Cereri. Decizia nr. 442/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 442/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 14-02-2013 în dosarul nr. 442/2013
Dosar nr._ contestație la executare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 442
Ședința publică de la 14.02.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. M.
Judecător M. C.
Judecător D. D.
Grefier G. F.
Pe rol, judecarea recursului formulat de contestatoarea S. A., cu domiciliul ales la cabinet avocat T. V. – municipiul Suceava Calea Obcinilor nr.13, ..17, jud.Suceava, împotriva sentinței civile nr.3022 din 10 iunie 2011 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ), intimați fiind S. V., domiciliat în Suceava, .. 20, ., ., jud . Suceava și B. Individual al E. J. C. M.G. S., cu sediul în Suceava, ., nr. 37, .. C, apt. 1 A, jud. Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns contestatoarea, asistată de avocat C. G., lipsă fiind intimații.
Procedura nelegal îndeplinită cu contestatoarea, dovada de îndeplinire a procedurii de citate cu aceasta fiind restituită la dosar cu mențiunea „ destinatar mutat de la adresă” dar fiind acoperită prin prezența acesteia în instanță.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Întrebat fiind, apărătorul contestatoarei arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța, constatând că în cauză nu mai sunt alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat acordă cuvântul la dezbateri.
Apărătorul contestatoarei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei la prima instanță pentru realizarea procedurii prevăzute de art. 29 din legea nr. 47/1992 precum și anularea procesului verbal, fără plata cheltuielilor de judecată. Arată că sentința atacată este nelegală, s-a dat o rezolvare greșită a cererii de sesizare a Curții Constituționale iar legea 47/1992 privind organizarea Curții Constituționale a fost încălcată . Excepția de neconstituționalitate invocată la prima instanță îndeplinea condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din legea nr. 47/1992. Curtea constituțională nu s-a mai pronunțat cu privire la neconstituționalitatea prevederilor legale criticate. Mai arată că în soluționarea excepției de neconstituționalitate, prima instanță trebuia să urmeze procedura specială prevăzută de legea Curții Constituționale astfel încât, trecând la soluționarea cauzei pe fond concomitent cu soluționarea cererii de sesizare a Curții Constituționale s-au încălcat formele de procedură . Susține că Curtea Constituțională prin Hotărârea nr. 26/2010 a statuat că instanțele trebuie să se pronunțe asupra excepțiilor de neconstituționale printr-o încheiere distinctă. Mai arata ca instanța nu s-a pronunțat nici asupra altor excepții invocate. Încuviințarea executării silite a fost pronunțată de un executor necompetent din punct de vedere material. Și procesul verbal din 22 iulie 2010 emis de B. S. cu încălcarea prevederilor legale a fost întocmit și nu a fost comunicat contestatoarei.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL:
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea adresată judecătoriei Suceava și înregistrată sub nr._, contestatoarea S. A., în contradictoriu cu intimatul S. V. și cu B. E. J. C. M.G. S. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului verbal din 22.07.2010 emis de către B. E. J. C. M.G. S. în dosarul nr.129/E/2010.
În motivarea acțiunii, contestatoarea a arătat, în esență, că a fost căsătorită cu S. G. F. și prin sentința civilă nr.3297 din 19 septembrie 2007 a judecătoriei Suceava s-a dispus desfacerea căsătoriei lor. Prin sentința civilă nr.3247 din 27 iunie 2008 ( din eroare în sentință s-a trecut anul 2007) a Judecătoriei Suceava, s-a dispus partajul bunurilor comune dobândite de ea cu fostul soț – S. G. F.. Prin această din urmă sentință i-a fost atribuit apartamentul situat în Suceava, ..10, ., fiind evaluat la suma de 241.000 lei și a fost obligată să achite fostului soț suma de 123.516 lei cu titlu de sultă și 250 lei cheltuieli de judecată. Prin decizia civilă nr.60 din 12 februarie 2009 a Tribunalului Suceava, ca urmare a apelului declarat de fostul său soț, a fost obligată să plătească suma de 500 lei cheltuieli de judecată, în urma compensării și 500 lei cheltuieli de judecată din apel, care a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr.123 din 5 mai 2009 a Curții de Apel Suceava.
A arătat că așa cum rezultă din dosarul instanței de executare nr._, la data de 15 mai 2009 fostul soț s-a adresat Biroului individual executor judecătoresc C. M.G. S. pentru a pune în executare sentința civilă nr.3247 din 27 iunie 2007 a Judecătoriei Suceava, rămasă definitivă și irevocabilă. La data de 20 mai 2009, executorul judecătoresc s-a adresat Judecătoriei Suceava cu o cerere de încuviințare executare silită a sentinței civile nr.3247 din 27 iunie 2007 a Judecătoriei Suceava. La data de 21 mai 2009, instanța a pus în vedere executorului judecătoresc ca până la termenul din 28 mai 2009 să precizeze dacă solicită încuviințarea silită și a deciziei nr.60 din 12 februarie 2009 a Tribunalului Suceava și dacă da, să depună taxa judiciară de timbru în valoare de 10 lei, sub sancțiunea anulării ca insuficient timbrată a cererii.
