Fond funciar. Decizia nr. 1111/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1111/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 19-04-2013 în dosarul nr. 1111/2013
Dosar nr._ - fond funciar -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1111
Ședința publică din data de 19 APRILIE 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: V. O. D.
JUDECĂTOR: L. A.
JUDECĂTOR: A. I. M.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanta C. LOCALĂ DE F. F. D. – prin primar, cu sediul în . împotriva sentinței civile nr.2305 din data de 04.12.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Fălticeni, intimați fiind pârâții R. A., domiciliată în mun. Fălticeni, .. 1, ., ., C. JUDEȚEANĂ P. STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR S., jud. S. și intervenienții G. V. și G. D., domiciliați în loc. D., ..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat D. N. pentru recurenta reclamantă și intimatul intervenient G. V., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Avocat D. N. depune la dosar împuternicirea avocațială prin care face dovada asigurării reprezentării juridice în instanță recurentei reclamante (fila 12).
Văzând că nu mai sunt alte cereri, probe de solicitat sau excepții de invocat, instanța constată recursul în stare de judecată, acordând cuvântul la dezbateri.
Avocat D. N. pentru recurenta reclamantă solicită admiterea recursului, apreciind că sentința civilă pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică pentru motivele formulate pe larg în cererea de recurs.
Precizează că s-a solicitat ca la eliberarea noului titlu de proprietate să se aibă în vedere categoria de folosință și amplasamentul terenurilor.
De reținut faptul că, prezenta cauză se află la al treilea ciclu procesual întrucât prin decizia civilă nr. 1793 din data de 03 noiembrie 2009 dată în dosarul nr._, Curtea de Apel S. ca instanță de casare, a dispus identificarea suprafeței de teren ocupate de drumul de exploatare, în vederea stabilirii suprafeței cu care comisia ar putea fi obligată la punerea în posesie, în situația anulării titlurilor de proprietatea dispus rejudecarea cauzei.
În suplimentul la raportul de expertiză aflat la fila 106 ds, este indicată . de 399 m.p. însă acesta nu trebuie avută în vedere întrucât se impunea a fi exclusă din titlul de proprietate, iar referitor la drumul de exploatare acesta este cuprins în domeniul privat.
Hotărârea pronunțată de instanța de fond este netemeinică întrucât prin soluția dată în cauză nu se poate ajunge la nici un rezultat, deoarece prin decizia de casare s-a trasat faptul că trebuie stabilit modul de compensare cu privire la suprafața de teren care lipsește, instanța de fond nu a s-a conformat hotărârii de casare.
În consecință, solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Intimatul intervenient G. V. depune la dosar împuternicirea avocațială prin care face dovada faptului că avocat P. M. îi asigură asistența juridică/ reprezentarea în instanță, după care depune un înscris întocmit prin intermediul aceluiași avocat prin care solicită respingerea recursului promovat de C. Locală de fond funciar Brodina (fila 13.14). Deosebit de acesta solicită amânarea pronunțării cauzei pentru a i se da apărătorului său posibilitatea de a formula și depune concluzii scrise.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
P. cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr. 63/227 din 24.04.2005, reclamanta, C. Orășenească D. pentru aplicarea L. nr. 18/1991, reprezentată prin primar, a chemat în judecată pe pârâta R. A., pentru ca în contradictoriu cu aceasta și pe baza probelor ce se vor administra să se dispună anularea titlurilor de proprietate nr. 379/15.02.1994 și nr. 3415/23.02.2000 emise pe numele pârâtei, ca moștenitoare a defunctei F. M..
În motivare, reclamanta arată că anterior cooperativizării, autoarea pârâtei a fost proprietara suprafeței de 2 ha teren agricol, din care 1 ha a fost înscris în registrele agricole și la apariția L. nr. 18/1991 i s-a validat și reconstituit în proprietate această suprafață.
Suprafața de 1 ha nu a fost înscrisă în registrele agricole și pârâta a obținut reconstituirea dreptului de proprietate prin sentința civilă nr. 3/08.01.1998 a Judecătoriei Fălticeni.
În baza acestor acte constitutive, pârâta ca moștenitoare a autoarei Filipanu M., trebuie să aibă în proprietate suprafața totală de 2,00 ha, care a fost înscrisă în titlul de proprietate nr. 3415/2000.
Pe acest titlu, în mod greșit s-a inclus și suprafața inițială de 1 ha, pentru care s-a eliberat anterior titlul de proprietate nr. 379/1994, încât în prezent, scriptic, conform celor două titluri, pârâta are 3 ha de teren.
