Servitute. Decizia nr. 712/2012. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 712/2012 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 03-04-2012 în dosarul nr. 712/2012
Dosar nr._ - servitute-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA Nr. 712
Ședința publică din 03 aprilie 2012
Președinte: N. M.
Judecători: F. G.
: G. D.
Grefier: P. L.
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamanții C. V. și C. G., ambii domiciliați în C. M., . B, județul Suceava și de către pârâtul M. C., domiciliat în C. M., ., județul Suceava împotriva sentinței civile nr. 871 din 14.06.2011 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimat fiind pârâtul M. C. M., prin primar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanta recurentă C. V., asistată de avocat I. D. și avocat K. E., pentru pârâtul recurent, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare cu părțile a fost legal îndeplinită.
Grefierul a expus referatul cauzei, după care:
Apărătorii recurenților au făcut dovada achitării taxelor de timbru aferente recursurilor cu chitanțele fiscale depuse la dosar și, întrebați fiind au precizat că nu mai au de formulat alte cereri prealabile, sens în care, instanța, constatând că recursurile se află în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Avocat I. D., pentru reclamanții recurenți a arătat că podețul din beton a fost construit de reclamanți în întregime, iar instanța de fond nu a avut în vedere răspunsul la interogatoriul al Municipiului C. M., prin primar, care a fost de acord cu admiterea acțiunii. De asemenea, în mod greșit, au fost înlăturate și depozițiile martorilor.
În mod greșit a fost respins capătul de cerere privind radierea din CF pentru ..
A solicitat admiterea recursului, în principal, casarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare aceleiași instanțe, iar în subsidiar, modificarea sentinței, în sensul admiterii tuturor capetelor de cerere, cu cheltuieli de judecată.
Avocat K. E., pentru pârâtul recurent a arătat că prima instanță a ignorat disp. art. 622, 623, 624, 625, 1890, 1847, 1853 Cod civil, precum și disp. art. 28 din Decret 115/1938. Reclamanții nu au avut și nici nu au nici un titlu privind dreptul de trecere, acțiunea fiind inadmisibilă. Servitutea de trecere solicitată de reclamanți este o servitute necontinuă și neaparentă și nu poate fi dobândită prin uzucapiunea de 30 de ani, ci numai prin titlu, care u l-au avut niciodată.
Nu poate fi primită motivarea instanței în baza art. 616, 1199 și 1203 Cod civil, atâta timp cât terenul reclamanților nu este loc înfundat, iar aceștia nu au fost constructori de bună credință. Suprafața de 50 mp nu prezintă urmele unui fost pod pietruit, ci este teren fânaț folosit de M. C..
În concluzie, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat prin cerere, cu cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește recursul declarat de reclamanți, acesta este nefondat, solicitând a fi respins.
Avocat I. D., pentru reclamanții recurenți, a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârâtul M. C..
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
T RI B U N A L U L ,
Asupra recursurilor de față, constată:
P. cererea depusă la data de 12.07.2010 și înregistrată sub nr._ la Judecătoria C-lung Moldovenecs, reclamanții C. V. și C. G. au solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții M. C. și M. C. M. prin P., prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: constituirea unui drept de servitute de trecere în favoarea parcelei 3162/3 din CF_ C-lung Mold., proprietatea reclamanților și obligarea pârâților de a le recunoaște dreptul de servitute de trecere permanent, cu piciorul, cu autovehiculele, atelajele și animalele, peste terenul proprietatea lui M. C., identic cu . CF_ C-lung Mold, înscrierea dreptului de servitute de trecere în cartea funciară, obligarea pârâtului M. C. la demolarea gardurilor metalice ridicate pe lățimea drumului la . drumului, sau autorizarea reclamanților la ridicarea acestor garduri pe cheltuiala pârâtului; constatarea dobândirii de către reclamanți a dreptului de proprietate comună prin edificare în regie proprie, asupra podețului peste pârâul Miorița ce asigură accesul la terenul și curtea gospodăriei lor; constatarea existenței unui drept de superficie pentru terenul pe care este amplasat podețul, pe durata existenței construcțiilor și intabularea a dreptului de proprietate asupra podețului și a dreptului de superficie astfel dobândite în cartea funciară.
În susținerea acțiunii reclamanții au arătat că sunt proprietarii tabulari ai terenului de 985 mp curți, construcuții, fânaț, situat în C-lung Mold. . B, pe care este amplasată gospodăria proprie. Acest teren se identifică cu parcelele 3162/3 de 565 mp, 3162/2 curte de 320 mp, 3162/1 clădire de 100 mp din CF_ C-lung. Mold. dintre acestea, . loc înfundat, în înțelesul legii. Mai arată reclamanții că au folosit terenul în actuala configurație încă din anul 1978, când au edificat în regie proprie un podeț peste pârâul Miorița, care face legătura între drumul public și proprietatea lor, accesul făcându-se pe actualul drum pietruit, provenit din . pășune, din CF veche 1773 C-lung Mold. Podețul a fost construit cu îngăduința și pasivitatea proprietarului parcelei – Statului Român, și a fost folosit în pemanență de reclamanți, sub nume de proprietari, o perioadă mai mare de 30 de ani, fiind utilizat pentru transportarea materialelor de construcție folosite la edificarea casei. Drumul de acces (extratabular) dar și podețul proprietatea reclamanților au fost identificate în planul de situație întocmit la data de 09.01.1993 de ing. topometru L., vizat de OCOTA Suceava, ce a stat la baza intabulării reclamanților. Pentru reclamanți, se mai arată, că singura cale de acdces la . și la curtea și gospodăria lor este drumul pietruit, cu o lățime de 4,5-5metri și în lungime de aproximativ 40 metri, identic cu ./3141 de 170 m actualmente intabulată pe proprietar M. C. (conform Sentinței nr. 460/22.03.2010, care nu le este opozabilă reclamanților).
