Anulare act. Decizia nr. 163/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 163/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 23-04-2013 în dosarul nr. 163/2013
Dosar nr._ Anulare act
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 163
Ședința publică din data de 23 aprilie 2013
Completul compus din:
Președinte: S. A.
Judecător: V. E. L.
Grefier: D. E. M.
Pe rol, pronunțarea asupra apelului declarat de către reclamanții C. V., I. A., P. V., C. G., C. C. Ș. prin curator L. F. și I. R. I., împotriva sentinței civile nr. 2941 din data de 9 iulie 2012 pronunțată de J. Rădăuți în dosarul nr._, intimați fiind pârâții B. G., Patraș A. și reclamantul P. de pe lângă J. Rădăuți.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 16 aprilie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi, 23 aprilie 2013.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față, constată următoarele:
P. acțiunea civilă înregistrată sub nr. 1698/285 din 11 martie 2008 P. de pe lângă J. Rădăuți a solicitat instanței, în conformitate cu prev. art.45 alin.1 teza finală C.poroc.civ. comb. cu art.245 alin.1 lit.”c1 C.proc.pen., să desființeze planul de situație nr.831/12.03.1998, întocmit de ing. B. G..
În motivarea cererii s-a arătat că,, în dosarul nr.2219/P/2004 al P. de pe lângă J. Rădăuți s-au efectuat cercetări față de B. G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals intelectual, în sensul că, prin întocmirea planului de situație sus-menționat, a atestat împrejurări contrare realității. S-a mai arătat că, prin rezoluția din 18.11.2004, procurorul ar mai fi constatat că: „deși planul de situație din 11.03.1997 atestă împrejurări nereale, autorul falsului intelectual nu poate fi tras la răspundere penală…”
Această susținere este complet falsă
În realitate, după cum rezultă în mod evident din cuprinsul rezoluției, procurorul nu face absolut nicio referire la corectitudinea planului de situație, rezumându-se doar să constate că, pentru fapta sesizată, a intervenit instituția prescripției răspunderii penale. În această situație, sesizarea instanței este lipsită de orice suport juridic.
În mod firesc, prin sentința civilă nr.1794/16.04.2008 a Judecătoriei Rădăuți, acțiunea a fost respinsă.
Tribunalul Suceava-Secția Civilă, prin Decizia nr. 2355/ 6 noiembrie 2008, a admis recursul declarat de pârâtul C. G. și a casat sentința civilă nr. 1794/2008 a Judecătoriei Rădăuți, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. În considerentele deciziei de casare se arată că: „se impunea administrarea unei probe cu o expertiză topografică”.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr._ din 5 ianuarie 2009.
Rejudecând cauza, instanța:
1.A constatat existența unor nereguli privind cadrul procesual, după cum urmează:
- persoana interesată în anularea planului de situație, C. G., figura ca pârât, deși – conform art.45 alin.2 C.proc.civ. – trebuia să aibă calitatea de reclamant;
- beneficiara planului de situație, Patraș A., nu figura ca parte în proces.
Aceste aspecte au fost îndreptate – după dezbateri contradictorii – prin încheierea de ședință din 2 februarie 2009.
2.În temeiul art.315 alin.1 C.proc.civ. a dispus efectuarea unei expertize tehnice, conform obiectivelor menționate în considerentele deciziei de casare.
Analizând probele administrate în cauză, instanța apreciază acțiunea ca neîntemeiată, pentru mai multe motive:
După cum s-a arătat, nu a existat absolut nicio justificare pentru sesizarea instanței, în acest cadru procesual. În nicio împrejurare, sub nici un motiv, art.245 alin.1 lit.c1 C.proc.pen. nu trebuie să devină o „armă” în favoarea uneia din părți, într-un litigiu de natură civilă.
Simpla vizionare a planului de situație arată că nu există nici un element care să conducă la ideea săvârșirii unui „fals”. În planul de situație nu sunt indicate puncte de reper, nu sunt indicate distanțe, iar mențiunile scriptice (referitoare la modul de formare a unor parcele, la amplasamentul unor construcții, la corespondența cu un titlu de proprietate) corespund realității.
Expertul C. V. M. nu trage o concluzie fermă, categorică, conform căreia planul de situație ar fi incorect întocmit. Expertul desemnat în cauză afirmă, în finalul raportului de expertiză întocmit în cauză: „dacă părțile din proces vor mai prezenta și alte documente, voi sta la dispoziția instanței de judecată pentru a-mi exprima punctul de vedere”, deci însuși expertul admite posibilitatea că realitatea să fie alta decât cea considerată de dânsul.
Concluzionând, instanța apreciază că, în acest cadru procesual, nu există nici un motiv să desființeze planul de situație din litigiu.
