Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 708/2012. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 708/2012 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 03-04-2012 în dosarul nr. 708/2012
Dosar nr._ Acțiune în răspundere contractuală
RO M Â N I A
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 708
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 3 APRILIE 2012
PREȘEDINTE: T. A. M.
JUDECĂTOR: I. G.
JUDECĂTOR: G. F.
GREFIER: S. A.-M.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de către pârâții T. M., T. A., T. G., T. E. și T. I., împotriva sentinței civile nr. 519 din data de 31 martie 2011 pronunțată de Judecătoria Cîmpulung Moldovenesc în dosar nr._, intimați fiind reclamanta Direcția S. S. și pârâta U. S..
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 27 martie 2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, 3 aprilie 2012.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Cîmpulung Moldovenesc la data de 23 decembrie 2010 sub nr._, reclamanta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, Direcția S. S., i-a chemat în judecată pe pârâții T. M., U. S., T. A., T. G., T. E. Și T. I., solicitând ca prin hotărârea ce o va pronunța, instanța să-i oblige pe aceștia la plata sumei de_,95 lei, cu titlul de despăgubiri reprezentând contravaloarea prejudiciului pe care l-a produs Ocolului Silvic Pojorâta, numitul T. C..
În motivarea acțiunii, întemeiată în drept pe disp. art. 774,998,999, cod civil, și art. 20 al. 1 cod proc. penală, reclamanta a arătat că în luna aprilie 2009, T. C. a tăiat din pădurea proprietate pentru care are încheiat contract prestări servicii silvice, care include și paza pădurii, cu Direcția S. S., prin Ocolul Silvic Pojorâta un nr. de 48 arbori specia molid în valoare de_,91 lei, la care se adaugă TVA de 19% în cuantum de 4080,99 lei, în total_,90 lei. Că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria C-lung. Mold. T. G. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere ilegală de arbori în formă continuată, prev. de art.108 al.1 lit. d din codul silvic cu aplicarea art.41 al.2 cod penal dar prin sentința penală nr. 12/2010 a Judecătoriei C-lung. Mold. s-a încetat procesul penal întrucât inculpatul a decedat.
S-a menționat că pârâții sunt moștenitorii prezumtivi ai pârâtului astfel încât le revine obligația să achite jumătate din cuantumul prejudiciului total conform OG nr. 85/2006 și OG nr. 96/1998.
La data de 3 martie 2011, s-au prezentat în instanță pârâții T. A., T. G. și T. I. care au arătat că dețin certificat de moștenitor după T. C. și au solicitat acordarea unui termen de judecată pentru a depune certificatul de moștenitor.
La data de 24 martie 2011, pârâții nu s-au mai prezentat în instanță, ci s-a prezentat apărătoarea acestora care nu a depus la dosar certificatul de moștenitor după T. C., dar a depus la dosar concluzii scrise însoțite de mai multe acte ce nu au fost luate în considerare de instanță, întrucât au fost depuse după ce s-a acordat cuvântul în fond și nu au fost comunicate reclamantei.
Prin sentința civilă nr. 519 din data de 31 martie 2011, Judecătoria Cîmpulung Moldovenesc a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, a admis acțiunea civilă având ca obiect „acțiune în răspundere delictuală”, formulată de reclamanta Direcția S. S., în contradictoriu cu pârâții Tonegari M., U. S., T. A., T. G., T. E. și T. I. și în consecință a obligat pârâții la plata sumei de 12.779,95 lei despăgubiri reprezentând contravaloarea prejudiciului produs Ocolului Silvic Pojorâta de autorul pârâților, T. C..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin sentința penală nr. 19/20 ianuarie 2010, a Judecătoriei C-lung. Mold., definitivă la data de 9 februarie 2010, s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva lui T. C., pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere ilegală de arbori, în formă continuată, faptă prev. de art. 108 al.1 din codul silvic cu aplicarea art. 41 cod penal, în temeiul art. 10 lit. g din cod proc. penală, rap. la art. 11 pct. 2 lit.b din cod proc. penală ca urmare a decesului lui T. C. survenit la data de 30 decembrie 2009.
