Fond funciar. Decizia nr. 164/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 164/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 21-01-2013 în dosarul nr. 164/2013
Dosar nr._ fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 164/2013
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: L. H.
Judecător: G. I.
Judecător: A. L.
Grefier: A. L.
Pe rol, judecarea recursului formulat de către reclamanta Rațu E. prin procurator Ț. S.-com.F. M., ., jud. S. împotriva sentinței civile nr.309 pronunțată la data de 12.03.2012 de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosar nr._, intimați fiind pârâții C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S.- S., jud. S., Comisia comunală de fond funciar F. M.- .. S. și Direcția S. S. –S., jud. S..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă procurator Ț. F. pentru recurenta Rațu E. asistat de av. H. M., reprezentantul intimatei pârâte C. C. de F. F. F. M., consilier juridic M. M., reprezentantul intimatei pârâte Direcția S. S., consilier juridic C. G. și reprezentanta Fondului B. O. R. al B., av.substituent R. S..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care av. subst.R. S. înmânează instanței cererea de intervenție accesorie a Fondului B. O. R. al B. în interesul pârâtei intimate Direcția S. S., comunicând totodată câte un exemplar și celorlalte părți,prin reprezentanți.
Instanța pune în discuție cererea de intervenție.
Av. subst. R. S. arată că cererea de intervenție este admisibilă motiv pentru care solicită admiterea acesteia.
Av. H. M., în calitate de reprezentant al recurentei arată că această cerere nu poate fi admisibilă având în vedere faptul că părțile au interese contrare într-un alt litigiu în care F. B. susține că e proprietar iar Direcția S. este administrator. Astfel, este vorba de un interes propriu pe care îl apără fondul B. și nu un interes al Direcției Silvice S..
Consilier juridic M. M., în calitate de reprezentant al intimatei C. de fond F. F. M. solicită respingerea acestei cereri ca inadmisibilă reiterând aceleași concluzii de respingere ca și reprezentantul recurentei.
Consilier juridic C. G. în calitate de reprezentant al pârâtei intimate Direcția S. S. solicită admiterea cererii de intervenție arătând că este admisibilă.
Instanța pune în discuție apărarea formulată de reprezentantul recurentei, anume că cererea de intervenție este o cerere proprie.
Av. subst. R. S. arată că apreciază această cerere ca fiind accesorie având în vedere faptul că respectiva cauză la care a făcut trimitere av. H. M. a fost soluționată cu privire la proprietate.
Instanța, având în vedere susținerile reprezentantei Fondului B. O. R. al B. în sensul că cererea de intervenție este o cerere accesorie, văzând și susținerile din cererea de intervenție formulată și față de dispozițiile art.51 Cod procedură civilă conform cărora cererea de intervenție în interesul uneia din părți se poate face chiar înaintea instanței de recurs declară ca fiind admisibilă această cerere și o încuviințează în principiu urmând ca parte în prezenta cauză să fie introdusă și Fondului B. O. R. al B. care primește termen în cunoștință,prin apărător,fiind introdus în cauză în calitate de intervenient accesoriu.
Av.H. M. înmânează instanței înscrisuri arătând că a comunicat câte un exemplar și celorlalte părți și solicită încuviințarea acestei probei arătând că a identificat un al doilea fost proprietar și anume Ț. A. cu 3,16 ha.
Instanța pune în discuție proba cu înscrisuri solicitată de reprezentantul recurentei.
C.j. M. M. arată că au mai fost puneri în posesie, de exemplu prin sentința civilănr.773 din 21 aprilie 2008 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc precum și faptul că amplasamentul este liber astfel încât se poate face punerea în posesie.
C.j. C. G. arată că proba solicitată nu este concludentă soluționării cauzei.
Av. subst. R. S. arată că . fost pusă la dispoziția Comisiei Comunale și nu a fost comunicată Direcției Silvice.
Instanța, în temeiul art.305 Cod procedură civilă încuviințează proba solicitată urmând ca utilitatea, pertinența și concludența acesteia să fie avută în vedere în coroborare cu celelalte înscrisuri aflate la dosar.
Nemaifiind alte chestiuni prealabile de discutat, cereri de formulat excepții de invocat și probe de administrat instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av.H. M. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și în subsidiar casarea sentinței civile cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar. Astfel, C. Județeană a validat propunerea de reconstituire numai ca drept de proprietate fără a stabili amplasamentul. După pronunțarea acestei hotărâri, petenta a identificat un alt amplasament pe carel-a propus Comisiei Locale. C. Județeană a invalidat acest amplasament cu motivarea că acesta aparține Fondului B. al B..
În cadrul motivelor de recurs acesta arată că sunt aspecte contradictorii în hotărâre ce pun la îndoială soluția pronunțată. Astfel, deși C. Județeană și-a schimbat poziția, instanța de fond nu a verificat de ce s-a produs această schimbare. Existe de asemenea o situație contradictorie între susținerile Comisiei Comunale și cele ale Direcției Silvice. Mai mult, în sentința criticată se reproduc două pasaje a Deciziei Curții Constituționale rezultând astfel că prima instanță reține abuziv acestea fără a exista și probe în acest sens.
Totodată acesta mai arată că pretențiile Fondului B. nu pot constitui temei care să ducă la respingerea acțiunii. F. B. are la îndemână o acțiune în revendicare.
De altfel, petenta a prezentat o documentație completă.
Consilier juridic M. M. solicită admiterea recursului și punerea în posesie arătând că reclamanta a fost îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate.