Împotriva sentinței civile nr. 2941 din data de 9 iulie 2012 a Judecătoriei Rădăuți au declarat recurs reclamanții C. G., C. V., I. A., P. V., C. G., C. C. Ș. – prin curator L. F. și I. R. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, reclamanții au arătat că instanța de fond a dat o interpretare greșită a probelor ce s-au administrat în cauză. S-a considerat că nu există nici o justificare pentru care a fost sesizată instanța de judecată pentru desființarea vreunui act, apreciindu-se că ceea ce a făcut parchetul prin această acțiune procedurală de sesizare a instanței este o „armă" în favoarea unei părți(????). Astfel de litigii nu sunt „pionerate" în materia desființării unor acte constatate de organele de urmărire penale a fi false, iar instanța de fond printr-o astfel de interpretare nu face altceva decât să aibă aceeași opinie ca și prima instanță a cărei hotărâre a fost casată în totalitate. De asemenea, nu se aduce o argumentație pertinentă, de ce acele dispoziții ale art. 245 lit.c/1 C.proc.pen. nu ar fi aplicabile în prezenta cauză, din moment ce legea permite prin sesizarea instanței desființarea unor acte false.
P. acest punct de vedere, practic instanța de fond ignoră ceea ce a stabilit organul de urmărire în urma cercetărilor, punct de vedere reținut în Ordonanța Parchetului din data de 18 noiembrie 2004 cât și în sesizarea de la f.84, unde se precizează fără echivoc că acest B. Gh. a atestat în planul întocmit în 12 martie 1997, împrejurări contrare realității, plan folosit ulterior de Patraș A. la intabulare.
La pct.2 din concluziile instanței de fond se reține că simpla vizionare a unui plan de situație, nu poate forma convingerea că acesta este fals, nefiind indicate puncte de reper care să ducă la această concluzie.
Stabilirea falsului de către organele de urmărire penală nu s-a făcut pe simplă „vizionare" cum se încearcă a sugera, ci ca urmare a coroborării unor probe, ce au dus la formularea acelei sesizări. În acest context, consideră că și instanța de fond avea obligația să analizeze aceste probe, care sunt concludente și justifică solicitarea de desființare a planului de situație.
În primul rând, reclamanții-apelanți se referă la modalitatea cum a fost întocmit planul de situație, care după declarația lui B. Gh. de la urmărire penală, a fost făcut după simpla declarație a numitei Patraș A.. Așadar, B. Gh. nu a consultat nici un alt document, nu a întocmit nici un proces verbal de vecinătate, mai ales că autorul reclamanților-apelanți avea reconstituit dreptul de proprietate încă din anul 1995 prin sent.civ. 4409, iar așa-zisa proprietate ce urma a fi măsurată se învecina cu construcții. Probabil că dacă acestui B. i se arăta orice alt imobil de către Patraș A., indiferent de amplasament sau întindere, acesta îl măsura, după „indicațiile" acestei Patraș A..
De asemenea, au solicitat instanței de judecată, să aibă în vedere faptul că la dosarul cauzei a fost depus un extras C.F.(f.82) pentru p.f.5912/11 = 500 mp. cu proprietar tabular C.A.P. Vicov de Sus, depus chiar de Patraș A. și care demonstrează că aceasta nu justifică suprafața de 800 mp. ce pretinde că o are în proprietate. P. urmare cum i s-a putut constitui 800 m p. dacă pe amplasamentul respectiv C.A.P. Vicov de Sus avea 500 mp.?
La f.84 a fost depus de Patraș A. o încheiere de carte funciară unde se observă cu ochiul liber că nr. de parcelă este modificat, drept pentru care reclamanții-apelanți au cerut instanței să-i pună în vedere acesteia să depună un extras actualizat a situației sale tabulare.
Totodată, au cerut instanței să îi pună în vedere numitei Patraș A. să depună la dosar întreaga documentație ce a stat la baza emiterii autorizației nr.l58/1962(f.87). Aceasta a prezentat doar un plan de situație (f.88) și pe care nu este evidențiat nici un beci sau o altă construcție de acest gen.
De asemenea, au cerut instanței de fond să țină cont că numita Patraș A. nu a demonstrat în nici un moment că atunci când a primit terenul de la C.A.P. ar fi primit un teren cu niște construcții, pentru că dacă ar fi primit acele beciuri s-ar fi precizat acest lucru, având în vedere că beciurile au fost construite încă din anul 1900.
Mai mult de atât, a fost depus la dosar și planul de situație a autorului reclamantului-apelant întocmit la data obținerii autorizației de construcție f.l 11) și unde se poate observa clar limita proprietăților, care este diferită de cea prezentată de B. Gh..
Așadar, sunt câteva din probele pe care dacă instanța le-ar fi avut în vedere ar fi stabilit cu siguranță justificarea sesizării instanței.
