Partaj judiciar. Sentința nr. 2642/2012. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2642/2012 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 30-04-2012 în dosarul nr. 907/2012
Dosar nr._ -partaj bunuri comune-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 907
Ședința publică din 30 aprilie 2012
Președinte: C. N. M.
Judecători: F. L.
: G. F. F.
Grefier: D. E. M.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta B. L. E. împotriva sentinței civile nr. 2642 din 30.06.2011 pronunțată în dosarul nr._ * al Judecătoriei Rădăuți, intimat fiind pârâtul B. O..
La ordine, la apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat I. A. pentru pârâtul intimat, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare nu a fost legal îndeplinită cu reclamanta recurentă B. L. E. întrucât citația a fost restituită la dosar cu mențiunea „persoana citată refuză primirea actelor de procedură și nu sunt posibilități de afișare.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătoarea pârâtului-intimat precizează că, i-a comunicat personal recurentei dispoziția instanței, însă aceasta nu s-a conformat.
Instanța, având în vedere lipsa de procedură constatată la termenul de astăzi cu reclamanta recurentă B. L. E., amână judecarea cauzei la data de 31 mai 2012, pentru când recurenta va fi citată și prin afișare la ușa instanței.
După strigarea cauzei, dar înainte de terminarea ședinței de judecată, se prezintă în instanță avocat Z. A., pentru recurentă și avocat I. A., pentru intimat.
Avocat Z. A., pentru recurentă, arată că clienta sa nu mai insistă în cererea de recurs ce formează obiectul prezentului dosar, solicitând a se lua act de acest lucru.
Avocat I. A., pentru intimat, a pus aceleași concluzii ca și apărătoarea recurentei.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Având recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 3 septembrie 2010, sub nr._, reclamanta B. L. E. l-a chemat în judecată pe pârâtul Bezvan O., solicitând să se constate că în timpul căsătoriei au dobândit prin donație cota de ½ părți indivize din imobilul constând în suprafața de 504 m.p. teren cu casă și anexe, identic cu pv.3108/1 înscris în CF 5928 Rădăuți, conform contractului autentificat sub nr. 102/24.01.2006 și să se dispună ieșirea din indiviziune.
Ca modalitate de partajare, reclamanta a solicitat atribuirea în natură a bunurilor imobile, urmând ca inegalitatea loturilor să se compenseze prin plata sultei.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a fost căsătorită cu pârâtul, iar căsătoria s-a desfăcut prin sentința civilă nr. 3278/2009 a Judecătoriei Rădăuți, definitivă și irevocabilă. A mai arătat reclamanta că în perioada căsătoriei, fostul său soț i-a donat ca bun propriu al său cota de ½ părți indivize din imobilul proprietatea acestuia, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1867/2000, constând din suprafața de 504 m.p. teren cu casă și anexe, identic cu pv. 3108/1 înscris în CF 5928 Rădăuți.
Ca modalitate de partajare, reclamanta a solicitat să i se atribuie imobilul, întrucât în prezent are posesia acestuia, urmând ca pârâtul să fie compensat prin plata contravalorii cotei sale de ½ din imobil.
Cererea a fost motivată în drept pe disp. art.728 Cod civil.
Prin sentința civilă nr. 2642 din 30 iunie 2011, Judecătoria Rădăuți a respins acțiunea formulată de reclamanta B. L. E. și a obligat-o la plata către pârâta a sumei de 1319 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1833 din 26 mai 2010 a fost admisă acțiunea, a încetat starea de indiviziune dintre părți cu privire la . și anexe, situată în ., Rădăuți, identic cu pv. 3108/1 din CF 5928 Rădăuți(în suprafață de 504 m.p.), i s-a atribuit reclamantei casa, anexele și terenul în suprafață de 504 m.p., în valoare totală de_ lei, aceasta fiind obligată să-i plătească pârâtului suma de 132.237 lei cu titlu de sultă, iar pârâtul să-i plătească reclamantei suma de 1320 lei cheltuieli de judecată.
Prin decizia nr. 12 din 11 ianuarie 2011 a Tribunalului Suceava s-a admis apelul declarat de pârât, sentința civilă 1833/2010 a Judecătoriei Rădăuți a fost desființată în totalitate, iar cauza trimisă spre rejudecare Judecătoriei Rădăuți, pe rolul căreia a fost reînregistrată la data de 11.05.2011.
La termenul din 30 iunie 2011, apărătoarea pârâtului a precizat că pârâtul a revocat donația făcută în favoarea reclamantei, având ca obiect cota de ½ din imobilul casă cu anexe situat în Rădăuți, ., ce a făcut obiectul partajului de bunuri comune, astfel încât în prezent pârâtul este unicul proprietar al casei.
Apărătoarea pârâtului a mai învederat instanței că această situație a fost reglementată și tabular, pârâtul figurând în prezent unic proprietar tabular al casei cu anexe, conform extrasului de CF pe care l-a depus în instanță.
