Anulare act. Decizia nr. 1996/2012. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1996/2012 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 19-10-2012 în dosarul nr. 1996/2012
Dosar nr._ -anulare act-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR.1996
Ședința publică din 19 octombrie 2012
Președinte L. A.
Judecători D. C. D.
A. I. M.
Grefier R. M.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul D. I., domiciliat în mun.S., ..11, ..A, ., împotriva sentinței civile nr.1919 din 24 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria S. (dosar nr._ /2009), pârâtă intimați fiind . și DIRECȚIA S. S..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamantul recurent asistat de avocat I. Doinița și consilier juridic B. Z. pentru intimata . secund intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că prin serviciul Registratură pârâta intimată . la dosar întâmpinare, în trei exemplare, din care unul este înmânat apărătorului recurentului.
Avocat I. Doinița depune la dosar împuternicire avocațială pentru reclamantul recurent D. I., taxa judiciară de timbru în sumă de 280 lei și timbru judiciar de 3 lei, pe care instanța le anulează. Totodată, în vederea susținerii recursului depune la dosar o . înscrisuri, respectiv certificat de atestare fiscală, adeverința nr.6375/13.08.2012 emisă de Primăria . situație și 4 planșe fotografice, solicitând admiterea probei cu înscrisuri.
Instanța, în baza disp.art.305 Cod procedură civilă încuviințează proba cu înscrisuri.
Părțile prezente, fiind întrebate, arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Instanța, constatând recursul în stare de judecată a dat cuvântul la dezbateri.
Apărătorul reclamantului recurent a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței civile și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, conform motivelor arătate în scris la dosar, cu cheltuieli de judecată din ambele instanțe.
Reprezentantul prim intimatei a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală, conform celor arătate în întâmpinarea depusă la dosar.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, constată:
P. cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei S. la data de 06.06.2011, sub nr._, reclamantul D. I., în contradictoriu cu pârâții . și Direcția S. S., a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună constatarea nulității absolute parțiale a protocolului de predare - primire încheiat între pârâte, la 14.08.2002, pentru suprafața de 5000mp teren pădure, în valoare de 6150lei, identică cu ./3 din CF 728 Reuseni din p. 98 UP III Liteni și radierea intabulării prim pârâtei din CF. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin protocolul din 14.08.2002., Direcția S. S. a predat, și ., imobilul canton silvic Plăvălari (fost B.) compus din casă silvică, șură cu grajd, fântână și suprafața de 0,5 ha aferentă, menționându-se că acest teren nu a făcut obiectul Legii nr. 18/1991, nefiind pusă în posesia altor persoane fizice conform Legii nr. 18/1991.
A mai arătat că în realitate, suprafața de 5.000 mp teren este proprietatea sa, reconstituită conform Legii nr. 18/1991, i-a fost predată în posesie și o deține și în prezent.
Astfel, prin adeverințele nr. 1/8.02.1993 și nr. 2/8.02.1993, urmate de titlul de proprietate nr. 3390/9.09.2004, bunicii sale D. D. i-a fost reconstituit dreptul de proprietate după soțul ei, D. Gh., pentru 6.800 mp pădure, situată în p. UA 7, învecinată cu L. D. la N, P. Udești la E, drum exploatare la S și Savinschi V. la V.
Reclamantul a arătat că la data de 8.02.2009 tatăl său a decedat (CM nr. 164/2.09.2009) și, prin contractul de partaj autentificat la nr. 2801/2.09.2009, terenul i-a revenit lui în proprietate, astfel că justifică o calitate procesuală activă. Suprafața de 6.800 mp pădure de la locul „La canton" a fost predată efectiv în posesie la data de 10.12.1994, procesul verbal aferent titlului de proprietate fiind întocmit la 7.07.2004, terenul fiind folosit și în prezent de reclamant.
Cererea sa de intabulare în CF a fost respinsă întrucât pentru 5.000 mp din cei 6.800 mp este intabulată . protocolului din 14.02.2002.
Protocolul din 14.02.2002 este lovit de nulitate absolută, fiind lipsit de cauză conform art. 966 C civ, întrucât suprafața de teren în litigiu nu a fost predată efectiv niciodată între părțile semnatare, toată operațiunea fiind făcută doar pe hârtie.
A mai arătat că, în speță, scopul imediat al protocolului încheiat a fost cel al predării terenului către . nu a avut loc și nici nu va putea avea loc, întrucât obiectul protocolului este proprietatea familiei sale, reconstituită conform Legii nr. 18/1991, iar folosința efectivă a terenului îi aparține și în prezent.
Este real că pe acest teren este amplasat cantonul silvic menționat în protocol, clădire abandonată după cum rezultă din fotografiile anexate, însă existența acesteia nu îi poate anula dreptul de proprietate legal reconstituit.
De altfel, prin adresa nr. 4059/22.07.2004 a comunei Udești s-a confirmat faptul că terenul a fost validat pe numele autorului D. Gh. și nu a fost compensat cu teren echivalent pe un alt amplasament.
Cum terenul proprietatea sa nu poate face obiectul nici unei tranzacții între alte persoane, fizice sau juridice, a solicitat admiterea acțiunii, constatarea nulității absolute parțiale a protocolului pentru suprafața de 5.000 mp pădure și radierea intabulării prim pârâtei din CF.
