Fond funciar. Decizia nr. 2097/2012. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2097/2012 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 02-11-2012 în dosarul nr. 2097/2012
Dosar nr._ -fond funciar-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR.2097
Ședința publică din data de 2 noiembrie 2012
Președinte: V. E. L.
Judecător: C. L.
Judecător: S. A.
Grefier: R. M.
Pe rol, pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanta B. E., intervenienta C. E., și pârâta C. Orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor L., jud. Suceava împotriva sentinței civile nr. 507 din data de 2 februarie 2011 pronunțată de Judecătoria Suceava (dosar nr._ ), pârâți-intimați fiind C. G. și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava.
Dezbaterile asupra recursurilor declarate în cauză au avut loc în ședința publică din data de 26 octombrie 2012, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, pentru a da posibilitate apărătorului titular al prim recurentelor să depună concluzii scrise la dosar, s-a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 2 noiembrie 2012.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Suceava la data de 28 februarie 2008 și înregistrată sub nr._, reclamanta B. E. a solicitat în contradictoriu cu pârâții C. Orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor L., jud. Suceava, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, anularea Hotărârii nr. 2416/2.11.2007 emisă de secund –pârâtă și reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 25.900 m.p. teren moștenit de la părinții săi C. M. și A. G. V..
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că împreună cu frații săi, C. E. și C. V. sunt descendenții defunctei A. M., fostă Zetu. În anul 1940 aceasta împreună cu A. V. ( primul soț și tatăl reclamantei și al numitei C. E.), au cumpărat de la I. D. suprafața de 2,5 ha teren prin contractul autentificat la data de 16.02.1990. În anul 1942, la data de 17 iunie aceștia au mai cumpărat de la soția lui I. D., M., suprafața de 2,67 ha, dispusă în trei trupuri de teren; că, în anul 1954 soții A. au divorțat prin sentința civilă nr. 1748/1954 și, că vânzătorul I. D. s-a înscris în CAP cu suprafața de 4,83 ha teren, din care face parte și suprafața de 2,5 ha teren ce a fost vândută în anul 1940. P. suprafața de teren de 2,5 ha care a aparținut mamei reclamantei, s-a reconstituit dreptul de proprietate fratelui reclamantei, C. V.. Se mai arată că cealaltă suprafață de 2,5 ha o deține împreună cu numita C. E., dar situația nu este definitivată din punct de vedere a proprietății deoarece C. locală de fond funciar L. nu a măsurat terenul.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar în copie, următoarele înscrisuri: Hotărârea nr. 2416/02.11.2007 emisă de C. Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, acte de stare civilă, contract de vânzare veșnică, adeverința nr. 45/27.08.1991, sentința civilă nr. 1748/1954 și a solicitat admiterea probei cu martorii C. M., A. C. și D. A..
La termenul de judecată din data de 4 februarie 2009, numita Cârja E. a formulat o cerere de intervenție, prin care a solicitat admiterea plângerii formulată împotriva Hotărârii Comisiei Județene Suceava și să se constate că este moștenitoare după mama sa M. Pavaloaie, care a cumpărat suprafețele de teren menționate în contractul de vânzare cumpărare încheiat în anul 1942.
Prin încheierea de ședință din data de 11 martie 2009, instanța, în baza art. 52 Cod procedură civilă a admis în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de numita C. E.
Prin adresa nr. 5573 din 29.09.2010 ( f. 112 dosar), C. Orășenească L. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a arătat că, din suprafețele de 3,80 ha de la „Găinărie” și 1,00 ha „Cioate” este reconstituit dreptul de proprietate astfel: 1,73 ha este reconstituit numitei D. L. M. prin sentința civilă nr. 834/2008 a Judecătoriei Suceava, 1,50 ha teren este reconstituită numitului C. V. ( decedat în 2009), conform adeverinței de proprietate nr. 45/27.08.1991, iar diferența de 0,57 ha este reconstituită tot lui D. L. M. prin sentința civilă nr. 834/2008 a Judecătoriei Suceava. Suprafața de 1,00 ha la „Cioate” este reconstituită astfel: 0,31 ha este reconstituită numitei D. L. –M. prin sentința civilă nr. 834/2008 a Judecătoriei Suceava, 0,51 ha este reconstituită lui C. V. conform adeverinței de proprietate nr. 45/1991 iar 0,18 ha este rezervă la dispoziția Comisiei comunale de fond funciar L..
