Fond funciar. Decizia nr. 1182/2012. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1182/2012 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 05-06-2012 în dosarul nr. 1182/2012
Dosar nr._ fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1182/2012
Ședința publică de la 05 Iunie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. T.
Judecător D. D.
Judecător A. L.
Grefier L. S. Ș.
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de către petenta INSTITUȚIA P. - JUDEȚUL S., intimații recurenți ORAȘUL B. -P. P. și C. L. DE F. F. B. împotriva sentinței civile nr. 925/10.08.2011 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosarul nr._, intimați fiind C. JUDEȚEANĂ P. S. D. DE P. PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR MARAMUREȘ, O. DE C. ȘI P. I. MARAMUREȘ, DIRECȚIA S. B. M..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic A. M. pentru petenta recurentă Instituția P., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că prin serviciul arhivă s-a depus de către întâmpinare formulată de prim recurentă cu privire la recursul formulat de Orașul B. răspuns la întâmpinare; consilier juridic arată că a studiat dosarul și a luat cunoștință de întâmpinarea depusă la dosar.
Întrebată fiind, aceasta arată că nu mai are de formulat alte cereri în cauza dedusă judecății.
Instanța, analizând și verificând actele și lucrările dosarului, constatând probatoriul administrat în cauză ca fiind epuizat și recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Reprezentanta recurentei Instituția P., consilier juridic A. M. solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate în sensul constatării nulității absolute a hotărârii Comisiei județene Maramureș, a procesului verbal de punere în posesie întocmit de C. comunală B. și a titlului de proprietate nr. 3016/2003 emis de C. Maramureș pentru stabilirea dreptului de proprietate precum și cu privire la suprafața de 20,57 ha teren forestier.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
INSTANȚA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei la data de 12.04.2011 sub nr._, petentul Prefectul județului S. a chemat în judecată pe intimatele Orașul B., C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureș, C. locală de fond funciar B., O. de cadastru și publicitate imobiliară Maramureș și Direcția S. Maramureș, solicitând instanței constatarea nulității parțiale a Hotărârii Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureș nr. 627/18.07.2002, a Procesului verbal de punere în posesie nr. 7/02.12.2003 întocmit de C. locală de fond funciar B. și a Titlului de proprietate nr. 3016/18.12.2003 emis de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureș, în sensul excluderii suprafeței de 176,90 ha teren cu vegetație forestieră.
În motivarea cererii, petentul a arătat că, suprafața a cărei excludere se cere, respectiv 176,90 ha teren cu vegetație forestieră, a fost identificată amenajistic la data punerii în posesie la OS B. în UP VII u.a. 127 A – F, 128 A – E, 129 A – C, 130 A – F, A1, A2 iar din punct de vedere administrativ aceasta este situată pe raza comunei Cârlibaba, jud. S..
P. Titlului de proprietate nr. 3016/18.12.2003, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureș a reconstituit dreptul de proprietate orașului B. pentru o suprafață de 5162,75 ha teren forestier, în care este inclusă și suprafața de 176,90 ha., intrând în conflict de competență teritorială cu C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S..
În drept petentul a invocat dispozițiile art. 9 alin. 3, art. 12, art. 53 – 54, art. 58 din Legea nr. 18/1991, art. III din Legea nr. 169/1997, art. 25, art. 33, alin. 1, teza a II-a din Legea nr. 1/2000 și HGR nr. 890/2005.
La termenul din 10.08.2011, potrivit art. 132 alin. 2pct. 2 Cod proc. civ., petentul și-a micșorat câtimea obiectului cererii, în sensul că suprafața ce dorește să fie exclusă din Hotărârea Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureș nr. 627/18.07.2002, din Procesul verbal de punere în posesie nr. 7/02.12.2003 întocmit de C. locală de fond funciar B. și din Titlului de proprietate nr. 3016/18.12.2003 emis de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureș este de 157, 17 ha în loc de 176,90 ha teren vegetație forestieră.
Intimata OCPI Maramureș a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive iar pe fond a solicitat admitere acțiunii petentului doar cu privire la suprafața de 136,60 ha teren vegetație forestieră și respingerea acțiunii petentului privind suprafața de 40,30 ha teren vegetație forestieră.
În motivarea susținerilor sale, intimata a arătat că ea nu are calitate procesuală pasivă întrucât emiterea titlului de proprietate cade în sarcina comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor iar punerea în posesie revine comisiei locale de fond funciar. Pe fond, intimata a arătat că din suprafața de 176,90 ha teren vegetație forestieră, doar 136,60 ha este situată administrativ pe raza administrativă a ., iar diferența de 40,30 ha este situată pe raza administrativă a orașului B..