În drept, reclamantul a invocat disp. art. 966 cod civil și art. 274 C.p.c.
Deși legal citate, doar pârâta . și-a delegat un reprezentant în instanță.
La data de 11.10.2011, pârâta Direcția S. S. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsa calității sale procesuale pasive.
În motivare a arătat că, în conformitate cu prevederile imperative ale art. 25 alin . 1 din Legea nr. 1/2000 așa cum a fost modificata succesiv, inclusiv prin Legea nr. 247/2005, punerea in posesie a titularilor in cazul terenurilor forestiere precum si eliberarea titlurilor de proprietate - se fac de comisiile locale și, respectiv, comisiile județene in condițiile si cu procedura stabilita de Legea fondului funciar nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997, Legea nr. 247/2005, Regulamentul de constituire, atribuțiile si funcționarea comisiilor aprobat prin H.G. nr. 890/2005. Deci nu se pune in discuție o reconstituire în plus a dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de teren amplasat în fond forestier proprietate publică a statului și aflat în administrarea Direcției Silvice S. care să incumbe obligații pentru structurile silvice.
Ori, este fără echivoc și evident faptul că, prin cererea de chemare in judecată petentul a înțeles să se judece pentru o suprafață de teren cu vegetație forestieră care a fost scoasă din proprietatea publică a statului încă din anul 2002 conform protocolului de punere în posesie mai sus menționat, iar prin raportare la prevederea art 24 alin. 4 din Legea. nr. 1/2000, trecerea efectiva a terenurilor în proprietate privata se va face cu ocazia punerii in posesie.
Deci proprietarul actual este UAT ..S.S. este evident străină acestei cauze atâta timp cât suprafața de teren în litigiu nu este proprietate a Statului R. si nici in administrarea pârâtei.
A mai arătat că nici pentru opozabilitate nu se impunea chemarea unității lor în cauză deoarece, nu au atribuții in materie de redistribuire a proprietății private între diverse persoane fizice sau juridice, iar prin constatarea nulității absolute parțiale a protocolului de predare-primire din 14.08.2002 sau respingerea acțiunii, terenul nu revine în proprietatea publică a statului.
A mai precizat că pe cale de consecință, între Direcția S. S. si reclamantul D. I. nu există vreun raport juridic de natură a genera obligații legale sau convenționale în temeiul cărora să pretindă vreun drept corelativ cu privire la această suprafață de teren care a fost scoasă din proprietatea Statului R. și a intrat în proprietate publică sau privată a comunei B. încă din anul 2002.
La data de 11.10.2011, pârâta . a depus întâmpinare, însoțite de o . înscrisuri .
P. întâmpinarea formulată . a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei S..
În drept au fost invocate disp. art. 24 pct. 8 din Legea nr. 10/2001, art. 2 pct. 4 Cod procedură civilă.
A arătat că temeiul acțiunii trebuie să se bazeze pe prevederile Legii speciale reparatorii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, deoarece imobilul Canton Silvic B. și bunurile imobiliare terenul aferent în suprafață de 0,5 ha, din care 0,2 ha teren destinația curți, construcții și diferența de 0,3 ha teren cu destinația arabil a fost retrocedat comunei B..
După aprobarea retrocedării bunurilor imobiliare de către Administrația Națională a Pădurilor care a analizat și aprobat notificarea emisă de solicitantul .-a făcut în baza Deciziei nr. 116/09.07.2002 de către Direcția S. S. în baza Protocolului de predare - primire din data de 04.08.2002 prin care s-au aplicat în fapt și în drept prevederile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
În concluzie, protocolul de predare - primire din data de 14.08.2002 nu este un act unilateral emis de autorități publice locale, ci este un act procedural bilateral prin care s-a realizat actul reparatoriu - restitutio in integrum, respectiv retrocedarea de către Administrația Națională a Pădurilor prin Direcția S. S. care nu este autoritate publică locală și respectiv preluarea în proprietatea privată de către . un imobiliar ce fusese confiscat în mod abuziv de către stat la data de 15.11.1986.
Pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii având în vedere următoarele motive:
Pe de o parte, terenul aferent Cantonului Silvic B. face obiectul Legii nr, 10/2001, art. 2 alin. (1) litera g), proprietarul fiind pârâtul . în anul 1986, de aceea este necesar actul reparatoriu al retrocedării către . class="NoSpacing"> Pe de altă parte, chiar dacă terenul ar fi fost cândva al reclamantului (dar nu a fost nicicând), conform art. 45 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 și art. 24 alin (2) litera b) și alin. 3) din Legea nr. 1/2000 reconstituirea dreptului de proprietate pe fostul amplasament pare ca inadmisibilă, deoarece dacă pe terenurile foste forestiere „se află construcții sau amenajări forestiere, ori sunt în curs de execuție sau în fază de proiectare, sau terenurile sunt defrișate, se vor atribui alte suprafețe de teren", respectiv „terenurile pe care se află au sunt în curs de realizare construcții sau amenajări silvice, drumuri forestiere ori alte menajări sau instalații ori alte mijloace fixe;Pentru cazurile prevăzute la alin. (2) punerea în posesie se va face pe alte terenuri, situate în apropierea vechilor amplasamente".