Prin adresa executorului judecătoresc înregistrată la Judecătoria Suceava la data de 27 mai 2009, acesta a precizat faptul că nu solicită încuviințarea silită și a deciziei nr.60 din 12 februarie 2009 a Tribunalului Suceava.
A mai arătat că prin încheierea din 28 mai 2009, Judecătoria Suceava a încuviințat executarea silită a sentinței civile nr.3247 din 27 iunie 2007 a Judecătoriei Suceava, iar la data de 12.10.2009, executorul judecătoresc C. M.G. S. i-a vândut apartamentul la licitație pentru suma de 142.500 lei, întocmind actul de adjudecare nr.152/25.11.2009, adjudecatar fiind S. V..
Contestatoarea a arătat că așa cum rezultă din actul de adjudecare, cât și din actele de executare din dosarul de executare nr.152/2009, executorul judecătoresc împreună cu fostul său soț și adjudecatarul imobilului, au pus la cale fraudarea sa. Deși în titlul executoriu – sentința civilă nr.3247 din 27 iunie 2008 a Judecătoriei Suceava, valoarea apartamentului la data partajului era de 241.000 lei, executorul prin abuz și din oficiu, s-a adresat unui evaluator, care a stabilit valoarea de începere a licitației la 190.000 lei. Adjudecatarul a cumpărat imobilul cu suma de 142.500 lei iar executorul a stabilit cheltuieli de executare în sumă de 7993,25 lei, fără să dovedească aceste cheltuieli și fără ca acestea să fie plătite de către creditor.
Contestatoarea a mai arătat că procesul-verbal din 22.07.2010 emis de către B.E.J C. M.G. S. în dosarul nr.129/E/2010 este nelegal întrucât persoana interpusă – S. V. nu a timbrat cererea de executare silită și nici cererea prin care a fost încuviințată executarea silită a titlului executoriu – act de adjudecare nr.152/25.11.2009 emis de B.E.J C. M.G. S.. De asemenea, încheierea Judecătoriei Suceava din data de 22.03.2010 pronunțată în dosarul nr._ prin care a fost încuviințată executarea silită a actului de adjudecare încheiat la data de 25.11.2009 de B.E.J C. M.G. S. este nelegală deoarece încuviințarea executării silite a fost pronunțată de un judecător necompetent din punct de vedere material.
Acesta a avut în vedere dispozițiile art.28 din regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat de CSM prin Hotărârea nr.387/2005, iar ulterior acestei hotărâri, dispozițiile art.28 au fost abrogate implicit prin OUG nr.42/2009 prin care art.373 ind.1 din codul de procedură civilă a fost modificat la alin.2în sensul că „asupra cererii de încuviințare, președintele instanței de executare, se pronunță prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților”.
A mai arătat că sentința civilă nr.3479 din 30.06.2010 a Judecătoriei Suceava pronunțată în dosarul nr._ prin care s-a autorizat cererea executorului judecătorescCîmpulungeanu M.G. S. de a intra în imobilul situat în mun.Suceava, ..10, 1p.15, este nelegală deoarece a avut la bază somația nr.129/24.03.2010 (act fals), iar executorul prin abuz la data de 19.05.2010, a pus la dispoziția instanței această somație, chiar dacă aceasta era modificată deja de către executorul judecătoresc. Executorul judecătoresc și numitul S. V. prin abuz au înlăturat încuietorile ușii imobilului și au pătruns în imobil.
De asemenea a arătat că nu i s-a comunicat un exemplar în original al procesului-verbal, chiar dacă în acesta se spune că un exemplar din cele patru a fost înmânat debitorului, precizându-se și că exemplarul pentru debitor a fost afișat lîngă ușa de acces în imobil.
În procesul verbal din 22.07.2010 executorul judecătoresc precizează că urmează să plătească cheltuieli de executare în valoare totală de 1954,15 lei, stabilite în conformitate cu procesul verbal din 08.04.2010 pe care îl consideră nelegal, deoarece onorariul de executare nu a fost achitat de către creditorul S. V., așa încât în mod eronat a fost obligată să achite suma de 1.785 lei, iar executorul nu precizează dacă această sumă cuprinde și TVA. De asemenea, prin acest proces verbal s-au stabilit prin abuz cheltuieli de executare în sumă de 154,7 lei prevăzute în tabelul existent la dosarul de executare, tabel care nu are data la care a fost întocmit. Prin abuz executorul judecătoresc o obligă să plătească suma de 10 lei pentru emitere adrese poprire pentru fiecare terț poprit, chiar dacă nu a emis o astfel de adresă.
De asemenea, în mod eronat este obligată să plătească și taxe de timbru în sumă de 14,45 lei, chiar dacă S. victor nu a timbrat cererea de executare silită și nici cererea prin care s-a cerut încuviințarea executării silite.
În drept au fost invocate disp. art. 399 C.pr.civ.
La termenul din 11.03.2011 instanța a pus în discuția părților și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a B. E. J. C. M.G. S., dispunând respingerea acțiunii formulate împotriva sa.