În ceea ce privește raportul de expertiză întocmit de inginerul C. V., instanța a apreciat că acesta nu trage o concluzie fermă asupra corectitudinii planului întocmit de B. Gh.. Instanța citează doar o ultimă frază a raportului de expertiză în care expertul lasă posibilitatea de a da și alte lămuriri în ipoteza în care instanța va considera necesar acest lucru, fără a face trimitere la concluziile raportului de expertiză (fila 4 din raport), unde expertul fără echivoc spune cât se poate de clar..." suprafața de teren unde se află beciul, respectiv punctele de contur 4-5-6-7-D-C-B-A-4 aparține moștenitorilor lui C. Gh.".... și că „.. planul de situație nr.831 din 12.martie.1997 (anexa 5 raport) a cuprins în plus suprafața de 84 mp. unde se află beciul, suprafață ce a aparținut defunctului C. G.. Mai clar de atât cum ar fi trebuit să menționeze expertul, pentru ca instanța să stabilească dacă se poate trage sau nu o concluzie fermă.
Și nu în ultimul rând, au solicitat ca instanța de fond să aibă în vedere și acel raport de expertiză ce a fost depus de autorul reclamanților-apelanți în dosarul de urmărire penală, unde expertul B. V., arată că Patraș A. deține în plus față de actele sale o suprafață de 1672 mp. și care de fapt ar aparține autorului reclamanților-apelanți, C. Gh..
P. urmare, față de argumentele invocate mai sus, consideră că cererea privind desființarea acelui plan de situație este pe deplin justificată, instanța de fond a pronunțat o soluție total greșită, drept pentru care solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotărârii instanței de fond, în sensul admiterii sesizării și a desființării planului de situație, iar în subsidiar, dacă instanța consideră necesară o completare a raportului de expertiză sau a probatoriului, solicită casarea hotărârii instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Legal citată, pârâta-intimată Patraș A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În întâmpinare, pârâta-intimată a arătat că prin rezoluția din data de 18 noiembrie 2004, procurorul nu a făcut nici un fel de aprecieri cu privire la aspectele redate în planul de situație din data de 11 martie 1997 a cărei anulare se cere, ci doar a constatat că a intervenit prescripția răspunderii penale iar planul de situație din data de 11 martie 1997 a cărei anulare se cere nu conține mențiuni care să nu se fi avut în vedere la data întocmirii corespondent în situația reală a terenului, încât nu se identifică nici un element care să ducă la concluzia că ar fi fals. Planul de situație nr. 831 din data de 12 martie 1997 însoțește titlul de proprietate nr. 1652 din data de 20 ianuarie 1997( f.9-ds. urmărire penală) emis pe numele pârâtei-apelante și al defunctului său soț Patraș G. în baza Hotărârii nr. 1045 din data de 27 noiembrie 1996 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava(f.77-ds. fond) precum și Autorizația de construire nr. 158 din data de 17 august 1962(f.87-ds. fond), nedovedindu-se că inginerul B. G. a întocmit în fals planul de situație, consemnând cu bună știință lucruri nereale. Pentru acest motiv, pârâta-intimată a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În data de 16 aprilie 2013, instanța a recalificat calea de atac ca fiind apel și nu recurs.
Verificând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, tribunalul reține următoarele:
În referatul cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale nr. P/_ din data de 4 noiembrie 2004 de Poliția orașului Vicovu de Sus, jud. Suceava se arată că pârâtul-intimat B. G. a întocmit la data de 11 martie 1997 un plan de situație prin care pârâta-intimată Patraș A. a întocmit actele de intabulare și a intrat în proprietatea beciului și a temeliei pe care le folosește însă din anul 1962, f. 5-6 dosar urmărire penală.
S-a arătat că la fața locului au fost efectuate fotografii judiciare și a fost întocmită planșa fotografică din care reiese și că reclamantul C. G. care revendică și el temelia cu beci, a instalat un gard încă din anul 1969 și cale de acces spre temelia în litigiu.
P. Rezoluția nr. 2219/P/2004 din data de 10 noiembrie 2004 a Parchetului de pe lângă J. Rădăuți a fost confirmată propunerea organelor de cercetare penală de neîncepere a urmăririi penale față de pârâtul-intimat B. G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals intelectual prevăzută și pedepsită de art. 289 Cod penal, în temeiul art. 228 al. 6 și a art. 10 lit,,g” Cod pr. penală pe motiv că a intervenit prescripția răspunderii penale.