Deși, suprafața de 1,00 ha se regăsește în cele două titluri, scriptic, dar și faptic s-au produs erori materiale, deoarece în titlul de proprietate nr. 379/1994 este înscrisă suprafața de 0,28 ha la categoria „curți - construcții”, fără ca în acel loc să existe vreo locuință, mențiuni care însă în mod corect nu se mai regăsesc și în titlul de proprietate nr. 3415/2000.
În realitate, suprafața de 2,00 ha se compune din două parcele despărțite de drumul de exploatare D.E. 653, ce este cuprins în domeniul public al orașului D. conform anexei nr. 31 la HG nr. 1045/2000 și ale cărui vecinătăți nu sunt înscrise în cele două titluri.
În titlul de proprietate nr. 379/1994 - suprafața totală de 1,00 ha se compune însă, din: 0,42 ha arabil; 0,30 ha teren pășune și 0,28 ha curți-construcții, în timp ce în titlul de proprietate nr. 3415/2000, toată suprafața de 2,00 ha este înscrisă la rubrica „arabil”, intravilan.
Pe aceste considerente, solicită anularea acestor titluri de proprietate, fiind înlocuite cu greșeli materiale.
P. întâmpinare (f. 13-14) pârâta R. A. arată că este de acord cu anularea titlului de proprietate nr. 379/1994 emis pe numele său pentru suprafața de 1 ha teren dispusă în trei parcele.
Consideră nefondat capătul de cerere privind anularea titlului de proprietate nr. 3415/23.02.2000 emis pe numele său, în calitate de moștenitoare după autoarea sa F. M..
Acest titlu a fost eliberat cu respectarea prevederilor legale întrucât mama sa a avut în proprietate suprafața de 2 ha teren situată în intravilanul satului Siliștea, oraș D., la locul „În G.”. Pe o parte din acest teren a existat o casă, mai mulți copaci, care pe parcurs au fost tăiați iar casa a fost demolată.
Autoarea sa a figurat în registrul agricol doar cu o parte din acest teren, respectiv 1 ha, astfel că inițial i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 1 ha conform adeverinței de proprietate nr. 4276/21.12.1991. Ulterior a formulat plângere la Legea nr. 18/1991 ce a constituit obiectul dosarului nr. 2352/1997 al Judecătoriei Fălticeni, plângere ce a fost admisă de instanță prin sentința civilă nr. 3 din 08.01.1998 și i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru diferența de 1 ha teren situat în același loc. Menționează că a fost pusă în posesie cu cele 2 ha teren, apoi i s-a eliberat titlul de proprietate nr. 3415/2000 cu vecinătățile: D. D., G., DJ 208, râul Siret - vechiul amplasament.
Susținerile potrivit cărora terenul ar fi situat în extravilan nu sunt întemeiate, și de asemenea faptul că terenul este traversat de un drum, nu constituie motiv de anulare. Drumul public la care face referire reclamanta desparte alte două proprietăți și nu poate fi confundat cu acea trecere pe care pe care ea a admis-o pe terenul său.
Când a fost pusă în posesie reclamanta nu a invocat existența pretinsului drum public pentru că în această situație ar fi trebuit să-i acorde în compensare o suprafață echivalentă cu latura de 4 m și lungimea de 60 m.
P. contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 332/18.02.2004 la BNP D. N. A. a înstrăinat terenul cuprins în titlul de proprietate nr. 3415/2000 numitului G. V., astfel că în prezent, ea nu mai este proprietara celor 2 ha teren.
Pe aceste motive, solicită respingerea capătului de cerere privind anularea titlului de proprietate nr. 3415/2000 emis pe numele său, iar în dovedirea celor din întâmpinare a anexat la dosar înscrisuri (f. 15-27).
C. de fond funciar D. a formulat ulterior precizări la acțiune, prin care a solicitat anularea titlurilor de proprietate nr. 379/1999 și nr. 3415/2000 și emiterea unui nou titlu de proprietate în care să fie înscrise amplasamentul, suprafața și vecinătățile existente la data reconstituirii dreptului de proprietate a suprafeței totale de 2 ha.
P. aceste precizări reclamanta susține că nu contestă dreptul de proprietate al pârâtei ci numai amplasamentul, categoria de folosință și vecinătățile existente la această dată în teren.
În titlul de proprietate nr. 379/1994 categoria de folosință a terenului este, în mare parte, înscrisă corect, respectiv arabil, pășuni, alte terenuri, mai puțin amplasamentul în intravilan care la data emiterii actului și în prezent este situat în extravilan. În titlul de proprietate nr. 3415/2000 toată suprafața de 2 ha a fost înscrisă la rubrica intravilan-arabil, ceea ce nu corespunde cu realitatea din teren.
În întâmpinare, pârâta recunoaște existența unui drum ce desparte cele două proprietăți pentru care solicită acordarea unor compensări. P. acțiune practic, nu se solicită diminuarea terenului pârâtei ci înscrierea vecinătăților acestui drum public, deoarece pârâții dețin suprafața totală de 2 ha situată de o parte și de alta a drumului de exploatare 653.
