Pretenţii. Sentința nr. 1139/2012. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1139/2012 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 08-05-2012 în dosarul nr. 1139/2012
DOSAR NR._ PRETENȚII
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA NR. 1139
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 8 MAI 2012
PREȘEDINTE: V. O. D.
GREFIER: S. A.- M.
Pe rol, judecarea acțiunii civile având ca obiect „pretenții” formulată de către reclamanta Sbierea V., în contradictoriu cu S. R. – prin M. Finanțelor P. București și M. Administrației și I. București.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamanta, lipsă fiind reprezentanții pârâților.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reclamanta depune la dosar dovada achitării timbrului judiciar de 5 lei și cerere de suspendare a cauzei, pentru a procura banii necesari în vederea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de_ lei, sumă foarte mare pentru posibilitățile sale materiale și pe care trebuie să o adune din pensie și împrumuturi, ceea ce necesită o mare perioadă de timp, dar din cauza nedreptăților care i s-au făcut din partea instituțiilor statului nu poare renunța la judecarea cauzei și are tot interesul să achite taxa judiciară de timbru pentru ca judecata să continue.
Instanța îi aduce la cunoștință reclamantei că solicitarea sa trebuie analizată din perspectiva disp. art. 242 Cod procedură civilă; în procedura civilă suspendarea se poate cere doar în conformitate cu aceste dispoziții, iar art. 242 al. 1 Cod procedură civilă prevede că instanța va suspenda judecata când amândouă părțile o cer. Or, în cauză numai reclamanta a formulat cerere de suspendare a cauzei, pârâții nu au cerut acest lucru, din contră pârâtul M. Administrației și I. prin întâmpinarea aflată la f. 58 dosar a solicitat judecata în lipsă și față de această împrejurare, instanța respinge cererea de suspendare formulată de către reclamantă, ca neîntemeiată, cu precizarea că singura posibilitate a reclamantei era ca aceasta să formuleze cerere de ajutor public judiciar.
Reclamanta precizează că CEDO nu percepe taxe și ea a cheltuit bani și nimeni nu i-a dat înapoi.
Instanța invocă și pune în discuție excepția insuficientei timbrări a acțiunii.
Reclamanta arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a excepției invocate.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra acțiunii de față, constată:
P. cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr._, reclamanta Sbierea V., a chemat in judecata S. R., reprezentat prin Președintele României, domnul T. Basescu, Primul Ministru, domnul E. B., domnul Ministru al Justiției, domnul C. P., Consiliul Superior al Magistraturii si doamna Procuror General al României, doamna Cadrată Covesi, ca prin hotărârea ce se va pronunța sa fie obligați susnumiții sa o despăgubească pentru nedreptatea la care a fost supusa de către reprezentanții Judecătoriei Radauti, ai Tribunalului Suceava, ai Curții de Apel Suceava, ai Primăriei comunei M., ai Prefecturii Județului Suceava si ai Poliției, atât de la M., cat si la Radauti si Suceava.
În motivare a arătat că în fapt, pe terenul său, proprietate personala, dobândit prin moștenire de la părinții săi, respectiv de la mama sa, Olarean V., in anul 1979, a fost repartizat un lot de construcții unei familii, familia M. M. si M.. Suprafața atribuita a fost aceea de 250 mp si pentru aceasta suprafața de teren i s-a reconstituit dreptul de proprietate in anul 1991, potrivit legii 18/1991. In . teren fiind foarte mica, nu s-a reconstituit drept de proprietate pentru suprafețe mai mari decât cele pe care s-a construit locuințele pe vremea CAP-ului, deci nici pentru familia M. nu s-a atribuit o suprafața mai mare decât cea de 250 mp. In mod inexplicabil si fără nici un temei juridic, titlul de proprietate pentru aceasta familie s-a emis pentru o suprafața mai mare, adică pentru 468 mp, restul de teren fiind ocupat cu forța din gradina sa. Nu este nici o justificare nici din partea primăriei, nici din partea comisiei județene de fond funciar pentru aceasta majorare de suprafața. Comisia locala nu putea sa facă aceasta majorare de suprafața, fără sa existe o hotărâre a comisiei locale, eventual în care si reclamanta sa fie parte pentru ca ei i s-a furat aceasta suprafața de teren, fără sa o întrebe cineva daca este de acord si mai ales, fără să o despăgubească cineva, adică persoana in cauza sau comisia de fond funciar, ci pur si simplu a fost expropriata fără despăgubiri.