Din cuprinsul sentinței penale menționate mai sus s-a reținut că în cursul lunii martie 2009, în mod repetat, T. C. a tăiat fără drept din pădurea proprietate personală, un nr. 48 arbori specia molid și atât în fața organelor de anchetă, cât și în fața instanței de judecată acesta a recunoscut în întregime săvârșirea faptei, cu precizarea că lemnul l-a folosit la edificarea unei construcții, iar organele silvice nu au venit la timp să-i marcheze lemnul.
Valoarea totală a materialului lemnos tăiat este de_,91 lei la care se adaugă TVA 19% în cuantum de 4080,99 lei, în total_,90 lei.
Conform codului silvic personalul silvic a încheiat procesul verbal de constatare a infracțiunii silvice nr. 3018/2009 în urma căruia au început cercetările la P. de pe lângă Judecătoria C-lung. Mold. finalizată prin sentința penală menționată mai sus.
Conform art. 20 al.1 din cod proc. penală, persoana vătămată constituită parte civilă în procesul penal poate să pornească acțiunea în fața instanței civile, dacă instanța penală, prin hotărâre rămasă definitivă, a lăsat nesoluționată acțiunea civilă.
Este adevărat că în cursul procesului penal partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, dar acest lucru nu a reprezintat un motiv de respingere a acțiunii, întrucât latura civilă a procesului penal se poate soluționa și pe calea unei acțiuni separate conform art. 14 cod proc. penală.
Verificând dosarul nr._, în care a fost pronunțată sentința penală nr. 19/2010 a Judecătoriei C-lung. Mold. instanța a constatat că Direcția S. S. nu a fost parte în cauză, astfel încât nu a avut posibilitatea să se constituie parte civilă.
Potrivit art. 8 al.1 lit.b, din OG 85/2006, contravaloarea pagubelor produse vegetației forestiere din păduri și din afara acestora se încasează de ocolul silvic care asigură administrarea sau serviciile silvice, dacă acesta asigură și paza pădurii, iar conform al. 2 lit.b din același articol, sumele încasate cu titlul de despăgubiri în conformitate cu al. 1, au următoarele destinații: „fac venit în cuantum de 50% la fondul de conservare și regenerare a pădurilor, constituit în conformitate cu prevederile art. 8 din OG 96/1998, republicată cu modificările și completările ulterioare, pentru pădurile proprietate privată, restul de 50% se acordă proprietarului pădurii în care s-a produs paguba dacă acesta are asigurată serviciile silvice - administrarea pădurii în condițiile legii.
Față de dispozițiile legale menționate mai sus, reclamanta este îndreptățită să încaseze 50% din contravaloarea prejudiciului produs prin tăierea ilegală a arborilor care constituie fondul de conservare și regenerare a pădurilor conform al. 2 lit.b din art. 8 al OG 95/2006.
Prin concluziile scrise depuse la dosar pârâții au arătat că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 998, 999 cod civ. în sensul că nu există o legătură de cauzalitate între existența prejudiciului, existențe unei fapte ilicite și a unei legături de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, nefiind dovedită vinovăția celui care a cauzat prejudiciul, respectiv a lui T. C..
Sub acest aspect instanța a avut în vedere declarațiile lui T. C. date atât în fața organelor de urmărire penală, cât și în faza instanței de judecată, prin care a recunoscut săvârșirea infracțiunii precizând că în luna martie 2009, a tăiat din pădurea proprietate personală 48 de arbori nemarcați, iar lemnul rezultat a fost folosit pentru renovarea gospodăriei.
La organele de urmărire penală T. C. a arătat că nu are de formulat obiecțiuni cu privire la cele constatate de organele silvice, respectiv procesul verbal de constatare a infracțiunii și calculul valoric al pagubei.
S-a mai reținut împrejurarea că la organele de urmărire penală pârâții din prezenta cauză, respectiv T. A. și T. I. au arătat că l-au ajutat pe tatăl lor și au scos lemnul tăiat de acesta din pădure.