La această dată, suprafața de 2 ha a fost vândută numitului G. V. prin actul de vânzare-cumpărare nr. 332/2004 în care au fost preluate erorile înscrise în titlul de proprietate a cărui anulare o solicită. Se arată că pe cale separată a solicitat anularea acestui contract de vânzare-cumpărare deoarece s-a vândut o suprafață de teren ce aparține domeniului public - acțiune ce face obiectul dosarului nr. 1909/2005, cu termen de judecată la data de 20.12.2005.
Reclamanta a anexat la dosar documentația privind situația juridică a terenului și solicită efectuarea unei expertize pentru a se constata amplasamentul, categoria de folosință și vecinătățile corecte ale terenului în litigiu.
În cauză a formulat cerere de intervenție accesorie, intervenienții: G. V. V. și G. D. în interesul pârâtei R. A., prin care a solicitat respingerea cererii formulată de reclamant C. de F. F. D..
Intervenienții și-au motivat interesul prin aceea că sunt proprietari actuali ai terenului, dobândit prin actul translativ de proprietate.
Pe cale de excepție înțelege să invoce lipsa interesului reclamantei de a promova acțiunea de față.
Sub acest aspect, C. de fond funciar D. nu are calitate procesuală activă cerută de lege pentru a promova cererea deoarece, în acest caz, se invocă dreptul de proprietate publică al statului iar C. de fond funciar D. nu este cea care are acest drept, ci statul român.
Pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii ca nefondată.
Menționează că în anul 2004 au cumpărat de la pârâta R. A. suprafața de 2 ha teren arabil, situată în satul Siliștea, oraș D., jud. S..
Actul a fost perfectat în fața notarului public, care a avut în vedere actele de proprietate ale reclamantei precum și planurile de situație întocmite de C. de fond funciar D..
Pe aceste planuri de amplasament ale terenului nu era și nu sunt specificate drumul de acces către terenurile altor persoane, de altfel, toate terenurile din acea zonă sunt predate.
Privitor la cererea de intervenție și la excepția privind lipsa interesului, C. de fond funciar D. a solicitat respingerea atât a cererii cât și a excepției invocate, motivat de faptul că sunt aplicabile prevederile art. III lit. „a” din Legea nr. 18/1991 republicată, pârâta nefiind îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate a suprafeței de teren ce aparține domeniului public.
În acest sens, date fiind erorile din cele două titluri de proprietate privitoare la amplasament, categoria de folosință, acestea au fost menționate și în contractul de vânzare-cumpărare prin care intervenienții au obținut proprietatea celor două ha de teren.
Se mai arată că atât la data reconstituirii dreptului de proprietate cât și în prezent, cele două ha de teren au amplasamentul în extravilan, categoria de folosință arabil și fânaț, dispusă în două trupuri cu următoarele vecinătăți: nord - moștenitorii D. Gh. D.; est - L. G.; sud - D.J. 208; vest - D.E. 653; respectiv: nord - moștenitorii D. Gh. D.; est - D.E. 653; sud - D.J. 208; vest - râul Siret.
Cauza a fost soluționată prin sentința civilă nr. 321/07.02.2008 prin admiterea cererii și anularea celor două titluri de proprietate nr. 379/15.02.1994 și nr. 3415/23.02.2000 emise pe numele pârâtei R. A.; obligarea reclamantei la punerea în posesie a pârâtei cu suprafața de teren reconstituită și să întocmească documentația pentru emiterea unui nou titlu de proprietate; a respins cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs atât pârâta cât și intervenienții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
P. Decizia civilă nr. 1754/11.09.2008, Tribunalul S. a admis recursul, a casat sentința civilă nr. 321/07.02.2008 și a trimis cauza spre rejudecare, ocazie cu care se va stabili printr-un supliment de expertiză configurația reală a terenului de 2 ha prin evidențierea separată a zonei de protecție și prin raportare la situația terenului de la data reconstituirii dreptului de proprietate, conform schițelor aferente proceselor-verbale de punere în posesie.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
P. sentința civilă nr. 1326/16.06.2009, instanța de fond a admis în parte acțiunea civilă; a anulat titlurile de proprietate nr. 379/15.02.1994 emis pe numele pârâtei R. A. și titlul de proprietate nr. 3415/23.02.2000 emis pe numele autoarei pârâtei Filipanu M.; a dispus emiterea în favoarea pârâtei R. A. a unui nou titlu de proprietate pentru suprafața de 2 ha teren, ce a aparținut autoarei acestora, cu vecinătățile și amplasamentul identificat în raportul de expertiză și suplimentul la raport, întocmit de ing. A. M., conform planurilor de situație anexă și a respins cererea de intervenție în interesul pârâtei, formulată de intervenienții G. V. și D., ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâta și intervenienții, criticând-o pentru nelegalitate.