Plângerea formulată de C. G. împotriva aceste rezoluții a fost respinsă de primul procuror al Parchetului de pe lângă J. Rădăuți ca neîntemeiată, prin Rezoluția nr. 1527/II/2/2004 din data de 17 decembrie 2004 iar la data de 11 martie 2008, P. de pe lângă J. Rădăuți a sesizat J. Rădăuți cu o cerere de desființare a planului de situație întocmit de expertul B. G., în temeiul art. 45 al.1 teza finală Cod pr. civilă, art. 228 al. 6 teza finală combinat cu dispozițiile art. 245 al.1 lit.,,c” Cod pr. penală pe motiv că prin întocmirea acestui plan de situație din data de 11 martie 1997,pârâtul-intimat a atestat împrejurări contrare realității referitoare la o suprafață de teren cu construcții, acest document fiind folosit în același an de Patraș A. la intabularea cu respectivele imobile.
Prima instanță a reținut în argumentarea soluției sale că nu a existat nicio justificare pentru sesizarea instanței în acest cadru procesual și că în nicio împrejurare, sub niciun motiv, art. 245 al. 1 lit.,,c1” Cod pr. civilă nu trebuie să devină o ,, armă” în favoarea uneia din părți, într-un litigiu civil.
După cum rezultă din dispozițiile art. 14 al. 3 lit.,,a” Cod pr. penală, repararea pagubei se face potrivit dispozițiilor legii civile în natură, prin restituirea lucrului, prin restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, prin desființarea totală ori parțială a unui înscris și prin orice alt mijloc de reparare iar dispozițiile art. 245 al. 1 lit.,,c1” Cod pr. penală prevăd că prin ordonanța de încetare a urmăririi penale se dispune totodată asupra sesizării instanței civile competente cu privire la desființarea totală sau parțială a unui înscris iar dispozițiile art. 228 al. 6 Cod pr. penală prevăd că dispozițiile art. 245 alin. 1 lit. c1 Cod pr. penală se aplică în mod corespunzător și în cazul în care procurorul este de acord cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale formulată de organele de urmărire penală și dispune prin rezoluție neînceperea urmăririi penale.
Dispozițiile art. 45 al. 1 Cod pr. civilă prevăd căMinisterul Public poate porni acțiunea civilă ori de câte ori este necesar pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicție și ale dispăruților, precum și în alte cazuri expres prevăzute de lege iar în al. 2 se arată că în cazul în care procurorul a pornit acțiunea, titularul dreptului la care se referă acțiunea va fi introdus în proces. El se va putea folosi de dispozițiile prevăzute în art. 246, 247 și 271 - 273, iar în cazul în care procurorul și-ar retrage cererea, va putea cere continuarea judecății.
Având în vedere că dispozițiile art. 228 al.6 Cod pr. penală prin raportare la dispozițiile art. 245 alin. 1 lit. c1 Cod pr. penală prevăd că în caz de neîncepere a urmăririi penale prin rezoluție, procurorul va dispune totodată asupra sesizării instanței civile competente cu privire la desființarea totală sau parțială a unui înscris iar dispozițiile art. 45 al.1 Cod pr. civilă prevăd că Ministerul Public poate porni acțiunea civilă și în alte cazuri expres prevăzute de lege, tribunalul apreciază că în cauză erau întrunite condițiile prevăzute cumulativ de aceste texte de lege pentru ca să se dispună sesizarea Judecătoriei Rădăuți cu privire la cererea de desființare a unui înscris falsificat, dispozițiile art. 245 alin. 1 lit. c1 Cod pr. penală constituind alt caz expres prevăzut de lege în care procurorul poate porni acțiunea civilă, în afară de cele reglementate de prima parte a art.45 al. 1 Cod pr. civilă și anume, pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicție și ale dispăruților.
Dispozițiile art. 228 al.6 Cod pr. penală prin raportare la dispozițiile art. 245 alin. 1 lit. c1 Cod pr. penală prevăd că în caz de neîncepere a urmăririi penale prin rezoluție, procurorul va dispune totodată asupra sesizării instanței civile competente cu privire la desființarea totală sau parțială a unui înscris, dreptul de sesizare al procurorului cu privire la desființarea totală sau parțială a unui înscris nefiind condiționat de alți factori suplimentari, cum ar fi calitatea persoanei care ar avea interesul să facă această sesizare.
În plus, sesizarea de desființare a unui înscris constituie practic o cerere în constatarea nulității absolute a unui înscris presupus a fi falsificat, adică întocmit în frauda legii, acțiune care poate fi pornită de orice persoană interesată, inclusiv procurorul, fiind vorba de ocrotirea unui interes public, astfel încât argumentul folosit de prima instanță potrivit căruia nu erau întrunite condițiile prevăzute de art. 245 alin. 1 lit. c1 Cod pr. penală pentru ca procurorul să dispună sesizarea instanței civile cu privire la desființarea unui înscris, este unul greșit, hotărârea atacată fiind dată cu aplicarea greșită a legii, motivul de apel invocat cu privire la acest motiv fiind întemeiat.