La termenul din data de 15.04.2011, față de precizările efectuate de către contestatoare prin apărător, referitor la obeictul prezentei cereri, instanța a invocat din oficiu excepția tardivității formulării contestației la executare împotriva actelor de executare din dosarul de executare nr. 129/E/2010 al Biroului Individual Executor J. C. MG. S., cu excepția actului de executare constând în procesul verbal din 22.07.2010.
În cauză, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri.
De asemenea, s-a dispus atașarea dosarului de executare nr. 129/E/2010, întocmit de executor judecătoresc C. M.G. S..
Prin sentința civilă nr. 3022 din 10 iunie 2011, prima instanță a admis excepția tardivității formulării contestației la executare împotriva actelor de executare din dosarul de executare nr. 129/E/2010 al Biroului Individual Executor J. C. MG. S., cu excepția actului de executare constând în procesul verbal din 22.07.2010, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale ca inadmisibilă, a respins contestația la executare formulată de contestatoarea S. A., cu domiciliul ales la cabinet avocat „T. V.” în mun. Suceava, Calea Obcinilor, nr. 13, ., jud. Suceava în contradictoriu cu intimatul S. V., domiciliat în mun. Suceava, Calea Burdujeni, nr. 20, ., ., jud. Suceava, împotriva actelor de executare din dosarul de executare nr. 129/E/2010, cu excepția actului de executare constând în procesul verbal din 22.07.2010, ca tardiv formulată, a respins contestația la executare împotriva actului de executare constând în procesul verbal din 22.07.2010, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Contestatoarea S. A. este debitoare al intimatului S. V., potrivit titlului executoriu reprezentat de actul de adjudecare din 25.11.2009 emis de B. E. J. C. M.G. S. (f.24-25).
In executarea acestei creanțe, intimatul s-a adresat executorului judecătoresc C. M.G. S. cu o cerere de începere a executării silite, însoțită de titlul executoriu, cerere care a fost înregistrată la biroul executorului judecătoresc la 18.03.2010. In urma cererii, executorul judecătoresc a format dosarul de executare silită nr. 129/E/2010, în cadrul căruia a procedat la stabilirea debitului, a onorariului executor și cheltuielilor de executare silită prin proces - verbal din 8.04.2010, la comunicarea somației începătoare de executare silită din 24.03.2010 către debitor, la efectuarea de unor procese verbale de constatare, la efectuarea unor adrese în vederea realizării executării silite, la obținerea autorizării de a pătrunde în domiciliul debitoarei, proces verbal de predare bunuri (f.22-74).
Examinând excepția tardivității contestației la executare invocată din oficiu cu privire la actele de executare din dosarul de executare nr. 129/E/2010, mai puțin actul de executare constând în procesul verbal din 22.07.2010, instanța consideră că este întemeiată.
În concordanță cu dispozițiile art. 399 alin.1 C.proc.civ., împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. Contestatia se poate face in termen de 15 zile, de la data când: contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care-l contestă sau de refuzul de a îndeplini un act de executare; cel interesat a primit, după caz, comunicarea ori înștiințarea privind înființarea popririi. Dacă poprirea este înființată asupra unor venituri periodice, termenul de contestație pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei rețineri din aceste venituri de către terțul poprit; debitorul care contestă executarea însăși a primit somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somația sau executarea se face fără somație. (art. 401 alin.1 C.proc.civ.)
În literatura de specialitate s-a arătat că termenul de depunere a contestației este un termen procesual, întrucât atrage decăderea, adică stingerea dreptului procesual de a solicita și obține soluționarea contestației.
Or, având în vedere că s-au contestat actele de executare întocmite în dosarul de executare nr. 129/E/2010, în data de 10.08.2010, deși acestea au fost comunicate debitoarei cu mult anterior acestui moment, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar (f. 22-74) excepția tardivității trebuie primită.
Instanța mai subliniază că, în speță, contestatoarea nu a făcut dovada că a fost împiedicată de împrejurări mai presus de voința sa de a introduce cererea în cursul termenului prevăzut de lege și nu a solicitat repunerea în termen în condițiile art. 103 C.proc.civ.
Prin urmare, instanța a respins, ca tardivă, contestația formulată de către contestatoarea S. A., în contradictoriu cu intimatul S. V., împotriva actelor de executare din dosarul de executare nr. 129/E/2010 al Biroului Individual Executor J. C. MG. S., cu excepția actului de executare constând în procesul verbal din 22.07.2010.
De precizat că apărările contestatoarei referitor la timbrarea cererii de executare silită, legalitatea încheierii de încuviințare a executării silite din data de 22.03.2010 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Suceava, precum și legalitatea titlului de executare actul de adjudecare nr. 152/25.11.2009, somația și cheltuielile de executare stabilite prin procese verbale din martie și aprilie 2010, procesul verbal de îndreptare a erorii materiale nr. 129/28.04.2010, procesul verbal de comunicare aferent, procesul verbal din iunie 2010, au făcut deja obiectul cenzurii unei instanțe de judecată, în cadrul dosarului nr._ având ca obiect ”contestație la executare” soluționată definitiv prin sentința civilă nr. 5819/23.12.2010 a Judecătoriei Suceava.