P. decizia nr. 1793/03.11.2009, Tribunalul S. a recursurile declarate, a casat sentința civilă nr. 1326/16.06.2009 a Judecătoriei Fălticeni și a trimis cauza spre rejudecare, cu următoarele considerente:
Dispunând anularea titlurilor de proprietate nr. 379/1994 și 3415/2000 și emiterea unui nou titlu de proprietate pentru suprafața de 2 ha teren, instanța a avut în vedere identificarea făcută de expert A. M., potrivit căreia, se observă că terenul este afectat de un canal și două drumuri de exploatare, astfel că se impunea ca, solicitând anularea titlurilor de proprietate, C. orășenească D. să ofere soluții de compensare, atribuirea terenului în această variantă, echivalând practic cu o invalidare a dreptului de proprietate al reclamantei, situație inadmisibilă, cu atât mai mult cu cât terenul a intrat în circuitul civil.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Fălticeni sub nr._ din10.02.2010 și părțile au fost legal citate.
P. sentința civilă nr. 2305 din data de 04.12.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Fălticeni, s-a admis în parte acțiunea civilă având ca obiect anulare titlu de proprietate, formulată de reclamanta C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor D., jud. S., cod_, în contradictoriu cu pârâții R. A., C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S., 26 și intervenienții G. V. și G. D., s-a anulat titlul de proprietate nr. 379/15.02.1994 emis pe numele pârâtei R. A. și titlul de proprietate nr. 3415/23.02.2000 emis pe numele autoarei pârâtei Filipanu M. și s-a dispus emiterea în favoarea pârâtei R. A., a unui nou titlu de proprietate pentru suprafața de 2 ha teren ce a aparținut autoarei acestora, defuncta F. M., cu vecinătățile și amplasamentul identificat în raportul de expertiză și suplimentul la raport întocmit de ing. A. M., conform planurilor de situație anexă (fila 53 dosar_ ).
P. aceeași sentință s-a respins cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtei formulată de intervenienții G. V. și G. D. ca nefondată.
P. a hotărî astfel, examinând cauza în rejudecare, față de întreg probatoriul administrat, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
P. titlul de proprietate nr. 379/15.02.1994 (fila 2, dosar_ atașat), emis pe numele pârâtei R. A., s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 1 ha teren situat pe raza satului Siliștea, oraș D., jud. S., teren dispus în intravilan și trei parcele, respectiv de 0,42 ha - arabil, 0,30 ha - pășuni și 0,28 ha - curți-construcții.
Ulterior, s-a emis pe numele pârâtei, în calitate de moștenitoare a defunctei F. M., titlul de proprietate nr. 3415/23.02.2000 (fila 3 din același dosar), în care este evidențiată suprafața de 2 ha teren, pe raza satului Siliștea, oraș D., jud. S., întreaga suprafață fiind evidențiată în intravilan, categoria arabil.
Potrivit susținerilor pârâtei, dar și înscrisurile de la dosar instanța reține:
La apariția L. nr. 18/1991, pârâtei R. A. i s-a eliberat adeverința de proprietate nr. 4276/21.12.1991 pentru o suprafață de 1 ha teren, suprafață cu care autoarea sa, F. M. a figurat în Registrul agricol din anii anteriori cooperativizării.
În baza acestei adeverințe a fost emis titlul de proprietate nr. 379/1994 pentru suprafața de 1 ha teren situat în intravilanul satului Siliștea, oraș D., jud. S., suprafață ce are categoria de folosință - arabil, pășuni, curți-construcții.
P. că prin sentința civilă nr. 3/08.01.1998, pronunțată în dosarul nr. 2352/1997 al Judecătoriei Fălticeni, s-a admis plângerea pârâtei R. A. și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 1 ha teren, situat pe raza localității D., în completarea suprafeței de teren de 1 ha deja reconstituită, s-a emis titlul de proprietate nr. 3415/2000 în care este evidențiată întreaga suprafață de 2 ha teren ce a aparținut autoarei, F. M..
Se observă, privitor la amplasamentul terenului, că în ambele titluri se menționează și că acesta este situat în intravilan, iar cu privire la categoria de folosință există contradicții întrucât în titlul de proprietate nr. 379/_ terenul în suprafață de 1 ha are categoria de folosință arabil, pășuni și curți-construcții, ori în titlul de proprietate nr. 3415/2000, terenul în suprafață de 1 ha are categoria de folosință - arabil.