. loc înfundat reprezintă o curte interioară cu grajd, magazie de lemne, la care nu există posibilitate de acces peste parcelele 3162/2 și 3162/1 acestea fiind ocupate de construcții casă de locuit, bucătărie de vară, cameră, baie și magazie, intabulate în baza autorizațiilor legal emise, iar distanța dintre bucătăria de vară și gardul pârâtului este de doar 80-90 cm. Traseul solicitat este cel mai scurt, pricinuiește cea mai mică pagubă fondului aservit și este practicabil pe tot timpul anului cu piciorul, autovehiculele, atelajele și animalele. La data de 19 iunie 2010, pârâtul M. C. a închis drumul vechi folosit de reclamanți, a sudat poarta de acces la . încuiat porțile și a interzis trecerea. Mai menționează reclamanții că trecerea pe un alt traseu, nou creat peste terenul lor este imposibilă din cauza topografiei locului, a constrcuțiilor și a amplasării porților de acces la gospodăria lor.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 616 și urm. C. civ., art. 480 C. civ., art. 111 C. proc. civ. art. 274 C. proc. civ.
În susținerea acțiunii au fost depuse înscrisuri: plan de situație din 1993, Încheierea intabulare 217/22.01.1993, autorizație pentru executare lucrări, titlu de proprietate nr. 169/06.09.1989, extras CF parcelele 3162/1, 3162/2, 3162/3, plan situație din 2009.
La primul termen de judecată din 20.09.2010, reclamanții și-au modificat acțiunea (f. 29-33) solicitând să se constate dobândirea dreptului de servitute de trecere ( perpetuă, cu piciorul atelaje agricole, animale, și autovehicule), asupra parcelei nr. 4391/3141 de 170 m.p. nou formată, din CF_ a ., provenită din divizarea parcelei mamă nr.4391/1 din CF 1773 a ., în favoareA proprietății reclamanților imobile constând in parcelele nou formate 3162/1, 3162/2 și 3162/3 din aceeași parcelă mamă nr. 4391/1 din CF 1773 și înscrise in CF_ a ., convertită în actualul CF_ a . in temeiul disp. ar. 623,625, 626 c. civil, rap .la art. 1890 C.civil, să se constate dobândirea dreptului de proprietate al reclamanților asupra podețului construit în regie proprie in anii 1971-1972, peste pârâul Miorița, pentru accesul de la calea publică la parc. 4391/3141 –constituită ca servitute dina cel an, cu acordul pârâtei mun. C. M. și a autorului vânzător al primului pârât M. C., să se dispună radierea înscrierii dreptului de proprietate al pârâtului M. C. asupra parcelei cadastrale nr._ de 170 m. p teren „pășune”, înscrisă în CF_ a .,- fosta parcelă nou formată 4391/3141 ( din parc. Mamă 4391/1 ) din Cf 1773 a ., în baza art. 35 indice 1 și 36 din Lg. 7/1996, înscrierea dreptului de servitute de trecere în condițiile prev. la pct. 1 și a dreptului de proprietate asupra podețului în condițiile prev. la pct. 2 al acțiunii, obligarea pârâtului M. C. de ași ridica gardul din fier amplasat perpendicular pe traseul servituții și amplasarea lui la capătul servituții, așa cum a fost creată de comun acord între părțile convenționale din anul sus arătat, respectiv la capătul parcelei nr.4164/2 din CF_.
Au motivat că atât terenul pe care sunt amplasate construcțiile reclamaților, drumul creat cât și terenul pe care a fost amplasată Circa veterinară ( actual proprietatea pârâtului M. Constanin prin cumpărare) au aparținut unui sigur proprietar . . din CF nr.1773. Pe planul de situație din 09 ianuarie 1993 ce a stat la baza întabulării dreptului de proprietate al reclamanților asupra celor 985 m.p. este evidențiat in mod clar podețul dar mai ales servitutea de drum amplasat în partea dreaptă a gospodăriei. Suprafața de teren atribuită în folosință pârâtului a fost de 1650 m.p.care este identificată cu trei parcele:4164/1 clădire în suprafață de 350 m.p., 4164/2 curte în suprafață de 650 m.p., total 1000 m.p. cu care se întabulează pe bază de acte administrative în anul 1996 și 1997, 4164/3 de 650 m.p. fânaț cea din spatele casei. Suprafața totală obținută prin prima întabulare corectă iar apoi prin . este mult mai mare decât ceea ce i s-a dat în folosință,- 1650 m.p. devenind proprietar pe 1884 m.p. în care estre inclusă și ./3141 în suprafață de 170 m.p. care deși este drum pierdut apare ca parcelă de pășune. Dacă această parcele numerotată cu nr. 4391/3141 de 170 m.p. ar fi fost avută în vedre la măsurătoarea efectuată șa cererea pârâtului, din anul 1995 prin planul din 28 iunie, când s-a efectuat o divizare din . din CF 1773, ar fi avut același regim de întabulare ca celelalte trei ori aceasta vine direct din CF 1773 din ..4391/1. Acest fapt de loc de neglijat rezultă din tabelul de mișcare parcelară expus în planul de situație ce a stat la baza pronunțării . juridică reală a suprafeței de teren de 170 m.p. obiect al prezentei acțiuni și care este drum nu corespunde cuprinsului CF-ului_ a . ca fiind parcelă de pășune motiv clar și categoric de radiere tabulară. A solicitat obligarea pârâtului M. C. la cheltuieli de judecată în cuantum de 3000 de lei reprezentând onorariu de avocat, cheltuieli privind contravaloarea expertizei, contravaloarea a 2 zile de muncă pentru 2 martori.
P. întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul M. C. a solicitat respingerea acțiunii cu toate capetele de cerere așa cum a fost precizată. Cu privire la capătul de cerere din modificarea acțiunii privind constatarea dobândirii dreptului de servitute de trecere, susține următoarele: servitutea de trecere este o servitute necontinuă în sensul disp. art. 622 C.civil și nu se poate dobândi prin prescripție conf. art. 628 C. civil. În cauză nu sunt aplicabile disp art. 623, 625, 626, C. civil, care reglementează situație servituțiilor continue și aparente, Nu este legal și firesc să li se stabilească reclamanților drept de proprietate asupra unui podeț construit în dreptul terenului pârâtului pe care îl folosește pentru accesul în gospodăria sa, nu este nici un drum spre calea publică. Pe terenul proprietatea pârâtului nu este nici un drum spre calea publică. Solicită respingerea cererii de radiere a înscrierii dreptului de proprietate asupra parcelei_ (fost 4391/3141) înscrise în CF_ C. M. întrucât nu sunt date condițiile de aplicare dispozițiilor art.35 indice 1 și art.36 din Legea 7/1996. reclamanții nu au titlu de care să-l opună titlului pârâtului iar primul capăt de cerere din modificarea acțiunii nu este fondat. Cu privire la cererea de înscriere a dreptului de servitute de trecere prevăzut la pct. 1 și a dreptului de proprietate asupra podețului prev. la pct. 2 din modificare acțiunii solicită respingerea pentru că dobândirea acestor drepturi este nefondată. Cu privire la obligarea pârâtului de a ridica gardul din fier amplasat perpendicular pe traseul servituții de trecere ți amplasarea lui la capătul servituții, respectiv la capătul parcelei nr.4164/2din CF_ C. M., solicită respingerea ca nefondată. Porțile din fier, car se observă pe planșa fotografică alăturată ( anexa 2) existau la data dobândirii de către pârât în anul 1992 a dreptului de proprietate și nu le-a schimbat niciodată locul de amplasare inițial. A solicitat obligarea reclamanților la cheltuieli de judecată în cuantum de 2000 de lei reprezentând onorariu avocat și contravaloarea zilelor de lucru ale martorilor.
În susținerea afirmațiilor din întâmpinare au fost anexate planșe fotografice, copie Sentința nr._ a Jud. C-lung Mold. prin care le-a fost respinsă reclamanților o cerere de ordonanță președințială pentru stabilire servitute, declarațiile martorilor Sandiuc M. și Valach O. audiați în dosarul nr._ al Jud. C-lung. Mold., contract de vânzare-cumpărare nr. 996/20.05.1992.
P. răspunsul la interogatoriu, administrat ca și probatoriu în cauză, pârâtul M. C-lung. M. a arătat că este de acord cu admiterea acțiunii astfel cum a fost modificată (f. 67).
Au mai fost depuse la dosar un set de fotografii, a fost administrată proba cu cercetarea la fața locului, fiind întocmit proces verbal în acest sens și o schiță a suprafeței în litigiu (f. 88-89). În cauză a fost încuviințată proba cu expertiza, proba cu interogatoriul pârâtului M. C. și au fost audiați martorii L. V., N. P., C. M., F. Crizanta (f. 99-102).
P. sentința civilă nr. 871 din 14 iunie 2011, Judecătoria C. M. a admis, în parte, acțiunea civilă având ca obiect „ servitute de trecere” formulată de reclamanți și în consecință:
A constatat că reclamanții au dobândit prin uzucapiune dreptul de servitute de trecere (cu piciorul, atelaje agricole, animale și autovehicule) asupra parcelei 4391/3141 de 170 mp, nou formată din CF_ a .. Mold., în favoarea proprietății lor imobiliare constând în parcelele 3162/1, 3162/2, 3162/3 din CF_ actual CF_ a . Mold.
A dispus înscrierea dreptului de servitute de mai sus în cartea funciară.
A respins celelalte capete de cerere ca nefondate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță, a reținut următoarele:
1. cu privire la capătul de cerere referitor la dobândirea prin uzucapiune a dreptului de servitute de trecere (cu piciorul, atelaje agricole, animale și autovehicule) asupra parcelei 4391/3141 de 170 mp, nou formată din CF_ a .. Mold., în favoarea proprietății lor imobiliare constând în parcelele 3162/1, 3162/2, 3162/3 din CF_ actual CF_ a . Mold.
Potrivit art.616 Cod civil „proprietarul al carui loc este infundat, care nu are nici o iesire la calea publica, poate reclama o trecere pe locul vecinului sau pentru exploatarea fondului, cu indatorirea de a-l despagubi in proportie cu pagubele ce s-ar putea ocaziona”.
P. loc infundat, se intelege acel teren care este inconjurat de alte proprietati, fara ca titularul dreptului de proprietate asupra fondului dominant sa aiba vreo alta posibilitate de iesire la calea publica.
Reclamanții sunt proprietari ai parcelelor 3162/1 clădire, 3162/2 curte și 3162/3 fânaț din fostul CF 1773 C- lung Mold. actual în CF_ C-lung Mold. (f8 – Încheierea CF și F. 6 planu situație), convertit conform raportului de expertiză (f127) în CF 32199UAT C-lung Mold..
Aceste parcele provin din . a rămas la vechiul CF 1773 C-lung Mold.
