Uzucapiune. Decizia nr. 1924/2012. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1924/2012 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 16-10-2012 în dosarul nr. 1924/2012
Dosar nr._ - uzucapiune -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
S E C Ț I A C I V I L Ă
DECIZIA NR. 1924
Ședința publică din data de 16 OCTOMBRIE 2012
Președinte: S. A.
Judecător: V. E.-L.
Judecător: C. L.
Grefier: P. I.
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanta S. E. domiciliată în com. Preutești, . împotriva sentinței civile nr. 2237 din data de 21 octombrie 2011 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr._ – pârâtă intimată fiind ..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat Pujina M. pentru reclamanta recurentă, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, apărătoarea reclamantei recurente depune la dosar chitanța și timbru judiciar cu care face dovada achitării taxei de timbru.
Întrebată fiind, apărătoarea reclamantei recurente precizează că nu mai are de formulat cereri prealabile ori alte cereri, iar instanța constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Apărătorul reclamantei recurente solicită, în principal, admiterea recursului, casarea sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare; în subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței primei instanțe și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
A mai precizat că s-a dovedit cu martori că terenul a fost deținut de către reclamantă în mod continuu și nestingherit, neexistând litigii cu late persoane.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, constată:
P. cererea adresată Judecătoriei Fălticeni si înregistrată sub nr._ reclamanta S. E. a solicitat în contradictoriu cu pârâta ., ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra terenului în suprafață de 1100 m.p. situat în intravilanul satului Basarabi, . între vecinii: Babuta G., teren proprietatea . si Sesia Bisericii.
În motivare a arătat că după ce a început procesul de cooperativizare a Comunei Preutesti, a primit de la fostul C.A.P suprafața de 1000 m.p. teren intravilan cu titlu de lot în folosință pentru edificarea unei locuințe cu anexe. Dupa atribuirea acestei suprafețe de teren a edificat casa de locuit în care locuiește și în prezent, apoi anexele împrejmuind gospodăria sa.
A susținut că, terenul in litigiu are vecinii sus-mentionați si nu a făcut obiectul vreunui litigiu si nici obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea vreunei persoane, achitând taxele si impozitele aferente.
A precizat că, la măsurătorile efectuate în teren s-a descoperit că terenul curti-constructii cu gradină totalizează 1100 m.p. împrejmuit încă de pe timpul cooperativizării, iar linia de hotar nu a fost schimbata până în prezent.
A menționat faptul că, în prezent comisia pentru unificarea practicii judiciare de pe lângă I.C.C.J a statuat ca este admisibilă dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de lunga durata asupra terenurilor determinate potrivit art.23 din L. 18/91 si art.8 din Decretul - Lege nr.42/1990 si având în vedere ca a exercitat o posesie utilă asupra terenului în suprafață de 1100 m.p. aferent curți-construcțiilor a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulata.
In drept a invocat disp. art. 1846 si urm., 1890 Cod civil.
Legal citată, Primăria comunei Preutesti a formulat si depus la dosar întâmpinare la care a atașat înscrisuri prin care a arătat că nu este de acord cu cererea reclamantei motivat de faptul că aceasta nu a depus cerere pentru constituirea terenului conform legilor fondului funciar iar suprafața solicitată i s-a atribuit fiului acesteia S. Ș., prin Hotărârea Consiliului Local nr. 39/29.07.2005 pentru construirea unei locuințe.
P. sentința civilă nr. 2237 din 21.10.2011, Judecătoria Fălticeni a respins ca nefondată acțiunea, iar în baza art. 19 alin. 1 din OUG 51/2008 suma de 386 lei reprezentând ajutorul public judiciar acordat reclamantei s-a dispus a fi suportată din fondurile Ministerului Justiției.
Totodată, a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că cererea de constatare a dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii presupune îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 1846-1847 raportate la art. 1890 cod civil cu privire la exercitarea de către persoanele interesate a atributului posesiei neîntrerupte, netulburate, publice si exercitate sub nume de proprietar pentru o perioadă neîntreruptă de cel puțin 30 de ani.