Raportul de expertiză întocmit în cauză de ing. A. M., ca și suplimentul la acest raport întocmit de același expert relevă că în teren au fost măsurate 3 parcele - . în conturul notat A-B-c-a (ce nu include digul situat între malul Siretului și limita A-B) ce totalizează 4963 mp; . exploatare din pământ, cu o suprafață de 399 mp, situate în conturul a-c-d-e-f; . (respectiv teren ocupat de canal și de un alt drum exploatare), situată în conturul f-e-d-j-i-h-g ce totalizează suprafața de 13.439 mp.
Suprafața totală a trupului măsurat (ce include cele trei parcele, exclusiv digul) este de 18.801 mp conform vecinătăților: G. C. - la nord; G. T. I. și linie ogoare - la est; D.J. - la sud și Rîul Siret (respectiv dig a cărui limită spre terenul arabil, este cea notată cu A-B) - la vest.
Această suprafață este deținută conform limitelor actuale de către intervenientul G. V., potrivit titlului de proprietate nr. 4404/17.01.2006(fila 4 dosar_ ,atașat).
Același raport de expertiză relevă că suprafața de 399 mp ocupată de drumul de exploatare (care nu este pietruit ci din pământ) figurează în conturul notat a-c-d-e-f, cu lățimea a-f = 8 m și c-d = 7,20 m, face parte din trupul de teren ce figurează în toate procesele-verbale ale pârâtei R. A., respectiv și schițelor aferente unde este evidențiat ca un trup întreg neîntrerupt de drumuri sau canal.
Totodată, se arată că în conținutul tuturor actelor deținute de pârâta R. A., terenul ce face obiectul litigiului figurează în intravilan, la locul „G.” iar suprafața evidențiată în teren are categoria de folosință arabil+neproductiv (respectiv canal și două drumuri de exploatare), unul din pământ și altul înierbat cu lățimea de 4,50 m, pe care nu se află construcții.
Vecinătățile menționate în ambele titluri de proprietate sunt aceleași, respectiv D. M., G. T. I., D.J. 208, Rîul Siret.
Constatările din teren au avut în vedere procesul-verbal de punere în posesie, respectiv din 16.06.1997 (fila 16,același dosar), procesul-verbal de constatare încheiat la 15.11.2001 (fila 19-21 același dosar), schițele întocmite cu prilejul încheierii acestor procese-verbale, însă se poate lesne observa, că aceste procese-verbale au fost întocmite după momentul emiterii titlurilor de proprietate contestate.
După modificarea art.I pct. 7 din Titlul VI al L. nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, alin.(11) al art. 6, impune comisiilor de fond funciar obligația ca, la validarea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate, să verifice dacă vechiul amplasament este liber, în caz contrar putând face aplicarea dispozițiilor art.2 alin(1) teza a-II-a din Legea nr. 1/2000( posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate prin comasare, deci pe un alt amplasament, aflat la dispoziția comisiei locale de fond funciar, sau acordarea de despăgubiri).
P. Legea nr. 247/2005, privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, legiuitorul a operat o . modificări destinate să asigure reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente ale proprietății și să contureze regimul juridic al nulității absolute a actelor ,, de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de aceștia în termen legal, libere la dara solicitării”( art. III alin.(1) lit. a) pct. ii din Legea nr. 169/1997; art. I pct. 2, alin(1) al art. 2 din Legea 1/2000).
Efectul nulității absolute, cu consecința repunerii în situația anterioară a celor îndreptățiți, poate opera doar asupra acelor acte de proprietate emise cu încălcarea dispozițiilor sus menționate, neputându-se aduce atingere drepturilor câștigate în temeiul unor acte juridice emise cu respectarea condițiilor legale în vigoare la momentul nașterii lor și care de altfel le consacră și garantează valabilitatea.
Pe de altă parte, în cadrul litigiului soluționat irevocabil, potrivit sentinței civile nr. 687/03.04.2012( dosar_ ), definitivă și irevocabilă la data de 28 mai 2012( filele 147- 148, dosar), parte din părțile litigante, din prezenta cauză, regăsindu-se și în cea menționată anterior, s-a stabilt cu putere de lucru judecat că titlul de proprietate nr. 4404/17.04.2006, este legal și temeinic.
Deși nu este reglementat ca atare, totuși, unul din efectele hotărârii judecătorești este puterea lucrului judecat. Lucrul judecat nu e un semn aprioric de identificare a actului jurisdicțional, un criteriu între actul jurisdicțional și cel administrativ, el având un efect propriu și specific(actului jurisdicțional), pe care nici un alt act nu-l poate produce, astfel că, trebuie considerat că reflectă adevărul – res judecata pro veritate habetur.
Aceasta înseamnă că, având în vedere situația clasică a parcurgerii o singură dată a diferitelor etape ale fazei judecății, o cerere poate fi judecată irevocabil o singură dată și nu poate fi combătută printr-o altă hotărâre judecătorească, drepturile recunoscute printr-o astfel de hotărâre neputând fi contrazise printr-o hotărâre ulterioară, dată într-un alt proces.
