Acţiune în constatare. Decizia nr. 132/2012. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 132/2012 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 23-01-2012 în dosarul nr. 132/2012
Dosar nr._ Acțiune în constatare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 132
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 23 IANUARIE 2012
PREȘEDINTE: I. G.
JUDECĂTOR: T. A.-M.
JUDECĂTOR: V. O. D.
GREFIER: S. A.- M.
Pe rol, judecarea recursului declarat de către pârâții A. F. și A. A., împotriva sentinței civile nr. 208 din data de 15 februarie 2011 pronunțată de Judecătoria Vatra D. în dosar nr._, intimați fiind reclamanții C. A., C. C. și pârâta . primar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat H. A., pentru pârâții recurenți, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul pârâților recurenți depune la dosar împuternicire avocațială, arată că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului la dezbateri pe fondul cauzei.
Instanța constatând recursul în stare de judecată a acordat cuvântul la dezbateri pe fondul cauzei.
Avocat H. A., pentru pârâții recurenți, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței civile atacate în sensul admiterii în totalitate a cererii reconvenționale și obligarea reclamanților de a ridica construcțiile edificate fără drept și fără autorizație de construire, motivat de faptul că în mod greșit instanța de fond a admis doar în parte cererea reconvențională întrucât prin probatoriul administrat în cauză s-a făcut dovada că, construcțiile au fost edificate fără drept și fără autorizație de construire, că în acestea nu se desfășoară nicio activitate, iar aceste construcții au fost edificate pentru societatea reclamanților intimați, însă societatea nu mai funcționează din anul 2003.
Precizează că la data edificării construcțiilor părțile s-au înțeles ca pârâții recurenți să le vândă sau să le închirieze reclamanților intimați terenul, însă nu s-a încheiat nici o convenție scrisă în acest sens, în cauză s-a făcut proba că aceste construcții au fost folosite până la un moment dat, iar pârâții intimați proprietari ai terenului nu își pot exercita posesia asupra acestuia prin menținerea construcțiilor.
Mai arată că pârâții recurenți sunt de acord să încheie un contract de închiriere, iar în ceea ce privește cheltuielile de judecată, arată că în mod greșit au fost obligați pârâții recurenți la plata acestora, având în vedere că s-a admis acțiunea din dosarul conex, iar în prezenta cauză s-a admis acțiunea în parte, cu cheltuieli de judecată din toate ciclurile procesuale.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, constată:
P. acțiunea civilă formulată la Judecătoria Vatra D., inițial la data de 20.05.2008 și înregistrată pe rolul instanței sub nr._, reclamanții C. A. și C. C. au chemat în judecată pe pârâții A. F. și A. A. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța:
1. să se constate că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate prin edificare, asupra construcțiilor, magazin, atelier, șopron și terasă;
2. să se suplinească consimțământul pârâților, la constituirea unui drept de superficie, asupra terenului aferent construcțiilor, urmând a se pronunța o hotărâre, care să țină loc de act autentic de constituire drept superficie;
3. să se constituie un drept de servitute de trecere cu piciorul și mijloace auto, peste terenul pârâților, în favoarea construcțiilor reclamanților;
4. obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat în esență, că pârâții sunt proprietarii suprafeței de 780 m.p. teren, pe care în anul 1992 le-au permis reclamanților să edifice aceste construcții – C1, C2, C3, C4, în schimbul acestui fapt, pârâta A. F. fiind angajată să lucreze la societatea reclamanților, cu carte de muncă, fiind și rude, încercând ulterior, în repetate rânduri, să perfecteze acte pentru reglementarea situației acestor construcții, însă pârâții au refuzat, motiv pentru care au fost nevoiți să promoveze prezenta acțiune.
Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 480, 576, 616-619, 1073-1077 Cod civil.
Pe cale separată, prin cererea înregistrată sub nr._, din 08.07.2008, pârâții - reclamanți A. A. și A. F., au chemat în judecată în calitate de pârâtă . P., solicitând să se constate că ei au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 24.928 m.p. teren, împreună cu construcțiile casă și anexe gospodărești, și să se dispune înscrierea în CF a dreptului de proprietate astfel dobândit.
Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.1846, 1847, 1890, art. 111 Cod pr. civilă și Legea . 7/1996.