De asemenea, aspectele referitor la modalitatea de desfășurare a licitației în urma căreia s-a întocmit actul de adjudecare din 25.22.2009 ce constituie titlu executoriu în baza căruia s-a desfășurat prezenta executare silită, somațiile și cheltuielile de executare stabilite cu acea ocazie au fost și de această dată examinate în cadrul dosarului nr._ având ca obiect ”contestație la executare” soluționată definitiv și irevocabil prin sentința civilă nr. 1738/6.04.2010 a Judecătoriei Suceava.
Instanța a observat că debitoarea a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.373/1 alin.2 C.proc.civ. și ale art. 399 alin. 2 /1 C.proc.civ., cu motivarea că acest aspect este de natură a încălca liberul acces la justiție.
Interpretarea dată de contestator art.373/1 alin.2 C.proc.civ. nu poate fi reținută de către instanță. Astfel, art.373/1 alin.2 C.proc.civ. (astfel cum au fost modificate prin art. I, pct. 18 din Legea nr. 459/2006) dispune faptul că asupra cererii de încuviințare, președintele instanței de executare se pronunță prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților. Încheierea de încuviințare a cererii de executare silită nu este supusă niciunei căi de atac. Împrejurarea că încheierea de încuviințare a executării silite nu este supusă nici unei căi de atac (ordinare sau extraordinare) nu vine în contradicție cu dispozițiile art. 399 C.proc.civ. conform căruia împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. Nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal. Așadar, încheierea de încuviințare a executării silite poate face obiectul cenzurii instanței de judecată în cadrul contestației la executare, aspect recunoscut în practica judiciară.
În acest sens, susținerile contestatoarei referitor la faptul că nici dispozițiile art. 399 alin. 2 /1 C.proc.civ., astfel cum au fost modificate prin art. I, pct. 18 din Legea nr. 459/2006, nu permit verificarea încheierii sus amintite nu pot fi reținute.
Din interpretarea prevederilor art.29 alin.1,2 și 3 al legii nr.47/1992 rezultă că pentru sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate trebuie îndeplinite următoarele condiții, în mod cumulativ: excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial, excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, norma vizată de excepție să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
De asemenea, instanța a mai reținut că potrivit art.2 alin.3 din legea nr.47/1992, Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Din interpretarea sistematică a prevederilor menționate, rezultă că cererea de sesizare a Curții Constituționale este admisibilă numai în măsura în care, prin excepția invocată, se solicită constatarea neconstituționalității unei prevederi dintr-o lege nu și atunci când se solicită pronunțarea asupra modului de interpretare a unor texte de lege – aspect ce ține de competența exclusivă a instanțelor judecătorești, sau se tinde la modificarea sau completarea acestora, aspect care este de competența exclusivă a Parlamentului, ca unică autoritate legiuitoare a țării.
De altfel, instanța a avut în vedere că este necesară o minimă justificare a pretinselor contradicții între textul legii și textul Constituției, în lipsa acesteia demersul sesizării Curții Constituționale putând căpăta aspect formal. Această condiție se degajă chiar din textul art.29 alin.4 din legea nr.47/1992 care menționează că sesizarea se face printr-o încheiere care cuprinde punctele de vedere ale părților, însoțite de dovezile depuse de părți și opinia instanței asupra excepției.
Se poate observa că debitoarea nu evidențiază o reală contradicție a legilor criticate cu un text sau cu un principiu constituțional, simpla invocare a art. 21 alin.1 din Constituție fiind insuficientă pentru a se putea examina constituționalitatea textelor de lege de Curtea Constituțională.
În mod constant, Curtea Constituțională a menționat că nu i se poate solicita adoptarea unei soluții legislative și că instanța de judecată are rol de filtru al excepției de neconstituționalitate ridicate de părți, având obligația de a le respinge ca inadmisibile pe cele care nu îndeplinesc cerințele legii ( decizia nr.607/2005, decizia nr.1043/2007).Astfel, în considerentele deciziei nr.1043/2007, Curtea Constituțională menționează, în legătură cu efectul juridic al deciziilor prin care s-a constatat că anumite dispoziții sunt constituționale, că prevederile art.29 alin.6 din legea nr.47/1992 sunt norme de procedură pe care instanța care a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate este obligată să le aplice, în vederea selectării doar a acelor excepții care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, unica autoritate de jurisdicție constituțională. . Această procedură nu face însă posibilă respingerea sau admiterea excepției de neconstituționalitate de către instanța judecătorească, ci doar pronunțarea, în situațiile date, asupra oportunității sesizării Curții Constituționale.
Instanța a constatat că cererea de sesizare a Curții Constituționale nu vizează aspecte de neconstituționalitate, ci aspecte privind modul de interpretare și aplicare a unor texte legale, aspecte care însă exced competenței instanței de contencios constituțional, aceasta neavând ca atribuție cenzurarea aplicării legii de către instanțele judecătorești.