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
A mai arătat că terenul în litigiu nu a făcut nicicând obiectul împroprietăririi deoarece a rămas înscris până în anul 1959 pe numele proprietarilor tabulari I. și V. P., iar din anul 1959 pe numele proprietarului tabular Statul Român (Ministerul Agriculturii).
În ceea ce privește terenul care acum este în litigiu, acesta a fost inclus inițial în .. 506, înscrisă în cartea funciară nr. 512 a comunei cadastrale Reuseni fosta comună Reuseni este inclusă din anul 1968 în actuala unitate administrativ teritorială . curent 1 cu destinația pădure, așa cum rezultă din copia paginii 3 A extrasă din registrul funciar aflat în evidențele O.C.P.I. S. - anexa nr. 1 cu proprietari inițiali P. I. și P. V. în cote de câte 1/2 fiecare, înscriși în baza Legii nr. 23/08.03.1873 și a Legii nr. 246/11.12.1906, ambele promulgate de împăratul Austriei, așa cum rezultă din copia paginii 74 B, număr curent 1, din registrul funciar aflat evidențele O.C.P.I. S. - anexa nr. 2.
Urmare unei divizări din data de 15 ianuarie 1947, înscrise la numărul curent 3 din pagina 73 A, din aceeași carte funciară - anexa nr. 1, terenul care acum este în litigiu a fost inclus în ., reînscrisă în aceeași carte funciară nr. 512 a comunei cadastrale Reuseni și pe numele acelorași proprietari tabulari P. I. și P. V. în cote de câte 1/2 fiecare, înscriși la pagina 74 B la nr. crt. 1 din același registru funciar.
La data de 07.02.1959, în temeiul Legilor nr. 187/1945 privind reforma agrară, completată cu Legea nr. 87/1947, dreptul de proprietate asupra întregului corp funciar se intabulează pentru Statul Român (Ministerul Agriculturii).
De aici rezultă cu certitudine și fără putință logică de tăgadă că terenul forestier din CF nr. 512 a fost expropriat în anul 1959 și că nu a făcut obiectul împroprietării în anul 1945 în favoarea combatanților, invalizilor, orfanilor și văduvelor de război, deci terenul solicitat de către reclamant de la pârâta . din împroprietărire și nici nu a fost cumpărat vreodată de către autorul D. G. al reclamantului, acesta neprezentând în acest sens nicio dovadă.
Împroprietărirea din anii 1945-1947 are în vedere numai terenuri agricole și nicidecum terenuri forestiere.
Acest aspect rezultă din tabelele provizorii de împroprietărire din anii 1945-1946 și în tabelul final din anul 1947 în care se menționează că terenurile provin din moșia I. și V. P..
Acest adevăr rezultă și din însăși Legea nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, publicată în Monitorul Oficial nr. 68 bis din 23 martie 1945, care exclude în mod expres de la împroprietărire pădurile, în art. 23 precizându-se precum că „Regimul pădurilor și viilor va face obiectul unei legi speciale."
Din Amenajamentul Pădurii Comunale B., întocmit de către Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice din cadrul Ministerului Silviculturii în anul 1986, filele 17-8 dosar rezultă precum că a fost construit în 1972 un canton silvic de 0,2 ha, cu terenul "arabil de administrație afectat de 0,3 ha, iar din situația de la filele nr. 28-29 dosar rezultă că suprafața totală a fondului forestier al Pădurii Comunale B. este de 57,7 ha, din care păduri 257,2 ha, arabil 0,3 ha și construcții 0,2 ha, din care 0,1 ha construcții și respectiv 0,1 ha curți, - anexa nr. 6, deci în speță sunt incidente prevederile rt. 45 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, așa cum rezultă din planul de situație întocmit de Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice - anexa nr. 7.
Cantonul silvic și terenul în suprafață de 0,5 ha aferent, ce deservesc pădurea comunală B. au fost cuprinse în proprietatea privată a comunei B. în baza inventarierii efectuate de către comisia de specialitate a comunei B., instituită în conformitate cu prevederile H.G. nr. 113/04.03.1992, retrocedarea acestor bunuri făcându-se prin Protocolul încheiat la data de 14.08.2002.
Adeverințele de proprietate nr. 01/08.02.1993 și nr. 02/08.02.1993 invocate de către reclamant cuprind terenuri cu destinația pădure și nicidecum terenuri cu destinația specială in amenajament silvic curți, construcții și arabil cum sunt ele în realitate, deci amplasamentul terenului reclamantului este în mod evident deosebit față de al pârâtei și trenurile nu se suprapun (nici Legea nr. 18/1991, art. 45 alin. (2) și Legea nr. 1/2000 art. 4 alin. (2) litera b) nu ar fi permis reconstituirea dreptului de proprietate pentru teren administrativ curți, construcții și arabil din amenajamentul silvic.
Menționarea unei date pe verso la adeverința reclamantului, fără a fi un formular adecvat, fără prezentarea unei schițe cu dimensiunile din teren, fără înregistrare, fără nominalizarea comisiei, semnare, ștampilare și fără alte elemente necesare, nu reprezintă un proces verbal de punere în posesie.