Se mai arată că la această dată nu este emis titlu de proprietate nici pentru D. L.-M. și nici pentru C. V..
La solicitarea reclamantei, la termenul de judecată din data de 13.10.2010, instanța a introdus în cauză, în calitate de pârât pe numitul C. G..
Prin interogatoriul civil luat pârâtului C. G. la data de 24.11.2010, ( fila 126 dosar), acesta a arătat că este fiul lui C. V. și Zetu M., fiind singurul moștenitor al acestora. Părinții lui erau înscriși în registrul agricol al comunei L. cu suprafața de 2,67 ha, iar mama lui, înainte de a se căsători, a cumpărat de la numitul I. D. suprafața de 2,50 ha din care 2 ha de teren la locul Găinărie și 50 de ari la „Cioate”. Suprafața de 17 ari de la „Tărăncuța” a fost dobândită de mama lui, anterior căsătoriei, de la mama vitregă pe nume D. M.. Pârâtul a mai arătat că mama lui a mai fost căsătorită cu numitul A. V. și au avut împreună două fete ( reclamanta și intervenienta), iar aceasta a mai cumpărat împreună cu fostul soț de la numitul D. I. o suprafață de 5 ha teren situată la Cioate și Găinărie.
A mai arătat pârâtul că vânzătorul D. I. a înstrăinat cele 5 ha printr-un contract cu clauză de întreținere atât pentru mama sa cât și pentru primul ei soț. P. că D. I. era în viață la momentul în care terenul a fost preluat de CAP, acesta s-a înscris în CAP cu 2,50 ha.
A susținut pârâtul că tot terenul de 5 ha este deținut de familia sa și nu s-a eliberat titlu de proprietate pentru nici unul dintre aceștia.
Prin sentința civilă nr. 507 din 2 februarie 2011 pronunțată de Judecătoria Suceava s-a admis în parte plângerea, s-a admis în parte cererea de intervenție în interes propriu, s-a desființat, în parte, Hotărârea nr. 2416 din 02.11.2007 a secund-pârâtei, în sensul că s-a reconstituit reclamantei și intervenientei, în indiviziune, dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 2,50 ha teren situată pe raza orașului L., jud. Suceava.
P. a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta B. E., intervenienta C. E. și pârâtul C. G. sunt frați, primele două fiind fiicele defunctei C. M. - fostă Zetu ( decedată la data de 23.11.1990- f.4 dosar), rezultate din căsătoria acesteia cu A. V., iar pârâtul este fiul aceleiași defuncte căsătorită a doua oară cu numitul C. V. a lui T..
S-a reținut că în timpul primei căsătorii C. M. a cumpărat, la data de 16 februarie 1940 împreună cu primul ei soț, A. V., în baza contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de uzufruct viager încheiat cu I. A. D. ( filele 6 și 10 dosar) o suprafață de 2,50 ha teren dispusă în două trupuri și anume 2 ha la locul numit „Găinărie” și 0,50 ha teren la locul „Cioate”.
După aproximativ 2 ani, respectiv la data de 17.06.1942, cei doi soți A. V. și M. ( fostă Zetu) au cumpărat de la soția primului vânzător, I. D. M., suprafața de 26.790 m.p. teren ( fila 5 dosar) din care 2 ha în tarlaua „Găinărie” și 50 ari la locul „Cioate” și 18 ari la locul „Țărincuța” din extravilanul localității L..
Prin sentința civilă nr. 1748 pronunțată de fostul Tribunal popular al raionului Fălticeni la data de 1.06.1954 ( f. 9) a fost desfăcută căsătoria soților A. V. și M., iar aceasta din urmă a revenit la numele avut anterior, acela de Zetu.