În plus, instanța subliniază că a admis excepția de tardivitate împotriva actelor de executare din dosarul de executare nr. 129/E/2010 (deci inclusiv cu privire la încheierea Judecătoriei Suceava din data de 22.03.2010 pronunțată în dosarul nr._ ), astfel încât instanța urmează a respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.373/1 alin.2 C.proc.civ. și ale art. 399 alin. 2 /1 C.proc.civ. (astfel cum au fost modificate prin art. I, pct. 18 din Legea nr. 459/2006), prin raportare la prevederile art.21 alin.1 din Constituție, ca inadmisibilă.
Art. 384 ind.1 alin.2 din Codul de procedură civilă a cărui neconstituționalitate se invocă reglementează posibilitatea instanței de executare de a autoriza . reprezintă domiciliul, reședința sau sediul unei persoane, precum și în orice alte locuri.
Condiția relevanței excepției, care impune ca normele criticate să aibă incidență în soluționarea cauzei, nu trebuie analizată in abstracto și dedusă din orice fel de tangență a prevederilor legale în discuție cu litigiul aflat pe rolul instanței, ci impune o analiză riguroasă în care să fie luat în considerare interesul procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual și a stadiului concret în care se află litigiul.
Or, din perspectiva interesului procesual, implicit a motivelor invocate de contestatoare în justificarea excepției, instanța a reținut ca nefiind îndeplinită cerința legăturii cu pricina ce se judecă.
Ca atare, constatând că, în cauză, este dată excepția tardivității formulării contestației la executare împotriva actelor de executare din dosarul de executare nr. 129/E/2010 al Biroului E. J. C. M.G. S., cu excepția actului de executare constând în procesul verbal din 22.07.2010, instanța a respinse cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor 384 ind.1 alin.2 C.proc.civ. prin raportare la prevederile art.21 alin.1 din Constituție ca inadmisibilă.
Asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 515 alin. 1 Cod procedură civilă și a prevederilor art. 516 alin.1 pct.8 Cod procedură civilă prin raportare la prevederile art. 44 din Constituție, instanța, de asemenea, a constatat ca nefiind îndeplinită una din condițiile de admisibilitate, respectiv condiția legăturii cu cauza.
O normă legală are legătură cu soluționarea unei cauze atunci când de modul în care este interpretată și aplicată depinde hotărârea judecătorească ce se va pronunța, fiind esențială pentru rezolvarea respectivei pricini, mai precis, de norma respectivă depinde soluția ce se va pronunța în proces, și anume dacă pretențiile deduse judecății vor fi admise sau respinse.
Relevanța excepției de neconstituționalitate trebuie evaluată în raport de circumstanțele cauzei, prin prisma interesului procesual concret pe care îl prezintă declanșarea controlului de constituționalitate, ținând seama de chestiunile litigioase supuse dezbaterii.
Cum instanța a constatat, însă, incidența excepției tardivității formulării contestației la executare împotriva modului în care s-a desfășurat licitația publică finalizată prin întocmirea actului de adjudecare din 25.11.2009 de către B. E. J. C. M.G. S., condiția legăturii cu cauza nu poate fi considerată ca îndeplinită cât timp incidentul procesual a fost rezolvat anterior invocării excepției de neconstituționalitate.
În concluzie, pentru toate considerentele expuse mai sus instanța a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la următoarele texte de lege: art.373/1 alin.2 C.proc.civ., art. 399 alin. 2 /1 C.proc.civ., Art. 384 ind.1 alin.2 din C.proc.civ., art. 515 alin. 1 C.proc.civ., și art. 516 alin.1 pct.8 C.proc.civ., ca inadmisibilă.
În ceea ce privește fondul cauzei, examinând formele de executare efectuate în dosarul nr. 129/E/2010, prin prisma primului motiv de nulitate invocat, respectiv împrejurarea că procesul verbal din 22.07.2010 nu i-a fost comunicat, instanța a reținut că acesta nu este întemeiat. Astfel, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că actul a fost comunicat debitoarei f.69, 72. În plus actul amintit se afla la dosarul de executare iar contestatea a avut posibilita de a solicita și obține verificarea acestuia de către instanța de judecată, astfel încât nu se poate reține existența, din act punct de vedere a vreunei vătămări, în condițiile art. 105 C.proc.civ.
Referitor la cel de-al doilea motiv de nulitate invocat, constând în nulitatea procesului verbal din 22.07.2010, deoarece s-au încălcat dispozițiile art. 580 C.proc.civ.instanța apreciază că nu este întemeiat. Bunurile mobile găsite în apartament și care nu au făcut obiectul executării silite se găsesc în custodia ., așa cum se menționează în actul contestat.
Cât despre nelegalitatea cheltuielilor de executare silită, instanța constată că nici acest motiv de nulitate nu este întemeiat.
Potrivit dispozițiilor art. 371/7C.proc.civ. cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege nu se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu prin executare voluntară. Sumele ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin proces verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol, procesul verbal constituie titlu executoriu.
