe gospodărești situat în satul B., . parcela nr._ din cartea funciară nr._ Moara, a redevenit proprietatea reclamanților și au fost obligați să plătească reclamanților suma de 1.250 lei cheltuieli de judecată, cu motivarea că nu și-au îndeplinit obligațiile încă din momentul încheierii contractului, când a și fost transferată nuda proprietate, și că nu au făcut dovada existenței unei împrejurări mai presus de voința lor sau a culpei reclamanților care să fi determinat din partea lor neexecutarea obligației.
În primul rând, în ceea ce privește calificarea actului a cărui rezoluțiune se cere, a se reține că acesta este vădit contract de vânzare - cumpărare.
Așa cum s-a statuat în literatura de specialitate, privind rezolvarea problemei naturii juridice a contractului, „contractul va fi de întreținere dacă prestația în bani reprezintă mai puțin de jumătate din valoarea bunului înstrăinat, iar în caz contrar va fi de vânzare-cumpărare”.
Ori în speță, având în vedere că prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de uzufruct viager și întreținere prețul vânzării a fost stabilit la suma de 10.500 lei, din care suma de 6.000 lei a fost achitată la data semnării și autentificării actului, iar pentru diferența de 4.500 lei urma să presteze întreținerea, este evident că prestația în bani reprezintă peste jumătate din valoarea bunului înstrăinat, deci contractul este vădit de vânzare-cumpărare.
Pentru aceste considerente, se solicită respingerea acțiunii reclamanților, reținând că motivele invocate prin acțiunea introductivă, raportat la calificarea actului ca un contract de vânzare-cumpărare, nu pot fi reținute în speță și nu pot determina rezoluțiunea contractului.
Pe fondul cauzei, dacă nu se vor reține cele precizate anterior, se solicită a se reține că din probatoriul administrat în cauză rezultă că înțelegerea părților a fost de la început în sensul că le vor solicita ajutor și întreținere doar atunci când vor necesita aceasta, întrucât la momentul încheierii contractului și ulterior aveau posibilități financiare, venituri foarte mari, se puteau întreține singuri, reclamantul având și însoțitor și nu le-au solicitat întreținere, însă ei, din bun simț, din proprie inițiativă și tocmai pentru a respecta contractul le-au asigurat cele necesare traiului trimițându-se lunar 60 Euro, care în timp a devenit o rentă viageră solicitată de reclamanți trimițând totodată și aducându-le cadouri, pachete cu alimente, căruț electric pentru deplasarea reclamantului și efectuând îmbunătățiri și lucrări de întreținere la locuința reclamanților pentru confortul și binele acestora, inclusiv rampă pentru căruciorul electric.
Ulterior încheierii contractului, după ce au suportat și cheltuielile aferente intabulării în Cartea Funciară a dreptului de proprietate al reclamanților, reclamanții au arătat în permanență că nu au nevoie de întreținere efectivă întrucât au venituri lunare de peste 2.000 lei, dar pentru că s-au preocupat binele acestora, deși locuiau în Belgia - cu mult anterior încheierii contractului, au trimis bani și cele necesare și au zugrăvit și vopsit casa, au acoperit cu tablă un șopru etc., s-au preocupat să aibă cele necesare și ajutor prin fiica reclamanților, M. Mihalina, care este de fapt mama biologică a apelantei și care locuiește alături de reclamanți, părinții ei adoptivi, ai apelantei, de la vârsta de 3 ani.
De asemenea, atât anterior încheierii contractului, cât și în momentul încheierii contractului ei locuiau în Belgia unde lucrau și niciodată nu le-au promis reclamanților că se vor întoarce definitiv în țară, astfel că ei au acceptat încheierea contractului în aceste condiții și au făcut dovada în acest sens cu înscrisuri, de altfel această situație rezultă chiar din cuprinsul contractului încheiat, și cu martori.
Mai mult, au plătit suma de 6.000 lei, așa cum au plătit și cheltuielile aferente intabulării dreptului de proprietate al reclamanților efectuate anterior încheierii contractului, întrucât, lucrând în străinătate, aveau venituri foarte mari.
De altfel, raportat la suma de 4.500 lei aferentă întreținerii conform contractului, au plătit și suportat până acum o sumă cu mult mai mare, ei sunt de bună credință, au prestat întreținere și faptul că în prezent reclamanții refuză prestarea întreținerii nu este culpa lor. Aceștia nu au pretins niciodată mai mult, dovadă că de trei ani ei trimit constant aceeași sumă lunar, iar dacă erau nemulțumiți puteau să îi anunțe.
Ori refuzul culpabil al reclamanților de a primi întreținere nu atrage rezoluțiunea contractului întrucât neexecutarea nu le este imputabilă, iar reclamanții nu pot invoca propria culpă.
Față de aceste aspecte, se solicită admiterea apelului, modificarea în tot a hotărârii apelate și respingerea acțiunii, ca nefondată.