Pârâtul M. C. este proprietarul parcelelor 4164/2 curte, 4164/1 clădire, 4164/3 și al parcelei 4391/3141 din CF_ C-lung Mold. provenit din conversia CF_ C-lung Mold. . clădire a fost inițial sediul la Circa Veterinară C. M. și a fost dobândită de pârâtul M. C. în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 996/20.04.1992 (f.57), ocazie cu care a primit în folosință pe durata existenței construcției și suprafața de 1650 mp. Pentru . curte, pârâtul a primit titlu de proprietate în baza dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 18/1991. Ultimele două parcele (4164/3 și 4391/3141) au fost dobândite în baza Sentinței nr. 460/22.03.2010 a Jud. C-lung Mold.(dosar_ atașat din oficiu).
La rândul lor, parcelele proprietatea pârâtului M. C., provin tot din . care a rămas la vechiul CF 1773 C-lung Mold.
Proprietățile reclamanților și a pârâtului M. C. se învecinează (plan de situație f.131).
. este situată în spatele casei pârâtului M. C. și nu comportă discuții.
. CF_ C-lung Mold. proprietatea pârâtului M. C. are o suprafață totală de 170 mp conform raportului de expertiză, din care, 120 mp sunt folosiți de către reclamanți cu acordul tacit al pârâtului M. C. ca și drum de acces la parcelele 3162/1 și 3162/2, fiind amenajat un drum pietruit (conform raportului de expertiză f126-130, declarațiilor celor 4 martori (f.99-102), procesului verbal de cercetare la fața locului (f.88-89) și fotografiilor aflate la fila 77 dosar).
Parte din . CF_ C-lung Mold. reprezentând diferența până la 170 mp, de 50 mp, identificată de către expert între punctele 77, 29, 26, 27, 70, 72, 74, 76 este îngrădită cu o poartă de fier construită de pârâtul M. C.. Aceasta este de fapt suprafața în litigiu.
Pe . reclamanților, aceștia au edificat construcțiile C6 magazie, C7 magazie, C3 grajd și C8 casă de vacanță, toate fiind fără autorizație de construire. Întrucât . este tot proprietatea pârâților este la rândul său ocupată de construcții (C1, C2 și C9, toate cu autorizație de construcție), iar frontul la stradă nu permite efectuarea unei alte căi de acces pentru . observă din raportul de expertiză că intervalul dintre C1 și C9 este de 3metri, iar intervalul dintre C1 și gard este de 2,9 metri), instanța constată că . caracter de „loc înfundat”.
Verificând actele dosarului instanța constată de asemenea că această caracteristică de „loc înfundat” a parcelei 3162/3 proprietatea reclamanților se datorează faptei lor. Astfel, potrivit suplimentului la raportul de expertiză întocmit în cauză (f. 168-170) construcția C2 îngrădește accesul de la partea din . pârâtului M. C. care este folosită de ambele părți în litigiu cu destinația „drum” spre . construcție deține autorizație pentru 36 mp (AC32/18.02.1980) dar în teren are o suprafață de 67 mp, având suplimentar, edificate fără autorizație scări exterioare și un etaj. Datorită scărilor exterioare distanța dintre C2 și gard este de 0,87 metri, ce face imposibil accesul la construcțiile de pe .>
Dar, cu ocazia cercetării efectuate la fața locului, s-a observat că într-adevăr, gardul ce separă . partea în litigiu a parcelei 4391/3141 (punctele 77, 29, 26, 27, 70, 72, 74, 76) prezintă urmele unei porți existente anterior. De asemenea, pe această porțiune de 50 mp din . prezent închisă cu poartă de fier, se observă urme ale unui fost drum pietruit (f77). Dispozițiile 1199 și 1203 C. civ. permit magistratului să tragă concluzii pe baza raționamentelor logice, pornind de la un fapt cunoscut și din probe directe. În speța de față, pornind de la faptul că parte din . amenajată ca și drum de acces, pietruit, în favoarea ambelor proprietăți, iar cealaltă parte prezintă urme ale unui fost drum pietruit, că gardul prezintă urme ale unei foste porți existente anterior, că poarta de fier a fost construită de pârâtul M. C. ulterior obținerii dreptului de proprietate asupra parcelei 4391/3141 prin Sentința nr. 460/22.03.2010 (ce nu le e opozabilă reclamanților), respectiv ulterior edificării construcțiilor de către reclamanți, instanța urmează a constata că întreaga . fost folosită anterior ca drum de acces pentru ambele proprietăți și că reclamanții au edificat construcțiile ce obstrucționează accesul, cu bună credință, bazându-se pe existența acestui drum, neexistând o culpă a acestora.
Existența drumului este dovedită și prin probele directe administrate, respectiv prin declarațiile martorilor (f. 99-102), planurile de situație întocmite pentru reclamanți în 1993 (f.55), respectiv pentru pârât în 1995 (f.56) unde este figurat drumul.
În ceea ce privește dobândirea dreptului de servitute legală de trecere „stricto sensu” asupra parcelei 4391/3141, prin uzucapiune, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile. În primul rând, așa cum s-a arătat mai sus, mare parte din această parcelă, respectiv 120 mp sunt amenajați și folosiți și în prezent ca drum, de ambele părți. Acest drum a fost amenajat și folosit încă din anul 1982, anul edificării atât a casei reclamanților cât și a sediului de Circa Sanitar veterinară – actuala casă proprietatea pârâtului M. C.. Așa cum rezultă din aceleași probe analizate anterior, asupra parcelei 4391/3141 fiecare din proprietarii limitrofi au exercitat o posesie utilă, până în anul 2010 când unul dintre aceștia – pârâtul M. C., fără a chema în judecată pe reclamanți, a înțeles să solicite și a obținut ca urmare a constatării uzucapiunii, titlu de proprietate asupra acestei parcele, eronat identificată ca și fânaț – observându-se cu ochiul liber că este drum pietruit. Deși în acest caz este vorba despre o servitute de trecere necontinuă și aparentă, în practica instanțelor s-a statuat că acest tip de servitute „stricto sensu” poate fi dobândit prin uzucapiune, întrucât prescripția achizitivă nu privește dreptul de trecere, cu toate componentele sale, dreptul potestativ având izvorul în lege și în situația locului înfundat, indiferent de voința vecinului, ci numai o componentă a dreptului de trecere, respectiv servitutea legală de trecere, ceea ce presupune stabilirea locului pe unde se exercită servitutea și a întinderii acestuia.
