Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 794/2012. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 794/2012 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 27-03-2012 în dosarul nr. 794/2012
Dosar nr._ Legea nr.221/2009
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 794/2012
Ședința publică de la 27 Martie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. D.
Grefier L. M. R.
Din partea Ministerului Public a participat procuror A. L.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect „Legea nr.221/2009” privind pe reclamanții M. G., domiciliat în ., județ Suceava, M. D. domiciliat în ., județ Suceava, reclamant L.(FOSTĂ M.) M. cu același domiciliu, nr.2783, județ Suceava în contradictoriu cu pârâtul S. R. P. M. FINANȚELOR P. BUCUREȘTI.
Concluziile dezbaterilor au fost consemnate în încheierea ședinței de judecată din data de 20 martie 2012, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și când, având nevoie de timp pentru a delibera, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 27 martie 2012.
După deliberare,
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
P. cererea înregistrată sub nr._ la data de 1.03.2011, reclamanții M. G., M. D., L. (fostă M.) M. au chemat în judecată pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. – DGFP Suceava pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate caracterul politic al celor două condamnări suferite de către numitul M. V. – tatăl reclamanților – precum și obligarea pârâtului la plata următoarelor sume cu titlu de despăgubiri:
-suma de 30.000.000 lei reprezentând daune morale pentru suferințele fizice și psihice suferite de către tatăl lor în cei 11 ani de temniță grea pe care i-a executat precum și pentru valorile morale lezate, respectiv afectarea gravă și iremediabilă a situației familiale, profesionale și sociale, afectarea pregătirii profesionale precum și imposibilitatea de a contribui material și spiritual la creșterea, educarea și ajutorarea familiei sale;
-suma totală de 1.350.000 lei (câte 450.000 lei pentru fiecare dintre reclamanți), cu titlu de daune morale psihice și fizice cauzate de faptul că din anul primei condamnări a tatălui lor și până în anul 1990, când deja toți copii aveau peste 50 de ani, le-au fost restrânse posibilitățile de a se bucura de viață, de a avea parte din plin de satisfacțiile materiale și spirituale pe care acesta le-ar fi putut oferi, fiindu-le imposibil să desfășoare o viață socială normală și de a se manifesta liber, fără constrângerile create de condamnarea ilegală a tatălui lor;
-suma de 44.000 lei daune materiale reprezentând contravaloarea unui grajd și a unei șuri cu grajd (care au fost proprietatea tatălui lor) confiscate, demolate și valorificate de către fostul Sfat Popular M..
În motivarea cererii arată reclamanții faptul că sunt copii numitului M. V., născut la data de 2.01.1897 în . la data de 29.04.1972 în aceeași localitate.
Arată reclamanții că după terminarea celui de al II-lea Război mondial și trecerea țării în sfera fostei URSS, transformarea acesteia la sfârșitul anului 1947 în republică, a început calvarul tatălui lor care în perioada 1948 – 1961 a executat 11 ani de temniță grea pe la diferite penitenciare din țară, ca deținut politic.
Prima dată a fost arestat în anul 1948, fiind menționată ziua de 14.03.1948 pentru „crimă de uneltire contra ordinii sociale” conform hotărârii penale nr.320/1948 a Tribunalului M. Iași, efectuând condamnarea la penitenciarele G. și Poarta Albă, respectiv detașarea la muncă forțată, fiind eliberat la data de 27.07.1953 conform fișei matricole penale.
În această perioada, familia nu a știut de soarta acestuia, iar la ieșirea din detenție, se afla într-o stare psihică li fizică deteriorată, astfel încât o bună bucată de timp nu a putut munci, nu s-a putut ocupa de familie, de copii, lipsindu-i de o viață socială normală.
De asemenea mai arată că datorită condamnărilor tatălui lor, și ei reclamanții au suferit, efectuând stagiul militar la unități de munci precum și în mină, în subteran pentru că aveau origini nesănătoase.
La data de 23.09.1955, tatăl lor a fost din nou arestat fiind condamnat la o pedeapsă de 6 ani de muncă silnică și confiscarea întregii averi personale prin sentința nr.968 din 19.07.1956 a Tribunalului M. al Regiunii a II a București în baza Decretului nr.199/1950 pentru modificarea Legii nr.16/1949 pentru sancționarea unor crime care primejduiesc securitatea statului, efectuând arestul în penitenciarele din Suceava, Jilava și Aiud, fiind eliberat la data de 20.09.1961, la expirarea pedepsei, conform fișei matricole penale.
Mai arată că în anul 1964 o comisie a Sfatului Popular M. a procedat la vinderea prin licitație a unui imobil din lemn reprezentând șura cu grajd, acoperită cu draniță, imobil proprietatea statului român confiscat de la locuitorul M. V. a A. din . a imobilului fiind de 26.500 lei. Celălalt imobil confiscat consta dintr-un grajd cu o valoare actualizată de 17.250 lei.
De asemenea, arată reclamanții faptul că la prima arestare tatăl lor avea vârsta de 51 de ani, a stat închis un total de peste 11 ani iar întreaga avere personală i-a fost confiscată, afectându-i familia precum și reputația din comunitatea locală, îngrădindu-i libertatea și drepturile personale, afectând familia, copii, sănătatea.
Având în vedere aceste considerente, solicită obligarea pârâtului la plata cu titlu de despăgubiri a sumelor solicitate, precizând că până în prezent nu am beneficiat de nici o măsură reparatorie care le-ar fi putut fi acordată după anul 1990 cu privire la foștii deținuți politici.