Față de dispozițiile OG 85/2006 și 96/1998 așa cum au fost modificate, și care au fost analizate mai sus, susținerile pârâților în sensul că materialul lemnos fiind exploatat din pădurea personală nu reprezintă un prejudiciu nu au fost primite de instanță.
Prin notele scrise depuse la dosar pârâții au invocat lipsa calității procesuale pasive cu motivarea că nu s-a depus la dosar certificatul de moștenitor după defunctul T. C., iar în anexa nr. 24 sunt trecuți doar posibili moștenitori.
Această excepție a fost respinsă, întrucât prin încheierea din 3 martie 2011, pârâții au recunoscut că s-a eliberat certificat de moștenitor după T. C., dar au refuzat să îl prezinte la termenele ulterioare, iar în măsura în care cei menționați în anexa nr. 24 cuprinzând sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale nu se vor regăsii în certificatul de moștenitor, își vor rezolva situația pe calea unei eventuale acțiuni separate.
Față de cele ce preced, instanța a admis acțiunea formulată de reclamantă și i-a obligat pe pârâți la plata sumei de_,95 lei despăgubiri reprezentând contravaloarea prejudiciului pe care la produs Ocolului Silvic Pojorâta autorul lor T. C., prin tăierea de arbori fără drept din pădurea privată a acestuia, pentru care a încheiat contract de prestări servicii silvice care include și paza pădurii, cu Direcția S. S. prin Ocolul Silvic Pojorâta.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții T. M., T. A., T. G., T. E. și T. I., prin care au solicitat admiterea acestuia și pe fondul cauzei respingerea acțiunii.
În motivare au arătat că prin sentința civilă atacată s-a admis acțiunea civilă având ca obiect „acțiune în răspundere delictuală" formulată de către Direcția S. S. și în consecință pârâții au fost obligați la plata sumei de 12.779,95 lei cu titlu de despăgubiri, reprezentând contravaloarea prejudiciului produs Ocolului Silvic Pojorâta de autorul pârâților, T. C., și a fost respinsă excepția calității procesuale pasive.
Prin cererea de chemare în judecată, R.N.P. - ROMSILVA, Direcția S. S. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții T. M., U. S., T. A., T. G., T. E., T. I., ca prin hotărârea pe care se va pronunța, să-i oblige pe părți să le plătească suma de 12.779,95 lei cu titlu de despăgubiri, reprezentând contravaloarea prejudiciului pe care l-au produs Ocolului Silvic Pojorâta, numitul T. C., prin tăierea de arbori fără drept din fondul forestier național
Apreciază că în această cauză sunt date condițiile de existență a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților.
Se arată că, pârâții sunt moștenitorii defunctului T. C., în calitate de soție supraviețuitoare, fii și fiice.
În dovedirea acestei susținerii, reclamanta depune la dosarul instanței, sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale nr. 1478 din 29.03.2010 - anexa nr. 24 eliberată de către Primăria F. Moldovei.
În această anexă sunt trecuți toți pârâții din această acțiune, ca presupuși moștenitori.
Apreciază că, în această cauză reclamanta nu a făcut dovada că, pârâții sunt moștenitorii defunctului T. C.. Era necesar a se depune certificatul de moștenitor după acest defunct, pentru a face această dovadă, probă ce îi incumbă reclamantului.
În anexa nr. 24 sunt trecuți doar posibilii moștenitori, dar există posibilitatea, ca aceștia să fie excluși de la moștenire sau să nu accepte moștenirea în termen sau sub beneficiu de inventar.
In aceste condiții apreciază că reclamantul nu a făcut dovada calității de moștenitor a pârâților, după defunctul T. C..
Solicită respingerea acțiunii deoarece, reclamanta nu s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal.
Potrivit disp. art. 20 alin. 1 Cod procedură penală, invocat de către reclamanta R.N.P. - Direcția S. S. prin cererea de chemare în judecată, „persoana vătămată constituită parte civilă în procesul penal poate să pornească acțiunea în fața instanței civile, daca instanța penală, prin hotărâre rămasă definitivă, a lăsat nesoluționată acțiunea civilă".
Potrivit disp. art. 15 C. proc. pen., „persoana vătămată se poate constitui parte civilă în contra învinuitului sau inculpatului și persoanei responsabile civilmente”.