Consilier juridic C. G. solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate arătând că acest teren nu face parte din categoria terenurilor retrocedate. Art.34 din Codul Silvic prevede că” Terenurile forestiere proprietate publică a statului nu fac obiectul constituirii dreptului de proprietate sau al vreunui dezmembrământ al acestuia” iar art. 24 alin.3 din legea 1/200 a fost declarat neconstituțional.
Av.subst. R. S. solicită admiterea intervenției și respingerea recursului și menținerea sentinței civile atacate.
Av. H. M. solicită respingerea intervenției.
C.j. M. M. Solicită respingerea intervenției.
C.j. C. G. solicită admiterea intervenției.
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
Av. H. M. și c.j.M. M. înmânează instanței concluzii scrise.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Constată că prin Hotărârea nr. 280 din 07 septembrie 2011 emisă de C. Județeană pentru S. Drepturilor de Proprietate Privata asupra Terenurilor S., s-a invalidat amplasamentul pentru suprafața de 9,22 ha teren cu vegetație forestieră înscrisă la poziția nr. 1 din anexa nr. 37-84, întrucât terenul solicitat aparține Fondului B. O. din Bucovina.
Împotriva acestei hotărâri, a formulat plângere numita Rațu E. solicitând anularea parțială a Hotărârii nr. 280 din 07 septembrie 2011, poziția nr. 1 din Anexa 37-84 pentru nelegalitatea și netemeinicia acesteia și validarea amplasamentului pentru suprafața de 9,22 ha pădure înscrisă la această poziție, identificată în planul de situație din punct de vedere silvic cu U.P.IV, u.a. 94 D% și cadastral cu . C.F. 3564 a ..
În motivarea plângerii petenta a susținut că prin Hotărârea nr. 90 din 06 februarie 2008 irevocabilă față de pârâte s-a validat poziția nr. 1 din anexa 37-42 și i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 12,57 ha pădure după defunctul său tată, proprietarul deposedat Ț. Sp. D., însă întrucât la data emiterii acestei hotărâri, vechiul amplasament al autorului era ocupat de alte persoane, ca urmare a aplicării Legii fondului funciar nr. 18/1991, urmând să se stabilească un nou amplasament sau să se acorde despăgubiri.
S-a precizat de către petentă că prin Hotărârea nr. 280 din 07 septembrie 2011 emisă de C. Județeană pentru S. Drepturilor de Proprietate Privata asupra Terenurilor S., s-a invalidat amplasamentul pentru suprafața de 9,22 ha teren cu vegetație forestieră înscrisă la poziția nr. 1 din anexa nr. 37-84, întrucât terenul aparține Fondului B. O. din Bucovina, cu toate că acest teren este liber, la dispoziția Comisiei comunale F. M. și poate fi pus în posesie persoanelor cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate prin acte irevocabile, iar simpla împrejurare că amplasamentul a fost solicitat de F. B. nu constituie un impediment pentru invalidarea amplasamentului său deoarece Fondului B. nu i s-a reconstituit până în prezent dreptul de proprietate pentru teren pădure, nu deține o hotărâre judecătorească irevocabilă, titlu executoriu sau o hotărâre a Comisiei Județene definitivă pentru amplasamentul pentru care și-a întocmit planul de situație vizat de O.C.P.I. S..
De asemenea petenta menționează că F. B. O. nu are calitatea de proprietar tabular al suprafeței de_ m.p., iar pe același trup de teren și pe aceeași parcelă silvică U.P. IV, u.a. 94 D% de pe raza O.S. Pojorâta solicitată de F. B. s-a procedat la punerea în posesie și a altor persoane fizice care dețineau acte de reconstituire.
C. Județeană pentru S. Drepturilor de Proprietate Privata asupra Terenurilor S., prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea plângerii formulate de reclamantă, ca nefondată cu motivarea că terenul solicitat aparține Fondului O. din Bucovina, iar în conformitate cu prevederile art. 51, art. 52 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 republicată cu modificările și completările ulterioare, C. comunală de aplicare a Legilor fondului funciar F. M. are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză și cunoaște situația juridică a terenului cu vegetație forestieră.
Direcția S. S. prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea plângerii ca nefondată, arătând că, terenul obiect al prezentei acțiuni, înainte de naționalizare era proprietate publică a statului, administrat de F. B. O. R. din Bucovina și pentru care a fost înscris dreptul de proprietate utilă în C.F. 3564 . F. M., astfel că fiind proprietate publică a statului, acesta nu face parte din categoria terenurilor retrocedabile și nu poate face obiect al reconstituirii dreptului de proprietate raportat la prevederile art. 34 din Codul Silvic.
S-a precizat de către intimata Direcția S. S. că potrivit prevederilor alin. 2 al art. 24 din Legea nr. 1/2000 în vigoare la reconstituirea dreptului de proprietate „se exceptează de la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente terenurile atribuite foștilor proprietari, cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare, pentru care s-au eliberat titluri de proprietate sau procese verbale de punere în posesie, iar conform prev. alin. 3 al aceluiași articol, „pentru cazurile prevăzute la alin. 2 punere în posesie se va face pe alte terenuri, situate în apropierea vechilor amplasamente, acceptate de proprietar”, ori alin. 3 al art. 24 a fost declarat neconstituțional prin Decizia nr. 652/28 aprilie 2009, astfel că prevederile acestuia nu mai pot fi aplicate.
De asemenea a menționat că punerea în posesie se va face pe alte terenuri, situate în apropierea vechilor amplasamente și în situația în care pentru acestea din urmă s-au eliberat titluri de proprietate sau procese verbale de punere în posesie cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar 18/1991, astfel încât nu mai este posibilă restituirea către foștii proprietari.