Ca o consecință a admiterii capătului de cerere privind servitutea legală de trecere, instanța a admis și cel referitor la înscrierea acestui drept în cartea funciară.
2. cu privire la capătul de cerere referitor la dobândirea dreptului de proprietate al reclamanților asupra podețului peste râul Miorița, ce asigură accesul ambelor părți la proprietățile lor, instanța urmează a-l respinge ca nefondat. Astfel, reclamanții au înțeles să probeze acest capăt de cerere doar cu declarațiile martorilor audiați în cauză. Aceștia au afirmat că au văzut pe reclamantul C. G. aducând piatră cu mașina. Aceeași martori au afirmat însă că în jurul anului 1980 când a fost construită casa reclamanților și s-a edificat și podețul, a fost începută și construcția la circa veterinară, actuala casă proprietatea M. C., iar reclamantul C. G. lucra ca șofer pe o basculantă, la cariera de piatră Izvorul Alb (f. 99, 102). Având în vedere că nu s-a făcut dovada construirii acestui podeț în mod exclusiv și dincolo de orice îndoială doar de către reclamanți, deși sarcina probei le incumbă conform art. 1169 C. civ., instanța urmează a respinge acest capăt de cerere.
Pe cale de consecință instanța a respins și capătul de cerere privind înscrierea dreptului de proprietate al reclamanților asupra podețului în cauză.
3. cu privire la capătul de cerere referitor la radierea înscrierii dreptului de proprietate al pârâtului M. C. asupra parcelei 4391/3141 din CF_ de 170 mp, instanța constată că și acest capăt de cerere este nefondat și urmează a fi respins ca atare. Astfel, dispozițiile art. 34 din Legea nr. 7/1996R prevăd cazurile în care se poate dispune rectificarea înscrierilor din cartea funciară, respectiv dacă înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil; dreptul înscris a fost greșit calificat; nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea. În speța de față, înscrierea dreptului de proprietate al pârâtului M. C. asupra parcelei 4391/3141 din CF_ s-a făcut în temeiul Sentinței nr. 460/22.03.2010 a Judecătoriei C-lung Mold., definitivă și irevocabilă, ce beneficiază de autoritate de lucru judecat, motiv pentru care radierea nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de art. 34 din Legea nr. 7/1996R.
4. cu privire la capătul de cerere referitor la obligarea pârâtului M. C. la a-și ridica gardul din fier amplasat pe traseul servituții și a-l amplasa la capătul servituții, instanța l-a respins ca nefondat întrucât acest gard are prevăzută o poartă de fier ce poate fi deschisă pentru a permite accesul la . acesta este necesar, iar amplasarea gardului pe teren este prerogativa titularului dreptului de proprietate asupra acelui teren și nu poate fi îngrădit.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții C. V. și C. G. și pârâtul M. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, reclamanții au arătat următoarele
După obținerea terenului și a autorizației de. construirea casei pentru. buna exploatare a proprietății și cu acordul proprietarului terenului, la acea .dată - Statul Român, respectiv .Consiliul Popular .al orașului C. M., au fost cei care au făcut posibilă trecerea peste pârâul Miorița, construind podețul din beton. Nu există nici o probă contrară, că acesta să fi fost construit de altcineva respectiv. adm. locală sau Direcția Veterinară - care edifica clădirea sediu de .Circă Veterinară și care este actuala casă a pârâtului prin cumpărare.
În cauză, pentru opozabilitate și eventuale obiecțiuni a fost citat și M. C. M. prin primar, care prin răspunsurile la interogatoriul lor a fost de acord cu acțiunea în totalitate.
Sentința civilă 460/22 martie 2010 a Judecătoriei C. M. nu le este opozabilă, ei posedând în aceleași condiții ca și acest pârât M. C. suprafața de 170 mp ca drum de trecere creat cu această destinație și cu acordul proprietarului de atunci – nefiind chemați în judecată.
Apreciază că se impune radierea tabulară cu privire doar la această parcelă nr. 4391/3141 din actualul CF, ei având interes legitim doar cu privire la această suprafață de 170 mp drum de trecere, sentința civilă 460/2010 nu are autoritate de lucru judecat față de ei, care nu au fost părți în proces. M. C. M. este de acord cu radierea, el fiind proprietarul drumului în urma radierii.
0 servitute de trecere nu poate fi îngrădită sau obstrucționată de garduri sau porți .Este un principiu cunoscut și care se deduce din însăși dreptul de trecere-la accesul nelimitat pe drum.Ori . în realitate un „drumușor înfundat„ce deservește cele două proprietăți liomitrofe lui,a noastră și a pîrîtului M. C-tin. Acesta trebuie obligat a muta porțile amplasate pe ..4391/3141,1a limita superioară-determinată prin punctele de reper 77,29,30,4,23,24,25,26,27,70,72,74,76 din planul de situație întocmit de expertul B.-parte integrantă din sentință.în felul acesta pîrîtul își îngrădește propria lui proprietate pe această latură ,așa cum o are pe toată lungimea drumului și cum o au și ei.