Constituirea ca parte civilă se poate face în cursul urmăririi penale, precum si in fata instanței de judecată până la citirea actului de sesizare.
Reclamanta RNP. - Direcția S. S. nu s-a constituit parte civilă nici în faza de urmărire penală și nici în fața instanței de judecata în dosarul nr._ .
Pentru aceste motive, solicită respingerea acțiunii formulate de către reclamantă.
Solicită respingerea acțiunii deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de disp. art. 998-999 Cod civil.
Art. 998 C.civ.: „Orice faptă a omului care cauzează alteia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara".
Pentru atragerea răspunderii civile delictuale trebuie întrunite următoarele condiții: existența prejudiciului, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.
Apreciază ca, în această cauză nu sunt îndeplinite condițiile de existentă a prejudiciului.
Prejudiciul este întotdeauna rezultatul încălcării unui drept subiectiv, care constă în efectul negativ suferit de o persoană ca urmare a unei fapte ilicite săvârșite de altă persoană.
Pentru a putea fi reparat prejudiciul trebuie să îndeplinească următoarele condiții: să fie cert, să poată fi dovedit, să fie determinat, si fie direct și să fie actual.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, numitul T. C. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiuni de tăiere ilegală de arbori, faptă prevăzută de disp. art. 8 alin. 1 lit. d din Codul Silvic cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen., respectiv că în luna aprilie a anului 2009 a tăiat din pădurea proprietate pentru care avea încheiat contract de prestării servicii silvice un număr de 48 de arbori, specia molid.
Cu aceea ocazie, organele silvice au încheiat un proces verbal de constatare a infracțiunii silvice nr. 3018/11.05.2009. Fișa de calcul nr. 3018 din 11.05.2009 anexă la acest proces verbal de contravenție nu a fost semnată de către numitul T. C..
Pentru acest motiv apreciază că valoarea pagubei nu a fost
dovedită.
Mai mult, în declarația dată în fața organelor de cercetare penală, numitul T. C. a arătat că a formulat cerere la organele silvice pentru marcarea arborilor, dar aceștia nu s-au prezentat la marcare.
Fiind în nevoie foarte mare de bani, deoarece era foarte bolnav și avea nevoie de material lemnos și pentru reconstruirea unui grajd, a efectuat tăierile respective, tăieri din pădurea proprietate.
Este adevărat că pentru aceea suprafață de teren cu vegetație forestieră, numitul T. C. avea încheiat contract de prestări silvice care includea și paza pădurii, dar acesta a efectuat acele tăieri convins fiind că în urma cererii sale de marcare, organele silvice cunoșteau situația.
Potrivit adresei nr. 2211 din 30.03.2011 emisă de Ocolul Silvic Pojorâta, T. C. avea cerere de marcare înregistrată la numărul 73 din 09.03.2009.
Deoarece tăierile au fost efectuate din pădurea proprietate personală, apreciază că acesta nu a produs nici un prejudiciu Ocolului Silvic, nefiind îndeplinită condiția pentru existența prejudiciului, necesară atragerii răspunderii delictuale.
Se arată de către reclamantă că, potrivit art.8 alin. 1 lit. b și alin. 2 lit. b din O.U.G. nr. 85/2006, pagubele produse vegetației forestiere fac venit în cuantum de 50 % la fondul de conservare și regenerare a pădurii.
Potrivit adresei nr. 2210 din 30.03.2011 eliberată de către Ocolul Silvic Pojorâta, în suprafața de teren cu vegetație forestieră aparținând defunctului T. C. U.P. IV, u.a. 156 A%, 157, consistenta este de 0,6 si nu s-au creat goluri care necesită să fie împădurite,
Având în vedere că, potrivit dispozițiilor acestui articol, 50% din venituri se acordă proprietarului pădurii în care s-a produs paguba, se subînțelege că, dispozițiile acestui articol nr. 8 din O.U.G. nr. 85/2006 se aplică în cazul în care tăierile s-au efectuat din pădurea care nu era proprietatea inculpatului.