În dos._, reclamanții C. A. și C. C. au formulat o cerere de intervenție în interes propriu, solicitând să se constate că au dobândit dreptul de proprietate prin edificare, asupra construcțiilor: C1-magazin, C2-atelier, C3-șopron și C4-terasă betonată, și înscrierea lor în cartea funciară.
Având în vedere strânsa legătură existentă între obiectul celor două dosare, instanța, la termenul de judecată din 19 noiembrie 2008, a dispus conexarea dosarului nr._ la dosarul nr._, în temeiul art. 164 c.pr.civilă.
Pârâții A. A. și A. F. au formulat întâmpinare în dos._, solicitând respingerea cererii ca nefondată, și cerere reconvențională, solicitând instanței să dispună obligarea reclamanților de a-și ridica de pe terenul proprietatea pârâților, construcțiile C1 magazin, C2 atelier, C3 șopron, C4 terasă, edificate fără drept, și fără autorizație de construcție, sau să ridice pârâții pe cheltuiala reclamanților. Au mai solicitat respingerea capetelor de cerere formulate e reclamanți, și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată (fila 29-32 din dos._ ).
P. sentința civilă nr. 618/06.05.2009 pronunțată în dos._ al Judecătoriei Vatra D., s-a admis acțiunea de uzucapiune (conexată), s-a constatat că pârâții - reclamanți au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra suprafeței de 24.928 m.p. teren, împreună cu construcțiile casă C 1 și anexe gospodărești C 2, C 3, C 4, C 5, C 6, s-a dispus înscrierea în Cartea Funciară pe numele pârâților- reclamanți a drepturilor de proprietate astfel dobândite, fiind respinsă cererea de intervenție în nume propriu formulată de reclamanții pârâți Chrilescu A. și C. C. în dosarul_ al Judecătoriei Vatra D., ca fiind rămasă fără obiect.
P. aceeași sentință, s-a admis în parte, cererea reclamanților - pârâți C. A. și C. C., s-a constatat că reclamanții pârâți au dobândit prin edificare dreptul de proprietatea următoarele construcții: C 1 – magazin de 71 m.p., C 2 – atelier de 72 m.p., C 3 – șopron de 135 m.p. și C 4- terasă betonată de 65 m.p., S-a constituit un drept de superficie asupra terenurilor aferent construcțiilor edificate de aceștia, și s-a respins capătul de cerere privind constituirea unui drept de servitute de trecere.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs, pârâții A. F. și A. A., iar prin decizia nr. 1444/01.09.2009 a Tribunalului Suceava, s-a dispus casarea sentinței, și trimiterea cauzei spre rejudecare, motivat de faptul că prima instanță nu s-a pronunțat pe cererea reconvențională, și nu a analizat aspectele invocate privind existența unui acord (convenție) privind constituirea unui drept de superficie.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Vatra D., la data de 21.09.2009, sub nr._ .
P. sentința civilă nr. 208 din data de 15 februarie 2011, Judecătoria Vatra D. a admis acțiunea de uzucapiune formulată de pârâții-reclamanți A. A. și A. F. în dosarul_ al Judecătoriei Vatra D., pârâtă fiind . primar.
A constatat că pârâții - reclamanți au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra suprafeței de 24.928 m.p. teren situat în . Suceava, împreună cu construcțiile casă C 1 și anexe gospodărești C 2, C 3, C 4, C 5, C 6, identice cu .. 1 CC de 3760 m.p., 2 F de_ m.p., 3 F de 1074 m.p. și 1 C C de 780 m.p. din UAT Ș. D. conform planului de situație întocmit de ing. R. A. M., vizat de OCPI Suceava sub nr._/2008 și nr.7978/2008, plan de situație întocmit de C. G..
A dispus înscrierea în Cartea Funciară pe numele pârâților - reclamanți a drepturilor de proprietate astfel dobândite.
A respins cererea de intervenție în nume propriu formulată de reclamanții pârâți Chrilescu A. și C. C. în dosarul_ al Judecătoriei Vatra D., ca fiind rămasă fără obiect.
A admis în parte, cererea reclamanților - pârâți C. A. și C. C..