Procesul verbal de punere în posesie nr. 3921 din 09.09.2004 se referă la teren forestier și nu la teren cu destinație specială din amenajament silvic și este datat cu doi ani mai târziu în raport cu data protocolului de predare primire dintre Direcția S. S. ..08.2002.
Intabularea dreptului de proprietate în favoarea comunei B. pentru cantonul silvic și terenul aferent s-a făcut în mod legal, cu respectarea H.G. nr. 113/1992, a Legii nr. 996, a Legii nr. 213/1998 și a Legii nr. 10/2001, fiind corectă menționarea legală cum că „terenul nu a făcut obiectul Legii nr. 18/1991 și nu a fost pus în posesia altor persoane fizice la Legea nr. 18/1991", aspecte ce rezultă în mod imperativ din prevederile 45 alin (2) din Legea nr. 18/1991 și art. 24 alin. (2) litera b) din Legea nr. 1/2000.
Protocolul nu este un act administrativ, deoarece nu este unilateral,ci unul bilateral urmare procedurii speciale, cu concursul executorului judecătoresc, în conformitate cu prevederile art. 17 ș. a. din Legea nr. 10/2001.
Certificatele de moștenitor și contractele de partaj prezentate de reclamant nu sunt legale și nu le sunt opozabile deoarece nu au la bază planurile de situație cadastrală efectuate în sistem național la o scară uzuală impuse de Lege și se referă la teren cu destinația pădure, ori terenul nostru nu are această destinație, ci are o destinație specială fiind imposibilă reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr.18/1991 pe acest amplasament.
Planul parcelar prezentat de către reclamant, nedatat și cu ștampila Primăriei comunei Udești, unde reclamantul este angajat, este modificat în mod grosolan în zona cantonului silvic, fiind totalmente diferit de planul de situație prezentat de către pârâtă și care are numărul de înregistrare al O.C.P.I._ din 15.06.2009, cu mențiunea copie conformă cu exemplarul din arhiva O.C.P.I.,(Anexa nr .8), și planul parcelar care are alte înscrisuri privind nume ale persoanelor de punere în posesie prin care Primăria comunei Udești conformează cu originalul(Anexa nr.9 ).
Titlul de proprietate al reclamantului nr. 3390/09.09.2004 este ulterior intrării pârâtei în deplina proprietate a cantonului și terenului aferent, categoria de folosință a terenului din titlu fiind „păduri", indicându-se așadar cu claritate categoria și locul unde trebuie să dețină terenul reclamantul și nicidecum, în niciun caz și sub nicio formă, pe amplasamentul care anterior a fost atribuit pârâtei în proprietate.
În ceea ce privește invocarea conform căreia protocolul din 14.02.2002 este lovit de nulitate absolută, fiind lipsit de cauză conform art. 966 C.civ. „întrucât suprafața de teren nu a fost predată efectiv niciodată între părțile semnatare, toată operațiunea fiind făcută doar pe hârtie." este total neadevărată, prin urmare pentru a fi valabilă, cauza juridică trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții: să existe, să fie reală și să fie licită și morală. Protocolul încheiat la data de 14.08.2002 îndeplinește cumulativ toate aceste condiții, prin aceea că în urma Deciziei nr. 116 din 09.07.2002 a Direcției Silvice S., Primarul comunei B. a emis Dispoziția nr. 89 din 08.2002, privind constituirea comisiei pentru preluarea imobilului canton silvic Plăvalari și suprafața de teren pentru administrație (Anexa nr.10) în ziua de 14.08.2002 cu prilejul încheierii protocolului de predare comisia s-a deplasat la amplasamentul cantonului Silvic și a încheiat un proces verbal, care este anexă la protocol și prin care s-menționat toate constatările cu starea de fapt din interiorul imobilului canton silvic Plăvălari și la care au anexat și planul parcelar cu amplasamentul și vecinătățile suprafeței aferente cantonului silvic. În continuare Primăria comunei B. și-a exercitat dreptul de proprietate asupra mijloacelor fixe și a suprafeței de 0,5 ha descrise în protocol prin faptul a încheiat contracte de prestări servicii cu un paznic A. C. din localitatea Udești care avea atribuții de asigurarea permanenței la cantonul silvic și asigurarea pazei cantonului și a bunurilor existente
De asemenea, prin Hotărârea Consiliului local s-a procedat la inventarierea bunurilor care alcătuiesc domeniul privat al comunei B., iar prin încheierea nr. 6278 din 3.09.2004 s-a procedat la intabularea dreptului de proprietate atât pentru parcelele de 2000mp, 3000 mp cât și pentru construcții, făcând totodată și serviciul de publicitate imobiliară și prin documentația dosarului nr. 243 din 30.06.2006 s-a efectuat expertizarea proprietății imobiliare de către ing.M. M..
