Anulare somaţie de plată. Decizia nr. 995/2012. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 995/2012 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 24-04-2012 în dosarul nr. 994/2012
Dosar nr._ cerere în anulare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 995/2012
Ședința publică de la 24 Aprilie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. D.
Grefier L. S. Ș.
M. Public – Procuror J. P. L.
Pe rol, judecarea cauzei civil privind pe contestatorul S. R. P. DIRECȚIA REGIONALĂ DE D. ȘI PODURI IAȘI în contradictoriu cu intimații V. G., C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic Higel V. L. pentru contestator și avocat C. O. pentru prim intimată, lipsă fiind părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Reprezentantul contestatorului depune delegație și dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar aferente cererii.
Întrebate fiind, părțile arată că nu mai au de formulat alte cereri în cauza dedusă judecății.
Instanța, analizând și verificând actele și lucrările dosarului, constatând probatoriul administrat în cauză ca fiind epuizat și cererea în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Reprezentantul contestatorului solicită admitere acțiunii așa cum a fost formulată și amânarea pronunțării pentru a formula concluzii scrise.
Apărătoarea intimatei, avocat C. O. solicită respingerea cererii în anulare formulată de debitoare și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind legală și temeinică; arată că instanța de fond a reținut în mod corect că are o creanță lichidă și exigibilă în accepțiunea disp. art. 1 din OG 5/2001 și în conformitate cu disp. art. 379 Cod pr. civilă.
M. Public prin procuror, pune concluzii de admitere a cererii așa cum a fost formulată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
INSTANȚA
Asupra cererii în anulare de față, constată următoarele:
P. Ordonanța nr.2236/15.11.2011, Tribunalul Suceava a respins excepția inadmisiblității acțiunii.
A admis acțiunea având ca obiect „Somație de plată” formulată de către creditorul V. G., în contradictoriu cu debitorul S. R. - prin M. T. și Infrastructurii – prin C. Națională de A. și D. Naționale din România SA – prin Direcția Regională de D. și Poduri Iași.
A somat debitorul să plătească creditorului, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei, suma de 22.390 lei cu titlu de despăgubiri, ce vor fi actualizate în raport de rata inflației la data plății efective, la care se adaugă dobânda legală aferentă despăgubirilor, calculată începând cu data introducerii acțiunii, 19 iulie 2011 și până la plata lor efectivă.
A obligat debitorul la plata către creditor a sumei de 1039,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
P. hotărârea nr.113/11.01.2011 emisă de Comisia de verificare a dreptului de proprietate și de acordare a despăgubirilor Pătrăuți s-a dispus în favoarea numitului V. G. plata sumei de_ lei cu titlu de despăgubire pentru exproprierea imobilului situat în . identic cu parcela nr._ din C.F. nr._, compus din teren liber de construcții în suprafață de 480 mp.
În conformitate cu art. 21 din legea nr. 255/2010, în termen de cel mult 90 de zile de la data emiterii hotărârii de stabilirea a cuantumului despăgubirilor, expropriatorul efectuează, prin transfer bancar sau numerar, plata despăgubirilor către titularii drepturilor de proprietate asupra imobilelor expropriate sau consemnarea acestora, potrivit prevederilor prezentei legi.
În speță, de la data emiterii hotărârii și până în prezent au trecut mai mult de 90 de zile, fără ca debitorul să efectueze plata, nefiind depusă nicio dovadă în a cest sens de către debitor.
D. cele expuse, a rezultat că sunt întrunite condițiile impuse de procedura specială reglementată prin O.G. nr. 5/2001, în sensul că solicitantul au o creanță certă, lichidă și exigibilă în sensul art. 379 Cod procedură civilă, asumată de către debitor printr-un înscris însușit prin semnătură.
Pârâtul a încercat să acrediteze ideea că hotărârea de stabilire a despăgubirilor nu poate sta la baza emiterii somației, întrucât n-ar întruni condiția de a fi ”însușită de părți prin semnătură”, aceasta fiind un act unilateral, ce-și produce efectele independent de acordul persoanei expropriate.
Contrar acestor apărări, instanța a apreciat că hotărârea de stabilire a despăgubirilor poate fi valorificată în această procedură, câtă vreme emană de la expropriator, privește un debit determinat, asumat de acesta prin semnătura reprezentanților săi, neavând relevanță că nu poartă și semnătura creditorului.
A mai invocat pârâtul că în prezent, modalitatea de stabilire a despăgubirilor este alta, că metoda de evaluare a imobilelor expropriate a fost modificată, context în care s-ar impune o acțiune de fond prin care să se cerceteze aceste aspecte.
Aceste apărări nu pot fi însă reținute, câtă vreme există o hotărâre de stabilire a despăgubirilor, al căror cuantum nu mai poate fi pus în discuție de către expropriator, ci eventual de expropriat în condițiile art. 22 din Legea nr. 255/2010.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea debitorului de a plăti dobânda legală până la data plății efective instanța l-a considerat, de asemenea, întemeiat, în conformitate cu art. 1-3 din O.G nr.9/2000.
Astfel potrivit art. 1 din O.G nr. 9/2000, dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență este denumită dobândă penalizatoare. Ea are ca scop repararea prejudiciului încercat de creditor pe perioada în care a fost lipsit de folosința sumei de bani.
Potrivit art. 2 din același act normativ, în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală.
În conformitate cu art. 1088 al. 2 Cod civil, aceste daune-interese nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată.