Ulterior, la data de 18 septembrie 1959, mama reclamantei și a intervenientei s-a recăsătorit cu numitul C. Th.V. ( f. 8) iar din căsătoria acestora a rezultat pârâtul C. G..
Așa cum rezultă din copia rolului agricol al mamei pârâților Zetu M. căsătorită cu V. Th.C. ( f. 68) în registrul agricol din perioada 1959-1962, autoarea lor s-a înscris cu o suprafață totală de 2,68 ha teren, suprafață care corespunde ca întindere suprafeței de teren care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare din anul 1942 încheiat cu vânzătoarea I. D. M..
După adoptarea Legii nr. 18/1991, întrucât doar autorul pârâtului C. Th. V. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, pe numele acestuia a fost eliberată adeverința de proprietate nr. 45/27.08.1991 ( f. 8) prin care pe numele acestuia a fost reconstituit dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 2,68 ha teren din care 2 ha se află în tarlaua „Găinărie”, 0,51 ha teren la locul numit „Cioate” și 0,17 ha teren la „Țărincuță”.
Așa cum rezultă din adresa nr. 2411/08.04.2009 a pârâtei C. orășenească L. de aplicarea Legii 18/1991 ( f. 45 dosar), prin sentința civilă pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._ a fost reconstituit dreptul de proprietate pe numele moștenitoarei vânzătorului I. A. D., numita D. L. cu privire la suprafața de 4,37 ha teren, însă aceasta nu a fost pusă până în prezent în posesie și nu i s-a eliberat titlul de proprietate deoarece este deținut de cei trei frați, respectiv reclamanta, intervenienta și pârâtul, ultimul având reconstituit dreptul de proprietate doar pentru o parte din acest teren conform adeverinței de proprietate nr. 45/27.08.1991.
Conform declarațiilor celor trei martori audiați în cauză, C. M. ( f. 74), A. C. ( f. 107) și D. A. ( f. 108), terenul care a făcut obiectul celor două contracte de vânzare-cumpărare încheiate în anii 1940 și 1942 între mama reclamatei și soții I. A. D. și M., provin din împroprietărire în anul 1921( f. 62), terenul fiind deținut de soții A. V. și M. până la divorț în anul 1954, iar apoi doarde Zetu M. recăsătorită cu numitul C. V. până la cooperativizare.
Soții C. V. și M. ( fostă Zetu) au evidențiat în registrul agricol doar o parte din terenul cumpărat de autoarea părților în timpul primei căsătorii, respectiv, suprafața de 2,68 ha teren ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare din anul 1942 și pentru care s-a eliberat adeverința de proprietate nr. 45/27.08.1991 doar pe numele celui de-al doilea soț al defunctei C. M., adevărata proprietară a suprafeței de 2,68 ha teren.
S-a mai reținut că, deși erau îndreptățite, reclamanta B. E. și intervenienta C. E. nu au solicitat includerea pe adeverința de proprietate nr. 45/1991 alături de fratele lor C. G. și nici nu au contestat modul în care s-a făcut reconstituirea dreptului de proprietate doar pe numele autorului fratelui lor (C. Th.V.), însă este evidențiat că terenul înscris pe această adeverință a aparținut mamei părților, C. M. și nicidecum titularului C. Th.V., cum de altfel a recunoscut și pârâtul C. Gh. la interogatoriu ( f. 126).
Cât privește terenul în suprafață de 2,50 ha ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat între D. A. I. și C. M. ( fostă A.) în anul 1940 ( f. 6) se apreciază că dată fiind existența clauzei de uzufruct viager în favoarea vânzătorului, a fost posibil ca D. A. I. să se înscrie în rolul agricol cu terenul deja vândut dispus în 2 trupuri de 2 ha la „Găinărie” și 50 de ari la „Cioate”, din care în registrul agricol au fost înscrise doar suprafețele de 1,60 ha la „Găinărie” și 0,31 ha la locul „Cioate” ( fila 53 dosar).