Pârâta a arătat că reclamantul, în mod repetat, a folosit metode de intimidare asupra personalului de pază angajat de către pârâtă, la efectuarea unor măsurători topo asupra proprietății a amenințat personalul angajat în această lucrare, a mai formulat o acțiune judecătorească, dosar nr._, ce a avut ca obiect anulare act și la termenul de_, la Judecătoria S., a renunțat la judecarea acțiunii, toate acestea duc la tergiversarea lucrurilor cu bună intenție, ce doar vor duce și la degradarea clădirilor cu scop de a ocupa în mod abuziv proprietatea pârâtei pe motiv că este vecin la parcelă de pădure cu . cantonului silvic.
La data de 22.11.2011 reclamantul a depus răspuns la întâmpinarea formulată de către pârâta . și a depus înscrisuri .
P. încheierea din data de 13.12.2011 instanța a respins, ca neîntemeiate, excepția necompetenței materiale a Judecătoriei S. și excepția inadmisibilității acțiunii, invocate de pârâta .> De asemenea, a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Silvice S., invocată de această pârâtă.
La termenul din 21.02.2012 instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisurile depuse la dosar.
La solicitarea instanței OCPI S. a comunicat la data de 02.04.2012 documentația care a stat la baza înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate a Comunei B., referitor la suprafața de teren menționată în Extrasul de carte funciară pentru informare emis cu privire la CF nr._ . class="Style41"> P. sentința civilă nr.1919 din 24 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria S. s-a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
În prezenta cauză reclamantul a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a Protocolului de predare-primire încheiat la data de 14.08.2002 între . și Direcția S. S.-Ocolul Sivic Dolhasca pentru suprafața de 5000 mp teren pădure identică cu ./3 din CF 728 Reuseni din p. 98 UP II Liteni și radierea intabulării prim pârâtei din CF.
În drept a fost invocat art. 966 Cod civil, indicându-se ca motiv de nulitate lipsa cauzei actului juridic încheiat între pârâte, întrucât terenul ce a făcut obiectul protocolului nu a fost predat efectiv.
Instanța a constatat că protocolul de predare-primire din data de 14.08.2002 dintre Ocolul Silvic Dolhasca și Primăria comunei B. privește predarea-primirea în natură către Primăria comunei B. a imobilului canton silvic Plăvălari (fost B.) și a suprafeței de teren aferente de 0,5 ha din care 0,2 ha curți construcții și 0,3 ha teren arabil (fila 5). Acest protocol a fost efectuat în baza Deciziei nr. 116 din 09.07.2002 a Direcției Silvice S. (fila 129 dosar) privind restituirea în natură, în baza legii nr. 10/2001, către Primăria comunei B. a imobilului canton silvic Plăvălari și suprafeței de teren pentru administrație și a dispoziției primarului comunei B. nr. 89/12.08.2002, în temeiul Legii nr. 10/2001.
Pârâta . înscrisă în cartea funciară nr._ a comunei Udești cu terenul și construcțiile menționate în protocol prin încheierea nr. 6728 din 10.09.2004(filele 8 și 98). S-a arătat că la baza acestei înscrieri au stat următoarele înscrisuri: Act protocol din 15.11.1986 între Ocolul Silvic S. și Biroul Executiv al Consiliului Popular al . fixe ce se preiau de la Inspectoratul Silvic jud. S. prin Ocolul Silvic S. de la Consiliul Popular în baza Decretului 328/1986, Decizia nr. 116 din 09.07.2002 emisă de Direcția S. S., Protocol de predare-primire încheiat la data de 14.08.2002 între Ocolul Silvic Dolhasca și Primăria B., Hotărârea privind inventarierea bunurilor care alcătuiesc domeniul privat în .. 5617 din 2004 emisă de Primăria .> Raportat la înscrisurile de la dosar, instanța a constatat că acțiunea reclamantului este neîntemeiată.
Astfel, acesta a relatat că terenul în suprafață de 5000 mp nu putea fi predat între cele două pârâte, întrucât era în posesia sa, fiind parte din terenul în suprafață de 6800 mp la locul numit la canton, înscris în T.P. nr. 3390 din 09.09.2004.
Aceste susțineri ale reclamantului sunt vădit neîntemeiate. Astfel, în titlul său de proprietate este menționată o suprafață de teren din categoria de folosință păduri, iar terenul ce face obiectul prezentului litigiu este: 2000 mp categoria curți construcții și 3000 mp teren arabil. De asemenea, nici vecinătățile terenului înscrise în titlul de proprietate al reclamantului nu corespund cu vecinătățile terenului de 5000 mp, astfel cum apar în planurile în care a fost identificat pentru înscrierea în cartea funciară(filele 137-139).
Din protocolul de predare contestat reiese că o dată cu terenul au fost predate și construcțiile ce fac parte din cantonamentul silvic, constatându-se, printr-un proces verbal separat (fila 6) starea clădirilor predate, precum și faptul că împrejmuirile de la cantonul silvic sunt din lemn, care parțial s-au degradat.
Or, reclamantul nu poate să stăpânească terenul aferent construcțiilor din cantonul silvic, astfel cum susține, atâta vreme cât nu deține clădirile de pe acesta.
După cum reiese din Decizia nr. 116 din 09.07.2002 a Direcției Silvice S., imobilul canton silvic Plăvălari a făcut parte din exploatația forestieră la data trecerii în proprietatea statului, fiind construit de către primăria B. în anul 1979 și a urmat situația juridică a terenurilor forestiere pe care le deservește. Cantonul a fost preluat de către stat în baza legii nr. 328/1986 conform protocolului din 15.11.1986 odată cu trupurile de pădure și terenurile forestiere (filele 126-128).