În drept, intimata OCPI Maramureș a invocat disp. art. 115 și urm. Cod proc. civ.
P. încheierea din 23 mai 2011, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a OCPI Maramureș.
Intimata Direcția S. Maramureș a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admitere acțiunii petentului doar cu privire la suprafața de 136,60 ha teren vegetație forestieră și respingerea acțiunii petentului privind suprafața de 40,30 ha teren vegetație forestieră.
Motivele invocate prin întâmpinare sunt identice cu cele arătate de către OCPI Maramureș.
Intimata C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureș a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admitere acțiunii petentului doar cu privire la suprafața de 136,60 ha teren vegetație forestieră și respingerea acțiunii petentului privind suprafața de 40,30 ha teren vegetație forestieră.
Motivele invocate prin întâmpinare sunt identice cu cele arătate de către OCPI Maramureș.
Intimatele Orașul B. și C. locală de fond funciar B., prin întâmpinare, au invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Vatra Dornei.
În motivarea susținerilor sale, intimatele au arătat că potrivit art. 7 Cod proc. civ., competentă să soluționeze această cauză este instanța de la domiciliul intimatelor, respectiv Judecătoria V. de Sus, jud. Maramureș.
P. încheiere din 23 mai 2011, instanța a respins excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Vatra Dornei.
Ulterior primei zile de înfățișare, intimatele, prin precizările depuse la dosar, au solicitat respingerea cererii petentului și obligarea C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. de a emite un nou titlu de proprietate pentru suprafața de 176,90 ha teren forestier.
La termenul din 10.08.2011, instanța a calificat solicitarea intimatelor de a obliga C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. de a emite un nou titlu de proprietate drept cerere reconvențională iar ca urmare a concluziilor reprezentatei petentului a dispus judecarea cererii reconvenționale odată cu fondul cauzei.
În temeiul art. 129 Cod proc. civ., instanța a pus în discuția părților necesitatea administrării unei expertize topo însă reprezentanta petentului s-a opus administrării acestei probe.
În temeiul art. 167 Cod proc. civ., instanța a încuviințat pentru petent și intimate proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei apreciind că acestea sunt pertinente, concludente și utile pentru soluționarea cauzei, astfel cum rezultă mai jos din analiza detaliată a materialului probator pe care este întemeiată soluția în prezenta cauză.
P. sentința civilă nr. 925/10.08.2011, Judecătoria Vatra Dornei a admis în parte acțiunea formulată de către petentul Prefectul Jud. S. în contradictoriu cu Orașul B. prin P., C. Județeană P. S. D. De P. Privată Asupra Terenurilor Maramureș, C. L. De F. F. B. Și Direcția S. Maramureș.
A constatat nulitatea absolută parțială a Hotărârii Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureș nr. 627/18.07.2002, a Procesului verbal de punere în posesie nr. 7/02.12.2003 întocmit de C. locală de fond funciar B. și a Titlului de proprietate nr. 3016/18.12.2003 emis de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureș, în sensul excluderii suprafeței de 136,60 ha teren forestier, identificată prin U.P. VII, u.a. 128 A – E, 129 A – C și 130 A – F, A1, A2 din Amenajamentul silvic al Ocolului Silvic B..
A respins acțiunea formulată de către petent cu privire la constatarea nulității absolute parțiale a Hotărârii Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureș nr. 627/18.07.2002, a Procesului verbal de punere în posesie nr. 7/02.12.2003 întocmit de C. locală de fond funciar B. și a Titlului de proprietate nr. 3016/18.12.2003 emis de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureș, în sensul excluderii suprafeței de 20,57 ha teren forestier, ca nefondată.
A respins cererea reconvențională formulată de către Orașul B. în contradictoriu cu C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. prin prefect.
P. a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 18.07.2002, prin hotărârea nr. 627, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureș a validat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 5162,75 ha teren vegetație forestieră localității B. ( f. 8).
La data de 02.12.2003, Orașul B. a fost pus în posesie cu suprafața de 5162,75 ha teren vegetație forestieră, potrivit procesului verbal nr. 7 ( f. 10).
La data de 18.12.2003, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureș a emis Titlul de proprietate nr. 3016 ( f. 13 ds. ) prin care s-a reconstituit orașului B. dreptul de proprietate pentru suprafața de 5162,75 ha teren vegetație forestieră.