A menține actuala situație de drept a terenului ca fiind proprietatea pârâtului M. C-tin și a amplasării porților respective pe traseul drumului de trecere deja recunoscut în favoarea noastră,prejudiciază atât pe adevăratul proprietar M. cât și pe noi-care suntem „paralizați în toate activitățile domestice și agricole prin atitudinea de frondă a pârâtului care-și invocă o proprietate obținută în mod vădit
În cauză, au efectuat cheltuieli substanțiale, constând în taxa de timbru,expertiza,onorariu avocat-toate fiind provocate numai de către pârâtul M. C-tin. Le-au solicitat în limita sumei de 3000 lei-așa cum rezultă din concluziile scrise. Instanța de fond nici nu s-a pronunțat cu privire la acest aspect,astfel că solicită a le fi acordate în totalitate plus cele din prezentul recurs.
Pârâtul M. C., în motivarea recursului, a arătat următoarele:
Instanța de fond a admis greșit acțiunea, pentru că a ignorat dispozițiile legale prevăzute de art. 622, 623, 624, 625, 1890, 1847, 1853 cod civil și dispozițiile art. 28 din decretul lege 115/1938.
Reclamanții și pârâtul au terenuri învecinate.
Toate proprietățile din zonă au front de ieșire la calea publică peste pârâul Miorița și apoi . având câte un podeț peste pârâul Miorița - așa cum se vede din planșa fotografică de la fila 43 dosar.
Reclamanții nu și-au construit un podeț de ieșire la calea publică de pe terenul lor și în dreptul terenului lor, ci au folosit pentru ieșire la calea publică podețul din dreptul Circumscripției Veterinare C. M., de la care am dobândit dreptul de proprietate subsemnatul, prin cumpărare în anul 1992, iar pentru a ajunge la podeț au trecut prin suprafața de 120 mp din suprafața totală de 170 mp identică cu . în C.F. 32.124 C. M..
Reclamanții nu au avut și nu au nici un titlu privind dreptul de trecere, ci au fost tolerați de Circa Veterinară și apoi de subsemnat să folosească această trecere.
În perioada 2003-2010, reclamanții au folosit sporadic, fiind tolerați de pârâtul recurent și suprafața de 50 mp din . pentru trecerea spre terenul lor.
Acțiunea, așa cum a fost modificată prin cererea de la fila 29 dosar fond, este inadmisibilă și nefondată.
Servitutea de trecere solicitată de reclamanți este o servitute necontinuă și neaparentă și nu poate fi dobândită prin uzucapiunea de 30 de ani - așa cum au solicitat reclamanții, ci numai prin titlu, care nu l-au avut niciodată.
Consideră că, această susținere rezultă clar din următoarele dispoziții legale:
Art. 622 Cod civil definește servitutile continue și necontinue și prevede că servitutile necontinue sunt acelea care au trebuință de fapta omului spre a fi exercitate, cum ar fi dreptul de trecere, dreptul de a lua apă de la fântână și altele.
Art. 623 Cod civil prevede că servitutile continue și aparente (cum ar fi scurgerea apelor, ferestrele și altele) se pot dobândi prin titlu sau uzucapiunea de 30 de ani, ceea ce nu este cazul în speță.
Conform art. 624 Cod civil, servitutile continue neaparente și servitutile necontinue și neaparente nu se pot dobândi decât prin titlu, ceea ce este cazul în speța supusă judecății.
Art. 625 Cod civil prevede că destinația proprietarului ține loc de titlu în privința servitutilor continue și aparente, ceea ce nu este cazul în speță.
Reclamanții nu au nici un titlu care să emane de la proprietarul anterior, . proprietarul actual, M. C., în baza căruia să ceară constatarea dobândirii dreptului de servitute de trecere, iar dobândirea prin uzucapiune nu este admisibilă.
Potrivit dispozițiilor legale anterioare anului 1989, terenurile proprietate de stat nu puteau fi înstrăinate sau grevate de sarcini.
Pârâtul M. C. este proprietarul tabular asupra parcelei 4391/3141 în suprafață de 170 mp în baza Sentinței civile nr. 460/22.03.2010 a Judecătoriei C. M. (Dosar_ ) definitivă și irevocabilă, dată în contradictoriu cu M. C. M. prin P., care a fost de acord cu admiterea acțiunii prin adresa nr. 2998/26.02.2010 (Dosar_ ) și hotărârea susmenționată îi este opozabilă.
Toate susținerile ulterioare ale Municipiului C. M., exprimate prin adresa nr. 21.250/18.11.2010 de la fila 67 din prezentul dosar trebuie considerate neavenite și nu pot schimba titlul de proprietate al lui M. C..
Consideră că în cauză nu sunt întrunite nici cerințele legale prevăzute de dispozițiile art. 1890, 1847, 1853 Cod civil privind posesia exercitată de reclamanți asupra suprafeței de 120 mp din totalul de 170 mp.
Această posesie nu a fost exercitată exclusiv, ci împreună cu Circumscripția Veterinară - și nu a fost exercitată sub nume de proprietar, ci sub nume precar și prin îngăduința proprietarului.
Deci posesia exercitată de reclamanți nu îndeplinește condițiile legale pentru a putea fi invocată la dobândirea dreptului de servitute prin uzucapiune.
Nu sunt îndeplinite condițiile legale de dobândirea dreptului de servitute de trecere cu privire la suprafața de 50 mp cuprinsă între punctele 77, 29, 26, 27, 70, 72, 74, 76 din . prin expertiza B., pentru că prin această porțiune de teren s-a circulat sporadic de reclamanți cu consimțământul pârâtului, numai în perioada 2003 (după ce reclamanții au construit grajdul pe . până în vara anului 2010, când pârâtul a sudat plasele din gardul din fier, prin care se făcea accesul.
Deci pe suprafața de 50 mp s-a circulat sporadic 6-7 ani și nu 30 de ani.
Dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, sau a dreptului de trecere prin uzucapiune în regim de carte funciară - în cazul în care prescripția achizitivă a fost începută sub imperiul Decretului Lege 115/1938 și se împlinește după . Legii 7/1996 - este guvernată de dispozițiile Legii 115/1938.
În regimul Legii 115/1938 - aplicabil în cauză - există un singur mod de dobândire a dreptului de proprietate prin uzucapiune, prevăzut de art. 28 din Legea 115/1938 - care nu este dat în cauza de față și deci din acest motiv acțiunea nu este admisibilă. Invocăm sub acest aspect Decizia nr. 86/2007 a înaltei Curți de Casație și Justiție.
Instanța de fond a ignorat toate aceste reglementări legale și a pronunțat o hotărâre nelegală.
2) Instanța de fond a motivat greșit admiterea acțiunii în baza dispozițiilor art. 616, 1199 și 1203 Cod civil, iar terenul reclamanților nu este loc înfundat și reclamanții nu au fost constructori de bună credință.
Instanța, prin sentința pronunțată, reține că potrivit art. 616 Cod civil . reclamanților are caracter de „loc înfundat" și că deși pe această parcelă reclamanții și-au construit patru construcții și anume: C6 magazie, C7 magazie, C3 grajd și C8 casă de vacanță, toate fară autorizație, ei totuși sunt constructori de bună credință pentru că ei se bazau pe existența acestui drum.
Având în vedere modificarea acțiunii inițiale, instanța nu mai era investită cu constituirea unui drept de servitute de trecere și nu se impunea analizarea situației terenului de loc înfundat sau nu.
. situată în continuarea parcelelor 3162/2 și 3162/1, toate în suprafață totală de 985 mp și nu este loc înfundat, pentru că au ieșire la calea publică prin frontul suprafeței totale de 985 mp.
. fost înfundată de reclamanți prin propria lor culpă, prin modul cum și-au extins cu scară exterioară și supraetajat construcția C2 bucătărie de vară, care potrivit autorizației nr. 32/1980 avea suprafața de 36 mp, iar extinderea fară autorizație efectuată în anul 2001 (vezi interogator fila 98 dosar) are în prezent 67 mp (vezi Supliment la Raport de expertiză fila 168 dosar), cât și prin modul în care și-au amplasat cele 4 construcții situate pe această parcelă, fară autorizație și cu totală rea credință - pentru că reclamanții aveau o intrare în gospodăria lor prin gardul din lemn, dar acum pretind și a doua intrare prin suprafața de 50 mp și gardul din fier.
Deci în mod greșit reclamanții au fost considerați de instanță constructori de bună credință.
Prezumțiile pe care își motivează instanța de fond soluția - prevăzute de art. 1199 și 1203 Cod civil - nu se bazează pe probe cu greutatea de a naște probabilitatea.
Astfel, suprafața de 50 mp nu prezintă urmele unui fost drum pietruit, ci este teren de fânaț situat după poarta din fier de pe lățimea parcelei 4391/3141, fiind folosit de M. C..
Gardul cu rame de metal și plasă din fier nu prezintă urmele unei porți existente anterior, așa cum reține instanța. Nici chiar reclamanții nu pretind că ar fi existat o poartă din fier în gardul susmenționat. în realitate, în gardul din fier era 2 plase mobile prin care s-a făcut accesul sporadic în perioada 2003-2010 când au fost sudate de M. C..
Poarta din fier, amplasată pe lățimea parcelei 4391/3141 nu a fost construită de M. C. ulterior obținerii dreptului de proprietate asupra parcelei 4391/3141 prin Sentința civilă 460/22.03.2010 și ulterior edificării construcțiilor de pe . cum reține instanța de fond, fam nici un fel de probă. Dimpotrivă, martorii Sandiuc M. f. 48, Valach O. f. 49, N. P. f. 100 și C. M. f. 101, care cunosc foarte bine terenul sau au fost salariați ai Circumscripției Veterinare, au declarat că această poartă a fost construită prin anul 1980, de Circumscripția Veterinară, pentru a nu intra animalele în curtea Circumscripției - și că de atunci nu a fost mutată niciodată.
Susține pârâtul recurent că, pentru reverificarea acestor aspecte, se impune efectuarea unei noi cercetări locale.
Cu aproximație jumătate din gardul despărțitor dintre cele două proprietăți învecinate, situat între podețul de acces și mijlocul gardului, a fost construit din lemn de către reclamanți și în acest gard există o portiță mică și o poartă mare prin care reclamanții au circulat și circulă din gospodăria lor prin suprafața de 120 mp din . pe podețul de peste pârâul Miorița, ajungând în . class="Style1"> Cealaltă jumătate din gard este construită din plase cu ramă de fier și plasă de fier și în acest gard au existat 2 plase mobile, prin care se făcea al doilea acces în gospodăria reclamanților, pe . suprafața de 50 mp - și în vara anului 2010 aceste plase de gard au fost sudate de pârât.
Deci, deși reclamanții pot să-și construiască un podeț de acces prin frontul parcelei lor peste pârâul Miorița, pretind să aibă două porți de acces prin gardul dintre cele două proprietăți - spre terenul proprietatea lor.
3) În mod nejustificat instanța de fond a respins cererea pârâtului de completare a Raportului de expertiză topometrică, conform tuturor Obiecțiunilor la Raportul de expertiză de la fila 158 dosar și în interpretarea raportului de expertiză nu s-a ținut seama de toate datele ce rezultă din probe.
Astfel, deși intervalul dintre C2 și gard este în realitate de 1,80 m, așa cum rezultă și din planul de situație de la fila 138 dosar, expertul menționează în lucrare că acest interval este de 1,17 m și instanța respinge reverificarea acestei situații.