Așa dar, este evident că deși moștenitoarea defunctului D. A. I., numita D. L.- M. are reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 4,37 ha teren conform sentinței civile nr. 834 /15.02.2008 a Judecătoriei Suceava ( f. 114-117 dosar), aceasta nu a făcut demersurile necesare emiterii titlului de proprietate pentru terenul în discuție întrucât acesta este deținut de moștenitorii adevăratului proprietar (C. M.- fostă A.) care i-a adus deja la cunoștința de existența celor două contracte de vânzare-cumpărare prin care bunicul său a înstrăinat terenurile dobândite cu ocazia împroprietăririi din anul 1921.
Cu toate că prin precizările la plângere formulate de reclamantă ( fila 96 dosar), aceasta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 5 ha teren, instanța a constatat că reclamanta a formulat cerere de reconstituire și a parcurs procedura specială, în trepte, prevăzută de Legea fondului funciar doar pentru o suprafață de 25.900 m.p, așa cum rezultă din Hotărârea nr. 2416/02.11.2007a Comisiei Județene Suceava ( f. 3 dosar).
Totodată, așa cum s-a reținut mai sus, pentru parte din terenul ce a fost cumpărat de C. M., autoarea părților, în baza adeverinței de proprietate nr. 45/27.08.1991 ( f.8 dosar) a fost deja reconstituit dreptul de proprietate pe numele pârâtului C. G. în calitate de moștenitor al defunctului C. Th. V., pentru suprafața de 2,68 ha teren.
Prin urmare, reclamata B. E. și intervenienta C. E. sunt îndreptățite să primească în indiviziune diferența de teren cumpărată de autoarea lor de la I. A. D. în baza contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de uzufruct viager din 16.02.1940, teren în suprafață de 2,50 ha dispus în două trupuri: 2 ha la locul „Găinărie” și 0,50 ha teren la locul „Cioate” teren pe care cele două surori în parte, îl dețin.
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin.1 din Legea nr. 1/2000 modificată prin Legea nr. 247/2005 „reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente dacă acestea nu au fost atribuite altor persoane”.
În data de 14 martie 2011 au declarat recurs împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta B. E. și intervenienta în nume propriu C. E..
În motivele de recurs depuse la fil.4-5 dosar, reclamanta B. E. și intervenienta în nume propriu C. E. au arătat că au solicitat anularea Hotărârii nr. 2416/2.11.2007 emisă de C. Județeană Suceava de aplicare a Legii nr.18/1991, motivat de faptul că li s-a respins cererea de reconstituire a dreptului lor de proprietate asupra suprafeței de 5 ha situat pe raza orașului L., . numite ,,Cioate” ,,Găinarie” și ,,Țărincuța”, teren ce a aparținut părinților lor A. M. (fostă Zetu) și A. V., care în 1940 și respectiv 1942 l-au cumpărat de la familia D. I. și M..
În 1954, prin sentința civilă 1758/1954, s-a dispus desfacerea căsătoriei părinților lor, mama lor recăsătorindu-se cu C. V., căsătorie din care a rezultat pârâtul C. G..
Mama lor a încetat din viață în 1990, iar odată cu apariția L.18/1991, fratele lor vitreg, prevalându-se că în R.A. figura tatăl lui (C. V.) împreună cu mama lor, a cerut reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 2,5 ha, teren ce se identifică cu suprafața ce face obiectul contractului încheiat în 1940, teren la care au și recurentele dreptul. Cu toate că în R.A, apare familia C., această proprietate a fost în exclusivitate a mamei lor, și în momentul în care s-a depus cererea de reconstituire formulată de fratele lor, în calitate de moștenitor al autoarei comune, se impunea ca adeverința să fie emisă și pe numele lor. Despre această adeverință au aflat odată cu introducerea prezentei acțiuni, deoarece C. L. a reconstituit dreptul de proprietate asupra acestei suprafețe în favoarea lui D. L. M., care ar avea vocație succesorală după vânzătorul I. D.. Eroarea care s-a strecurat voit în cadrul procedurii de reconstituirea a dreptului de proprietate s-a datorat în primul rând:
-contractul încheiat în 1940-are ca, clauza uzufructul viager, iar dobândirea proprietății în fapt, apărea odată cu încetarea din viață a uzufructuarului, care încetează din viață în 1962-aprilie, când nu s-a mai efectuat nici o operațiune de descărcare a rolului din R.A, al . data).