Potrivit anexei nr. 1 a Titlului de proprietate nr. 3016/18.12.2003 ( f. 21 ), din suprafața de teren primită în proprietate face parte și suprafața de 176,90 ha identificată în amenajamentul silvic în UP VII, u.a. 127 A – F, 128 A – E, 129 A – C, 130 A – F, A1, A2.
Din amenajamentul silvic UP VII (f. 58, 59, 60) reiese faptul că suprafața de 136,60 ha teren forestier, identificată prin UP VII u.a. 128 A – E, 129 A – C, 130 A – F, A1, A2, este situată pe raza administrativă a comunei Cârlibaba, jud. S. iar suprafața de 40,30 ha teren forestier, identificată prin UP VII u.a. 127 A – F este situată pe raza administrativă a orașului B..
P. adresa nr. I/7421/13.07.2011 ( f. 111), OCPI S. a arătat că din suprafața totală de 176,90 ha pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea orașului B., doar suprafața de „aproximativ 157,17 ha” este situată pe raza UAT Cârlibaba, care „ include și zone având altă categorie de folosință decât pădure: drumuri, curți construcții, fânețe ….astfel încât o determinare exactă a suprafeței strict vegetație forestieră din perimetrul sus – menționat și care face de fapt obiectul litigiului, se poate stabili doar prin măsurători în teren.”
Ca urmare a acestei adrese, petentul și-a micșorat câtimea obiectului cererii, în sensul că suprafața ce dorește să fie exclusă din Hotărârea Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureș nr. 627/18.07.2002, din Procesul verbal de punere în posesie nr. 7/02.12.2003 întocmit de C. locală de fond funciar B. și din Titlului de proprietate nr. 3016/18.12.2003 emis de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureș este de 157, 17 ha în loc de 176,90 ha teren vegetație forestieră.
Față de conținutul adresei OCPI, instanța a considerat necesar administrarea probei cu expertiză topo pentru a se putea stabili cu exactitate suprafața în litigiu, însă petentul s-a opus administrării acesteia.
Instanța, față de probele administrate în cauză, a reținut că din suprafața totală de teren menționată în Titlul de proprietate nr. 3016/18.12.2003, respectiv de 5162,75 ha, doar suprafața de 136,60 ha teren forestier, identificată prin UP VII u.a. 128 A – E, 129 A – C, 130 A – F, A1, A2, este situată pe raza administrativă a comunei Cârlibaba, jud. S..
Astfel, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureș nu era competentă să reconstituie dreptul de proprietate în favoarea orașului B. pentru cele 136,60 ha teren vegetație forestieră ci potrivit art. 33 alin. 1, teza a II-a din Legea nr. 1/2000 ar fi trebuit să trimită cererea de reconstituire comisiilor competente.
Cu privire la suprafața de aproximativ 20,57 ha teren vegetație forestieră, ce reprezintă diferența dintre suprafața în litigiu ca urmare a micșorării câtimii obiectului cererii – aproximativ 157,17 ha și suprafața reținută de către instanță – 136,60 ha, instanța a constatat, în lipsa unei expertize topo, că aceasta nu poate fi identificată prin UP, u.a și nu i se poate stabili întinderea exactă.
P. urmare, instanța a admis în parte cererea petentului, constatând nulitatea parțială a Hotărârii Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureș nr. 627/18.07.2002, a Procesului verbal de punere în posesie nr. 7/02.12.2003 întocmit de C. locală de fond funciar B. și a Titlului de proprietate nr. 3016/18.12.2003 emis de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureș, în sensul excluderii doar a suprafeței de 136,60 ha teren cu vegetație forestieră iar pentru diferența de aproximativ 20,57 ha teren vegetație forestieră a respins cererea ca nefondată.
Potrivit art. 274 Cod proc. civ., instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Față de solicitarea intimatelor prin care acestea doresc obligarea Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. de a emite un nou titlu de proprietate pentru suprafața de 176,90 ha teren forestier, instanța a considerat că o astfel de cerere este inadmisibilă întrucât s-a făcut cu ignorarea procedurii reglementate la art. 25 alin. 1 din Legea nr. 1/2000, care face trimitere la dispozițiile Legii nr. 18/1991.
Astfel, potrivit art. 25 alin. 1 din Legea nr. 1/2000 „ Reconstituirea dreptului de proprietate și punerea în posesie a titularilor, în cazul terenurilor forestiere, precum și eliberarea titlurilor de proprietate se fac de comisiile locale și, respectiv, comisiile județene, în condițiile și cu procedura stabilite de Legea fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare ….. .„
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Instituția P. jud. S. și intimatele Orașul B. prin primar, respectiv C. locală de fond funciar B..