S-a adresat tuturor autorităților statului, dar nici una din plângerile sale nu au fost analizate astfel încât sa se rezolve situația, ci mai degrabă au fost anchetate ca sa se acopere ilegalitatea comisa.
S-a judecat si in civil, s-au făcut expertize pe care ea le-a plătit, dar care nu au fost luate in seama de către instanță, de parca ar fi fost propuse doar ca experții sa aibă de lucru si ea sa poată spera la o umbra de dreptate. Din anul 2004, a sperat în aplicarea in practica a promisiunilor noii puteri politice in ceea ce privește „facerea de dreptate”, dar i s-a demonstrat ca nu se face nimic, ba mai mult pentru fraieri visători ca ea se închide orice posibilitate de dreptate. A cerut anularea titlului de proprietate fals, dar instanța a considerat ca nu este cazul, ca ceea ce-i furat, bun furat rămâne. A făcut si plângeri penale, dar nu s-au anchetat, ci politia din M. a pactizat cu cei care i-au intrau cu forța pe proprietate si toate plângerile i-au fost respinse, ea s-a ales doar cu agresiune fizica si verbala din partea vecinilor. I-au spart gardul, i-au otrăvit pomii, au lovit-o si au înjurat-o, si nimic nu s-a întâmplat, nu s-a luat nici o măsura împotriva acestor persoane atât de agresive.
Întrucât s-a adresat tuturor instituțiilor statului pe care le-a enumerat anterior, si nimeni nu a avut nici un interes sa se ocupe si de situația sa de parca ea nu ar face parte din aceasta tara si nu ar plăti si ea impozite, solicită ca parații, în calitate de principali reprezentanți ai acestei tari, sa răspundă pentru nedreptatea pe care i-au făcut-o instituțiile acestei țări.
Totodată solicită ca aceste persoane sa fie obligate să-i repare tot prejudiciul moral si material la care a fost supusă si care i s-a creat cu buna știința, sa i se dea înapoi terenul furat, sa i se despăgubească toți anii in care a fost umilita de către politie, administrație si justiție.
La termenul de judecată din data de 8 noiembrie 2011, reclamanta a formulat precizări la acțiune prin care a arătat că înțelege sa se judece cu S. R..
S. R. trebuie sa fie reprezentat, in calitate de parat de M. Finanțelor, pentru ca solicită despăgubiri materiale pentru prejudiciile pe care i le-a creat instituțiile statului.
De asemenea, tot in calitate de pârât, solicită sa fie citat si M. Administrației și I., pentru ca lucrătorii postului de politie M., a IPJ Suceava, au fost cei care, prin atitudinea lor părtinitoare față de persoana care i-a distrus proprietatea, a dus la crearea prejudiciului pe care-l reclamă.
Solicită ca aceste precizări sa fie admise, cu mențiunea ca prin aceste completări răspunde adresei instanței privind calitatea părților din proces.
In ceea ce privește obiectul pretențiilor, face precizarea ca pretențiile sale înseamnă despăgubiri pentru nefolosința grădinii sale, pentru distrugerile produse gardului, dar si pentru pomii pe care i-au otrăvit vecinii, sub protecția polițiștilor. Din vina polițiștilor care îi apără pe acești vecini ai săi si din aceasta cauza vecinii îi fac tot felul de stricăciuni, au vina de a fi autorii morali ai acestor prejudicii pe care vecinii i le creează. Acest prejudiciu îl apreciază ca valoare la suma de q milion de eur. Răspunde astfel prevederilor art. 155/1 Cod procedură civilă, prin completarea art. 112 Cod procedură civilă.