A constatat că reclamanții pârâți C. A. și C. C. au dobândit prin edificare dreptul de proprietatea următoarele construcții: C 1 – magazin de 71 m.p., C 2 – atelier de 72 m.p., C 3 – șopron de 135 m.p. și C 4- terasă betonată de 65 m.p. situată de parc. 1 C C de 780 m.p. din UAT Ș. D., conform planului de situație întocmit de ing. C. G., vizat de OCPI Suceava sub nr.7978/2008, pe terenul proprietatea pârâților-reclamanți A. A. și A. F..
A respins capetele de cerere, privind constituirea unui drept de superficie asupra terenurilor aferent construcțiilor edificate de aceștia, prin suplinirea consimțământului pârâților reclamanți și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de constituire drept de superficie și capătul de cerere privind constituirea unui drept de servitute de trecere solicitată de reclamanții- pârâți C. A. și C. C., cu piciorul și mijloacele auto pe terenul proprietatea pârâții-reclamanți A. A. și A. F., ca nefondată.
A respins ca nefondată cererea reconvențională formulată de pârâții – reclamanți A. A. și A. F., privind obligarea reclamanților –pârâți de a-și ridica construcțiile C 1 – magazin de 71 m.p., C 2 – atelier de 72 m.p., C 3 – șopron de 135 m.p. și C 4- terasă betonată de 65 m.p.
A obligat pe pârâții reclamanți A. A. și A. F. să plătească reclamanților - pârâți suma de 4.235,75 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că imobilul aflat în litigiu se compune din suprafața de 24.928 m.p. teren situat în . Suceava, împreună cu construcțiile casă C 1 și anexe gospodărești C 2, C 3, C 4, C 5, C 6, identice cu .. 1 CC de 3760 m.p., 2 F de_ m.p., 3 F de 1074 m.p. și 1 C C de 780 m.p. din UAT Ș. D. conform planului de situație întocmit de ing. R. A. M., vizat de OCPI Suceava sub nr._/2008 și nr.7978/2008, plan de situație întocmit de C. G. (fila 5-6, 25-27 din dos._ ), confirmat și prin expertiza tehnică judiciară, specialitatea topografie – efectuată de expert F. G. (filele 66-69), imobil situat pe raza comunei Ș. D., . Suceava, neevidențiat în carte funciară, nefiind într-o zonă cu evidență pe cărți funciare, părțile necontestând această identificare făcută în cauză.
Acest imobil – respectiv suprafața de 24.928 m.p. teren situat în . Suceava, împreună cu construcțiile casă C 1 și anexe gospodărești C 2, C 3, C 4, C 5, C 6, identice cu .. 1 CC de 3760 m.p., 2 F de_ m.p., 3 F de 1074 m.p. și 1 C C de 780 m.p. din UAT Ș. D. conform planului de situație întocmit de ing. R. A. M., vizat de OCPI Suceava sub nr._/2008 și nr.7978/2008, plan de situație întocmit de C. G. (fila 5-6, 25-27 din dos._ ), a fost stăpânit de către A. A. și A. F., de peste 30 de ani, imobilul nefiind în domeniul public, fiind evidențiat în rolul agricol încă din anul 1968 – fila 77, aceștia achitând taxele și impozitele (filele 7, 9, din dos._ ).
Aceste aspecte, au fost confirmate și de martorii audiați în fața instanței – respectiv Dârțu V., J. G., P. I. (filele 64, 65, 66 din dos._ ), din care a rezultat că pârâții – reclamanți au exercitat o posesie utilă, sub nume de proprietar asupra imobilului, peste 30 de ani, în mod public, nestingheriți de nimeni.
Având în vedere că pârâții reclamanți A. F. și A. au exercitat asupra imobilului descris mai sus, o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică, sub nume de proprietar timp de peste 30 de ani – așa cum cer dispozițiile art. 1847 cod civil în privința posesiei utile, instanța a apreciat că în cauză sunt îndeplinite prev. art. 1890 și urm. cod civil, privind uzucapiunea de 30 de ani, având în vedere că imobilul se situează într-o zonă care nu existau cărți funciare, iar posesia utilă a început de peste 30 de ani, conform datelor date de Primăria Ș. D. și confirmate de martorii audiați în cauză.