Cum, în speță, onorariul executorului și cheltuielile de executare silită au fost detaliate în procesul - verbal din 8.04.2010, apărările contestatoarei în sensul că nu există temei pentru obligarea sa la plata acestora- fiind stabilite în mod ilegal-, nu pot fi reținute.
În acest sens, instanța învederează că modul de stabilire al cheltuielor a fost analizat în cadrul dosarului nr._ al Judecătoriei Suceava, iar formularea prezentei contestații la executare împotriva procesului verbal din 8.04.2010 este tardivă.
Pe cale de consecință, considerând că actul de executare contestat, efectuat în dosarul de executare nr. 129/E/2010 al B. E. J. C. M.G. S. a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv dispozițiile Codului de procedură civilă, acesta fiind procedural emis, în baza art. 1169 C.civ. instanța a respins contestația la executare împotriva actului de executare constând în procesul verbal din 22.07.2010, ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs contestatoarea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat următoarele:
S-a dat o rezolvare greșită cererii de sesizare a Curții Constituționale, instanța respingând această cerere în mod nelegal și soluționând-o în același timp cu fondul cauzei, încălcându-se astfel disp. legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
Excepția de neconstituționalitate a disp. art. 373 ind. 1 alin. 2 C., art. 1 pct. 18 din legea nr. 459/2006 și a prevederilor art. 399 alin. 2 ind. 1 C., astfel cum au fost modificate de art. 1 pct. 18 din legea nr. 459/2006, art. 384 ind. 1 alin. 2 C., art. 515 alin. 1 C., art. 516 alin. 1 pct. 8 C., îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din legea nr. 47/1992.
În soluționarea excepției de neconstituționalitate, instanța are obligația de a urma procedura specială instituită prin Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale care, în art. 29 alin. (5), stabilește că "dacă excepția este inadmisibilă. fiind contrară prevederilor alin. (l). (2). sau (3). instanța respinge printr-o Încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituponale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară. în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile".
Nu se poate soluționa excepția de neconstituționalitate odată cu soluționarea cauzei pe fondul ei, instanța având obligația legală de a pronunța mai întâi o încheiere prin care să arate considerentele pentru care a procedat la respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, temeinicia și legalitatea acesteia fiind supusă controlului judiciar la instanța imediat superioară.
Trecând la soluționarea pe fond a cauzei, concomitent cu soluționarea cererii de sesizare a Curții Constituționale, cerere ce a fost respinsă, prima instanță a încălcat grav formele de procedură și dispozițiile legale în materie, prevăzute de Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, astfel încât soluția pronunțată este nelegală și netemeinică (a se vedea decizia nr. 222 din 17.01.2007 a î.C.C.J., secția de contencios administrativ și fiscal).
Și Curtea Constituțională prin Hotărârea nr. 26 din 16.12.2010 a statuat că instanțele de judecată trebuie să se pronunte asupra excepțiilor de neconstituționalitate printr-o Încheiere distinctă, iar actele de sesizare care nu sunt conforme cu dispozițiile legale vor fi restituite instanțelor de judecată, în vederea îndeplinirii cerințelor prevăzute de lege.
Judecătorul fondului însă nu a dorit să respecte procedura specială prevăzută de Legea nr. 47/1992, chiar dacă în ședințele din 15.04.2011 și 03.06.2011, apărătorul meu a precizat că nu se poate soluționa excepția de neconstituționalitate odată cu fondul cauzei, instanța fiind obligată să se pronunțe asupra excepției de neconstituționalitate printr-o Încheiere și nu printr-o sentință.
Instanta de fond nu s-a pronuntat asupra exceptiei netimbrării cererii de executare silită.
Potrivit reglementărilor legislative în vigoare DI. S. V. era obligat să timbreze cererea de executare silită adresată executoru1ui judecătoresc cu taxă judiciară de timbru în valoare de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 Iei.
Întrucât din copiile certificate ale dosarului nr. 129/E/2010 rezultă că această taxă nu a fos1 plătită (nu există o astfel de chitanță la dosar), toate formele de executare silită în acest dosar sunt lovite de nulitate absolută, inclusiv procesul-verbal din 22.07.2010, emis de către BIEJ C. M.G.S..
DI. S. V. nu a plătit niciodată aceste taxe, dar executorul judecătoresc abuziv a început executarea silită și a inclus aceste taxe la cheltuielile de executare.
Chiar dacă instanța de fond în ședința din 03.06.2011 a precizat că excepția netimbrării cererii de executare silită constituie o apărare pe fond nu s-a pr unțat asupra acestei excepții.
A invocat în actiune că Incheierea Judecătoriei Suceava din data de 22. .2010, pronunțată de către judecătorul F. G. în dosarul nr._ al Judecătoriei Suceava prin care a fost încuviințată executarea silită a actului de adjudecare încheiat la data de 25.11.2009 de B. C. M.G.S., este nelegală, deoarece încuviințarea executării silite a fost pronuntată de un judecător necompetent din punct de vedere material, dar instanța nu s-a pronunțat.
A precizat că judecătorul F. G. a avut în vedere dispozițiile arte 28 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat de CSM prin Hotărârea nr. 387/2005.