C. C. de F. F. F. M. prin adresa depusă la dosar a arătat că este de acord cu acțiunea formulată de reclamantă.
În cauză s-au depus la dosar: adresa nr. 3625 din data de 26 septembrie 2011 emisă de Primăria comunei F. M., copia Hotărârii nr. din 07 septembrie 2011 emisă de C. Județeană pentru S. Drepturilor de Proprietate Privata asupra Terenurilor S., documentația care a stat la baza emiterii acestei hotărâri, tabel nominal, copie plan de situație, tabel de mișcare parcelară, acte de stare civilă, copia Hotărârii nr. 90 din 06 februarie 2008 emisă de C. Județeană pentru S. Drepturilor de Proprietate Privata asupra Terenurilor S., copie tabel nominal.
Din actele depuse la dosar, instanța a retinut următoarele:
P. Hotărârea nr. 90 din 06 februarie 2008 s-a validat poziția nr. 1 din anexa 37-42 și s-a reconstituit dreptul de proprietate numitei Rațu E. pentru suprafața de 11,57 ha pădure după Ț. D., numai ca drept de proprietate, întrucât vechiul amplasament este ocupat legal prin aplicarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, urmând a se stabili un nou amplasament sau să se acorde despăgubiri în condițiile legii.
În consecință, în această situație devin aplicabile prevederile art. 2, 24 din Legea 1/2000 cu modificările și completările ulterioare și art. 10 din H.G.R. 890/2005 din regulamentul de aplicare.
Astfel art. 2 din Legea 1/2000 cu modificările și completările ulterioare, prevede că reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechiul amplasament, dacă acesta nu a fost atribuit legal altor persoane, art. 10 alin. 1 din H.G.R. 890/2005 din regulamentul de aplicare stabilind că, în situația în care restituirea pe vechiul amplasament nu mai este posibilă, fostului proprietar sau moștenitorilor acestuia li se va oferi un alt amplasament situat în aceeași localitate sau într-o localitate învecinată.
De asemenea prevederile art.24 din Legea 1/2000 stabilesc că punerea în posesie se face pe vechiul amplasament în cazul în care acesta este liber, fie pe un alt teren situat în apropierea vechiului amplasament.
Referitor la dispoziția prevăzută în art. 24 alin. 3 referitoare la acceptul proprietarului pentru punerea în posesie pe un alt amplasament Curtea Constituțională prin Decizia nr. 605/2009, a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 24 alin. (1^2), (1^4) și (3) din Legea nr. 1/2000 și a constatat că acestea sunt neconstituționale în ceea ce privește dreptul foștilor proprietari de a opta pentru atribuirea unei suprafețe echivalente din fondul forestier proprietate de stat. Curtea Constituțională a ajuns la aceeași concluzie și prin Decizia nr. 652/2009, reținând în motivare că o astfel de condiționarea a restituirii dreptului de proprietate de exprimarea acceptului fostului proprietar, fără circumscrierea cadrului în care se poate realiza acest acord, este de natură a prejudicia dreptul de proprietate publică a statului. Întrucât legea nu prevede condițiile în care oferta statului având ca obiect alte terenuri decât vechile amplasamente poate fi acceptată sau refuzată de proprietar, dispozițiile criticate sunt susceptibile de a fi interpretate și aplicate în mod arbitrar. Astfel, urmărind realizarea unui câștig material, fostul proprietar își poate exercita în mod abuziv dreptul de opțiune, refuzând succesiv oferta statului, până când aceasta este în acord cu interesul său personal.
P. urmare, în prezent, cadrul legal prevede că punerea în posesie atunci când vechiul amplasament nu este liber, se face pe alte terenuri situate în apropierea vechilor amplasamente situat în aceeași localitate sau într-o localitate învecinată, conform procedurii prevăzute de art. 10 din HGR 890/2005 fără ca aceasta să fie condiționată de acceptul proprietarului.
În cauză, petenta și-a ales și a măsurat o suprafață de 9,2 ha teren pădure identic cu . din C.F. 3564 F. M., teren înscris în prezent în cartea funciară pentru Statul R. – Ministerul Minelor și Petrolului și pentru care există notificată o acțiune de reconstituire a dreptului de proprietate din partea Fondului B. O. R., anterior naționalizării fiind înscrise drepturi în favoarea Fondului B. O. din Bucovina, mențiuni care apar și pe planul de situație depus de petent.
Nu are relevanță în cauză faptul că până în prezent Fondului B. nu i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru această suprafață de teren, instanța fiind investită în prezentul dosar doar cu analizarea procedurilor vizând punerea în posesie a petentei căreia i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de teren, fără amplasament, situație în care legea oferă posibilitatea foștilor proprietari pentru atribuirea unei suprafețe echivalente din fondul forestier proprietate de stat, pentru că în acest caz, reconstituirea dreptului are ca obiect un alt teren pădure, aflat în proprietatea publică a statului, situat în apropierea vechiului amplasament, situație desprinsă și din motivarea deciziilor de neconstituționalitate indicate mai sus.
Instanța a reținut că terenul solicitat în cauză nu se află la dispoziția Comisiei Comunale de fond funciar F. M., contrar susținerilor petentei, întrucât acesta nu se regăsește în situația înaintată de către Direcția S. S. vizând terenurile cu vegetație forestieră ce pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate atunci când vechiul amplasament este ocupat legal (filele 55 – 58 dosar).