În drept s-au invocat dispozițiile Legii nr.221/2009, art.504 – 507 din codul de procedură penală, art.998, 999 codul civil, art.148 alin.2 raportat la art.20 alin.2, art.11 alin.2 din Constituția României.
În dovedire depun înscrisuri.
P. întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul solicită respingerea acțiunii ca nefondată cu motivarea că prin decizia nr.1358 din 21.10.2010, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de S. român prin M. Finanțelor P. - DGFP C. și a constatat că prevederile art.5 alin.1 lit.a teza I din Legea nr.221/2009 sunt neconstituționale.
De asemenea, prin Decizia nr.1354/2010 a Curții Constituționale, s-au constata ca fiind neconstituționale prevederile art.5 alin.1 lit.a din Legea nr.221/2009 așa cum a fost modificată prin art.I pct.1 din OUG nr.62/2010 prin care s-a stabilit un plafon maxim al despăgubirilor ce pot fi acordate în funcție de calitatea solicitantului.
Potrivit prevederilor art.147 alin.1 din Constituția României, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice în 45 de zile de la publicarea deciziei de neconstituționalitate, în speță de la 15.11.2010, dacă în acest interval Parlamentul nu pune aceste dispoziții în acord cu Constituția, iar pe durata acestui termen dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale, sunt suspendate de drept.
P. urmare, arată pârâtul că în prezent nu mai există temei juridic pentru acordarea daunelor morale, ca măsuri reparatorii, putând fi acordate în continuare despăgubirile la care se referă art.5 alin.1 lit.b și c din Legea nr.221/2009.
La termenul de judecată din data de 28.02.2012, reclamanții au depus precizări la acțiune solicitând să se constate caracterul politic al celor două condamnări suferite de către tatăl lor și să oblige pârâtul la plata cu titlu de despăgubiri, în calitate de moștenitori de gradul I ai defunctului M. V. a sumei de 46.000 lei daune materiale reprezentând c/valoarea unui grajd și a unei șuri cu grajd confiscate, demolate și valorificate de către fostul Sfat Popular M., valoare care reiese și din raportul de evaluare întocmit în cauză de către inginerul A. C. A., expert evaluator imobiliar.
La dosar s-a depus acest raport de evaluare.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Astfel, conform hotărârii penale nr.320/1942 a Tribunalului M. Iași, autorul reclamanților, numitul M. V. a fost condamnat la 11 ani temniță grea pentru „crimă de uneltire contra ordinii sociale” (f.19), efectuând condamnarea la penitenciarele G. și Poarta Albă, respectiv detașarea la muncă forțată, fiind eliberat la data de 27.07.1953 conform fișei matricole penale (f.12).
Ulterior, prin sentința penală nr.968/19.07.1956 a Tribunalului M. al Regiunii a II-a București (f.22), a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani muncă silnică, fiindu-i confiscată întreaga avere, reținându-se în sarcina acestuia săvârșirea de crime care primejduiesc securitatea statului fiindu-i aplicat Decretul nr.199/1950 pentru modificarea Legii nr.16/1949. a efectuat arestul și condamnarea în penitenciarele din Suceava și Aiud, fiind eliberat la data de 20.08.1961 conform fișei matricole (f.14).
Se constată astfel, că cele două condamnări suferite de către autorul reclamanților au caracter politic încadrându-se în prevederile art.1 alin.3 din Legea nr.221/2009 așa încât față de dispozițiile art.1 alin.4 din același act normativ, tribunalul va constata acest caracter.
În ceea ce privește capătul de cerere ce vizează acordarea unor daune morale pentru prejudiciul suferit prin condamnare având în vedere că prin Decizia nr.1354/2010 a Curții Constituționale, prevederile art.5 alin.1 lit.a din Legea nr.221/2009 care reglementează prevederile acordării unor astfel de daune, au fost declarate neconstituționale, instanța va respinge această cerere ca inadmisibilă, în prezent nemaiexistând temei juridic pentru astfel de daune.
Conform procesului verbal încheiat în data de 28 august 1964 (f.16), precum și adresei fostului Consiliul Popular al comunei M. (f.17), autorului reclamanților i s-a confiscat un grajd și o șură cu grajd care au fost demolate și valorificate de către fostul Sfat Popular M. (f.61 – 63).
În cauză s-a depus un raport de evaluare a celor două imobile (f.50 – 57), din care rezultă o valoare de 46.000 lei așa încât, având în vedere și faptul că nu a contestat această sumă, tribunalul, față de prevederile art.5 lit.v din Legea nr.221/2009 va acorda această sumă ca echivalent a valorii bunurilor confiscate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea având ca obiect „Legea nr.221/2009” privind pe reclamanții M. G., domiciliat în ., județ Suceava, M. D. domiciliat în ., județ Suceava, reclamant L.(FOSTĂ M.) M. cu același domiciliu, nr.2783, județ Suceava în contradictoriu cu pârâtul S. R. P. M. FINANȚELOR P. BUCUREȘTI, în parte.
Constată caracterul politic al condamnării prin sentința nr.320/1948 a Tribunalului M. Iași, respectiv sentința nr.968/1956 a Tribunalului M. al Regiunii a II-a București privind pe M. V. - autorul reclamanților.
Respinge ca inadmisibil capătul de cerere privind acordarea de daune morale.
Obligă S. român prin M. Finanțelor P. să plătească reclamanților suma de 46.000 lei cu titlu de daune materiale și care reprezintă c/valoarea unui grajd și a unei șuri cu grajd.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Martie 2012.
Președinte,Grefier,
Red.D.D.
Tehnored.R.L., 6 ex., 10.05.2012
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 761/2012. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 661/2012. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