Autoritatea lucrului judecat are la bază regula potrivit căreia o acțiune, nu poate fi judecată decât o singură dată și că, o constatare făcută printr-o hotărâre judecătorească definitivă nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre, tocmai în scopul de a se realiza o administrare uniformă a justiției.
Așadar, principiul autorității lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces finalizat,având același obiect, cauză, părți, dar și contrazicerile dintre două hotărâri judecătorești, cu motivația expusă anterior (În acest sens, deciziile nr. 1146/1976; 1750/1979, ambele ale Tribunalului Suprem).
Față de această situație, instanța constată că acțiunea reclamantei poate fi admisă în parte, în sensul anulării ambelor titluri de proprietate și emiterea unui nou titlu în care amplasamentele suprafețelor identificate în teren de către expert să corespundă cu cel din planul de situație anexat la suplimentul la raportul de expertiză (fila 53, dosar nr. 063/227/ 2005), respectiv: ., cu vecinii: G. C-tin, D.J. 208, Râul Siret, drum exploatare; . 3 - arabil+neproductiv, cu vecinii: drum exploatare, D.J. 208, linie ogoare.
Susținerile reclamantei cum că terenul în litigiu este teren extravilan și nu intravilan, nu sunt dovedite de probe, harta cadastrală de la fila 36 dosar nu distinge suprafața din intravilan de cea din extravilan și nu există niciun înscris din care să rezulte că suprafața în litigiu ce a avut amplasamentul în intravilan a fost trecută în extravilan.
În altă ordine de idei, deși reclamanta evocă existența drumului comunal pretins ca făcând parte din domeniul public al statului, dat fiind inventarul bunurile ce aparțin domeniului public al localității D., publicată în M.O. nr. 642 bis/30.08.2002, identificarea din teren făcută de către expert, relevă faptul că drumul este din pământ, nepietruit și că nu s-a putut verifica cu exactitate dacă acest drum exploatare 653 ce figurează pe planul cadastral din anul 1985 se suprapune sau nu cu drumul în litigiu și că ar fi similar cu cel de pe extrasul cadastral din anul 1956.
Analizând cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtei R. A., față de motivele invocate de intervenienți, instanța o constată neîntemeiată.
Astfel, același probatoriu administrat, rezultă că intervenienții au dobândit de la pârâtă dreptul de proprietate pentru suprafața de 2 ha teren, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 332 din 18.02.2004 la BNP D. N. A., suprafață ce figurează în titlul de proprietate nr. 3415/23.02.2000 emis pe numele autoarei pârâtei R. A..
Cum suprafața evidențiată în acest titlu figurează ca fiind un singur trup - de categorie arabil iar conform raportului de expertiză și a suplimentului la raport, rezultă o altă situație de fapt instanța, consideră că nu sunt date motivele invocate de intervenienți în susținerea cererii de intervenție, drept pentru care va respinge ca nefondată cererea de intervenție accesorie, cu atât mai mult cu cât în acțiunea de față instanța a dispus anularea titlului de proprietate care a stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 332 din 18.02.2004.
Împotriva acestei sentințe a promovat recurs reclamanta C. LOCALĂ DE F. F. D. – prin primar, solicitând conformitate cu art. 312 Cod procedură civilă, admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii, astfel cum a fost formulată și obligarea intimaților la piața cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului a arătat că, motivele de casare se încadrează în disp. art 304 pct. 9 și art. 304/1 Cod procedură civilă, apreciind că hotărârea primei instanțe este esențialmente nelegală și netemeinică deoarece a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor legii fondului funciar.
Hotărârea judecătoriei este netemeinică întrucât instanța de fond a apreciat, în mod greșit, probele administrate în cauză.
Ca atare, instanța de fond a încălcat principiul rolului activ, principiul disponibilității și al aflării adevărului, pronunțând o sentință esențialmente nelegală și netemeinică.
P. cererea reclamantei, s-a solicitat să se constate nulitatea titlurilor de proprietate nr. 379/15.02.1994 și nr. 3415/23.02.2000, eliberate pe numele pârâtei R. A., în calitate de moștenitoare după defuncta F. M., aceasta fiind îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2 ha teren și nu 3 ha. De asemenea, reclamanta a solicitat anularea celor două titluri și eliberarea unui nou titlu de proprietate în care să fíe menționate, corect, vecinătățile, categoria de folosință a terenului și amplasamentul suprafeței de teren, precum și excluderea suprafeței de teren care este afectată de drumul de exploatare și canal
Prima instanță a admis în parte cererea, dispunând eliberarea unui nou titlu de proprietate pentru suprafața de 2 ha teren cu respectarea vecinătăților, categoriei de folosință a terenului, dispunând eliberarea unui nou titlu de proprietate având în vedere schița de la fila 53 dosar_ .