De asemenea acesta nu se regăsea nici în anexele anterioare ale Direcției Silvice S. din 2009 și 2010, întrucât, cu toate revenirile făcute de Primăria Comunei F. M. prin adresa nr. 1219/02 martie 2012, instanța reține că la data de 05 aprilie 2011 petentei i-a fost pus la dispoziție un exemplar din adresele nr. 14.705/2009 și 3152/2010 ale Direcției Silvice S. însoțite de anexele privind situația terenurilor ce se pot constitui în rezerva comisiilor, pentru a putea opta vizând un amplasament din anexă având în vedere că s-a reconstituit numai ca drept de proprietate suprafața de 11,57 ha (fila 106 – 107 dosar).
Petenta nu a optat pentru nici unul din amplasamentele puse la dispoziție, ci a măsurat un teren la alegerea sa și cu toate că în prezent, prin adresă depusă la dosar Primăria comunei F. M. se arată că este de acord cu punerea în posesie, instanța reține că în nota de propuneri înaintată Comisiei Județene, pentru validarea amplasamentului se arată că în speță C. Locală respinge validarea amplasamentului pentru suprafața identificată pe motiv că aparține Fondului B. O. din Bucovina, mențiune ce apare și în procesul verbal de ședință a Comisiei Locale de fond funciar (filele 26 -27 dosar).
Referitor la susținerile petentei formulate cu ocazia răspunsului la întâmpinarea Comisiei Județene, vizând Sentința civilă nr. 773/21 aprilie 2008 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc referitoare la reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea unei alte persoane pentru o suprafață de 8,14 ha pădure provenind din . precizează că acea hotărâre a vizat reconstituirea dreptului de proprietate doar pentru teren, fără amplasament, reținând în motivare că atâta timp cât s-a făcut dovada în cauză că de la autoarea petentului din acel dosar s-a naționalizat suprafața de teren solicitată, celelalte înscrisuri (cu referire la plan de situație și proces verbal de stabilire a vecinătăților pentru o suprafață de teren care era revendicată și de F. B. O. R. al B.), erau doar utile și nu obligatorii pentru reconstituirea dreptului de proprietate, tocmai avându-se în vedere că legea prevede moduri alternative pentru repararea prejudiciilor, respectiv acordarea de teren alăturat sau despăgubiri și nu a dispus reconstituirea dreptului de proprietate, stabilind și amplasamentul în hotărâre.
În consecință, față de motivele invocate mai sus, instanța a respins plângerea, ca nefondată, neputându-se valida un amplasament la alegere, care nu este vechiul amplasament al autorului, fără respectarea cadrului legal.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petenta Rațu E., prin procurator Ț. S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând admiterea recursului,modificarea sentinței civile atacate în sensul admiterii plângerii astfel cum a fost formulată.
În motivare a arătat că în temeiul dispozițiilor art. 304 pct.7 din C.procedură civilă, există motive de recurs in situația in care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
In fapt, prin plângerea formulată, a solicitat validarea amplasamentului pentru suprafața de 9,22 ha pădure cu precizarea că amplasamentul solicitat este liber și nu face obiectul unei alte hotărâri judecătorești de reconstituire.
Pârâta C. C. de F. F. F. M., autoritate care procedează la punerea in posesie cu terenuri de pădure, prin intâmpinarea trimisă la dosar, cu nr. 5516 din 28 decembrie 2011. și-a exprimat acordul cu privire la punerea in posesie a suprafeței de 9,22 ha pădure întrucât terenul este liber și la dispoziția Comisiei de punere in posesie.
Instanța de fond, in motivarea sentinței, a reținut o situație de fapt greșită apreciind fără nici o probă că "terenul solicitat in cauză nu se află la dispoziția Comisiei de F. F. F. M." și că "nu are relevanță că până in prezent Fondului B. nu i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru acest teren".
Potrivit adresei nr. 759 din 17 februarie 2012, (fila 106 dosar), C. C. de F. F. F. M. precizează că nu a făcut alte oferte reclamantei Rațu E. privind punerea in posesie cu suprafața de 11,57 ha pădure, ir prin Adresa Nr. 1219 din 2 martie 2012 (fila 111 dosar) s-au făcut următoarele precizări: "de fapt dorind să precizăm că nu sunt puse la dispoziția Comisiei, suprafețe e teren cu vegetație forestieră pe care să se facă punerea in posesie a petentei cu suprafața de 11,57 ha pădure, pe care o are validată numai ca drept de proprietate", instanța de fond a ignorat explicațiile din partea finală a Adresei de la fila 111 dosar și reținut in motivarea sentinței o situație de fapt nereală respectiv "petenta nu a optat pentru nici unul din amplasamentele puse la dispoziție și a măsurat teren la alegerea a". Recurentei nu i s-a oferit nici un alt teren pentru punerea in posesie întrucât C. C. de F. F. F. M. nu avea la dispoziție alte suprafețe de teren cu vegetație forestieră pe care să se facă punerea in posesie a petentei cu suprafața de 11,57 ha pădure care a fost validată numai ca drept le proprietate (partea finală a Adresei de la fila 111 dosar).
Hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, respectiv este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită t legii.
Soluția și motivarea instanței de fond este in contradicție cu probele administrate. C. C. de F. funciar F. M., prin întâmpinarea depusă la dosar, a precizat in mod expres că terenul in suprafață de 9,22 ha pădure este la dispoziția sa și poate fi pus in posesie. Potrivit planului de situație de la filele 9-11 dosar, vizat și luat in evidență de O.C.P.I. S., terenul face parte din U.P. IV de >e raza O.S. Pojorâta (fila 67 dosar) și face parte din categoria terenurilor ce pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate și punerii in posesie (tabel aflat la fila 56 dosar).