-în al doilea rând, mama lor, recăsătorindu-se, familia nou formată(fam.C.), are rol distinct, pentru suprafața de 2,68 ha, teren identificat cu terenul cumpărat în 1942 de la soția lui I. D., respectiv M. D.
-în al treilea rând, în litigiul de fond funciar în care s-a pronunțat sentința nr.834/2008, în favoarea reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea lui D. L. M.-pentru suprafața de 4,37 ha care sunt incluse în suprafața de 5 ha ce a aparținut părinților lor – C. L. nu a indicat că aceste terenuri au fost vândute anterior cooperativizării și sunt deținute de ei, moștenitorii lui C. M. ( fostă A.), născută ZETU. În conformitate cu art.8 alin.2 din Lg.18/1991, odată ce foștii proprietari au înstrăinat terenurile înainte de cooperativizare, moștenitorilor acestuia nu li se putea reconstitui dreptul de proprietate.
-în al patrulea rând, terenurile sunt deținute de ei, fără să fie emise titluri de proprietate în favoarea altor persoane.
Instanța, in virtutea rolului activ, trebuia să interpreteze probatoriul administrat în dosar, în sensul ca, în conformitate cu prevederile legale, cererea unui moștenitor trebuie calificată în favoarea tuturor moștenitorilor care au vocație succesorală.
Astfel trebuia admisă plângerea așa cum a fost formulată, urmând, ca pe calea unei partaj succesoral să fie rezolvate drepturilor lor, în cote legale.
P. motivele arătate, solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată.
În drept, recurentele au invocat dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
În data de 17 martie 2011 a declarat recurs împotriva hotărârii instanței de fond pârâta C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor L., jud. Suceava (fil.6 dosar).
În motivarea recursului a arătat că suprafața de 2,50 ha teren, situat pe raza localității L., jud. Suceava nu poate fi reconstituită reclamantei B. E., intervenientei C. E., și lui C. G., acesta fiind reconstituit numitei D. L.-M. (moștenitoarea defunctului I. Al. D.), conform sentinței civile nr.1370 din 10 iunie 2008, sentință ce este rămasă definitivă și irevocabilă din data de 11.08.2009, care este moștenitoare legală a defunctului I. Al.D., acesta având 4,37 ha teren agricol, trecut în registrul agricol din perioada 1961 și înscris în CAP, din care face parte și suprafața de 2,50 ha teren ce face obiectul cauzei.
Moștenitoarea D. L.-M. are reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 4,37 ha teren conform sentinței civile nr. 834/15.02.2008 a Judecătoriei Suceava și are întocmită documentația pentru eliberarea titlului de proprietate.
În drept, a invocat dispozițiile art.29-316 Cod procedură civilă.
Legal citați, pârâții C. G. și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava nu au depus întâmpinare și nici nu s-au prezentat în instanță pentru a-și exprima poziția procesuală față de recursurile declarate în cauză.
În data de 26 octombrie 2012, instanța a invocat din oficiu excepția de tardivitate a introducerii recursului declarat de pârâta C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor L., jud. Suceava și a rămas în pronunțare și asupra excepției invocate.
Analizând recursurile declarate în cauză, Tribunalul reține următoarele:
După cum rezultă din dispozițiile art. 301 Cod pr. civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Hotărârea atacată i-a fost comunicată pârâtei-recurente C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor L., jud. Suceava în data de 25 februarie 2011, după cum rezultă din dovada de primire și de comunicare de la f. 142 ds. fond, astfel încât termenul limită până la care putea declara recurs a fost data de 16 martie 2011.