În mod greșit, prima instanță a admis doar în parte cererea formulată, respingând solicitarea de a exclude suprafața ocupată de drumul de exploatare.
Așa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, pârâtei i s-au eliberat două titluri de proprietate, după cum urmează: titlul de proprietate nr. 379/1994, prin care i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1 ha; și titlul de proprietate nr. 3415/2000, prin care i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 2 ha.
Primul titlu de proprietate, respectiv T.P. nr. 379/1994, a fost eliberat în baza adeverinței 7de proprietate nr. 4276/21.12.1991, prin care, în baza cererii de reconstituire, i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1 ha.
Ulterior emiterii T.P. nr. 379/1994, ca urmare a admiterii plângerii la Legea nr. 18/1991, i s-a reconstituit prin S.C. nr. 3/8.01.1998 dreptul de proprietate pentru încă o suprafață de 1 ha, ce face trup comun cu terenul ce face obiectul T.P. nr. 379/1994.
În baza S.C. nr. 3/8.01.1998 s-a eliberat cel de al doilea titlu de proprietate, respectiv T.P. nr. 3415/23.02.2000, care, din eroare, a fost eliberat cu privire la 2 ha teren, cuprinzând atât terenul reconstituit în baza hotărârii judecătorești, cât și terenul inclus în T.P. nr. 379/1994.
În primul ciclu procesual, s-a admis cererea reclamantei, dar datorită faptului că nu s-a identificat prin raportul de expertiză suprafața de teren afectată de un drum de exploatare și de canal, s-a casat sentința civilă nr. 1326/16.06.2009 pronunțată de Judecătoria Fălticeni și s-a trimis cauza spre rejudecare în vederea identificării acestei suprafețe de teren.
În suplimentul la raportul de expertiză, depus la 19.04.2010 și 6.12.2010, experta A. M. stabilește că terenul ocupat de drumul care asigură accesul la DJ 208 (drum exploatare) și canal este de 1057 mp (din care drum 339 mp).
De altfel, la identificarea din teren a suprafeței de teren de către expert, acesta a împărțit terenul în 3 parcele, două dintre ele învecinându-se cu drum de exploatare, iar a treia fiind chiar drumul, care însumează 17.650 mp și nu 2 ha, așa cum a fost reconstituit inițial intimatei R. A..
A solicitat a se constata că inclusiv intimații - persoane fizice, au recunoscut că terenul reconstituit este traversat de un drum de exploatare, care împarte această suprafață de teren în două și care asigură accesul vecinilor la terenurile lor.
De altfel, prin hotărârea instanței de casare, pronunțată în dosar nr._, s-a dispus identificarea suprafeței de teren ocupate de drumul de exploatare, în vederea stabilirii suprafeței cu care, comisia ar putea fi obligată la punerea în posesie, în situația anulării titlurilor de proprietate.
Or, prima instanță nu analizează în niciun fel cele reținute de expert în suplimentele efectuate în dosar nr._ .
De asemenea, nu a avut în vedere faptul că terenul ocupat de drumul de exploatare, face parte din domeniul public al statului, așa cum rezultă din inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public al loc. D., publicat în M.O. nr. 642 bis/30.08.2002, existența drumului fiind recunoscută de intimați.
Față de probatoriul administrat în cauză, a apreciat că se impunea admiterea cererii astfel cum am fost formulată, pe lângă anularea titlurilor de proprietate, urmând a fi exclus terenul afectat de drumul de utilitate publică, dispunându-se obligarea la emiterea unui nou titlu de proprietate pentru suprafața care s-a regăsit în teren și respectarea dreptului subiectiv recunoscut intimatei R. A..
P. aceste considerente, recurenta a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.
P. întâmpinarea formulată intimații R. A. și G. V. au solicitat admiterea recursului doar sub aspectul motivului prevăzut de art.304/1 Cod Procedură Civilă, în sensul că instanța poate examina cauza sub toate aspectele sens în care au solicitat a fi avută în vedere sentința civilă nr.3/1998 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr._, iar în aceste condiții au apreciat că anularea titlului de proprietate nr.3415/23.02.2000 este inadmisibilă.
Examinând recursul, ce se subsumează prevederilor art.304 pct.9 din vechiul cod de procedură civilă, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinței și a criticilor invocate, tribunalul constată următoarele:
Recursul este nefondat.
Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, cauza a parcurs trei cicluri procesuale, prezenta instanță fiind investită cu judecarea recursului declarat de C. locală de aplicare a legii nr.18/1991 D. împotriva sentinței civile nr. 2305/4.12.2012 a Judecătoriei Fălticeni, prin care s-a admis în parte acțiunea, s-a anulat titlul de proprietate nr.379/15.02.1994 emis pe numele intimatei R. A. și titlul de proprietate nr.3415/23.02.2000 emis pe numele autoarei intimatei, Filipanu M. și s-a dispus emiterea în favoarea intimatei a unui titlu de proprietate pentru suprafața de 2 ha teren ce a aparținut autoarei acesteia, cu vecinătățile și amplasamentul identificate în raportul de expertiză și suplimentul la raport întocmite de ing. A. M., conform planurilor de situație – anexă (fila 53 ds._ ); totodată, s-a respins cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtei formulată de către intervenienții G. V. și G. D., ca nefondată.
S-a reținut în considerentele sentinței că între cele două titluri există suprapunere în limita suprafeței de 1 ha teren ( având în vedere că intimata are validat dreptul pentru 2 ha – adeverința de proprietate nr.4276/21.12.1991 ( 1 ha) + sentința civilă nr.3/08.01.1998 a Judecătoriei Fălticeni în dosarul nr.2352/1997 ( 1 ha), iar cele două titluri însumează 3 ha), că privitor la amplasamentul acestui teren, anume la categoria de folosință există contradicții între cele două titluri, că amplasamentul real este cel evidențiat de către experta A. M..
Această soluție este identică cu cea pronunțată anterior în al doilea ciclu procesual, prin sentința civilă nr.1326/16.09.2009, fiind identitate și sub aspectul considerentelor, preluate aproape fidel, cu excepția referirilor la un alt litigiu derulat între timp între părți – ds. nr._, finalizat prin sentința civilă nr.687/03.04.2012 a Judecătoriei Fălticeni.
Or, această sentință a fost recurată numai de către intimata R. A. și de către intervenienți, C. Locală pentru aplicarea legii nr. 18/1991 D. formulând întâmpinare în sensul respingerii recursurilor și menținerii sentinței ca legală și temeinică.
Recursurile au fost admise prin decizia civilă nr. 1793/03.11.2009 a Tribunalului S., sentința mai sus citată a fost casată, iar cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând instanța de control judiciar că terenul în litigiu este afectat de un canal și două drumuri de exploatare astfel că se impunea ca, solicitând anularea titlurilor de proprietate, C. locală D. să ofere soluții de compensare, că atribuirea terenului în această variantă echivalează practic cu o invalidare a dreptului de proprietate al reclamantei, situație inadmisibilă cu atât mai mult cu cât terenul a intrat în circuitul civil.
În condițiile în care în rejudecare s-a pronunțat o soluție identică cu cea casată și pentru aceleași argumente, C. Locală D., ce s-a arătat mulțumită inițial, nu o mai poate contesta acum, singurii în măsură să recureze această ultimă sentință fiind intimata R. A. și intervenienții G. V. și D., întrucât rejudecarea s-a dispus la cererea lor și în limitele criticilor lor.
Or, aceste părți au acceptat soluția pronunțată, astfel că, a extinde limitele de verificare privitor la criticile Comisiei locale echivalează cu înrăutățirea situației respectivelor părți în propria cale de atac, ceea ce este inadmisibil.
Principiul non reformatio in pejus este consacrat expres în art.296 din vechiul cod de procedură civilă, se aplică și în faza recursului ( art.316 din Codul de Procedură Civilă) și trebuie respectat nu numai cu prilejul judecării căii de atac, ci și cu ocazia rejudecării după admiterea căii de atac.
De altfel, în altă ordine de idei, este de observat că prin decizia de casare s-a trasat o obligație pentru C. Locală, de a oferi soluții de compensare a intimatei pentru terenurile afectate de canal și drumuri de exploatare, obligație pe care această parte nu și-a îndeplinit-o în rejudecare, astfel că nu poate declara cale de atac, invocându-și propria culpă (nemo auditur propriam turpitudinem allegans).
P. considerentele învederate, în baza art.312 alin.1 din vechiul cod de procedură civilă tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE L.,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat recursul formulat de reclamanta C. LOCALĂ DE F. F. D. – prin primar, cu sediul în . împotriva sentinței civile nr.2305 din data de 04.12.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Fălticeni, intimați fiind pârâții R. A., domiciliată în mun. Fălticeni, .. 1, ., ., C. JUDEȚEANĂ P. STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR S., jud. S. și intervenienții G. V. și G. D., domiciliați în loc. D., ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 APRILIE 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
V. O. D. L. A. A. I. M.
GREFIER,
Ș. L.
G.
Red. V.O.D.
Jud. fond R. M.
Tehnored. Ș.L.G.
Ex.2./05.06.2013.
| ← Anulare act. Decizia nr. 163/2013. Tribunalul SUCEAVA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1246/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