De altfel, această chestiune de drept litigioasă a fost tranșată prin Decizia nr.2 din data de 17 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție-Secțiile Unite prin care s-a stabilit în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 45 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă, raportat la dispozițiile art. 245 alin. 1 lit. c^1) din Codul de procedură penală, că procurorul are legitimare procesuală activă de a formula acțiunea civilă pentru desființarea, în tot sau în parte, a unui înscris falsificat, atunci când acțiunea penală s-a stins în faza de urmărire penală printr-o soluție de netrimitere în judecată.
În argumentarea soluției sale, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că ,,expresia "se dispune", folosită de legiuitor în art. 245 alin. 1 din Codul de procedură penală, dovedește faptul că, în situația dată, procurorul nu are drept de apreciere, ci este obligat să sesizeze instanța civilă.
Pe cale de interpretare logică, reglementarea conținută de lit. c^1) a art. 245 alin. 1 din Codul de procedură penală reprezintă "un caz expres prevăzut de lege", în înțelesul prevederilor art. 45 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă, în care procurorului i se recunoaște legitimare procesuală pentru a formula acțiune civilă, care este distinct de cazurile prevăzute în teza inițială a acestui articol în care o astfel de legitimare este recunoscută procurorului ori de câte ori este necesar pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicție și ale dispăruților.
Această dispoziție legală, conținută de art. 245 alin. (1) lit. 1 lit. c^1) din Codul de procedură penală, statuează cu valoare de principiu asupra dreptului procurorului de a sesiza instanța civilă cu privire la desființarea totală sau parțială a unui înscris, fără a face vreo distincție cu privire la motivele pentru care se solicită desființarea înscrisului. Împrejurarea că această dispoziție legală nu face trimitere expresă la înscrisul falsificat nu este de natură să excludă legitimarea procesuală a procurorului de a solicita instanței civile desființarea și a unui astfel de înscris”.
Tribunalul reține că sesizarea Parchetului de pe lângă J. Rădăuți este motivată iar autorul reclamanților-apelanți și-a însușit acțiunea și a continuat judecata prin declararea apelului împotriva hotărârii primei instanțe, deși P. de pe lângă J. Rădăuți nu a făcut acest lucru.
Dispozițiile art. 289 Cod penal definesc falsul intelectual ca fiind operațiunea de falsificare a unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări.
Elementul material al laturii obiective a infracțiunii sus-menționate îl constituie o activitate de falsificare a unui înscris oficial în conținutul său. Această activitate se poate realiza fie prin acțiunea de atestare a unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, fie prin inacțiune, adică prin omisiunea de a insera unele date sau împrejurări. Falsul intelectual prin omisiune se comite atunci când funcționarul, întocmind înscrisul, nu trece în cuprinsul acestuia date sau împrejurări care, față de ceea ce era chemat să constate acel înscris, trebuiau menționate.
P. urmare, activitatea de falsificare a unui înscris constă fie prin acțiunea de atestare a unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, fie prin inacțiune, adică prin omisiunea de a insera unele date sau împrejurări, care, față de ceea ce era chemat să constate acel înscris, trebuiau menționate.
Din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul C. V. M. rezultă că pârâta-intimată Patraș A. deține titlul de proprietate nr. 1652 din data de 20 ianuarie 1997 emis pe numele Patraș G. și A., suprafața de 800 mp teren curți construcții, suprafața identică cu p.v. 2681 din CF 8815 Vicov de Sus, pentru care a fost întocmit planul de situație nr. 831 din data de 12 martie 1997 de către pârâtul B. G. și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6640 din data de 11 decembrie 1996 de către Biroul Notarului Public Ș. C. din municipiul Rădăuți, unde D. R. vinde soților Patraș G. și A. suprafața de 1700 mp teren arabil, suprafață identică cu pf 5912/21 din CF 8749 Vicovu de Sus pentru care a fost întocmit planul de situație din data de 22 octombrie 1996 de către pârâtul B. G..
P. urmare, planul de situație a cărui desființare se solicită a produs consecințe juridice, fiind folosit de pârâta-intimată, după cum recunoaște chiar aceasta prin întâmpinarea depusă în apel în care arată că planul de situație nr. 831 din data de 12 martie 1997 însoțește titlul de proprietate nr. 1652 din data de 20 ianuarie 1997( f.9-ds. urmărire penală) emis pe numele pârâtei-apelante și al defunctului său soț Patraș G. în baza Hotărârii nr. 1045 din data de 27 noiembrie 1996 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava(f.77-ds. fond) precum și Autorizația de construire nr. 158 din data de 17 august 1962(f.87-ds. fond)(f.42-dosar apel).