În acest context, s-a precizat că prezenta acțiune de partaj bunuri comune a rămas fără obiect, apărătorii ambelor părți solicitând instanței să ia act de această situație, apărătorul pârâtului solicitând însă și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța a apreciat că situația juridică a imobilului din momentul introducerii acțiunii s-a schimbat în urma revocării donației de către pârât, astfel încât imobilul, care inițial era bun comun în cotă de ½ al părților, este în prezent bun propriu al pârâtului, astfel încât acțiunea de partaj bunuri comune a rămas fără obiect, motiv pentru care instanța a respins acțiunea.
În ceea ce privește solicitarea pârâtului, prin apărător, de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, instanța a considerat-o întemeiată din următoarele considerente:
Pârâtul, în dosarul inițial,_, nu a avut apărător, apărătorul fiind angajat pentru recurs, la 25 octombrie 2010 și prin decizia nr.12/2011 a Tribunalului Suceava, s-a admis apelul declarat de pârât, desființându-se în totalitate sentința civilă 1833/2010 a Judecătoriei Rădăuți, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Declarând recurs, pârâtul a plătit taxa de timbru stabilită de instanță, respectiv 819 lei, precum și onorariul pentru avocat, 500 lei, conform chitanțelor depuse la dosar.
Este real că pârâtul a revocat donația făcută reclamantei, ulterior promovării acțiunii de partaj, dar culpa reclamantei constă nu în introducerea acțiunii, care la data respectivă era întemeiată, existând coproprietate cu privire la casă, ci în neindicarea adresei corecte pentru citarea pârâtului, acesta fiind motivul apelului declarat și admis, astfel încât toate cheltuielile legate de declararea apelului, respectiv taxă timbru și onorariu avocat, au fost provocate în mod culpabil de reclamantă.
Din acest motiv, instanța, în baza disp. art. 274 Cod pr.civilă a obligat-o pe reclamantă să plătească pârâtului 1319 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile nr. 2642 din 30.0.2011 a Judecătoriei Suceava a declarat recurs reclamanta B. L. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că, în mod greșit instanța de fond a dispus obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, întrucât acestea puteai fi acordate doar de instanța de recurs ca efect al admiterii recursului declarat de către pârât., numai în această fază procesuală ea putând fi considerată parte „căzută în pretenții” și în niciun caz de către instanța de fond la rejudecare, în condițiile în care la termenul la care s-a rejudecat cauza ea a fost de acord cu faptul că cererea sa de partajare a imobilelor a devenit lipsită de obiect, concluziile sale fiind în raport cu această situație de fapt.
O altă posibilitate a pârâtului de a-și recupera cheltuielile de judecată era aceea de a arăta în fața instanței de recurs că își rezervă dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată, aspect nerealizat în speța de față.
Pe de altă parte, de obicei instanța superioară acordă cheltuieli de judecată din toate fazele procesuale de dinainte, însă nu este deloc uzitat faptul ca instanța de fond să acorde cheltuieli de judecată suportate la o instanță superioară – în fața căreia au fost cerute și care nu le-a acordat.
Recursul nu a fost motivat în drept.
Prin întâmpinare, pârâtul B. O. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacată ca fiind legală și temeinică.
Analizând recursul prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 302 ind.1 lit.d C.proc.civ. cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea nulității semnătura părții. Nerespectarea acestei cerințe poate fi împlinită în condițiile art. 133 alin.2 C.proc.civ., respectiv la prima zi de înfățișare următoare sau chiar în ședința în care a fost invocată nulitatea.
La termenul de judecată din data de 05 aprilie 2012, instanța a dispus efectuarea unei adrese către recurentă să se prezinte în instanță în vederea semnării recursului promovat, sub sancțiunea anulării.
Cum recurenta nu s-a conformat dispozițiilor dispuse de către instanță, iar cererea de recurs nu cuprinde elementele impuse în mod cumulativ și obligatoriu prin art. 302 ind.1 Cod procedură civilă, iar avocatul acesteia a precizat că nu mai insistă în cererea de recurs ce formează obiectul prezentului dosar, Tribunalul va anula recursul ca nesemnat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art.302 indice 1 alin.1 lit.d Cod procedură civilă raportat la art.133 cod procedură civilă, anulează, ca nesemnat, recursul declarat de reclamanta B. L. E. împotriva sentinței civile nr. 2642 din 30.06.2011 pronunțată în dosarul nr._ * al Judecătoriei Rădăuți, intimat fiind pârâtul B. O..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30.04.2012.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
C. N. M. F. L. G. F. F. D. E. M.
Red. F.L.
Jud. P. D./Tehnored. D.E.M./2 ex./16.05.2012
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 1870/2012. Tribunalul SUCEAVA | Suspendare provizorie. Sentința nr. 96/2012. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