Potrivit art. 45 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, dacă pe suprafețele ce urmează a fi atribuite se află construcții sau amenajări forestiere se atribuie alte suprafețe de teren, cu respectarea acelorași condiții și, prin urmare, reclamantului nu îi putea fi reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului pe care se află cantonul silvic Plăvălari.
De asemenea, faptul că pârâta . efectiv construcțiile și terenul aferent este dovedit și prin înscrisurile de la filele 59-90, din care reiese că, imediat după preluarea acestor imobile, . un contract de prestări servicii cu o persoană care să asigure paza cantonului silvic.
Pentru considerentele expuse anterior, raportat la situația de fapt reținută și temeiul de drept indicat de reclamant – art. 966 Cod civil, constatând că nu există motivul de nulitate invocat de reclamant, întrucât s-a realizat predarea efectivă a terenului menționat în actul contestat, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs reclamantul D. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs depuse la fil.3-5 dosar a arătat următoarele:
În ce privește neconcordanța dintre titluri referitoare la categoria de folosință a terenului, aceasta nu există.
Conform Legii nr. 18/1991 antecesoarei sale, D. D., i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 6.800 mp pădure În tarlaua U.A. 7 prin adeverințele nr. 1 și 2 din 8.02.1993.
Terenul a fost predat în posesie de la acea dată, ulterior întocmindu-se titlul nr. 3390/09.09.2004 și procesul verbal din 7.07.2004 vizat de Ocolul Silvic Dolhasca prin care s-a confirmat amplasamentul acestuia, amplasament identic cu cel ocupat de canton.
Faptul că terenul pe care este situat cantonul are menționată categoria arabil și construcții nu determină neconcordanța reținută de instanță întrucât, în decursul anilor, destinația terenului a fost modificată.
Referitor la vecinătățile terenului instanța nu a observat faptul că în litigiu este doar suprafața de 5.000 mp din cei 6.800 mp reconstituiți prin titlul 3390/2004.
Cei 5.000 mp în litigiu sunt amplasați în mijlocul celor 6.800 mp motiv pentru care are ca vecini: D. M., pe două laturi - respectiv el, reclamantul, Livitchi R., rudă cu L. D. din titlul meu, și drumul de exploatare.
Concluzia instanței că nu pot stăpâni terenul aferent cantonului pentru că nu deține și clădirea este bizară. Nu folosința clădirii determină folosirea terenului ci invers astfel că nu este clar raționamentul instanței.
Referitor la preluarea cantonului și a terenului, în proprietate, de către stat, situația nu este reală, instanța confundând noțiunea de administrare cu cea de proprietate.
Dreptul de administrare nu este egal cu dreptul de proprietate astfel că în baza Decretului nr. 328/1986 nu s-a dobândit decât un drept de folosință al terenurilor silvice motiv pentru care, urmare a adoptării legilor proprietății, toate terenurile silvice au fost restituite proprietarilor inițiali.
Instanța a reținut că în conformitate cu art. 45 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 trebuia să i se atribuie altă suprafață de teren în compensarea celei ocupate de cantonul silvic, terenurile ocupate de amenajări silvice, cantoane, etc. nefiind incluse în excepția prevăzută la alin. (2) al art. 24 din Legea nr. 1/2000.
S-a reținut că predarea efectivă a imobilului a fost dovedită de prim pârâtă prin încheierea unei convenții civile cu o persoană fizică pentru paza cantonului silvic.
Din actele depuse de pârâtă rezultă că această convenție s-a referit doar la paza și îngrijirea cantonului silvic și a bunurilor din el și nu și la suprafața de 5.000 mp.
În drept, a invocat prevederile art.3041, 304 pct.9 Cod procedură civilă.
În dovedire, a depus la dosar: titlul de proprietate nr.2769/4.05.1999 (fil.6), Decret nr.328/14.10.1986 (fil.7-8),, Decizia nr.602/20.05.2008 (fil.9-12).
Legal citată, intimata . întâmpinare, în care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
În apărare a arătat următoarele:
În mod neadevărat recurentul D. I. motivează că terenul i-a fost predat în posesie odată cu primirea adeverințelor nr. 1 și 2 din 8.02.1993, întrucât terenul în suprafață de 5000 mp și construcțiile aparținând Cantonului Silvic s-au aflat în posesia și sub inventarul Ocolului Silvic S. și apoi a Ocolului Silvic Dolhasca până la data de 14 august 2002 ,prilej cu care O.S. Dolhasca a încheiat Protocolul de predare primire către Primăria comunei B. și greșit afirmă că a fost în posesia terenului ocupat de curtea și construcțiile Cantonului Silvic și a terenului arabil pentru această perioadă, prin protocolul din 14.08.2002 se menționează că terenul nu face obiectul retrocedărilor la Legea nr. 18/1991.