Din raportul de expertiză rezultă că moștenitorii lui C. G. dețin titlul de proprietate nr. 3692 din data de 23 aprilie 2008, ca urmare a anulării titlului de proprietate inițial nr. 2977 din data de 29 martie 1999 iar pentru noul titlu de proprietate nu există proces verbal de punere în posesie, în ambele titluri de proprietate existând aceeași suprafață reconstituită de 3100 mp, existând și o autorizație pentru executarea de lucrări nr. 19 din data de 18 aprilie 1969 pe numele C. G. și o schiță din data de 14 octombrie 1974 care a fost întocmită cu ocazia construirii gardului și a șurii.
În raportul de expertiză se mai arată că pe planul de situație din anexa 4 din raport, plan întocmit cu ocazia construirii grajdului și a șurii din data de 14 octombrie 1974, de C. G. de la casa până la hotarul cu pârâta Patraș A. este înscrisă distanța de 7,60 mp și că gardul de la drumul național 2H, a moștenitorilor defunctului C. G., are aceeași culoare, se vede că are aceeași formă, pe distanța 3-4-A( 28, 47 m) pe aliniamentul 4-A(5,75 m) este ocupat de pârâta Patraș A..
Expertul a arătat că suprafața de teren unde se află beciul, nu a avut acces de a intra la el, l-a măsurat cât a putut la suprafață, respectiv punctele de contur 4-5-6-7-D-C-B-A-4, suprafața real măsurată fiind de 84 mp, despre care consideră că a aparținut moștenitorilor defunctului C. G..
În raportul de expertiză se mai arată că planul de situație din data de 22 octombrie 1996 unde este înscrisă pf 5912/21 cu suprafața de arabil de 1700 mp este întocmit corespunzător iar celălalt plan de situație nr. 831 din data de 12 martie 1997 și procesul verbal 2681 de 800 mp a cuprins în plus și suprafața de 84 mp unde se afla beciul, suprafață care a aparținut defunctului C. G.(f.107-ds. fond).
Contrar celor reținute de prima instanță, din raportul de expertiză rezultă că planul de situație întocmit de pârâtul-intimat B. G. cuprinde date și împrejurări ce nu corespund realității, cuprinzând în plus și suprafața de 84 mp unde se afla beciul, suprafață care a aparținut defunctului C. G., concluzia expertului fiind categorică în această privință iar expertiza întocmită în cauză lămurește împrejurările de fapt pentru care instanța de fond a considerat necesar să cunoască părerea unui specialist în topografie și cadastru.
Față de această împrejurare, concluzia la care a ajuns prima instanță referitoare la faptul că expertul C. V. M. nu trage o concluzie fermă, categorică, conform căreia planul de situație ar fi incorect întocmit și deci însuși expertul admite posibilitatea că realitatea să fie alta decât cea considerată de dânsul, este una greșită.
Este adevărat că instanța nu este ținută de concluziile din raportul de expertiză, care sunt lăsate la libera sa apreciere, însă, în cazul de față, administrarea probei cu expertiză topografică și cadastrală a fost dispusă prin Decizia nr. 2355 din data de 6 noiembrie 2008 a Tribunalului Suceava, care a dispus verificarea actelor de proprietate ale părților din conflict, C. G. și Patraș A., autorizațiile de construcție cu documentația aferentă emise acestora, cele două planuri de situație întocmite de expertul B. G. și să stabilească care dintre ele este corect, respectiv dacă mențiunile din planul de situație întocmit la data de 12 martie 1997 și folosit de Patraș A. pentru intabulare corespund realității.
Având în vedere că dispozițiile instanței de casare asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului iar expertiza întocmită în cauză răspundea acestor obiective stabilite de instanța de recurs, tribunalul constată că în mod nejustificat și nemotivat a înlăturat prima instanță concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, mai ales că acesta lămurea împrejurările de fapt pentru care instanța de recurs a considerat necesară administrarea probei cu expertiză, motivul de apel invocat cu privire la acest aspect fiind întemeiat.
Situația de fapt reținută de către expert este confirmată și de constatările organelor de urmărire penală în dosarul nr. 2219/P/2004 al Parchetului de pe lângă J. Rădăuți și de declarația pârâtului-intimat B. G. din data de 2 noiembrie 2004 care arată că în legătură cu suprafața de 800 mp curți-construcții, în conformitate cu măsurătorile pe care le-a efectuat la fața locului și cu declarația verbală a lui Patraș A., delimitarea hotarului dintre cei doi ar fi exact pe mijlocul beciului în litigiu și date fiind dimensiunile de la fața locului și planul de situație din data de 11 martie 1997, nu reiese că pârâtul-intimat ar fi intabulat-o pe Patraș A. cu beciul în totalitate(f. 28-ds. nr. 2219/P/2004). Susținerea pârâtului-intimat că nu ar fi intabulat-o pe Patraș A. cu beciul în totalitate este contrazisă de concluziile raportului de expertiză din care rezultă că planul de situație nr. 831 din data de 12 martie 1997 cuprinde și suprafața de 84 mp teren pe care se află beciul.