In drept, au invocat disp. art. 299-316 C. proc. civ., art. 998-999 C. civ., disp. din OUG. nr. 85/2006.
Reclamanta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefundat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile atacate, din următoarele motive:
Așa cum a arătat prin acțiunea formulată, prin Sentința penală nr. 19/20.01.2010 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, definitivă ia data de 09.02.2010 s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva lui T. C., pentru săvârșirea infracțiunii silvice de tăiere ilegala de arbori, în formă continuata, faptă prevăzută de art. 108 alin. din Codul silvic cu aplicarea art. 41 Cod penal, în temeiul art. 10 lit. g din Codul de procedură penală, raportat la art. 11 pct. 2 lit. b din Codul de procedură penală, ca urmare a decesului lui T. C. survenit la data de 30 .1 2.2009.
Din cupri9nsul sentinței penale rezultă că în cursul lunii martie 2009, în mod repetat, T. C. a tăiat fără drept din pădurea proprietate personală un număr de 48 arbori specia molid și atât în fața organelor de anchetă, cât și în fața instanței de judecată acesta a recunoscut în întregime săvârșirea faptei, cu precizarea ca lemnul 1-a folosit la edificarea unei construcții, iar organele silvice nu au venit la timp să-i marcheze arborii de pe proprietate.
Valoarea totală a prejudiciului produs este de_,91 lei la care se adaugă TVA 19%, 4080,99 lei, în total_,90 lei.
Conform prevederilor Codului silvic personalul silvic a încheiat procesul verbal de constatare a infracțiunii silvice nr. 3018/2009 în ura căruia au început cercetările la P. de pe lângă Judecătoria Cîmpulung Moldovenesc, finalizată prin sentința penală mai sus arătată.
Conform art. 20 alin. 1 din Codul de procedură penală, persoana vătămată constituita parte civilă în procesul penal poate să pornească acțiunea în fața instanței civile, dacă instanța penala, prin hotărâre rămasă definitivă, a lăsat nesoluționată acțiunea civilă.
Este adevărat ca in cursul procesului penal Direcția S. S. nu s-a constituit parte civilă, dar acest lucru nu reprezintă un motiv de respingere a acțiunii, întrucât latura civila a procesului penal se poate soluționa pe calea unei acțiuni separate conform art. 14 Cod procedură penală.
Din dosarul nr._ in care a fost pronunțată Sentința penală nr. 19/2010 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc Direcția S. S. nu a fost parte în cauză, motiv din care nu a avut posibilitatea sa se constituie parte civilă.
Conform art. 8 alin. 1 lit. b din Ordonanța de urgență nr. 85/2006, contravaloarea pagubelor produse vegetației forestiere din păduri și din afara acestora se încasează „de către ocolul silvic care asigură administrarea sau serviciile silvice, dacă acesta asigura și paza pădurii", iar conform al. 2, lit. b din același articol sumele încasate cu titlu de despăgubiri în conformitate cu prevederile din alin. 1 au următoarele destinații „fac venit în cuantum de 50% la fondul de conservare și regenerare a pădurilor, constituit în conformitate cu prevederile art. 81 din Ordonanța Guvernului nr. 96/1998, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru pădurile proprietate privată; restul de 50% se acordă proprietarului pădurii în care s-a produs paguba, dacă acesta are asigurate serviciile silvice/administrarea pădurii in condițiile legii”
Având în vedere aceste dispoziții legale, Direcția S. S. este îndrituită să încaseze 50% din contravaloarea prejudiciului produs prin tăierea ilegală a acestor arbori și să constituie fondul de conservare și regenerare a pădurilor conform prevederilor alin. 2, lit. b al art. 8 din Ordonanța de urgență nr. 85/2006.
Instanța de fond a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 998, 999 Cod civil, respectiv că există un prejudiciu și a o faptă ilicită și o legătură de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită, fiind dovedită vinovăția celui care a cauzat prejudiciul, respectiv T. C..
Astfel, prin declarațiile acestuia date atât în fața organelor de urmărire penala, cât și în fața instanței de judecată acesta a recunoscut săvârșirea infracțiunii precizând că în luna martie 2009 a tăiat din pădurea proprietate personală un număr de 48 arbori nemarcați, iar lemnul rezultat a fost folosit renovarea gospodăriei.