În fine, creditorul este îndreptățit să obțină și actualizarea despăgubirilor, prin aceasta urmărindu-se să se acopere un prejudiciu efectiv cauzat de fluctuațiile monetare în intervalul de timp scurs de la data scadenței și până la data plății efective.
Actualizarea se constituie într-o modalitate de reparare a pierderii suferite de creditor, în timp ce dobânda urmărește acoperirea beneficiului nerealizat.
Așa fiind, instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii, iar în baza art. 6 din O.G nr. 5/2001 instanța a admis acțiunea, a somat debitorul să plătească creditorului, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei, suma de 22.390 lei cu titlu de despăgubiri, ce vor fi actualizate în raport de rata inflației la data plății efective, la care se adaugă dobânda legală aferentă despăgubirilor, calculată începând cu data introducerii acțiunii, 19 iulie 2011 și până la plata lor efectivă.
Împotriva acestei Ordonanțe a formulat cerere în anulare debitorul S. R. - prin M. T. și Infrastructurii – prin C. Națională de A. și D. Naționale din România SA – prin Direcția Regională de D. și Poduri Iași solicitând anularea Ordonanței și respingerea cererii creditoarei.
A susținut că în cauză nu erau îndeplinite condițiile de admisibilitate a somației prev. de art. 1 alin.1 din OG 5/2001 deoarece suma pretinsă trebuia să fie asumată printr-un înscris ori determinată potrivit unui Statut sau regulament și nu printr-o hotărâre pronunțată de Comisia de acordare a despăgubirilor.
De asemenea, hotărârea nu întrunește condițiile de a fi „însușită de părți prin semnătură, hotărârea producându-și efectele independent de acordul persoanei expropriate.
Mai mult, obiectul hotărârii, respectiv acela de acordare a despăgubirilor ca urmare a exproprierii nu se circumscrie noțiunii de drepturi și obligații privind executarea de servicii, lucrări sau orice alte prestații prev. de art.1 al.1 al OG 5/2001.
Având în vedere că somația de plată reprezintă o procedură specială care este de strictă interpretare și că elementele prevăzute de art.1 al.1 al OG 5/2001 nu sunt întrunite solicită să se constate că acțiunea creditorului este inadmisibilă.
Hotărârea nr. 113/11.01.2011 a fost emisă avându-se în vedere prev. Legii 198/2004 care la momentul emiterii acesteia fusese abrogat de disp. Legii 255/2010. Noua act normativ –Legea 255/2010 – prevede o altă procedură și o altă modalitate de stabilire a valorii despăgubirii, la momentul emiterii hotărârii fiind aplicabile aceste dispoziții legale astfel încât cuantumul stabilit prin hotărârea comisiei nu prezintă un caracter cert.
Mai mult, conform pct. 14.2 pct. 2 a raportului de evaluare aferent terenului prin acre s-a stabilit valoarea despăgubirilor în cuantum de_ lei se precizează că „Raportul de evaluare își păstrează valabilitatea numai în situația în care condițiile de piață reprezentate de factorii economici sociali și politici, rămân nemodificate în raport cu cele existente la data întocmirii raportului de evaluare”. Având în vedere că cele menționate impun cercetarea unor aspecte ce privesc fondul raportului juridic și că procedura specială a somației de plată exclude această posibilitate solicită respingerea acțiunii.
Cererea este nefondată din următoarele considerente:
Astfel, procedura somației de plată prev. de OUG 5/2001 presupune pe lângă condițiile generale pentru exercitarea oricărei acțiuni în justiție, îndeplinirea anumitor cerințe speciale.
Astfel, creditorul trebuie să aibă o creanță a cărei obligație corelativă constă în îndatorirea debitorului de a plăti o sumă de bani, creanța trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă, iar dovada acesteia se poate face numai cu înscrisuri însușite de părți prin semnătură ori prin al mod admis de lege.
Ori, în cauză instanța de fond reținut în mod corect că există o creanță certă lichidă și exigibilă în sensul art. 379 Cod pr. civilă existența acesteia rezultând dintr-un înscris însușit de debitor prin semnătură, respectiv Hotărârea nr. 115/12.01.2012 emisă de Comisia de modificare a dreptului de proprietate și de acordare a despăgubirilor din comisiei Pătrăuți.
Este real că procedura exproprierii este reglementată de Legea nr.255/2010 și de Legea nr.33/94 însă hotărârea de stabilire a despăgubirilor poate fi valorificată în procedura somației de plată prev. De OG 5/2001 câtă vreme emană de la expropriator, privește un debit determinat asumat de acesta prin semnătura reprezentanților săi neavând relevanță că nu poartă și semnătura creditorului.
Apărările conform căreia modalitatea de stabilire a despăgubirilor este alta, că metoda de evaluare a imobilelor expropriate a fost modificată context în care s-ar impune o acțiune pe fond prin care să se cerceteze aceste aspecte, nu pot fi reținute câtă vreme există o hotărâre de stabilire a despăgubirilor, al căror cuantum nu mai poate fi pus în discuție de către expropriator și eventual de expropriat în condițiile art. 22 din Legea 255/2010.
În atare condiții, cererea în anulare nu poate fi primită sens în care tribunalul va respinge cererea în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea în anulare formulată de contestatorul S. R. P. DIRECȚIA REGIONALĂ DE D. ȘI PODURI IAȘI cu sediul în Iași, .. 19, jud .Iași în contradictoriu cu intimații V. G., – la Cabinet avocat C. O. – Suceava, .. 12, ., . C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 aprilie 2012.
Președinte, Grefier,
Red. D.D.
Tehnored. S.L.
2 ex/4.06.2012
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 1007/2012.... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 926/2012. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