Dacă nu se va dispune în sensul solicitat, având în vedere că prin hotărârea apelată s-a hotărât ca imobilul care a făcut obiectul contractului să redevină proprietatea reclamanților, deci s-a admis repunerea părților în situația anterioară, solicită, pentru respectarea art. 6 din CEDO, admiterea apelului, rugând ca, pe fondul cauzei, să se dispună repunerea în situația anterioară și a lor, a pârâților, respectiv obligarea reclamanților să le restituie suma de 6,000 lei pe care au plătit-o cu titlu de preț acestora.
Pentru toate motivele expuse solicită admiterea apelului în sensul arătat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 Cod procedură civilă.
Intimații au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței apelate ca fiind legală și temeinică cu cheltuieli de judecată.
În motivare au arătat că în mod corect instanța de fond a dispus admiterea acțiunii și rezoluțiunea contractului nr.849 din 22.04.2011 pentru nerespectarea condițiilor contractuale de către apelanți fapt ce rezultă din întregul probatoriu administrat în cauză, aceștia neprestând nici un moment întreținerea în forma obligației prevăzută în contractul amintit.
Mai arată că, deși ambii reclamanți intimați se aflau în mare nevoie, prim reclamatul a suferit o amputație, iar secund reclamanta are probleme medicale deosebite, pârâții apelanți nu au prestat întreținerea la care erau obligați conform contractului.
Apărările formulate conform pct. 1 al motivelor de apel, precum și ca apărări de fond, contravin dispozițiilor contractuale și legale, inducând ipoteze contrare legii și morale.
Apelanții au formulat răspuns la întâmpinare în motivarea căreia au arătat că din probatoriul administrat în cauză rezultă că înțelegerea părților a fost de la început în sensul că le vor solicita ajutor și întreținere doar atunci când vor necesita aceasta, întrucât, la momentul încheierii contractului și ulterior, aveau posibilități financiare, venituri foarte mari, se puteau întreține singuri, reclamantul având și însoțitor și nu le-au solicitat întreținere, însă pârâții, din bun simț, din proprie inițiativă și tocmai pentru a respecta contractul le-au asigurat cele necesare traiului trimițându-le lunar 60 Euro, care în timp a devenit o rentă viageră solicitată de reclamanți trimițând totodată și aducându-le cadouri, pachete cu alimente, căruț electric pentru deplasarea reclamantului și efectuând îmbunătățiri și lucrări de întreținere la locuința reclamanților pentru confortul și binele acestora, inclusiv rampă pentru căruciorul electric.
Ulterior încheierii contractului, reclamanții au arătat în permanență că nu au nevoie de întreținere efectivă, întrucât au venituri lunare de peste 2.000 lei, dar pentru că i-a preocupat binele acestora, deși locuiau în Belgia, cu mult anterior încheierii contractului, au trimis bani și cele necesare și au zugrăvit și vopsit casa, au acoperit cu tablă un șopru etc., s-au preocupat să aibă cele necesare și ajutor prin fiica reclamanților, M. Mihalina.
De asemenea, atât anterior încheierii contractului, cât și în momentul încheierii contractului locuiau în Belgia unde lucrau și niciodată nu le-au promis reclamanților că se vor întoarce definitiv în țară, astfel că ei au acceptat încheierea contractului în aceste condiții și au făcut dovada în acest sens cu înscrisuri, de altfel această situație rezultă chiar din cuprinsul contractului încheiat, și cu martori.
Mai mult, au plătit suma de 6.000 lei, așa cum au plătit și cheltuielile aferente intabulării dreptului de proprietate al reclamanților efectuate anterior încheierii contractului întrucât lucrând în străinătate aveau venituri foarte mari, iar pentru motivele expuse solicită respingerea apărărilor intimaților ca nefondate și admiterea apelului în sensul arătat.
Verificând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, tribunalul reține că acesta este întemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Reclamanții au înstrăinat pârâților la data de 22. 04. 2011, cu rezerva uzufructului viager, un imobil format din suprafața de 500 m. p. teren cu o casă și anexe gospodărești situat în vatra satului B., . de 10.500 lei, din care, 4.500 lei, reprezentând contravaloarea întreținerii, constând în asigurarea cu cele necesare traiului, îngrijirea în caz de boală și înmormântarea la deces.
Apelanții au solicitat prin întâmpinarea formulată la instanța de fond și reiterată în cererea de apel calificarea actului a cărui rezoluțiune se cere, susținând că acesta este vădit contract de vânzare - cumpărare.
Sub acest aspect, tribunalul constată că prima instanță nu a dat o rezolvare problemei naturii juridice a contractului menționat, astfel încât se impune calificarea actului a cărui rezoluțiune se cere de către reclamanți.
În literatura de specialitate s-a statuat că un contractul va fi de întreținere dacă prestația în bani reprezintă mai puțin de jumătate din valoarea bunului înstrăinat, iar în caz contrar va fi de vânzare-cumpărare.