Recurentului D. I. i s-a predat în posesie un alt amplasament și acesta a deținut în posesie în imediata vecinătate a cantonului silvic Plavalari; acesta nu a făcut dovada vechiului amplasament în nici un mod, iar evidențele OCPI S., harta cadastrală a comunei Udești, editată în anul 1984, parcelele care fac obiectul protocolului de predare-primire din 14.08.2002 au destinația de curți construcții și de teren arabil, iar schimbarea destinației terenurilor arabile este reglementată de articolele nr. 77 și 78 din Legea nr. 18/1991, ceea ce presupune în mod obligatoriu obținerea unor avize în acest sens. Potrivit evidențelor și din punct de vedere juridic nu s-a întocmit nici documentație privind schimbarea destinației acestor suprafețe de teren, reținându-se în mod corect că vecinătățile reclamantului nu corespund cu vecinătățile terenului de 5000 mp.
Greșit interpretează recurentul D. I. "că nimic nu împiedică pe fostul proprietar să-și primească terenul forestier pe vechiul amplasament, urmând ca proprietarul construcției să procedeze conform Codului Civil" . Mai întâi recurentul nu a demonstrat că este fostul proprietar al terenului ocupat de cantonul silvic Plavalari, apoi titlul de proprietate nr. 3390 din 09.09.2004 pentru suprafața de 6800 mp emis pe numele lui D. D. are temei legal prevederile Legii nr. 18/1991 și a prevederilor Legii nr. 1/2000, în mod greșit invocând prevederi din Legea nr. 247/2005, la data intrării în vigoare a acestei legi recurentul D. I. ca moștenitor după D. D. avea deja emis un titlul de proprietate din anul 2004 anterior publicării Legii nr. 247/2005.
Recurentul D. I. în mod greșit interpretează că prin convențiile încheiate nu și-au exercitat posesia asupra terenului și că acțiunea dânșilor se referă numai la teren nu și la cantonul silvic. Cantonul a fost predat în totalitate cu împrejmuire, anexe gospodărești, dotări și teren și implicit pentru îngrijirea cantonului silvic și paza acestuia intră și terenul aferent ce face obiectul protocolului de predare primire.
Deși legal citată, cealaltă intimată nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței.
S-au mai depus la dosar: certificatul fiscal (fil.23), adeverință(fil.24), plan de situație (fl.25), planșe foto (fil.26-29).
Examinând recursul, ce se subsumează prevederilor art.304 pct.9, 3041 Cod procedură civilă, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinței recurate și a criticilor invocate, tribunalul reține următoarele:
Obiectul principal al prezentei acțiuni îl constituie constatarea nulității absolute parțiale a protocolului de predare-primire încheiat între pârâte, la 14.08.2002, pentru suprafața de 5000 mp (în subsidiar solicitându-se, ca o consecință a capătului principal de cerere, radierea întabulării prim pârâtei din CF).
S-a motivat în acțiune că nulitatea absolută este dată de lipsa cauzei, conform art.966 Cod civil, întrucât suprafața de teren în litigiu nu a fost predată efectiv niciodată între părțile semnatare, toată operațiunea fiind făcută doar pe hârtie.
S-a mai arătat că scopul imediat al protocolului încheiat a fost cel al predării terenului către . nu a avut loc, întrucât folosința efectivă a terenului îi aparține reclamantului. Suprafața de 6.800 mp pădure „La Canton” a fost predată efectiv în posesie la 10.12.1994, procesul verbal aferent titlului de proprietate fiind întocmit la 7.07.2004.
Rezultă că în cauză se impune a se verifica dacă predarea-preluarea între pârâte a fost efectivă sau fictivă, „din birou”. Nu se vor analiza drepturile de proprietate al părților, nu se va proceda la compararea acestora, nu se va cerceta dacă suprafața reconstituită reclamantului constituie sau nu vechiul amplasament în sensul legilor fondului funciar sau orice alte aspecte care exced cazului de nulitate absolută invocat în cauză, lipsa cauzei generată de lipsa predării efective a terenului de 5000 mp între părțile semnatare ale protocolului.
Analizând documentația care a stat la baza înscrierii în Cartea Funciară a dreptului de proprietate al Comunei B. (fil.123 și urm.-dosar judecătorie), din perspectiva posesiei, se reține că în anul 1986 terenul în litigiu și bunurile aferente au fost preluate de către Ocolul Silvic S., conform protocolului încheiat la 15.11.1986 (fil.126,dosar judecătorie).Terenul a făcut obiectul restituirii către Primăria Comunei B., conform Legii nr.10/2001, în acest sens emițându-se decizia nr.116/9.07.2002 (fil.129,ds.judecătorie), în baza căreia s-a încheiat protocolul de predare-primire contestat în prezenta cauză. Protocolul indică membrii comisiei de predare-primire, atât reprezentanții O.S.Dolhasca, cât și reprezentanții Primăriei, arată detaliat obiectul, mijloacele fixe, precum și terenul în suprafață de 5.000 mp. De asemenea, se face mențiunea verificării situației juridice a terenului, în sensul că „această suprafață nu a făcut obiectul Legii nr.18/1991, nefiind predată în baza unui protocol și nu a fost pusă în posesia altor persoane fizice la Legea nr.18/1991.”.
Ulterior, prin hotărârea nr.28/26 mai 2004, terenul este evidențiat în domeniul privat al Comunei B. (fil.133 și urm., ds.judecătorie), întocmindu-se un inventar în acest sens.