Or, recursul pârâtei a fost depus la Judecătoria Suceava în data de 17 martie 2011, după expirarea termenului de recurs de 15 zile prevăzut de art. 301 Cod pr. civilă, calculat conform dispozițiilor art. 101 al. 1 Cod pr. civilă.
Potrivit dispozițiilor art. 103 Cod pr. civilă, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Cum pârâta nu a declarat recurs în termenul legal, excepția de tardivitate a introducerii recursului, excepție de procedură, absolută și peremptorie, invocată din oficiu, este întemeiată și va admisă iar recursul declarat în cauză de pârâtă va fi respins ca tardiv, în temeiul art.312 al.1 Cod pr. civilă.
În ceea ce privește recursul declarat de reclamanta B. E. și intervenienta C. L., tribunalul reține că prin Hotărârea nr. 2416 din data de 2 noiembrie 2007 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava s-a respins contestația formulată de B. E. prin care se solicita reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de_ mp teren, respectiv: pentru suprafața de_ mp teren situată la locul denumit ,,Găinărie”, pentru suprafața de 5000 mp teren situată la locul denumit,, Cioate” și pentru suprafața de 900 mp teren situată la locul denumit ,,Țărincuță” pe raza orașului L., în calitate de moștenitoare după defuncții C. M. și P. Ș. I., cu argumentul că nu s-au depus acte doveditoare ale dreptului de proprietate și ale vocației succesorale și nu se face identificarea în plan parcelar a terenului solicitat(f.3-ds.fond).
Instanța de fond a reținut că, cu toate că prin precizările la plângere formulate de reclamantă ( fila 96 dosar), aceasta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 5 ha teren, reclamanta a formulat cerere de reconstituire și a parcurs procedura specială, în trepte, prevăzută de Legea fondului funciar doar pentru o suprafață de 25.900 m.p. așa cum rezultă din Hotărârea nr. 2416/02.11.2007a Comisiei Județene Suceava, dar la dosar nu a fost solicitată și depusă documentația care a stat la baza emiterii hotărârii comisiei județene pentru a vedea dacă reclamanta-recurentă a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, pentru ce suprafață și ce înscrisuri au fost avute în vedere de comisia locală de fond funciar și comisia județeană la soluționarea cererii de reconstituire și a contestației.
Or, în lipsa documentației care a stat la baza actului administrativ-jurisdicțional contestat, prima instanță nu putea să analizeze în mod temeinic legalitatea procedurii de reconstituire și temeinicia pretențiilor recurentelor și să analizeze fondul plângerii și procedând în această manieră, a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului.
Separat de acest lucru, prin hotărârea contestată, s-a procedat la analizarea contestației prin care se solicita reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață totală de_ mp teren dispusă în trei suprafețe și anume: suprafața de_ mp teren situată la locul numit ,,Găinărie”, suprafața de 5000 mp teren situată la locul numit ,,Cioate” și suprafața de 900 mp teren situată la locul numit,,Țărincuță” în calitate de moștenitoare după defuncții C. M. și P. Ș. V..
Instanța de fond a procedat la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2 ha teren situată la locul numit ,,Găinărie” și 0, 50 ha teren situată la locul numit,, Cioate”, dar nu a procedat și la reconstituirea dreptului de proprietate și pentru diferența de suprafață de 900 mp înscrisă în hotărârea contestată și pentru care reclamanta-recurentă a parcurs în mod cert procedura contestației administrative prealabile prevăzută de legile de fond funciar, cu argumentul că pentru parte din terenul ce a fost cumpărat de C. M., autoarea părților, în baza adeverinței de proprietate nr. 45/27 august 1991 ( f.8 dosar) a fost deja reconstituit dreptul de proprietate pe numele pârâtului C. G. în calitate de moștenitor al defunctului C. Th. V. pentru suprafața de 2,68 ha teren.