Astfel fiind, instanța în baza art. 111 Cod pr. Civ. și art. 1847, 1890 Cod Civil, a constatat că pârâții - reclamanți au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra suprafeței de 24.928 m.p. teren situat în . Suceava, împreună cu construcțiile casă C 1 și anexe gospodărești C 2, C 3, C 4, C 5, C 6, identice cu .. 1 CC de 3760 m.p., 2 F de_ m.p., 3 F de 1074 m.p. și 1 C C de 780 m.p. din UAT Ș. D. conform planului de situație întocmit de ing. R. A. M., vizat de OCPI Suceava sub nr._/2008 și nr.7978/2008, plan de situație întocmit de C. G., iar în baza art. 20 din legea 7/1996, a dispus înscrierea în Cartea Funciară pe numele pârâților- reclamanți a drepturilor de proprietate astfel dobândite.
În ceea ce privește cererea de intervenție în nume propriu formulată de reclamanții pârâți Chrilescu A. și C. C., în dosarul_ al Judecătoriei Vatra D., instanța a respins această cerere ca fiind rămasă fără obiect, motivat de faptul că cererea de intervenție are același obiect, astfel cum a fost formulată (fila 19-20 din dos._ ) ca și cererea de chemare în judecată formulat în dos._, dos._ fiind conexată la prezenta cauză.
În ceea ce privește acțiunea principală, formulată de reclamanții C. A. și C. C., instanța a reținut că aceștia au construit pe terenul aparținând pârâților-reclamanți A. A. și A. F. – descris mai sus, cu acordul acestora, următoarele construcții: C 1 – magazin de 71 m.p., C 2 – atelier de 72 m.p., C 3 – șopron de 135 m.p. și C 4- terasă betonată de 65 m.p. situată de parc. 1 C C de 780 m.p. din UAT Ș. D., conform planului de situație întocmit de ing. C. G., vizat de OCPI Suceava sub nr.7978/2008, confirmată și de expertiza tehnică judiciară, specialitatea topografie – efectuată de expert F. G. (filele 66-69).
Proprietarii terenului - A. A. și A. F.-, și-au dat acceptul în anul 1992, pentru edificarea acestor construcții, iar în construcția magazin - pârâta -reclamantă A. F. urma să fie gestionară, aceasta lucrând o perioadă de timp la societatea reclamanților.
În cursul anului 2008 în timp ce pârâta reclamantă A. F. era internată în spital, acesteia i s-a desfăcut contractul de muncă, iar în urma unui litigiu de muncă a fost reincadrată (fila 81, 82), fapt care a determinat pe proprietarii terenului, respectiv pe soții A. să nu mai permită reclamanților pârâți C. A. și C. C. să mai folosească construcțiile edificate de aceștia, situația dintre aceștia devenind tensionată.
Instanța a mai reținut că din martie 2008 reclamanții pârâți C. au închis magazinul și nu s-au mai folosit de construcțiile edificate de aceștia.
Situația în fapt astfel prezentată, a rezultat din susținerile părților, coroborate cu înscrisuri (filele 26-27, 84-93), declarațiile martorilor audiați în cauză, respectiv D. V., P. I. și J. G. (filele 64, 65, 66 din dos._ ), și N. M. și C. I. (filele 21, 22), și Tereja I. și F. O. (filele 31, 32).
Pentru aceste motive, instanța a admis în parte cererea reclamanților - pârâți C. A. și C. C., și în temeiul art.480, 489, 492, 493 cod civil și art.111 cod procedură civilă, a constatat că reclamanții pârâți C. A. și C. C. au dobândit prin edificare dreptul de proprietatea următoarele construcții: C 1 – magazin de 71 m.p., C 2 – atelier de 72 m.p., C 3 – șopron de 135 m.p. și C 4- terasă betonată de 65 m.p. situată de parc. 1 C C de 780 m.p. din UAT Ș. D., conform planului de situație întocmit de ing. C. G., vizat de OCPI Suceava sub nr.7978/2008, pe terenul proprietatea pârâților-reclamanți A. A. și A. F..