C. C. de F. F. F. M., instituție care verifică documentația necesară punerii in posesie și procedează efectiv la punerea in posesie, prin notele de concluzii scrise, precizează " La identificarea amplasamentului reclamanta a respectat normele legale in vigoare in materie, atât in privința identificării și întocmirii documentației topo-cadastrale, a avizării acesteia, prezentând plan de situație semnat și avizat de O.C.P. I. S., cât și in ceea ce privește stabilirea vecinătăților, prin întocmirea procesului-verbal aferent" . In mod netemeinic și nelegal prima instanță a respins plângerea și solicitarea reclamantei de punere in posesie pe amplasamentul identificat topo-cadastral, in condițiile in care s-a făcut dovada că acest teren este liber, nu a făcut obiectul altor retrocedări, ci este doar "pretins de F. B.".
De altfel, pe aceeași parcelă silvică -U.P. IV, u.a 94 D% de pe raza O.S. Pojorâta, s-a procedat la reconstituirea si punerea in posesie a altor persoane fizice, care dețineau acte de reconstituire. De exemplu, prin Sentința Civilă 773 din 21 aprilie 2008, pronunțată in Dosar nr._ al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru 8,14 ha pădure. Potrivit raportului de expertiză topo-cadastrală efectuat in acel dosar, terenul din U.P. IV a avut categoria de folosință pădure și pășune împădurită și a fost inclus in amenajamentul silvic, pe măsură ce s-a împădurit, in consecință nu a aparținut niciodată fondului bisericesc. Menționează că amplasamentul menționat in procesul-verbal de stabilire a vecinătăților este liber iar recurenta poate fi pusă in posesie cu suprafața de 9,22 ha pădure, fără nici un impediment.
În drept a invocat dispozițiile art.304 pct.7.8 și 9 Cod procedură civilă.
Legal citată intimata C. Județeană S. nu a formulat întâmpinare și nici nu și-a susținut apărările prin reprezentant în instanță.
Legal citată intimata C. C. de F. F. F. M., prin reprezentant în instanță a solicitat admiterea recursului.
Legal citată pârâta Direcția S. S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat, pentru următoarele considerente:
1. În ceea ce privește motivul de recurs vizând faptul că hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii (art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă) arată că prin întâmpinarea formulată (nr. 5516/28.12.2011, fila 82 dosar fond), C. locală de fond funciar F. M. a precizat că este de acord cu privire la revendicare nu cu privire Ia validarea amplasamentului.
P. adresa nr. 759/17.12.2011 (fila 106 dosar fond) C. locală de fond funciar F. M. arată că petentei i-au fost puse la dispoziție anexele privind situația terenurilor ce pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, iar prin adresa cu nr. 759/17.02.2012 (fila 109 dosar fond) că nu există alte rezerve la dispoziția Comisiei locale de fond funciar în afara celor trecute în anexă.
Ulterior prin adresa nr. 1219/02.03.2012 (fila 111 dosar fond) comisia locală de fond funciar F. M. revine și face precizări referitoare la aceste adrese.
Din niciuna din aceste adrese nu rezultă că suprafața de 9,22 ha pădure situată în U.P. IV, u.a. 94D% a fost pusă la dispoziția Comisiei Locale de fond funciar F. M..
Mai mult, după comunicarea de către C. locală de fond funciar F. M. a situației cu terenurile ce pot face obiect al reconstituirii dreptului de proprietate, petenta nu a optat pentru o anume suprafață cuprinsă în aceste situații, ci de la sine putere, fără a mai solicita prezența Comisiei locale și a administratorului legal al terenului - Ocolul silvic Pojorâta - a identificat terenul din U.P. IV, u.a. 94D%, teren cu nu face obiect al reconstituirii dreptului de proprietate și nu este cuprins în situația comunicată petentei.
2. În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, respectiv că hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, arată că:
Potrivit prevederilor art. 24 alin.l din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare "Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, pentru diferența dintre suprafața primită prin aplicarea legilor fondului funciar și cea avută în proprietate, persoanelor fizice și juridice sau, după caz, moștenitorilor acestora, se face pe vechile amplasamente ".
Conform prevederilor alin. 2 al aceluiași articol "Se exceptează de la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente terenurile atribuite foștilor proprietari, cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare, pentru care s-au eliberat titluri de proprietate sau procese-verbale de punere în posesie”iar potrivit alin. 3 al aceluiași articol"P. cazurile prevăzute la alin. (2) punerea în posesie se va face pe alte terenuri, situate în apropierea vechilor amplasamente, acceptate de proprietar"
De asemenea conform dispozițiilor alin. 5 al aceluiași articol "Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură va lua măsuri ca fiecare ocol silvic să delimiteze perimetrele cu terenuri ce rămân în proprietatea statului de terenurile care fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate privată".
Potrivit dispozițiilor legale mai sus enumerate, pentru a putea fi pusă în posesie pe un alt amplasament petenta trebuie să facă dovada faptului că vechiul amplasament este ocupat, fapt ce a fost constatat cu ocazia soluționării cererii privind retrocedarea suprafeței de 12,5 ha teren cu vegetație forestieră, soluționată prin Hotărârea nr. 90/06.02.2008 a Comisiei Județene P. S. D. de Proprietate Privată Asupra Terenurilor S..
Amplasamentul pe care se poate face punerea în posesie trebuie să facă parte din terenurile ce fac obiect al reconstituirii dreptului de proprietate, delimitate conform prevederilor art. 24 alin. 5, adică din cele care la data naționalizării nu erau proprietate publică a statului.