Petenta Instituția P. a susținut că instanța de fond a dat o interpretare greșită legii fondului funciar când a respins cererea pentru ele 20,57 ha teren care conform înscrisurilor existente la dosar cuprinde zone având altă categorie de folosință decât pădure, drumuri, curți construcții, fânețe. Or, și aceste terenuri se retrocedează odată cu fondul forestier și numai de către comisia competentă.
S-au invocat prevederile legilor fondului funciar precum și a Regulamentului concluzionându-se că, C. județeană Maramureș și-a încălcat competența teritorială atunci când s-a pronunțat și asupra suprafeței de 20,57 ha teren, în condițiile în care cererea de reconstituire formulată de Orașul B. asupra unui teren ce aparține administrativ de . fost înaintată comisiei competente, respectiv a județului S..
A mai arătat că aceleași competențe au fost depășite și atunci când s-a procedat la punerea în posesie cu suprafața de 20,57 ha precum și la eliberarea titlului de proprietate nr. 3016/18.12.2003.
De asemenea, instanța de fond a apreciat eronat probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar, față de care nici nu mai era necesară administrarea probei cu o expertiză, în condițiile în care din înscrisurile prezentate rezulta cu claritate întinderea suprafeței de pe raza administrativ teritorială a comunei Cîrlibaba de 157,17 ha.
Suprafața exactă a terenurilor cu alte categorii de folosință poate fi pusă la dispoziție de ocolul Silvic Maramureș sau ocolul Silvic B., care pot oferi informații despre amplasament, recurenta invocând în acest sens și disp. art. 29 al.4 din Legea 1/2000, respectiv art. 31.
De altfel, din documentele existente la dosar și care au stat la baza validării dreptului de proprietate pentru suprafața de 5162,75 ha teren pădure, nu rezultă că la data deposedării abuzive, pe această suprafață erau edificate construcții.
În cazul edificării unor astfel de construcții după preluare, acestea se înscriu într-un registru special, consemnate în procesul verbal de punere în posesie care devine anexă la titlul de proprietate (art. 66 al.1 din Regulament)
A mai arătat că deoarece din documentația pusă la dispoziție de C. Jud. Maramureș rezultă că prin Hotărârea nr. 627/18.07.2002 a fost validată doar anexa 56 prevăzută de HGR nr. 1172/2001, orașul B. nu poate fi proprietarul unor terenuri sau construcții existente pe suprafața de teren din care fac parte și cei 20,70 ha teren, atâta timp cât nu s-a efectuat predarea cu ocazia reconstituirii dreptului de proprietate pentru terenul cu vegetație forestieră și nu s-au stabilit despăgubiri, sens în care trebuia întocmită anexa prevăzută în Regulament.
Intimatele Orașul B. prin primar și C. locală B. invocând prev. art. 304 pct. 8 și 9 Cod pr. civilă au arătat următoarele:
Astfel, nu există temei legal în baza căruia să se constate nulitatea HCJ nr. 627/2002 a procesului verbal nr. 7/2003 și a titlului de proprietate nr. 3016/2003 în condițiile în care orașul B. și-a dovedit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 5.162,75 ha teren forestier fiind depășită doar competența teritorială.
Instanța nu a obligat nici una din comisii să pună la dispoziția Orașului B. suprafața de 136,60 ha teren forestier și să emită titlul de proprietate.
Suprafața de 5.162,75 ha teren a fost pusă la dispoziție Ocolului Silvic B. amplasamentul suprafeței de 176,90 ha teren, nefiind real și aceasta deoarece conform amenajamentului silvic, o suprafață de 40,30 ha identificată în UP VU UA 127AF este reconstituit în favoarea Orașului B. iar diferența de 136,60 ha identificată în UP VU UA 128A-E, 129A-C și 130 AF, A1 și A2 este situat pe raza comunei Cîrlibaba pusă la dispoziția Comisiei locale B. din eroare.
A mai susținut că și în condițiile în care Orașul B. nu este proprietarul tabular al terenului în cauză sunt îndeplinite condițiile legale privind revendicarea având în vedere prev. art. 887 al.1 Cod civil.