În ceea ce privește capătul de cerere privind constituirea unui drept de superficie asupra terenurilor aferent construcțiilor edificate de reclamanți, prin suplinirea consimțământului pârâților reclamanți și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de constituire drept de superficie, instanța a arătat, că regimul juridic al dreptului de superficie nu cunoaște o reglementare legală, iar în cea ce privește modul de constituire al acestui dezmembrământ al dreptului de proprietate, acesta se poate constitui prin convenția părților, prin legat (testament), uzucapiune sau prin lege.
În cazul de față, s-a solicitat constituirea acestui drept având ca temei înțelegerea părților.
Din analiza întregului material probator, instanța a reținut, că între părți, au existat discuții legat de teren, în sensul de a vinde sau închiria către reclamanți porțiunea de teren aferentă construcțiilor acestora, însă nu a existat niciodată vreo convenție/înțelegere privind constituirea unui drept de superficie.
În acest sens, instanța a avut în vedere declarațiile martorilor audiați în cauză, respectiv D. V., P. I. și J. G. (filele 64, 65, 66 din dos._ ), și N. M. și C. I. (filele 21, 22), și Tereja I. și F. O. (filele 31, 32), martori propuși atât de reclamanți cât și de pârâți.
Având în vedere lipsa unei înțelegeri(convenții), ce ar fi trebuit să îmbrace forma scrisă ad probationem (până în anul 2005) sub forma unui înscris sub semnătură privată, și forma autentică ad validitatem după apariția Legii 247/2005 (titlul X art. 12 al. 2), instanța nu a putut suplini consimțământul pârâților, în sensul pronunțării unei hotărâri care să țină loc de act autentic, lipsind cerința esențială a admiterii unei astfel de cereri – existența unui antecontract în acest sens, simplu fapt de a ridica o construcție, chiar dacă e făcută cu bună credință, pe terenul altei persoane, neputând duce în mod automat la obținerea unui drept de superficie (drept de folosință), motiv pentru care a respins acest capăt de cerere.
În ceea ce privește capătul de cerere privind constituirea unui drept de servitute de trecere cu piciorul și mijloacele auto pe terenul proprietatea pârâții-reclamanți A. A. și A. F., instanța a reținut că reclamanții nu au în proprietate un fond dominant, în accepțiunea art. 616 c.civil, respectiv un loc înfundat – adică un teren care este înconjurat de alte proprietăți, fără ca titularul fondului dominant să aibă vreo posibilitate de ieșire la calea publică.
În acest sens, reclamanții sunt proprietarii doar a construcțiilor, edificate pe terenul altuia, neavând nici măcar un drept de folosință asupra terenului aferent construcțiilor.
Având în vedere inexistența unui fond (teren) dominant asupra căruia reclamanții să justifice vreun drept de proprietate (sau dezmembrământ al acestuia), în favoarea căruia s-ar putea constitui un drept de servitute de trecere, instanța a respins acest capăt de cerere.
În privința cererii reconvenționale, prin care pârâții - reclamanți au solicitat obligarea reclamanților – pârâți de a-și ridica construcțiile C 1 – magazin de 71 m.p., C 2 – atelier de 72 m.p., C 3 – șopron de 135 m.p. și C 4- terasă betonată de 65 m.p. edificate pe terenul pârâților, în temeiul art. 494 al. 1,2 c.civil, instanța a reținut, că aceste construcții au fost edificate de către reclamanți, pe cheltuiala acestora, cu materialele acestora, pe terenul pârâților, situate de parc. 1 C C de 780 m.p. din UAT Ș. D., conform planului de situație întocmit de ing. C. G., vizat de OCPI Suceava sub nr. 7978/2008, confirmată și de expertiza tehnică judiciară, specialitatea topografie – efectuată de expert F. G. (filele 66-69).
Instanța a reținut că aceste construcții au fost realizate în anii 1992-1994, cu acordul pârâților, aspect confirmat prin declarațiile martorilor audiați în cauză, respectiv D. V., P. I. și J. G. (filele 64, 65, 66 din dos._ ), și N. M. și C. I. (filele 21, 22), și Tereja I. și F. O. (filele 31, 32), martori propuși atât de reclamanți, cât și de pârâți, între părți existând discuții privind vânzarea sau închirierea terenului aferent acestor construcții.