Conform înscrisurilor depuse la dosar terenul în suprafață de 9,22 ha situat din punct de vedere al amenajamentului silvic în U.P. IV, u.a. 94D nu face parte din categoria terenurilor ce fac obiect al reconstituirii dreptului de proprietate, nefiind cuprins în Situația terenurilor cu vegetație forestieră care pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate privată asupra terenurilor în situația în care vechiul amplasament este ocupat legal (fila 56 dosar fond). Din situație rezultă că din U.P. IV, numai u.a. 143A, 143C, 148E și 148F, fac obiect al reconstituirii dreptului de proprietate, și nu a fost pus la dispoziția Comisiei Locale de fond funciar F. M..
Astfel susținerea petentei precum că u.a. 74D din U.P. IV face obiect al reconstituirii dreptului de proprietate fiind trecută în situație, și implicit este pus la dispoziția Comisiei Locale de fond funciar F. M., este nefondată.
Mai mult de atât, conform extrasului de C.F. aflat la dosar dreptul de proprietate asupra parcelei funciare nr. 5210/50 din C.F. 3564 F. M., parcelă funciară în care este situată u.a 94D, este înscris pentru Statul R. -Ministerul Minelor în baza Legii nr. 119/1948, și pentru care există notificată o acțiune de reconstituire a dreptului de proprietate din partea Fondului B. O. R., anterior naționalizării fiind înscrise drepturi în favoarea Fondului B. O. din Bucovina, mențiuni ce apar și pe planul de situație depus la dosar.
F. B. O. R. din Bucovina a fost o fundație de drept public ce a avut în administrare terenuri proprietate publică a statului, astfel că terenurile administrate de acesta au fost proprietate publică a statului și nu pot face obiect al reconstituirii dreptului de proprietate.
P. Sentința nr. 538/13.03.2007 a Tribunalului S. a fost admisă acțiunea având obiect revendicare imobiliară formulată de F. B. O. R. din Bucovina și au fost obligați să lase în deplină proprietate și posesie ./50 din C.F. 3564 F. M..
De asemenea au precizat faptul că în conformitate cu prevederilor art. 34 din Codul silvic "Terenurile forestiere proprietate publică a statului nu fac obiectul constituirii dreptului de proprietate sau al vreunui dezmembrământ al acestuia", astfel că acest teren nu poate face obiect al reconstituirii dreptului de proprietate.
Prevederile art. 24 alin. 3 din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la posibilitatea punerii în posesie pe un alt amplasament au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 605/2009 a Curții constituționale, care a constatat că prevedea acestuia este neconstituțională în ceea ce privește dreptul foștilor proprietari de a opta pentru atribuirea unei suprafețe echivalente din fondul forestier proprietate publică a statului.
Curtea Constituțională a ajuns la aceiași concluzie și prin Decizia nr. 652/2009, reținând în motivare că o astfel de condiționare a reconstituirii dreptului de proprietate de exprimarea acceptului fostului proprietar, fără circumscrierea cadrului în care se poate realiza acest acord, este de natură a prejudicia dreptul de proprietate publică a statului. întrucât legea nu prevede condițiile în care oferta statului având ca obiect alte terenuri decât vechile amplasamente poate fi acceptată sau refuzată de proprietar, dispozițiile criticate sunt susceptibile de a fi interpretate șl aplicate în mod arbitrar.
Astfel, urmând realizarea unui câștig material, fostul proprietar își poate exercita în mod abuziv dreptul de opțiune, până când acesta este de acord cu interesul său personal.
Curtea a constatat că fostul proprietar se bucură de o protecție sporită a proprietății sale, pe când statul, din patrimoniul căruia se realizează restituirea, poate suferi o semnificativă pierdere patrimonială. Astfel, condiționarea restituirii dreptului de proprietate de exprimarea acceptului fostului proprietar, fără circumscrierea cadrului în care se poate realiza acest acord, este de natură a prejudicia dreptul de proprietate publică a statului. întrucât legea nu prevede condițiile în care oferta statului având ca obiect alte terenuri decât vechile amplasamente poate fi acceptată sau refuzată de proprietar, dispozițiile criticate sunt susceptibile de a fi interpretate și aplicate în mod arbitrar. Astfel, urmărind realizarea unui câștig material, fostul proprietar își poate exercita în mod abuziv dreptul de opțiune, refuzând succesiv oferta statului, până când aceasta este în acord cu interesul său personal.
De asemenea Curtea a constatat că dispozițiile de lege criticate, constituind premisele unei atare conduite din partea foștilor proprietari, aduc atingere dreptului de dispoziție, ca prerogativă a dreptului de proprietate publică a statului, întrucât înlătură posibilitatea acestuia să dispună liber de bunurile aflate în patrimoniul său. Astfel, în cauză, prin îngrădirea dreptului de dispoziție se aduce atingere prevederilor constituționale cuprinse la art. 136 alin. (2) din Constituție, care consacră principiul constituțional potrivit căruia proprietatea este garantată și ocrotită prin lege.
Mai mult, prevederile legale criticate contravin și dispozițiilor art.44 alin. (2) teza întâi din Constituție, care dispun că "Proprietatea privata este garantată și ocrotită, în mod egal de lege, indiferent de titular", deoarece îi favorizează pe titularii dreptului de proprietate privata - persoane fizice sau persoane juridice cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor forestiere din ariile naturale protejate, arboretelui constituit ca unități - sursa pentru producerea materialelor forestiere de reproducere, plantarelor, culturilor de plante - mama pentru producția de butași, înscrise în catalogul național al materialelor de bază, precum și pădurilor încadrate în grupa I funcțională conform prevederilor Codului silvic, înraport cu ceilalți titulari îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere. Or, nimeni nupoate beneficia în ceea ceprivește bunurile proprietate privata de o protecție juridica diferită, indiferent că aceastaare ca titulari persoane fizice sau persoane juridice private, statul sau unitățile administrativ-teritoriale.