La termenul din 6 martie 2012 instanța a luat reclamantei precizări la acțiune, susținerile sale fiind consemnate într-un proces verbal atașat separat la dosar (f.54) și a introdus în cauză în calitate de pârâți S. R. - prin M. Finanțelor P. București și Ministrul Administrației și I. București.
Pârâtul M. Administrației și I., reprezentat prin Direcția Generală Juridică, a formulat întâmpinare la cererea precizatoare introdusă de reclamanta Sbierea V., prin care aceasta solicită despăgubiri „pentru că lucrătorii postului de poliție M., a IPJ Suceava, au fost cei care prin atitudinea lor părtinitoare față de persoana care mi-a distrus proprietatea” a dus la crearea prejudiciului pe care-l reclam”.
Învederează instanței de judecată faptul că, până în acest moment, reclamanta nu a înțeles să respecte dispozițiile imperative ale art. 112 pct. 4) Cod procedură civilă, potrivit cărora „cererea de chemare în judecată va cuprinde arătarea motivelor de fapt și de drept, pe care se întemeiază cererea”.
In aceste condiții, se poate constata cu ușurință faptul că, în speța dedusă judecății, subzistă în continuare motivele suspendării cauzei, edictate de art. 1551 Cod procedură civilă.
În cazul în care, la o nouă cerere a instanței de judecată, reclamanta își va preciza acțiunea invocând, ca temei de drept, prevederile art. 1373 Cod civil, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, instituția pârâtă înțelege să solicite să rețină, să examineze și sa se pronunțe cu privire la excepția netimbrării acțiunii, pentru următoarele considerente:
Reclamanta solicită, prin cererea de chemare în judecată, despăgubiri în valoare de 1.000.000 de euro, pe rolul instanței aflându-se o acțiune întemeiată, în fapt, pe dispozițiile Codului civil care reglementează răspunderea civilă delictuală pentru fapta prepusului,
Nicio lege specială nu scutește de la plata taxei de timbru acțiunile în pretenții, precum și faptul ca, în condițiile în care reclamanta nu se află în niciuna dintre situațiile limitativ prevăzute de art. 15 din Legea nr. 146/1997 republicata, cu modificările și completările ulterioare, nu poate beneficia de scutire de la plata taxei de timbru, în prezenta cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. g) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la acțiunile patrimoniale evaluabile m bani.
De asemenea, solicită instanței să facă aplicarea art. 20 din același act normativ invocat, conform căruia taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Pentru aceste considerente, solicită instanței, ca in cazul în care va aprecia că taxa de timbru este datorată și neachitată, să dispună anularea acțiunii reclamantei ca netimbrată.
Invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a M. Administrației și I., pentru următoarele considerente:
Reclamanta a invocat față de M. Administrației și I. o răspundere civilă delictuală a comitentului pentru fapta prepusului, conform art. 1373 al. (1) Cod civil.
P. urmare, se invoca principiul răspunderii pentru fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu, faptă propușii persoanei juridice, cu prilejul îndeplinirii, de către aceștia, a anumitor funcții sau însărcinări.
Potrivit art. 1373 alin, (i) cod civil „comitentul este obligat să repare prejudiciul creat de prepușii săi ori de câte ori fapta săvârșită de aceștia are legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate".
Astfel, o răspundere a comitentului pentru fapta prepusului nu poate fi reținută de instanța de fond pentru că, în speță, nu s-a dovedit calitatea de prepus și implicit calitatea de comitent, întrucât calitatea de comitent se întemeiază pe ideea de garanție a comitentului pentru fapta prepusului, pentru care exercită supravegherea, îndrumarea și controlul activității.