În această situație, instanța a reținut că reclamanții au calitatea de constructori de bună credință (și nu de rea credință), întrucât, deși știau că terenul pe care construiesc nu le aparține, aceștia sperau să dobândească un drept de proprietate asupra lui (prin cumpărare), sau cel puțin un drept de folosință decurgând din închiriere.
Având în vedere faptul că numai constructorului de rea credință i se poate impune demolarea construcțiilor, ceea ce nu e cazul în prezenta cauză, în speță devin aplicabile regulile specifice constructorului de bună credință, proprietarul terenului având drept de opțiune între plata contravalorii materialelor și a manoperei sau plata sporului de valoare, conf. art. 494 al. 3 teza a III-a „dacă plantațiile, clădirile și operele au fost făcute de către o a treia persoană de bună-credință, proprietarul pământului nu va putea cere ridicarea sus-ziselor plantații, clădiri și lucrări, dar va avea dreptul sau de a înapoia valoarea materialelor și prețul muncii, sau de a plăti o sumă de bani egală cu aceea a creșterii valorii fondului.”
Pentru aceste motive, instanța a respins cererea reconvențională ca nefondată, părțile urmând să-și reglementeze situația clădirilor reclamanților, potrivit regulilor aplicabile constructorului de bună credință, arătate mai sus.
În baza art. 274 cod procedură civilă, a obligat pârâții reclamanți A. A. și A. F. să plătească reclamanților - pârâți suma de 4.235,75 lei cheltuieli de judecată, constând în taxa de timbru și timbru judiciar 2.235,75 lei (fila 25, 56 – dos._, f. 18 dos._ ), 1.000 lei onorariu avocat (fila 113-114 dos._ ), 1.000 lei onorariu expert (fila 30).
Împotriva acestei sentinței a declarat recurs pârâții A. F. și A. A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, pârâții au arătat că întreaga motivare se face pe disp. art. 494 al.3 teza a - III- a C. civ. și indirect obligă pârâții să plătească contravaloarea acestor construcții, în condițiile în care aceștia au arătat că nu vor aceste construcții, care sunt deteriorate, ci vor terenul liber pentru a-l da fiului lor să-și construiască o casă.
Pârâții - reclamanți nu au invocat accessiunea imobiliară, deoarece nu vor aceste construcții, cererea lor fiind întemeiată pe disp. art. 480, 481, 494 al. 1 și 2 C. civ.
Textul de lege al art. 494 al. 1 C. civ. se referă exact la speța de față, a treia persoană fiind proprietarul construcției care este și proprietarul materialelor și care construiește pe terenul proprietatea altuia (primului). Simplul fapt că s-a construit fără autorizație de construire dovedește reaua credință a constructorului. Acest text de lege se completează cu disp. art. 480 și 481 C.civ. „nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire".
Or, prin faptul că instanța îi obligă pe pârâții-reclamanți să mențină aceste construcții pe teren și să le mai și plătească deși nu le doresc, îi lipsește în mod ilegal de atributul posesiei și dispoziției dreptului de proprietate, ceea ce aduce atingere chiar substanței dreptului de proprietate, ce echivalează cu o lipsire de proprietate.
P. respingerea acestui capăt de cerere, se satisface doar un moft al
reclamanților, care nici măcar nu mai folosesc acele construcții. Acel punct de lucru de la Ș. D., pentru care s-au construit clădirile din litigiu, este închis, iar S.C. Chidralia Impex Prod S.R.L. nu mai funcționează legal din anul 2003. Acel magazin mixt nu mai corespundea de mult normelor europene pentru o legală funcționare, iar gaterul de asemenea este închis, aspecte dovedite prin planșele foto depuse în recurs și relațiile trimise la dosar de Registru Comerțului fila 26, 27.
Sub aspectul utilității acestor construcții, față de înscrisurile depuse și apărările de mai sus, apreciază că în aceste condiții, reclamanții nici măcar nu justifică un interes legitim, născut și actual și în calitate de persoane fizice își pot ridica aceste construcții de pe terenul pârâților și să și le pună oricând pe terenurile proprietatea lor.