A invocat pârâta-intimată în întâmpinare împrejurarea că beciul situat pe pv 2681 este un beci ce exista pe acest teren încă din anul 1962 când pârâta-intimată și-a construit casa, așa cum reiese din contractul de vânzare-cumpărare din data de 6 decembrie 1995 încheiat cu D. R.(f.46).
S-a mai arătat în întâmpinare de către pârâta-intimată că în anul 1961 a făcut un schimb de teren cu Postaniuc Meletina în urma căruia a primit suprafața de 39 de ari la locul ,,Bivolărie” iar în anul 1962 și-a construit o casă și anexe pe acest teren și că pentru terenul neocupat de construcții, succesoarea lui Postatnic Meletina, D. R. a făcut demersuri pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul ce l-a avut autoarea ei înainte de înființarea CAP, fiindu-i emise adeverința de proprietate nr.1093 din data de 23 ianuarie 1992 și titlul de proprietate nr.836 din data de 28 noiembrie 1995, aceasta din urmă vânzându-i pârâtei-intimate suprafața de 20 de ari teren situat la locul ,,Bivolărie” prin contractul de vânzare-cumpărare din data de 6 decembrie 1995.
În contractul de vânzare-cumpărare din data de 6 decembrie 1995 depus la f. 46-ds. apel, care este de fapt o convenție sub semnătură privată, nulă absolut pentru lipsa formei autentice, se arată că pârâta-intimată Patraș Aretina cumpără de la R. D. suprafața de 20 de ari teren, așezată în Bivolărie, pe care ,,se află și un beci care este folosit de familia Patraș din anul 1962, an în care Postaniuc Meletina, bunica vânzătorului a intrat în colectiv cu suprafața menționată”.
Or, mențiunile din această convenție de vânzare-cumpărare, nulă absolut pentru lipsa formei autentice, sunt infirmate de conținutul Deciziei nr. 2073 din data de 12 noiembrie 1998 a Tribunalului Suceava-Secția civilă, prin care a fost respins ca nefondat recursul declarat de D. R. împotriva sentinței civile nr. 2797/1998 a Judecătoriei Rădăuți prin care a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de aceasta prin care solicita desființarea Hotărârii nr. 371 din data de 15 mai 1997 prin care i s-a invalidat suprafața de 0,39 ha teren situată la locul ,,Bivolărie”.
În argumentarea soluției sale, instanța de recurs a reținut că în mod corect plângerea petentei a fost respinsă, față de situația că nu a făcut dovada faptului că terenul în discuție până în anul 1962 s-ar fi aflat în proprietatea bunicii sale, ci, dimpotrivă, terenul în discuție a figurat în registrul agricol în perioada 1959-1963 pe numele lui Gasparovici E., persoană de la care intimatul C. G.( autorul reclamanților-apelanți) a cumpărat acest teren, cum rezultă din sentința nr. 4409/1995 a Judecătoriei Rădăuți și pentru care intimatului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru teren(f.25-ds. nr. 2219/P/2004).
Atâta timp cât în dosarul nr. 4463/1998 al Tribunalului Suceava s-a statuat cu autoritate de lucru judecat între reclamanții-apelanți și D. R. că aceasta din urmă nu era îndreptățită la reconstituire pentru suprafața de 3900 mp teren situată la locul numit ,,Bivolărie” pentru argumentele indicate mai sus, mențiunile din convenția sub semnătură privată din data de 6 decembrie 1995 în care se arată că Postaniuc Meletina, bunica vânzătorului a intrat în colectiv cu 20 de ari din suprafața menționată, nu au nici un fel de valoare probatorie în prezenta cauză.
Tribunalul reține și atitudinea procesuală a pârâtei-intimate Patraș A. în primă instanță care a împiedicat accesul expertului să efectueze măsurătorile la prima convocare și a recuzat judecătorul cauzei pe motiv că ,,în mod ilegal dispune prin forță efectuarea unei expertize tehnice”( cu toate că efectuarea expertizei fusese dispusă prin decizia instanței de recurs iar părțile știau acest lucru) iar la a doua convocare a fost de acord să efectueze măsurătorile în prezența reprezentanților Poliției dar, din raportul de expertiză rezultă că expertul nu a avut acces de a intra în beci, beci aflat în posesia pârâtei-intimate( f. 107-ds. fond), lipsa de cooperare a pârâtei-intimate la efectuarea expertizei dispuse în cauză de instanță putând fi interpretată ca un început de dovadă în favoarea părții adverse cu privire la împrejurarea de fapt ce a făcut obiectul lucrării.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că planul de situație a cărui desființare se cere cuprinde date necorespunzătoare realității, cuprinzând în mod eronat, în plus, o suprafață de 84 mp pe care se află un beci ce i-a aparținut lui C. G., autorul reclamanților-apelanți, dacă ținem cont și de faptul că prin Decizia nr. 2073 din data de 12 noiembrie 1998 a Tribunalului Suceava-Secția civilă s-a stabilit că suprafața de 3900 mp teren la locul numit ,,Bivolărie” i-a aparținut înainte de cooperativizare lui Gasparovici E. și nu lui Postaniuc Meletina( bunica lui R. D.) iar pârâta-intimată a invocat existența convenției sub semnătură privată din data de 6 decembrie 1995 din care rezultă faptul că beciul se află pe 2000 mp din această suprafață despre care pretinde că i-a aparținut înainte de lui Postaniuc Meletina, această din urmă susținere fiind infirmată de restul probelor administrate în cauză.