Ulterior ace1ei hotărâri, dispozițiile art. 28 au fost abrogate implicit prin O.U.G. nr. 42/2009 prin care arte 373 ind. 1 din Codul de procedură civilă a fost modificat la alin. 2 în sensul că, "asupra cererii de încuviințare, președintele instantei de executare se pronunță prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților".
Cum judecătorul care a soluționat cererea nu era președintele Judecătoriei Suceava, încheierea dată de acesta este lovită de nulitate absolută.
În acest sens, Tribunalul Suprem prin decizia civilă nr. 633 din 09.05.1969, care își păstrează întru totul actualitatea, a statuat că "dispozitiile referitoare la executarea silită, Între care și cele privind Învestirea cu formulă executorie, au caracter imperativ, iar nerespectarea lor atrage nulitatea urmăririi care nu poate fi acoperită În nici un mod".
Procesul-verbal din 22.07.2010. emis de către BIEJ C. M.G.S. în dosarul nr. 129/E/2010, nu i-a fost comunicat.
Procesul-verbal din 22.07.2010 a fost încheiat în 4 exemplare, dar exemplarul în original încheiat pentru debitor nu i-a fost comunicat. Chiar dacă În acesta se menționează că un exemplar a fost înmâna debitorului, în același proces-verbal din 22.07.2010 scrie că exemplarul pentru debitor a fost afișat în prezența persoanelor prezente lângă ușa de acces în imobil.
În prezenta căror persoane prezente a fost afisat procesul-verbal, la ce oră, în ce zi și lângă care usă de acces în imobil? Cum a fost afisat procesul-verbal din 22.07.2010 Înainte de a fi redactat?
Procesul-verbal din 22.07.2010, emis de către BIEJ C. M.G.S. în dosarul nr. 1 29/E/2010J nu a fost comunicat nici instantei de executare.
La dosarul instanței de executare nr._, atașat la dosarul DT._ al Judecătoriei Suceava nu există procesul-verbal din 22.07.2010, emis de către BIEJ C. M.G.S. în dosarul nr. 129/E/2010. Judecătorul fondului nu a menționat în sentința civilă că dosarul instanței de executare nr._, a fost atașat la dosarul nr._ al Judecătoriei Suceava.
Executorul judecătoresc a încălcat dispozițiile art 3731 alin. 3 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora executorul judecătoresc era obligat să depună câte un exemplar al fiecirui act de executare la instanta de executare În termen de 48 ore de la efectuarea acestuia.
Nu au fost respectate nici prevederile arte 50 alin. (1) și (2) din Legea nr._ privind executorii judiciari, care prevăd că, "în îndeplinirea atribuțiilor lor, executorii judecătorești întocmesc procese-verbale, dacă prin lege nu se dispune altfel. Un exemplar al proceselor-verbale întocmite rămâne la executor, iar celelalte exemplare se comunică instanței de executare și celor interesați, după caz".
Executorul judecătoresc avea obligația să depună la instanta de executare procesul-verbal din 22.07.2010 cât și dovada comunicării acestuia pentru a se evita prejudicierea debitorului.
Atunci când asemenea înștiințări nu se regăsesc și la exemplarul instantei, acest fapt va echivala cu o lipsă de procedură, care va determina anularea formelor de executare și refacerea acestora. Când acestea nu există la dosarul instantei se prezumă că, În realitate, nu au fost deloc întocmite și comunicate .
Executorul judecătoresc nu i-a comunicat nici actele de constatare uate în acest dosar.
Executorul judecătoresc a încălcat și dispozițiile an. 580 din Codul rocedură civilă, deoarece potrivit procesului-verbal din 22.07.2010, bunurile mobile ce nu formează obiectul executării au rămas pe loc În apartament, iar ea nu a avut acces la ele, deoarece S. V. (chiar nu a fost încredințat ca custode) a schimbat lacătul ușii.
Instanța nu a vrut să facă lumină în acest dosar, respingându-i toate cererile formulate.
In procesul-verbal din 22.07.2010 au fost stabilite nelegal și cheltuieli de executare în valoare de 1954,15 lei, conform procesului-verbal 8.04.2010, la care se vor adăuga alte cheltuieli de transport (?).
Precizează că, potrivit dispozițiilor art. 580 ind. 1 raportate la disp. art 577 Cod proc. civ., procesul-verbal constituie titlu executoriu împotriva debitorulii pentru sumele avansate de către creditor.
Aceste cheltuieli sunt nelegale din următoarele considerente:
a) Prin chitanța nr. 852/08.06.2010 și factura nr. 1002 din 08.06.2010 anexate la ,,Nota de informare" din 28.06.2010 trimisă la dosarul nr. _ al Judecătoriei Suceava, rezultă că S. V. nu a avansat la data de 08.04.2010 aceste cheltuieli, așa cum prevăd dispozițiile 371 ind. 7 alin. 1 și ari. 373 ind. 1 alin. 7 din Codul de procedura civilă.
b) Prin acest proces-verbal s-au stabilit prin abuz cheltuieli de executare în sumă de 154,7 lei prevăzute în tabelul existent la dosarul de executare. Tabelul existent la dosarul de executare nr. 129/E/2010 este lovit nulitate pentru că nu are data când a fost Întocmit.
c) Nu poate sa fie obligată sa plătească cheltuieli de transport în sumă 40 lei, pentru că executorul judecătoresc nu a putut sa dovedească aceste cheltuieli.