De asemenea la organele de urmărire penală T. C. a arătat că nu are de formulat obiecțiuni cu privire la cele constatate de organele silvice prin procesul verbal de constatarea infracțiunii silvice și calculul valorii pagubei.
În cursul cercetării penale pârâții din prezenta cauză, T. A. și T. I., au arătat că l-au ajutat pe tatăl lor și au scos lemnul tăiat de acesta din pădure.
În mod corect instanța de fond a constatat că față de prevederile Ordonanței nr. 85/2006, susținerile pârâților în sensul că materialul lemnos fiind exploatat din pădurea personală nu reprezintă un prejudiciu, nu pot fi primite.
De asemenea, în mod corect instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, motivat de faptul că nu s-a depus la dosar certificatul de moștenitor după defunctul T. C., iar în anexa nr. 24 sunt trecuți doar posibilii moștenitori.
Astfel, prin încheierea din 3 manie 2011, pârâții au recunoscut ca s-a eliberat certificat de moștenitor după T. C., dar au refuzat să îl prezinte la termenele ulterioare, iar în măsura în care cei menționați în anexa nr. 24 cuprinzând sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale nu se vor regăsi m certificatul de moștenitor, își vor rezolva situația pe calea unei eventuale acțiuni separate.
Examinând recursul, ce se subsumează prev. art. 304 pct. 5, 9 Cod procedură civilă, art. 3041 Cod procedură civilă, în raport de actele și lucrările dosarului, de considerentele sentinței și de criticile invocate, tribunalul reține următoarele:
Au invocat recurenții faptul că intimata nu putea apela la instanța civilă, în condițiile în care nu s-au constituit parte civilă în procesul penal intentat autorului lor, T. C., pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere ilegală de arbori în formă continuată prev. de art. 108 al. 1 lit. d din Codul silvic cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.
Este adevărat că în procesul penal – dosar nr._ al Judecătoriei Cîmpulung Moldovenesc, finalizat prin sentința penală nr. 19/20 ianuarie 2010, definitivă prin neapelare, intimata nu s-a constituit parte civilă (f. 11), însă această împrejurare nu este de natură să-i blocheze accesul la instanță pentru recuperarea prejudiciului rezultat din infracțiune, concluzia contrară rezultând expres din prev. art. 19 al. 1 din Codul de procedură penală, conform căruia ”persoana vătămată care nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, poate introduce la instanța civilă acțiune pentru recuperarea pagubei materiale și a daunelor morale pricinuite prin infracțiune”, proces civil care își urmează cursul firesc dacă cel penal este definitiv judecat (a se vedea alineatele ulterioare ale textului de lege), cum este cazul în speță.
O altă critică vizează reținerea greșită a calității lor procesuale, pasive, în condițiile în care intimata nu a depus la dosar certificatul de moștenitor din care să rezulte că au calitatea de moștenitori ai defunctului lor soț, respectiv tată, T. C..
Însă așa cum corect a reținut și prima instanță, nu era necesar a se depune acest act, având în vedere pe de o parte că a fost depusă la dosar anexa 24 – sesizare pentru deschiderea procedurii succesorale după defunct înregistrată la Primăria . nr. 1478/29 martie 2010 (f. 12) în care recurenții apar ca și prezumtivi moștenitori, iar pe de altă parte că cel puțin trei dintre ei – T. A., T. G. și T. I. au recunoscut practic în fața instanței la termenul de judecată din 3 martie 2011 (f. 32) faptul că au finalizat procedura notarială, având emis certificat de moștenitor, angajându-se chiar să-l depună la dosar.
De altfel, este de observat că recurenții nu au negat nicio clipă calitatea de moștenitori ai def. T. C., nefăcând afirmații în sensul că nu ar fi acceptat succesiunea, singurele susțineri fiind la nivel teoretic, anume cu privire la valoarea juridică a anexei 24 și a certificatului de moștenitor.