Cum planul de situație folosit la intabulare este un înscris oficial care cuprinde mențiuni și date necorespunzătoare realității, acest lucru este de natură a atrage în toate situațiile nulitatea absolută a unui astfel de act, întrucât valorile sociale afectate nu se rezumă la interesele uneia sau câtorva persoane, ci vizează însăși siguranța circuitului civil, subminând în același timp autoritatea organelor de stat emitente iar dispozițiile art. 184 Cod pr. civilă permit cercetarea unui fals de către instanța civilă, atunci când nu este caz de judecată penală, datorită survenirii unui caz care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale, cum este prescripția răspunderii penale.
P. urmare, sesizarea Parchetului de pe lângă J. Rădăuți este întemeiată, instanța de fond pronunțând o hotărâre cu greșita stabilire a situației de fapt și aplicarea greșită a legii, astfel încât în temeiul art. 296 Cod pr. civilă, tribunalul va admite apelul și va schimba în totalitate sentința civilă nr. 2941 din data de 9 iulie 2012 a Judecătoriei Rădăuți (dosar nr._ ), în sensul că va admite sesizarea Parchetului de pe lângă J. Rădăuți iar în temeiul art. 184 Cod pr. civilă va dispune desființarea totală a înscrisului intitulat ,,Plan de situație” întocmit la data de 12 martie 1997 de către pârâtul-intimat B. G..
Reținând culpa procesuală a pârâților-intimați B. G. și Patraș A. în declanșarea acestui litigiu, în temeiul art. 274 Cod pr. civilă și a art. 277 Cod pr. civilă, tribunalul va dispune obligarea fiecăruia dintre pârâții intimați să achite reclamantei-apelante C. G. suma de câte 1828,04 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță, reprezentând contravaloarea onorariului pentru expert( după cum rezultă din chitanțele de la f.42, 43 și 89 ds. fond) și a onorariului de avocat( după cum rezultă din chitanța de la f.132-ds. fond).
Văzând că apelanții nu au solicitat cheltuieli de judecată în apel, instanța nu le va acorda.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de către reclamanții C. V., domiciliată în orașul Vicovu de Sus, ., jud. Suceava, I. A., domiciliată în municipiul C., .-28, ., jud. C., P. V., domiciliată în orașul Vicovu de Sus, cart. Bivolărie . nr.352A, jud. Suceava, C. G., domiciliată în orașul Vicovu de Sus cart. Bivolărie . nr.45, jud. Suceava, C. C. Ș. prin curator L. F. domiciliat în oraș Vicovu de Sus cart. Bivolărie nr.352, jud. Suceava și I. R. I., domiciliată în oraș Vicovu de Sus nr.1144, jud. Suceava împotriva sentinței civile nr. 2941 din data de 9 iulie 2012 pronunțată de J. Rădăuți în dosarul nr._, intimați fiind pârâții B. G., domiciliat în municipiul Rădăuți, ..38, jud. Suceava, Patraș A., domiciliată în oraș Vicovu de Sus cart. Bivolărie nr.169, jud. Suceava și reclamantul P. de pe lângă J. Rădăuți, cu sediul în municipiul Rădăuți, ., jud. Suceava, CP_725400.
Schimbă în totalitate sentința civilă nr. 2941 din data de 9 iulie 2012 a Judecătoriei Rădăuți (dosar nr._ ), în sensul că:
Admite sesizarea Parchetului de pe lângă J. Rădăuți.
Dispune desființarea totală a înscrisului intitulat ,,Plan de situație” întocmit la data de 12 martie 1997 de către pârâtul-intimat B. G..
Dispune obligarea fiecăruia dintre pârâții intimați să achite reclamantei-apelante C. G. suma de câte 1828,04 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 23 aprilie 2013.
Președinte, Judecător,
S. A. V. E. L.
Grefier,
D. E. M.
..
Red. V.E.L./jud. B. B./Tehnored. D.E.M./ 13 ex.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 88/2013. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 1111/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