La data de 9.05.2012 recurentul Orașul B. și C. L. B. au formulat precizări (f.30) în care au arătat că obiectul cauzei îl reprezintă anularea titlului de proprietate pentru terenul forestier identificat în UA și UP în suprafață totală de 157,17 ha și nu suprafețele cuprinse în altă categorie de folosință, iar prin procesul verbal nr. 184/22.11.2010 privind recunoașterea hotărârilor conform prev. legii nr.21/1968 s-a recunoscut limita administrativ teritorială nu și cea silvică.
Au depus a dosar schiță de amplasament, extras hartă silvică.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de părți, tribunalul constată că în ceea ce privește recursul declarat de Instituția prefectului S., acesta este întemeiat pentru motivul de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 9 cod pr. civilă din următoarele considerente:
Astfel, din înscrisurile prezentate de reclamanta recurentă respectiv adresa OCPI S. nr. 6251/18.05.2011 rezultă că suprafața care este situată pe raza comunei Cîrlibaba este de 157,17 ha determinată după limita administrativă dintre județele S.-Maramureș și limita Ocolului Silvic Cîrlibaba precum și după documentația cadastrală conform proceselor de situație întocmite în acest sens.
Cu procesul verbal nr, 184/22.11.2010 s-a făcut dovada identificării și recunoașterii hotarelor dintre UAT Cîrlibaba jud. S. și UAT B., jud. Maramureș, rămas definitiv prin necontestare după cum rezultă din adresele nr.7351/2011 și nr.I/8361/4.08.2011, iar planul de situație depus la dosar de reclamantă cuprinde suprafața din perimetrul determinat de limita administrativă dintre cele 2 județe și limita dintre Ocolul Silvic Cîrlibaba și Ocolul Silvic B., suprafața fiind de 157,17 ha .
Instanța de fond a făcut o greșită apreciere a acestor înscrisuri și aplicare atât a dispozițiilor din Legea 18/91, Legea 1/2000 și a HGR nr. 890/2005 atunci când a constatat că nu pot fi excluși și cei 20,57 ha teren cu vegetație forestieră din totalul de 157,17 ha teren, în cauză nefiind necesară administrarea probei cu expertiză de specialitate în condițiile în care celelalte probe administrate clarificau situația terenului atât din punct de vedere administrativ cât și silvic.
Chiar dacă în suprafața de 157,17 ha se includ și zone având alte categorii de folosință decât pădure, respectiv drumuri, curți construcții, fânețe, după cum rezultă din adresa nr. I/742/13.07.2011 a OCPI S. și aceste suprafețe se retrocedează odată cu fondul forestier de către comisia competentă, deoarece nu au un regim juridic diferit, sens în care în mod corect au fost invocate și prev. art. 9 al.3 din Legea 18/91 și art. 5 lit.a, art. 11 al.5 din Regulament.
În această direcție, C. Județeană Maramureș nu este competentă să reconstituie dreptul de proprietate în favoarea Orașului B. și pentru suprafața de 20,57 ha teren situat pe raza comunei Cîrlibaba chiar dacă cuprinde și zone cu o altă categorie de folosință decât pădure, ci ar fi trebuit în conformitate cu prev. art. 33 alin.1 teza a II din Legea 1/2000 să o trimită comisiei competente, respectiv Comisiei Județene S., încălcând în acest sens competența teritorială.
Din înscrisurile prezentate rezultă cu claritate că întinderea suprafeței care este situată pe raza administrativ teritorială a comunei Cîrlibaba, este de 157,17 ha și chiar dacă în prezent suprafața de 20,57 ha teren identificat în UP vu u.a 127A-F face parte din amenajamentul silvic al Orașului B., acest aspect nu atestă faptul că este situat pe raza Orașului B., jud. Maramureș, deoarece punerea în posesie a acestei unități teritoriale –a făcut după amenajamentul silvic al ocolului Silvic B. ediția 2000 în prezent aceasta fiind administrată de Ocolul Silvic Alpina B., având un termen de valabilitate de 10 ani conform art. 19 alin.3 din Legea 46/2008.
Procesul verbal nr. 184 cu privire la identificarea și recunoașterea hotarului dintre UAT Cîrlibaba și UAT B. necontestat, a fost întocmit la data de 22.11.2010, ulterior datei întocmirii Amenajamentului Silvic al Ocolului Silvic B. – 2000.