Deși a solicitat ca expertul să explice de ce reclamanții nu pot să-și construiască un podeț de pe terenul lor peste pârâul Miorița, așa cum au toate proprietățile din zonă, având în vedere că frontul parcelei este de 8,46 mp, distanța dintre frontul parcelei și CI este de 7,46 m, iar distanța dintre CI și C9 este de 3 m și distanța dintre CI și gardul despărțitor este de 2,90 m - instanța a respins nejustificat această obiecție.
Consideră că se impune efectuarea unei contraexpertize pentru clarificarea tuturor aspectelor obiectate, pentru rezolvarea corectă a cauzei - și că instanța trebuia să aibă un rol activ în administrarea acestei probe și nu să dispună respingerea.
4) În mod greșit instanța de fond a reținut că obiectul litigiului îl formează suprafața de 50 mp cuprinsă între punctele 77, 29, 26, 27, 70, 72, 74, 76 din suprafața totală de 170 mp din . că obiectul litigiului îl reprezintă întreaga suprafață de 170 mp, așa cum rezultă din cererea de investire a instanței.
5) Drumul pretins de reclamanți nu are identificare cadastrală, iar pentru înființarea unui drum, indiferent de forma de proprietate a terenului, este necesar un certificat de urbanism care detaliază condițiile care trebuie îndeplinite.
În sprijinul acestor susțineri invocă Adresa nr. 915/04.05.2011 a Inspectoratului Județean în Construcții Suceava de la fila 167 dosar fond și Adresa nr. 1/5633/27.06.2011 a OCPI Suceava.
Pentru toate motivele invocate, a solicitat admiterea recursului și în principal modificarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii în totalitate a acțiunii, sau în subsidiar trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, cu obligarea reclamanților intimați la cheltuieli de judecată.
Analizând recursurile, prin prisma motivelor invocate, dar și a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul constată următoarele:
Servitutea de trecere este o servitute necontinuă și neaparentă. Cu privire la acest tip de servitute, dispozițiile art. 624 Cod civil stabilesc că nu poate fi dobândită decât prin titlu, fiind astfel exclusă posibilitatea de dobândire prin uzucapiune; sfera servituților susceptibil a fi dobândite prin această ultimă modalitate este limitativ prevăzută de art. 623 ca incluzând doar servituțile continue și aparente, în categoria cărora, în mod evident, nu se încadrează și servitutea analizată. Date fiind prevederile legale anterior menționate, este evident că nu este admisibilă o acțiune vizând constatarea dobândirii servituții de trecere prin uzucapiune; prin urmare, soluția de admitere a solicitării formulate de recurenții-reclamanți în acest sens este greșită.
În mod corect a respins instanța de fond capătul de cerere vizând constatarea dobândirii dreptului de proprietate de către recurenții-reclamanți asupra podețului peste pârâul Miorița; declarația martorului L. V. (fila 99) care vine în sprijinul solicitării petenților apare ca singulară în raport de ansamblul mijloacelor de probă administrate; declarațiile celorlalți martori audiați nu susțin pretenția reclamanților. Astfel, reținând și faptul că podețul în cauză a fost edificat pe domeniul public al municipiului, tribunalul apreciază că petenții nu au produs dovada pretențiilor lor cu privire la acest capăt de cerere.
De asemenea, corectă apare și soluția de respingere dată de primă instanță cu privire la capătul de cerere privind radierea înscrierii dreptului de proprietate al pârâtului M. C., asupra parcelei nr. 4391/3141 din CF_, reținând faptul că titlul în baza căruia s-a făcut înscrierea în cartea funciară nu a fost invalidat în nici un fel. P. urmare, dat fiind faptul că nu s-a făcut dovada incidenței vreunuia din cazurile prevăzute de art. 34 din legea nr. 7/1996, respingerea solicitării formulate de petenți apare ca fiind corectă.
De asemenea, nu se putea dispune obligarea pârâtului M. C. la ridicarea gardului de fier amplasat pe traseul servituții solicitate, întrucât, astfel cum anterior s-a arătat, recurenții-reclamanți nu pot reclama dobândirea dreptului de servitute prin modalitatea aleasă, și, implicit nu justifică interes cu privire la solicitarea de ridicare a gardului.
Date fiind aceste considerente, tribunalul va respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanții C. V. și C. G., și va admite recursul formulat de pârâtul M. C., cu consecința modificării sentinței recurate, în sensul respingerii în integralitate a acțiunii deduse judecății.
În temeiul art. 274 Cod de procedură civilă, recurenții reclamanți au a fi obligați la plata în favoarea pârâtului recurent a sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate pe parcursul întregului proces. Deși pârâtul recurent a probat efectuarea de cheltuieli în cuantum de 3578 lei (filele 181-184 ds fond și 28, 30-31 ds recurs), tribunalul consideră că, având în vedere dispozițiile alin. 3 din textul de lege menționat, suma la care are a fi obligați reclamanții reprezintă o evaluare justă a cheltuielilor judiciare efectuate de pârât.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanții C. V. și C. G., ambii domiciliați în C. M., . B, județul Suceava împotriva sentinței civile nr. 871 din 14.06.2011 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimat fiind pârâtul M. C. M., prin primar.
Admite recursul declarat de pârâtul M. C., domiciliat în C. M., ., județul Suceava, împotriva aceleiași sentințe.
Modifică în tot sentința civilă 871/14.06.2011 a Judecătoriei C. M. în sensul că respinge în integralitatea sa acțiunea formulată.
Obligă recurenții reclamanți la plata către pârâtul recurent M. C. a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 aprilie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
N. M. F. G. G. D. P. L.
Red. F.G/ Jud. G. M. I. /Tehnored. P.L./ 2 ex. – 03.05.2012
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1139/2012. Tribunalul SUCEAVA | Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 708/2012.... → |
|---|