Această documentație justifică preluarea posesiei de către . de 5.000 mp.
Pe de altă parte, reclamantul nu a probat afirmațiile făcute, în sensul că predarea a fost fictivă, întrucât terenul i-a fost predat efectiv acestuia anterrior.
Astfel, reclamantul invocă faptul că suprafața de 6.800 mp pădure „La Canton” i-a fost predată efectiv la data de 10.12.1994. În acest sens a depus adeverințele de reconstituire a dreptului de proprietate nr.1 și 2/1993 (fil.11, ds.judecătorie), emise de Comisia Locală de fond funciar Udești, care pe verso poartă mențiunile „primit 0,08 ha, respectiv 0,60 ha la LA CANTON, 10.12.1994” însoțite de o semnătură.
Aceste mențiuni nu valorează proces verbal de punere în posesie, fără a fi un formular adecvat, fără prezentarea unei schițe cu dimensiunile din teren, fără înregistrare, fără indicarea membrilor comisiei, fără semnarea din partea acestora.
Astfel, ar putea fi luat în considerare doar procesul-verbal aferent titlului de proprietate, despre care reclamantul a arătat în acțiune că a fost întocmit la 7.07.2004, deci după protocolul contestat în prezenta cauză, și chiar după evidențierea terenului în domeniul privat al Comunei B. prin inventariere.
Rezultă că reclamantul nu a dovedit că avea stăpânirea în fapt a terenului la momentul încheierii protocolului, ceea ce ar fi făcut imposibilă predarea-primirea terenului între pârâte în anul 2002. Cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească, iar în speță, susținerile reclamantului au rămas la nivelul unor simple afirmații.
De altfel, chiar reclamantul prin apărător a înțeles, în fața primei instanțe, să propună probe suplimentare, considerând insuficiente înscrisurile la dosar, martori și în special proba cu expertiza topo-cadastrală. La ultimul termen de judecată a insistat pentru expertiza topo-cadastrală pentru că s-a invocat nepredarea posesiei, arătându-se că numai un expert poate stabili aceste aspecte. Neefectuarea expertizei nu a fost criticată în cererea de recurs, deci nu va fi analizată de instanța de control judiciar.
În concluzie, reclamantul nu a dovedit că exercită posesia efectivă asupra terenului încă dinainte de încheierea protocolului și, în consecință, că predarea-preluarea între pârâte nu a fost reală, ci doar scriptică, existând contra probe în acest sens, documentația care a stat la baza întabulării dreptului de proprietate pentru . sus.
Față de obiectul cauzei, nulitate absolută pentru lipsa cauzei față de absența predării efective a terenului, nu vor fi analizare celelalte aspecte, fiind străine și deci nerelevante în cauză, anume: eventuala neconcordanță dintre titluri, referitoare la categoria de folosință a terenului, care poate privi verificarea vechiului amplasament și implicit a reconstituirii reclamantului, nu are legătura cu cauza protocolului încheiat de pârâte. La fel, vecinătățile trecute în titlul de proprietate al reclamantului nu pot afecta cauza protocolului.
La fel, folosirea clădirii – canton este irelevantă pentru că se pune sub semnul întrebării doar posesia terenului. Nedeținerea clădirii nu impune nedeținerea terenului aferent, însă clădirea este irelevantă în cauză.
Plata taxelor și impozitelor nu atestă posesia, acestea fiind percepute în baza declarațiilor unilaterale ale contribuabililor.
Nu se vor analiza nici dreptul de administrare, respectiv de proprietate conform Decretului nr. 328/1986 pentru că s-ar pune în discuție drepturile de proprietate ale părților, ceea ce excede prezentei cauze.
La fel, îndreptățirea reclamantului la altă suprafață, în compensare, conform art.45 al.2 din Legea nr.18/1991, pune în discuție drepturile de proprietate ale părților, și excede obiectului cauzei. Nu poate fi reținută nici decizia nr.602/2008, a Curții Constituționale, care face vorbire de construcțiile cantoane silvice, iar cauza are ca obiect doar terenul aferent.
Într-adevăr, convențiile de pază nu privesc expres terenul aferent cantonului, însă posesia acestuia rezultă astfel cum s-a arătat mai sus.
În consecință, acțiunea reclamantului este neîntemeiată, impunându-se substituirea parțială a motivării primei instanțe, care a analizat și aspecte care exced prezentului litigiu, astfel cum s-a arătat mai sus.
În concluzie, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge recursul ca nefondat, nejustificându-se nici acordarea cheltuielilor de judecată către recurent.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul D. I., domiciliat în mun.S., ..11, ..A, ., împotriva sentinței civile nr.1919 din 24 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria S. (dosar nr._ /2009), pârâtă intimați fiind . și DIRECȚIA S. S..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 octombrie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
L. A. D. C. D. A. I. M. R. M.
Red.A.I.M.
Jud.A. C.
Tehnored.R.M.
2 ex. 02.11.2012
| ← Fond funciar. Sentința nr. 1695/2012. Tribunalul SUCEAVA | Partaj judiciar. Decizia nr. 1868/2012. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