In ceea ce privește Sentința civilă nr.773/21.04.2008 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc referitoare la reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea unei altepersoane pentru suprafața de 8,14 ha pădure provenind din . mod corect instanța de fond a apreciat că aceahotărâre vizează doarreconstituirea dreptului de proprietate doar pentru teren, fără amplasament, reținând înmotivare că atât timp cât s-afăcut dovadă în cauză că de laautoarea petentului din acel dosar s-a naționalizat suprafața de teren solicitată, celelalte înscrisuri erau doar utile și nu obligatorii pentru reconstituirea dreptului de proprietate, tocmai avându-se în vedere că legea prevede modurialternative pentru repararea prejudiciilor, respectivacordarea de terenpe amplasamente alăturate, aflate la dispoziția comisiilor locale, sau despăgubiri și nu a dispus reconstituirea dreptului deproprietate, stabilind și amplasamentulprin hotărâre.
La termenul din 21.01.2013 F. B. O. R. a formulat cerere de intervenție în interesul intimatei Direcția S. S. prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare a arătat că amplasamentul terenului pretins de recurent se identifică din punct de vedere cadastral cu ./50 din Cartea Funciară nr.3564 a ., teren care este proprietatea Fondului B. conform extras de Carte Funciară și că prin sentința civilă nr.538/13.03.207 a Tribunalului S. a fost admisă acțiunea civilă în revendicare formulată de F. B. O. R. iar Statul R. și RNP au fost obligați să-i lase în deplină proprietate și posesie printre alte terenuri forestiere și cel identic cu . Cartea Funciară nr.3564 a comunei cadastrale F. M.
Pe de altă parte,imobilele proprietatea Fondului B. au fost preluate fără titlu de Statul R. iar Jurisprudența constituțională a stabilit că în toate cazurile în care titlul nu este valabil, Statul nu a dobândit drept de proprietate asupra imobilului preluat și, pe cale de consecință, dreptul de proprietate al persoanei deposedate nu s-a stins niciodată, nefiind desființat legal (Decizia nr.73/19.07.1995 a Curții Constituționale).
P. urmare, persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu își păstrează calitatea de proprietar avută la data deposedării.
În consecință și F. B. nu și-a pierdut calitatea de proprietar avută la data deposedării dreptul de proprietate al acestuia nefiind desființat în condițiile legii.
Terenurile preluate de Stat fără titlu revin de drept proprietarului deposedat. Ca atare, terenurile Fondului B. nu pot fi atribuite altor persoane, o asemenea atribuire echivalând cu o nouă deposedare abuzivă, ceea ce ar atrage aplicabilitatea art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană.
În concluzie,din moment ce amplasamentul terenului o pretins de recurent aparține altei persoane, respectiv F. B., soluția pronunțată de prima instanță’ este legală’, astfel încât se impune respingerea recursului.
În dovedire a depus la dosar extras de carte funciară,extras dispozitiv sentință civilă nr.538/13 martie 2007 a Tribunalului S..
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.49 alin.3 Cod procedură civilă și încuviințată în principiu de instanță pentru considerentele arătate în practicaua prezentei decizii.
Examinând recursul în raport de motivele invocate, de dispozițiile art.304 Cod procedură civilă, de actele și lucrările dosarului și de considerentele sentinței civile atacate, Tribunalul reține următoarele:
P. Hotărârea nr.90/6.02.2008 a Comisiei Județene S. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, s-a validat poziția nr.1 din anexa 37-42 și s-a reconstituit în favoarea reclamantei Rațu E., dreptul de proprietate asupra suprafeței de 11,57 ha pădure după Ț. D., numai ca drept de proprietate, întrucât vechiul amplasament este ocupat legal prin aplicarea legii fondului funciar nr.18/91, urmând a se stabili un nou amplasament sau să se acorde despăgubiri în condițiile legii ( f.32 dosar fond).
P. urmare, în ceea ce privește stabilirea amplasamentului și punerea efectivă în posesie a reclamantei cu suprafața de 11,57 ha pădure pentru care dreptul de proprietate a fost validat prin hotărârea mai sus-menționată, devin incidente dispozițiile art.24 din Legea nr.1/2000, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora, punerea în posesie se face pe vechiul amplasament în cazul în care acest este liber, fie pe un alt teren situat în apropierea vechiului amplasament și de disp.art.10 din HG nr.890/2005, care prevăd că „În situațiile în care restituirea pe vechiul amplasament nu mai este posibilă, fostului proprietar sau moștenitorilor acestuia li se va oferi,un alt amplasament situat în aceeași localitate sau într-o localitate învecinată. Oferta va fi trimisă persoanelor îndreptățite iar în cazul în care nu se acceptă amplasamentul oferit, C. locală va trebui să formuleze o altă ofertă în termen de 30 de zile, dacă persoanele îndreptățite nu optează pentru despăgubiri.”
În speță, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, reclamanta și-a ales și măsurat suprafața de 9,2 ha teren pădure, identic cu ./50 din CF nr.3564 a ., proprietatea tabulară a Statului R.-Ministerul Minelor și Petrolului (cu privire la care s-a notat acțiunea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de F.B.O.R, așa cum rezultă din extrasul de Carte Funciară aflat la fila 84 dosar fond) și a solicitat instanței punerea în posesie cu acest amplasament, cerere ce nu poate fi primită deoarece, procedura alegerii unui amplasament de către beneficiarul reconstituirii nu este prevăzută de dispozițiile legilor fondului funciar, alegerea amplasamentului și punerea în posesie, fiind atributele exclusive ale Comisiilor locale de fond funciar, reglementate în mod clar de disp.art.10 din HG nr.890/2005 coroborat cu art.24 din legea nr.1/2000.