Buna - credință nu se prezumă, ci trebuie dovedită, iar din întreg probatoriul administrat în cauză, atât înainte de casare, cât și după casare a rezultat reaua credință a acestora. În plus instanța reține că între părți nu a existat nici o convenție scrisă care să îmbrace forma ad probaționem, până în anul 2005 sub forma unui înscris sub semnătură privată și forma autentică - ad validitatem, după apariția Legii nr. 247/2005 (titlu X, art. 12 al. 2) în ce privește dobândirea vreunui drept asupra terenului, dar îi consideră constructori de bună credință în condițiile în care aceste construcții s-au edificat ilegal, fără autorizații de construire, cu motivarea că pârâții în anul 1992 și-ar fi dat acordul pentru construirea acestora.
Instanța de fond face o interpretare trunchiată a probelor administrate în cauză.
P. cererea de chemare în judecată promovată, reclamanții solicită să se
constate că sunt proprietarii unor construcții edificate fără drept și fără autorizație de construire pe terenul proprietatea pârâților, susținând că le-ar fi dat permisiunea de a le construi, înțelegându-se din această formulare că le-au fi cedat în mod gratuit acest teren. De asemenea, se susține că în schimbul acordării dreptului de a-și edifica aceste construcții, reclamanții au angajat-o pe pârâta A. F. la acest magazin, i-au făcut carte de muncă și i-au plătit salariu, nu pentru munca prestată, ci în schimbul terenului.
In realitate, între părți nu a existat niciodată vreo înțelegere cu privire la acest teren în sensul de le acorda vreun drept de superficie gratuit asupra acestuia așa cum pretind, ci la data edificării acestor construcții s-au înțeles că le vor vinde sau închiria acest teren la prețul stabilit de pârâți. Nu au încheiat cu reclamanții nici o convenție scrisă în acest sens, nu și-au dat niciodată consimțământul în sensul că le acordă vreun drept de superficie asupra acestui teren, iar contrar susținerilor reclamanților nu le-a cerut niciodată să se prezente la notar în vedere perfectării cu ei a unui contract autentic de închiriere sau vânzare a acestui teren, deoarece aceasta este singura variantă discutată anterior promovării acestui litigiu.
Tocmai acest aspect a fost interpretat greșit de instanța de fond, respectiv că i-au lăsat să construiască cu condiția de a le vinde terenul, însă vânzarea nu a mai avut loc, deoarece ei nu au vrut sa mai cumpere.
Cel de-al doilea motiv de recurs, vizează faptul că în raport de disp. art. 274 -277 C.pr.civ, în mod greșit au fost obligați la plata cheltuiților de judecată în sumă de 4235,75 lei.
În condițiile în care pretențiile părților au fost încuviințate numai în parte, incidente erau disp. art. 276 C.pr.civ., cheltuielile putând fi cel mult compensate.
Din analiza motivelor de recurs, a considerentelor sentinței recurate și a probelor administrate în cauză, prin prisma disp. art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Hotărârea recurată corespunde exigențelor art. 261 pct.. 5 Cod procedură civilă în ceea ce privește expunerea motivelor de fapt și de drept care au determinat pronunțarea soluției.
Împrejurarea că s-a admis în parte cererea reconvențională nu atrage, astfel cum se susține de recurenți, nulitatea hotărârii. Constatându-se că reclamanții-pârâți au dreptul de proprietate asupra construcțiilor, nu sunt în nici un fel împiedicați, pârâții - reclamanți, în calitate de titulari ai dreptului de proprietate cu privire la teren, să își exercite prerogativele ce le revin. Pârâții-recurenți au invocat reaua credință a reclamanților constructori, dar susținerile lor sunt infirmate de ansamblul materialului probator administrat în cauză.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, care se coroborează cu poziția părților, rezultă că părțile au convenit asupra viitoarei vânzări/închirieri a terenului, condiție în care reclamanții-pârâți au edificat construcțiile în cauză.
Faptul că ulterior părțile nu au mai căzut de acord cu privire la termenii încheierii unui contract de vânzare/ locațiune nu este de natură să înlăture buna credință a reclamanților-pârâți la momentul ridicării construcțiilor. De asemenea, este lipsită de relevanță împrejurarea că în prezent acele construcții nu ar mai fi folosite de reclamanți.