Or, partea vătămată este ținută să dovedească existența raportului de prepușenie pe de o parte, dar și săvârșirea faptei ilicite și prejudiciabile de către prepus în cadrul funcțiilor încredințate de comitent
Condiția raportului de prepușenie presupune dovezi asupra unui raport de subordonare între prepus și comitent, adică intre o persoană care a primit o funcție ce trebuie exercitată din dispoziția unui comitent. Fiind vorba de o poziție de subordonare între comitent și prepus se stabilesc raporturi în baza cărora comitentul are dreptul să dea ordine, dispoziții și instrucțiuni prepusului în vederea îndeplinirii pentru el a unor funcții sau activități pe care prepusul se obliga să le realizeze. Așadar, se instituie și un raport de autoritate.
P. urmare, raportul de prepușenie este un raport complex care, pe lângă puterea de supraveghere a comitentului, se grevează și pe puterea de direcție și control asupra activității prepusului.
Săvârșirea faptei prejudiciabile de către prepus în limitele funcției încredințate de comitent implică dovezi în sarcina reclamantei asupra unui fapt juridic, adică probe asupra săvârșirii faptei ilicite și prejudiciabile de către prepus, care acționează în interesul comitentului, în limitele funcției încredințate, dar și cu respectarea limitelor raționale și normale ale instrucțiunilor și ordinelor date de comitent.
In cauză însă, reclamanta nu a propus aceste dovezi. Aceasta nu a fost în măsură sa indice acea persoană care ar fi avut calitatea de prepus al instituției noastre, care a săvârșit fapta în limitele unei funcții încredințate de aceasta și cu respectarea instrucțiunilor și ordinului dat de comitent.
Neindicarea acestei persoane fizice, a autorului faptei, bazată pe o imposibilitate de a o indica ca urmare a neidentificării ei, nu justifică acțiunea civilă a reclamantei îndreptata împotriva Ministerului Administrației și I..
Angajarea răspunderii patrimoniale nu este posibilă numai pe simple supoziții și interpretări, ci pe probe certe și temeinice atât asupra condițiilor generale a răspunderii civile patrimoniale, cât și a celor două condiții speciale ale răspunderii comitentului pentru fapta prepusului.
P. urmare, apreciază că reclamanta nu a făcut dovada, conform prevederilor art. 1169 din vechiul Cod civil (în vigoare și în această perioadă), că persoanele vinovate sunt prepușii instituției pârâtului, prin urmare M. Administrației și I. nu poate figura ca pârât în cauză (calitate procesuală rezultată din calitatea de comitent a unor persoane neidentificate), întrucât nu este autor al faptei prejudiciabile și nici comitent al prepusului ce se face vinovat de faptele menționate în acțiune.
În concluzie, față de aspectele anterior indicate solicită respingerea cererii de chemare in judecată, în contradictoriu cu M. Administrației și I., ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Pârâtul S. R. – prin M. Finanțelor P., prin reprezentant Direcția Generala a Finanțelor P. a județului Suceava a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului S. R. reprezentat prin M. Finanțelor P. si solicita admiterea acesteia pentru următoarele considerente:
Învederează instanței faptul ca statul are o răspundere patrimoniala pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare (art. 52 alin. (3) din Constituția României), in condițiile legii.
P. art. 504 Cod de procedura penala, legiuitorul a stabilit răspunderea patrimoniala a statului cu privire la erorile judiciare săvârșite in procesele penale.
De asemenea, art. 96 alin, (4) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor reglementează dreptul persoanei vătămate la repararea prejudiciilor materiale cauzate prin erorile judiciare săvârșite in alte procese decât cele penale.
Potrivit dispozițiilor art. 98 alin, (3) din Legea nr. 303/2004, cazurile in care persoana vătămata are dreptul la repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârșite in procese penale sunt stabilite de Codul de procedura penala.