Tribunalul constată că nu au fost identificate în mod concret suprafețele de teren înscrise în contractele de vânzare-cumpărare veșnică din data de 16 februarie 1940 și 7 iunie 1942, cele înscrise în registrul agricol pe numele autorilor părților și nici suprafețele pentru care s-a reconstituit deja dreptul de proprietate moștenitorilor lui C. V. pentru a vedea dacă suprafețele de teren coincid și dacă vechiul amplasament al suprafețelor de teren solicitate de reclamantele-recurente este liber sau a fost atribuit legal altor persoane, pentru a se putea identifica în mod concret eventuala diferență de teren care mai putea fi retrocedată, având în vedere și dispozițiile art. 2 al. 1 din Legea nr. 1/2000 republicată în care se arată că în aplicarea prevederilor prezentei legi, reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane, astfel că recursul declarat în cauză apare ca fiind întemeiat.
Având în vedere că pentru elucidarea acestor aspecte este necesară administrarea de probe noi și faptul că prima instanță a soluționat plângerea împotriva Hotărârii nr. 2416 din data de 2 noiembrie 2007 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava fără a avea la dispoziție documentația care a stat la baza emiterii acestei hotărâri, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei, în temeiul art. 312 al.1, 2,3 și 5 Cod pr. civilă, tribunalul va admite recursul reclamantei și al intervenientei în nume propriu, va casa în totalitate hotărârea recurată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, Judecătoria Suceava.
În rejudecare, instanța de fond va solicita Comisiei județene Suceava documentația care a stat la baza emiterii hotărârii contestate, de la C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor L., jud. Suceava, documentația care a stat la baza emiterii adeverinței nr. 45 din data de 27 august 1991 iar reclamantei-recurente să depună la dosar actele sale de stare civilă pentru a face dovada filiației după C. M. și A. V..
În rejudecare, de asemenea, se va administra proba cu o expertiză topografică și cadastrală având ca principale obiective identificarea și măsurarea suprafețelor înscrise în contractele de vânzare-cumpărare veșnică din data de 16 februarie 1940 și 7 iunie 1942, a celor înscrise în registrul agricol pe numele autorilor părților și a suprafețelor pentru care s-a reconstituit deja dreptul de proprietate moștenitorilor lui C. V. pentru a vedea dacă suprafețele de teren coincid și dacă vechiul amplasament al suprafețelor de teren solicitate de reclamantele-recurente este liber sau a fost atribuit legal altor persoane, pentru a se putea identifica în mod concret eventuala diferență de teren care mai putea fi retrocedată, bineînțeles în limitele cererii de reconstituire a dreptului de proprietate și pentru care s-a parcurs procedura prealabilă prevăzută de legile de fond funciar, în funcție de relațiile comunicate de pârâta-intimată C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava.
P. aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite excepția de tardivitate a introducerii recursului declarat de pârâta-recurentă C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor L., jud. Suceava.
Respinge recursul declarat de pârâta-recurentă C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor L., jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 507 din data de 2 februarie 2011 a Judecătoriei Suceava( dosar nr._ ), ca fiind tardiv introdus.
Admite recursul declarat de pârâta-reclamantă B. E., domiciliată în satul Roșcani, orașul L., jud. Suceava și de recurenta-intervenientă în nume propriu C. E., domiciliată în orașul L., jud. Suceava împotriva sentinței civile nr. 507 din data de 2 februarie 2011 a Judecătoriei Suceava( dosar nr._ ), în contradictoriu cu pârâta-recurentă C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor L., jud. Suceava și pârâții-intimați C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava și C. G., domiciliat în orașul L., ., jud. Suceava.
Casează în totalitate sentința civilă nr. 507 din data de 2 februarie 2011 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ) și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, Judecătoria Suceava.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din data de 2 noiembrie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
V. E. L. C. L. S. A. R. M.
Red.V.E.L.
Jud.F. M.
Tehnored.R.M.
2 ex.09.11.2012
| ← Fond funciar. Decizia nr. 58/2013. Tribunalul SUCEAVA | Expropriere. Decizia nr. 2562/2012. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