La dosarul de executare nr. 129/E/2010 nu se afla nici o chitanță, bon fiscal sau bilet de călătorie În acest sens, iar apartamentul se află la aproximativ 100 m distanță de Cabinetul executorului judecătoresc C. M.G. S..
d) Prin abuz executorul judecătoresc o obligă să plăteasca suma de 10 lei pentru emitere adrese poprire pentru fiecare tert poprit chiar dacă nu a emis o astfel de adresă.
e) În mod eronat este bligată să plăteasca și taxe de timbru în sumă de 14,45 lei, chiar dacă S. V. nu a timbrat cererea de executare silită și nici cererea prin care s-a cerut Încuviințarea executării silite.
8) Filele dosarului ore 129/E12010 trimise instantei de judecată nu au fost numerotate.
Pentru aceste considerente, solicita admiterea recursului, casarea sentinței civile nr. 3022 din 10 iunie 2011, pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._ și trimiterea cauzei spre solutionare aceleiași instanțe pentru realizarea procedurii reglementate de art. 29 din Legea nr. 47/1992, anularea procesului-verbal din 22.07.2010, emis de către BIEJ C. M.G.S. în dosarul nr. 129/E/2010 și întoarcerea executării silite.
În drept, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 5 și art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
Prin decizia civilă nr. 1102/15.09.2011, Tribunalul Suceava a respins ca inadmisibilă, excepția de sesizare a Curții Constituționale cu privire la disp. art. 29 alin. 5 din Legea nr. 47/1992, formulată de contestatoarea S. A..
Împotriva acestei decizii a formulat recurs constestatoarea iar prin Decizia nr. 780 din 5.10.2011, Curtea de Apel Suceava, a admis recursul, a casat decizia civilă nr. 1102/2011 a Tribunalului Suceava și a trimis cauza aceleiași instanțe în vederea sesizării CCR.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 28.10.2011, cu primul termen de judecată la data de 05.12.2011.
La data de 24.01.2012, Tribunalul a admis cererea, a sesizat Curtea Constituțională în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a disp. art. 29 alin. 5 din legea r. 47/1992 iar Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată această excepție.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul constată următoarele:
Astfel, motivele de recurs au vizat soluționarea greșită a excepției de neconstituționalitate, a netimbrării cererii, nepronunțarea instanței cu privire la nelegalitate încheierii prin care a fost încuviințată executarea silită; necomunicarea de către instanță a proceselor verbale din 22.07.2010, fiind încălcate prevederile art. 50 alin. 1 și 2 din legea nr. 188/2000; încălcarea prevederilor art. 580 C. privind bunurile mobile; calcul greșit al cheltuielilor de executare.
Excepția de neconstituționalitate a fost soluționată prin decizia CC din 04.10.2012 ( fila 27).
Referitor la motivele privind timbrarea cererii de executare și la legalitatea încheierii de încuviințare silită așa cum a arătat și prima instanță au fost soluționate irevocabil prin sentința civilă nr. 5819/23.12.2010 a Judecătoriei Suceava, aspect necontestat de recurent.
Procesul verbal din 22.07.2010 conține mențiunea că a fost întocmit în patru exemplare din care unul a fost afișat la ușa debitorului în prezența martorilor care au fost prezenți la identificarea bunurilor și au semnat înscrisul executorului judecătoresc ( fila 9).
Pentru faptul că un exemplar al procesului verbal a fost comunicat sau nu instanței, recurenta nu justifică interes în a-l invoca.
De altfel, așa cum a reținut și prima instanță actul se află la dosarul de executare și putea fi oricând verificat.
Cât privește bunurile din apartament, acestea au fost predate în custodia . prin custode M. Olguța C., prezentă la identificarea bunurilor și întocmirea procesului verbal.
Nici motivul de recurs referitor la cheltuielile de executare nu poate fi reținut acestea find calculate în raport de dispozițiile art. 580 ind. 1 raportat la 577 C., iar numerotarea filelor din dosarul de executare este facultativă.
Cum motivele de casare invocate nu sunt date, în baza disp. art.312 C., tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de contestatoarea S. A., cu domiciliul ales la cabinet avocat T. V. – municipiul Suceava Calea Obcinilor nr.13, ..17, jud.Suceava, împotriva sentinței civile nr.3022 din 10 iunie 2011 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ), intimați fiind S. V., domiciliat în Suceava, .. 20, ., ., jud . Suceava și B. Individual al E. J. C. M.G. S., cu sediul în Suceava, ., nr. 37, .. C, apt. 1 A, jud. Suceava, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.02.2013.
Președinte, Judecători, Grefier,
T. M. M. C., D. D. G. F.
Red. TM
Tehnored. G.F.
2 ex./ 07.03.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 338/2013. Tribunalul SUCEAVA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 37/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