Deosebit de dispozițiile legale sus-citate, prin Decizia nr.605/2009, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.24 alin.12 , alin. 14 și alin.3 din Legea nr.1/2000 și a constatat că acestea sunt neconstituționale în ceea ce privește dreptul foștilor proprietari de a opta pentru atribuirea unei suprafețe echivalente din fondul forestier de stat.
În mod similar, Curtea Constituțională a decis și prin Decizia nr.652/2009 reținând în motivare că o astfel de condiționare a restituirii dreptului de proprietate de exprimarea acceptului fostului proprietar, fără circumscrierea cadrului în care se poate realiza acest acord, este de natură a prejudicia dreptul de proprietate publică a statului. Întrucât legea nu prevede condițiile în care oferta statului având ca obiect alte terenuri decât vechile amplasamente poate fi acceptată sau refuzată de proprietar, dispozițiile criticate sunt susceptibile de a fi interpretate și aplicate în mod arbitrar. Astfel, urmărind realizarea unui câștig material, fostul proprietar își poate exercita în mod abuziv dreptul de opțiune, refuzând succesiv oferta statului, până când aceasta este în acord cu interesul său personal.
Că amplasamentul terenului ce face obiectul prezentului litigiu a fost identificat și ales de către recurentă, rezultă din faptul că prin Nota de propuneri întocmită la 22.07.2011, C. de fond funciar F. M., a respins validarea amplasamentului identificat de recurentă pe motiv că acesta aparține F.B.O.R.B (f.26 dosar fond), iar prin adresa nr.1471/5.04.2011 a aceleiași comisii, s-a înaintat petentei un exemplar a adreselor nr.14.705/2009 și 3152/2010 ale Direcției Silvice S. (însoțite de anexele privind situația terenurilor ce se pot constitui în rezerva comisiilor), căreia i s-a cerut să opteze pentru un amplasament din anexă însă, terenul solicitat de petentă, nu se regăsește în aceste anexe ( f.102,106,107 dosar fond).
Contrar susținerilor recurentei, nu există nici un înscris la dosar care să ateste că terenul solicitat se află la dispoziția Comisiei Locale de F. F., adresele la care s-a făcut mai sus referire dovedind contrariul.
Reținându-se în concluzie că, în cazul în care reconstituirea dreptului de proprietate nu s-a făcut pe vechiul amplasament liber al proprietății, alegerea și validarea unui amplasament de către beneficiarul reconstituirii (indiferent care ar fi acesta), nu este posibilă, întrucât se situează în afara cadrului legal la care s-a făcut mai sus referire, așa încât poziția procesuală exprimată de C. de fond funciar F. M. prin care a arătat că este de acord cu admiterea recursului, ori faptul că FBORB nu are reconstituit dreptul de proprietate pentru amplasamentul în litigiu, nu prezintă relevanță și nu pot conduce la adoptarea unei soluții contrare în cauză.
Prima instanță a interpretat în mod corect actul juridic dedus judecății ca fiind o plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene S. prin care s-a validat propunerea Comisiei Locale de F. F. F. M. de respingere a cererii petentei având ca obiect punerea sa în posesie cu suprafața de 9,22 ha teren pădure, identică cu ./50 din CF nr.3564 F. Moldeovei și a analizat motivat acțiunea din perspectiva dispozițiilor art.24 din Legea 1/200 cu modificările și completările ulterioare și art.10 din HG nr.890/2005 privind Regulamentul de punere în aplicare a Legii 18/91, hotărârea pronunțată cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se sprijină, astfel că motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.7 și 8 Cod procedură civilă, se constată nefondate.
P. aceste considerente, Tribunalul în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat și va menține sentința primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
Cu referire la cererea de intervenție accesorie formulată de FRBOR în interesul intimatei Direcția S. S., se constată că susținerile acesteia în sensul că este proprietara terenului în litigiu conform sentinței civile nr.538/13.03.2007 a Tribunalului S., nu se confirmă întrucât această sentință a fost menținută inițial în apel prin decizia civilă nr.311/14.XII.2009 a Curții de Apel Timișoara, însă în recurs, a fost casată decizia din apel de către ÎCCJ prin decizia nr.2368/15.03.2011 cu trimitere spre rejudecarea apelului la Curtea de Apel Cluj (A se vedea aplicația Ecris din sistemul informatic al instanțelor)
Deși susținerile intervenientei privind dreptul său de proprietate asupra terenului în litigiu nu se confirmă, dată fiind poziția procesuală de subordonare a intervenientului accesoriu în raport cu partea în favoarea căreia a intervenit și care prin respingerea recursului a obținut câștig de cauză, cererea de intervenție accesorie formulată de către F. B. O. R. al B., va fi admisă.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de către reclamanta Rațu E. prin procurator Ț. S.-com.F. M.,.,jud. S. împotriva sentinței civile nr.309 pronunțată la data de 12.03.2012 de Judecătoria Cîmpulung Moldovenesc în dosar nr._, intimați fiind pârâții C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S.- S., jud. S., Comisia comunală de fond funciar F. M.- .. S. și Direcția S. S. –S., jud. S..
Admite cererea de intervenție a Fondului B. O. R. al B. cu sediul în S.,., nr.2,jud. S. în interesul pârâtului intimat Direcția S. S..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,21.01.2013.
Președinte: Judecător: Judecător: Grefier:
L. H. G. I. A. L. A. L.
Red I.G.
Tehnored.L.A.
2 ex./ 18.02.2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 297/2014. Tribunalul SUCEAVA | Pretenţii. Sentința nr. 338/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