În cazul de față, se constată că prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de uzufruct viager și întreținere prețul vânzării a fost stabilit la suma de 10.500 lei, din care suma de 6.000 lei a fost achitată de pârâți la data semnării și autentificării actului, iar pentru diferența de 4.500 lei urma să se presteze întreținere, astfel încât este evident că prestația în bani reprezintă peste jumătate din valoarea bunului înstrăinat, iar contractul este de vânzare-cumpărare.
Interpretarea contractelor presupune determinarea și calificarea conținutului acestuia, a clauzelor sale, în scopul stabilirii drepturilor și obligațiilor părților. Daca voința părților este clar exprimată, nu se pune problema interpretării, care este necesară doar în situația în care exista discrepanță între voința reală și voința declarată a părților, când clauzele sunt echivoce, confuze, contradictorii sau când contractul este incomplet.
În speță, părțile au calificat actul juridic prin înscrisul convenției, folosind termeni expliciți, care nu reclamă interpretare. Astfel, în înscris se stipulează că este un contract de vânzare-cumpărare cu uzufruct viager și întreținere și că „ vânzătorii vând … terenul curți – construcții în suprafață de 500 mp, împreună cu construcțiile casă de locuit și anexă, cu suma de 6.000 lei și pentru suma de 4.500 lei cumpărătorii se obligă să-i întrețină”. De asemenea, denumirea părților semnatare este proprie unei convenții de vânzare – cumpărare, respectiv „vânzători”, „cumpărători”. Cumpărătorii și-au asumat obligația de a plăti suma de 6.000 lei în schimbul imobilului, ceea ce reprezintă de fapt prețul lucrului vândut, ca element esențial al contractului de vânzare - cumpărare.
Așadar, rezultă că intenția comună a părților a fost aceea de a încheia un act translativ de proprietate în schimbul unui preț și a întreținerii înstrăinătorilor, obligația principală a dobânditorilor fiind aceea de a plăti prețul, astfel încât raportul juridic este supus regulilor privitoare la vânzare - cumpărare. Obligația principală a cumpărătorului este aceea de a plăti prețul, cum a fost stabilit în contract, potrivit art. 1361 Cod civil.
Se observă că părțile au încheiat contractul la data de 22.04.2011, chiar în ziua în care se externase reclamantul din Spitalul Județean „Sf. I. cel Nou” Suceava, conform biletului de ieșire din spital de la fila 97 dosar, notarul consemnând în încheierea de autentificare că s-a deplasat la autoturismul înmatriculat în Belgia, unde l-a găsit pe vânzător lucid și în deplinătatea facultăților mintale. Pârâții locuiau în Belgia cu mult anterior încheierii contractului și au continuat să locuiască în străinătate, aspecte pe care reclamanții nu le-au contestat și în raport de care se poate concluziona că voința lor la momentul încheierii contractului ce face obiectul prezentului litigiu a fost de a le vinde pârâților imobilul descris anterior. Întrucât obligația de întreținere, comunicată prin aceeași convenție, are caracter accesoriu față de obligația de plată a prețului, iar pârâții și-au îndeplinit obligația principală, este irelevant dacă și-au îndeplinit sau nu obligația accesorie de întreținere.
În acest context, hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond, calificând actul ca fiind un contract de întreținere, motiv pentru care tribunalul, în temeiul art. 480 al. 1 din noul Cod de procedură civilă, va admite apelul, va schimba în tot sentința civilă atacată, în sensul respingerii acțiunii ca nefondate, va înlătura dispoziția referitoare la redobândirea de către reclamanți a dreptului de proprietate asupra imobilului format din suprafața de 500 m. p., cu o casă și anexe gospodărești situat în satul B. . parcela nr._ din cartea funciară nr._ Moara, precum și dispoziția de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Fiind în culpă procesuală, în baza art. 453 Cod procedură civilă, intimații vor fi obligați să plătească apelanților suma de 225 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată din apel, reprezentând taxă judiciară de timbru conform chitanței depusă la fila 11 dosar.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Admite apelul declarat de către pârâții D. G. C. și D. P. M., cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat „A. L.” cu sediul în mun. Suceava, Calea. Obcinelor, nr. 2, ., ., împotriva sentinței civile nr. 4025 pronunțată la data de 22.09.2014 de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimați fiind reclamanții Z. C. și Z. I. A., ambii cu domiciliul în comuna Moara, ..
Schimbă în tot sentința civilă nr. 4025 din 22.09.2014 a Judecătoriei Suceava, în sensul că:
Respinge acțiunea ca nefondată.
Înlătură dispoziția referitoare la redobândirea de către reclamanți a dreptului de proprietate asupra imobilului format din suprafața de 500 m. p., cu o casă și anexe gospodărești situat în satul B. . parcela nr._ din cartea funciară nr._ Moara.
Înlătură dispoziția de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Obligă intimații să plătească apelanților suma de 225 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată din apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 februarie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
I. M. I. G. S. A.
Red. IM
Tehnored. SA/6ex/16.03.2015
judecător fond C. D.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 74/2015. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 27/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