Astfel, conform art. 504 (Cazuri care dau dreptul la repararea
pagubei) alin. (1), (2) si (4) Cod de procedura penala, persoana care a fost condamnată definitiv are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite, dacă în urma rejudecării cauzei s-a pronunțat o hotărâre definitivă de achitare.
Are dreptul la repararea pagubei și persoană care, în cursul procesului penal, a fost privată de libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal.
Are drept la repararea pagubei suferite și persoana care a fost privată de libertate după ce a intervenit prescripția, amnistia sau dezincriminarea faptei.
În speță, nu este dat niciunul din cazurile prevăzute de art. 504 Cod procedura penala care dau dreptul ia reparație,.
De asemenea, potrivit art. 96 alin. (4) din Legea nr. 303/2004, dreptul persoanei vătămate la repararea prejudiciilor materiale cauzate prin erorile judiciare săvârșite în alte procese decât cele penale nu se va putea exercita decât în cazul în care s-a stabilit în prealabil, printr-o hotărâre definitivă, răspunderea penală sau disciplinară, după caz, a judecătorului sau procurorului pentru o faptă săvârșită în cursul judecății procesului și dacă această faptă este de natură să determine o eroare judiciară,
Reglementând prin art. 96 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 cerințele in care se stabilește aceasta răspundere, legiuitorul a condiționat dreptul la repararea prejudiciului de stabilirea, in prealabil, printr-o hotărâre definitiva, a răspunderii penale sau disciplinare a magistratului, situație care nu este data in cauza.
Răspunderea statului este de apartenența dreptului public, iar nu a dreptului civil, ca subdiviziune a dreptului privat.
Acceptarea unei alte interpretări ar conduce in mod greșit la ideea ca S. R. prin M. Finanțelor P. are o răspundere nelimitata si necondiționata, situație in care normele legale care reglementează răspunderea statului în alte domenii nu se mai justifica din moment ce principiile consacrate de Codul civil ar fi general aplicabile.
Pentru considerentele expuse solicita admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a paratului S. R. reprezentat prin M. Finanțelor P. si respingerea ca inadmisibila a acțiunii față de acest parat.
La termenul de astăzi instanța a invocat din oficiu excepția insuficientei timbrări a acțiunii, pe care o constată întemeiată pentru următoarele motive:
Conform art. 20 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă taxa nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării acțiunii (...) instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. A.. 3 al art. 20 prevede că neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii.
De asemenea, art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar stabilește că în cazul nerespectării dispozițiilor acestui act normativ privind plata timbrului judiciar se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru.
Instanța reține că prezenta cale de atac nu face parte din categoria celor scutite prin lege de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar și că reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de plată a taxei judiciare de timbru, deși i s-a adus la cunoștință îndatorirea la termenul de judecată din data de 3 aprilie 2012 (f.74), amânând judecata în acest scop pentru data de 8 mai 2012.
Mai mult, instanța i-a adus la cunoștință la același termen de judecată din 3 aprilie 2012 posibilitatea de a formula cerere de ajutor public judiciar conform prev. OUG nr. 51/2008, de care reclamanta nu a înțeles să uzeze.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 și art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995, instanța va anula cererea ca insuficient netimbrată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
H O T Ă R Ă Ș TE:
Anulează cererea având ca obiect „pretenții” formulată de către reclamanta Sbierea V., domiciliată în ., jud. Suceava, în contradictoriu cu S. R. – prin M. Finanțelor P. București, cu sediul în București, ., sector 5 și prin Direcția Generală a Finanțelor P. Suceava, cu sediul în Suceava, .. 7 și M. Administrației și I. București, cu sediul în București, . 1, ca insuficient timbrată.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 8 mai 2012.
Președinte, Grefier,
V. O. D. S. A. - M.
Red. V.O.D.
Tehnored. S.A.M.
6 ex./11.05.2012
| ← Reparare prejudicii erori judiciare. Sentința nr. 1108/2012.... | Servitute. Decizia nr. 712/2012. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