Pârâții-reclamanți, proprietari ai terenului în cauză, au fost de acord cu edificarea construcțiilor, după cum dovedește în mod neechivoc probatoriul administrat, iar reclamanții-pârâți au avut la acea dată reprezentarea faptului că vor dobândi un drept de proprietate sau de folosință asupra terenului.
De altfel litigiul de față a fost determinat de neînțelegeri ulterioare, ce privesc aspecte străine de prezenta cauză – respectiv derularea raporturilor de muncă dintre pârâta-reclamantă și societatea administrată de reclamanții-pârâți.
Nu rezultă că neperfectarea convenției de vânzare/locațiune ar fi imputabilă exclusiv reclamanților-pârâți, astfel încât vor fi înlăturate criticile formulate sub acest aspect. Lipsa unui înscris încheiat ad probationem nu prezintă relevanță, după cum nici lipsa autorizației de construire nu este de natură a atrage sancțiuni decât de ordin contravențional.
Aplicând, prin analogie, disp. art. 486 Cod civil, deoarece aceeași cauză trebuie să producă aceleași efecte, buna credință poate fi recunoscută și persoana care a construit în baza unei înțelegeri cu proprietarul terenului, înțelegere care, din diferite motive, nu s-a finalizat prin constituirea unui drept real de folosință în favoarea constructorului.
În speță, atitudinea pârâților - proprietarii terenului – materializată în lipsa de opoziție atât la ridicarea construcțiilor, cât și ulterior, în perioada derulării raporturilor de muncă dintre pârâtă și societatea administrată de reclamanți, a creat premisele unei expectative justificate în obținerea unui drept de folosință asupra terenului iar în acest caz, constructorul nu este de rea credință și nu poate fi obligat la ridicarea construcțiilor.
Acordul în vederea ridicării construcțiilor exprimat de pârâții-reclamanți nu echivalează cu transmiterea cu titlu gratuit a dreptului de proprietate (astfel cum în mod eronat se arată în memoriul de recurs), având consecințe juridice doar asupra poziției subiective a reclamanților la momentul edificării – și ca urmare asupra reținerii incidenței bunei sau relei credințe.
Faptul că între părți nu a existat o înțelegere cu privire la constituirea unui drept de superficie a fost avut în vedere de instanța de fond la pronunțarea soluției de respingere a petitului formulat în acest sens de către reclamanții-pârâți.
Față de cele expuse, criticile subsumate primului motiv de recurs apar ca fiind neîntemeiate și vor fi respinse ca atare.
Sunt în schimb fondate criticile referitoare la greșita obligare a pârâților - recurenți la plata cheltuielilor de judecată.
În speță, pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte. Temeiul juridic al obligației de restituire a cheltuielilor de judecată este culpa procesuală. Instanța fiind investită cu cereri ale ambelor părți, admise parțial, își găsesc aplicabilitate disp. art. 276 Cod procedură civilă, privind compensarea cheltuielilor de judecată.
Ținând seama de obiectul cererilor deduse judecății și de rezultatul obținut prin sentința pronunțată, în baza prev. art. 312 al. 1-3 Cod procedură civilă rap. la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, tribunalul va admite recursul și va modifica în parte sentința atacată, procedând la compensarea cheltuielilor de judecată efectuate de părți.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
În temeiul art. 274 al. 1 Cod procedură civilă, vor fi obligați intimații la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurenți, proporțional cu criticile reținute prin prezenta decizie.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de către pârâții A. F. și A. A., domiciliați în .. Ș. D., jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 208 din data de 15 februarie 2011 pronunțată de Judecătoria Vatra D. în dosar nr._, intimați fiind reclamanții C. A., C. C., domiciliați în Vatra D., ., jud. Suceava și pârâta . primar.
Modifică în parte sentința civilă nr.208 din 15 februarie 2011 a Judecătoriei Vatra D., în sensul că:
Compensează cheltuielile de judecată efectuate de părți.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă pe intimați să le plătească recurenților pârâți suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 ianuarie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
I. G. T. A. M. V. O. D.
Grefier,
S. A.-M.
Red. T.A.M.
Judecător fond B. I. E.
Tehnored. S.A.M.
2 ex./17.10.2012
| ← Fond funciar. Sentința nr. 847/2012. Tribunalul SUCEAVA | Revendicare imobiliară. Sentința nr. 2/2012. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