În ceea ce privește acest din urmă act, e adevărat că face dovada deplină în privința calității de moștenitor (art. 85 din Legea nr. 36/1995), însă nu este singura probă în acest sens, calitatea de moștenitor putându-se dovedi și prin acte de stare civilă ori prin martori (art. 74 din același act normativ) și, bineînțeles, prin recunoașterea pârâtului chemat în proces pentru suportarea datoriilor autorului său, cum este cazul în speță.
Dacă pârâții-recurenți ar fi declarat expres în proces că nu ar fi acceptat succesiunea defunctului T. C., fiind străini de averea acestuia, abia atunci îi revenea intimatei sarcina de a dovedi faptul pozitiv contrar.
Or, în speță, așa cum s-a arătat, recurenții nu și-au negat calitatea, ba, mai mult, o parte dintre ei au confirmat-o la termenul de judecată din 3 martie 2011.
O altă critică vizează neîntrunirea tuturor condițiilor răspunderii civile delictuale prev. de art. 998-art. 999 Cod civil, lipsind așadar cea vizând existența și întinderea prejudiciului.
Un prim argument în acest sens l-a constituit faptul că tăierile ar fi fost efectuate din pădurea proprietate personală a defunctului și că acesta avea cerere de marcare înregistrată la Ocolul Silvic Pojorîta, având nevoie de material lemnos pentru reconstruirea unui grajd.
Dar așa cum rezultă din conținutul actelor normative în materie – OUG nr. 85/2006, Legea nr. 46/2008, nu prezintă relevanță circumstanțele personale care l-au determinat pe autorul recurenților să procedeze la tăierea a 48 de arbori nemarcați, fapta constituind infracțiune indiferent de forma de proprietate și indiferent de calitatea făptuitorului (proprietar sau neproprietar), câtă vreme tăierea arborilor a avut loc fără aprobarea organelor silvice (art. 62 și urm. din Legea nr. 46/2008, art. 108 din Legea nr. 46/2008).
De altfel, așa cum corect a reținut și prima instanță, autorul recurenților a recunoscut fapta prin declarațiile date în procesul penal, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, arătând expres că nu are obiecțiuni cu privire la cele consemnate de organele silvice prin procesul-verbal de constatare a infracțiunii înregistrat la Ocolul Silvic Pojorîta sub nr. 3018/11 mai 2009 (f. 6) și prin fișa-anexă de calcul al valorii pagubei.
În consecință, în conformitate cu art. 8 al. 1 lit. b, art. 8 al. 2 lit. b din OUG nr. 85/2006 în mod corect s-a apreciat că intimata este îndreptățită să încaseze 50% din valoarea pagubei de la autorul ei, obligația incumbându-i chiar dacă este și proprietarul pădurii, câtă vreme a încălcat dispozițiile legale, tăind arbori nemarcați.
Interpretarea dată de recurenți art. 8 al. 2 lit. b din OUG nr. 85/2006 nu poate fi reținută, textul neexcluzând în niciun caz răspunderea delictuală a infractorului – proprietar al pădurii, ci referindu-se la modul de încasare a prejudiciului în ipoteza în care infractorul nu este și proprietarul pădurii, caz în care 50% din valoarea pagubei trebuie să o plătească ocolului silvic, iar 50% - proprietarului.
Pentru toate aceste considerente învederate, în baza art. 312 al. 1 Cod procedură civilă tribunalul va respinge ca nefondat recursul.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de către pârâții T. M., T. A., T. G., T. E. și T. I., toți domiciliați în . Moldovei, jud. S., împotriva sentinței civile nr. 519 din data de 31 martie 2011 pronunțată de Judecătoria Cîmpulung Moldovenesc în dosar nr._, intimați fiind reclamanta Direcția S. S. și pârâta U. S., domiciliată în .. F. Moldovei, jud. S..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din dat de 3 aprilie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
T. A. M. I. G. G. F.
Grefier,
S. A.-M.
Red. G.F.
Judecător fond M. D.
Tehnored. S.A.M.
2 ex./19.04.2012
| ← Servitute. Decizia nr. 712/2012. Tribunalul SUCEAVA | Cereri. Sentința nr. 1277/2012. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