Și în ceea ce privește operațiunile de punere în posesie și eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 157,17 ha din care face parte și suprafața de 20,57 ha teren, acestea s-au efectuat cu încălcarea prevederilor legale în vigoare, fiind depășită competența teritorială, așa încât, funcție de înscrisurile depuse la dosar care sunt pertinente și concludente și pe care instanța le-a apreciat în mod eronat în temeiul prev. art. 312 Cod pr. civilă, se impune admiterea recursului declarat de reclamantă în sensul anulării parțiale atât a Hotărârii Comisiei Județene Maramureș nr. 627/2002 cât și a procesului verbal de punere în posesie nr. 7/2.12.2003 întocmit de C. B., respectiv a titlului de proprietate nr. 3016/2003 în sensul includerii și a suprafeței de 20,57 ha teren forestier.
În ceea ce privește recursul declarat de intimatele Orașul B. și C. locală B., acesta este nefondat din următoarele considerente:
Astfel, referitor la susținerea conform căreia nu există temei legal în baza căruia să se poată constata nulitatea parțială a HCJ Maramureș respectiv a procesului verbal de punere în posesie și a titlului de proprietate nr. 3016/2003, art. II alin 1 și 2 din legea 69/97 prevede sancționarea nulității actelor de reconstituire întocmite cu încălcarea legilor fondului funciar, în cauza de față aceasta constituind-o încălcarea competenței teritoriale a comisiei de fond funciar.
În mod corect instanța de fond a respins cererea reconvențională deoarece o astfel de cerere este inadmisibilă în condițiile în care reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața în litigiu s-a făcut cu ignorarea procedurii reglementată de art. 25 alin.1 din Legea 1/2000.
În ceea ce privește înscrisul de care recurenții înțeleg să se prevaleze, respectiv Amenajamentul silvic al Ocolului Silvic B., conform căruia doar suprafața de 136,60 ha teren forestier este situată pe raza comunei Cîrlibaba nu și suprafața de 20,57 ha teren după cum s-a arătat anterior, acest document a fost întocmit în anul 2000 și are o valabilitate de 10 ani conform Legii 46/2008, așa încât procesul verbal nr. 184/2010 cu privire la identificarea și recunoașterea hotarului dintre UAT Cîrlibaba și UAT B., este singurul document valabil și cu forță probatorie în prezenta cauză.
Față de precizările depuse la fila 30 dosar, după cum s-a arătat mai sus, suprafața de 157,17 ha include zone având altă categorie de folosință decât pădure (drumuri, curți-construcții, fânețe) care se retrocedează odată cu fondul forestier și numai de către comisia competentă, neputându-se aplica un regim juridic diferit, indiferent de categoria de folosință a terenului.
Ca atare, recurenții au interpretat eronat și dispozițiile legii fondului funciar a HGR nr. 890/2005 în ceea ce privește competența soluționării cererilor formulate în baza acestor acte normative privind retrocedarea terenurilor indiferent de categoria de folosință.
Așa fiind, tribunalul va respinge recursul declarat de intimați conform prev. art. 312 Cod pr. civilă, urmând ca dispozițiile din sentința atacată să fie menținute sub aspectul respingerii cererii reconvenționale formulate iar ca urmare a admiterii recursului declarat de reclamantă, va menține și dispozițiile privind admiterea acțiunii în ceea ce privește suprafața de 136,60 ha teren.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE.
Admite recursul declarat de către petenta INSTITUȚIA P. - JUDEȚUL S., ., nr. 36, jud. S. împotriva sentinței civile nr. 925/10.08.2011 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosarul nr._, intimați fiind C. JUDEȚEANĂ P. S. D. DE P. PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR MARAMUREȘ, O. DE C. ȘI P. I. MARAMUREȘ, DIRECȚIA S. B. M..
Modifică în parte sentința civilă nr. 925/10.08.2011 a Judecătoriei Vatra Dornei în sensul că:
Constată nulitatea absolută parțială a Hotărârii Comisiei Județene Maramureș pentru stabilirea dreptului de proprietate nr. 627/18.07.2002, a procesului verbal de punere în posesie nr. 7/02.12.2003 întocmit de C. L. de fond funciar B. și a titlului de proprietate nr. 3016/18.12.2003 emis de C. județeană Maramureș pentru stabilirea dreptului de proprietate și cu privire la suprafața de 20,57 ha teren forestier.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile nr. 925/10.08.2011.
Respinge ca nefondat recursul formulat de Intimatul Orașul B. – prin primar și C. L. de fond funciar B. declarat împotriva sentinței sus menționate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Iunie 2012
Președinte, M. T. | Judecător, D. D. | Judecător, A. L. |
Grefier, L. S. Ș. |
Red. D.D.
Jud. U. C.
Tehnored. S.L/2 ex/22.07.2012
| ← Cereri. Sentința nr. 1062/2012. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 1183/2012. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