Reclamanta a făcut dovada dobândirii și stăpânirii efective în nume de proprietar a terenului asupra căruia s-a solicitat constatarea dreptului de proprietate prin declarațiile martorilor I. Frăsîna și B. Frăsîna și stăpânirea sa, neîntreruptă, sub nume de proprietar.
De asemenea, martorii au menționat că reclamanta este cunoscută în localitate ca și proprietară a terenului pe care l-a stăpânit de aproximativ 30-40 de ani și nu a avut litigii cu alte persoane iar limitele proprietății nu au fost modificate.
Totuși, în ceea ce privește condiția unei stăpâniri netulburate și continue, instanța a apreciat că prin răspunsul dat de către pârâtă prin adresa 3627/14.09.2011 au rezultat date și indicii care împiedică dobândirea dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii.
Astfel, prin hotărârea Consiliului Local Preutești nr. 39/29.07.2005 o parte din terenul care formează obiectul cererii de chemare în judecată a fost atribuită în mod legal către fiul reclamantei S. Ș. în temeiul Legii 15/2003 privind sprijinul acordat tinerilor pentru construirea unei locuințe proprietate personală din domeniul privat al comunelor.
În condițiile în care terenul solicitat nu a făcut obiectul nici unei cereri de constituire sau reconstituire a dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar și aparține domeniului privat al unității administrativ teritoriale, aceasta are posibilitatea legală de a-l atribui în folosință către persoanele îndreptățite conform actelor normative menționate.
P. urmare, nu sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea constatării dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii, iar regimul juridic actual al unei părți din terenul pretins stăpânit sub nume de proprietar de către reclamantă nu permite exercitarea unei posesii publice, neîntrerupte și netulburate în dauna dreptului de proprietate al pârâtei.
Împotriva sentinței civile sus-menționate, în termen legal petenta a declarat recurs aducându-i critici pe aspecte de nelegalitate și netemeinicie; în dezvoltarea motivelor depuse la filele 3 – 4 dosar a susținut că, suprafața de 1000 mp (în realitate 1100 mp) a fost atribuită o dată ca lot în folosință petentei și nu mai putea fi atribuită ca lot în folosință altei persoane (în speță fiul său, cu care de altfel nu este în litigiu), dar chiar presupunând că hotărârea Consiliului local ar fi legală, consideră că se impune admiterea măcar în parte a cererii de chemare în judecată, pentru diferența de 850 mp teren stăpânit de recurentă de peste 30 de ani.
Intimata, deși legal citată, nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus la dosar întâmpinare pentru a-și preciza poziția cu privire la recurs.
Examinând sentința prin motivele de recurs invocate și în raport de ansamblul probelor ce s-au administrat în dosar, tribunalul va confirma soluția atacată, apreciind că aceasta își găsește suport în probatoriul administrat a cărui judicioasă analiză a condus la stabilirea unei situații de fapt și la pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale.
În sistemul Codului civil român, uzucapiunea este un mod originar de dobândire a proprietății asupra unui bun imobil ca efect al posedării lui neîntrerupte în tot timpul fixat de lege.
Pentru a opera uzucapiunea de lungă durată prevăzută de art. 1890 Cod civil, este necesară întrunirea mai multor condiții și anume: să existe o posesie utilă, neviciată, adică pașnică, continuă, publică (art. 1847 și următoarele Cod civil) și, de asemenea, neechivocă; posesia să fie exercitată neîntrerupt în tot timpul fixat de lege, iar împlinirea prescripției să fie invocată de posesor, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de excepție (art. 1841 Cod civil).
Necontestat că, până în anul 1991, respectiv până la apariția Legii fondului funciar, petenta a exercitat o detenție precară asupra terenului din litigiu, deoarece terenul fusese cooperativizat și nu se poate presupune că în respectiva perioadă, aceasta s-a comportat cu privire la teren, ca un adevărat proprietar.
Este a se reține, apoi, că detenția precară, oricât de îndelungat ar fi exercițiul acesteia, nu se bucură de efectul juridic al dobândirii proprietății asupra bunului deținut, în consecință, nu se poate reține că petenta recurentă a exercitat o posesie utilă timp de 30 de ani.
Posesia exercitată de aceasta asupra terenului a fost întreruptă cel puțin pe perioada cuprinsă între anii 1962 – 1990, deci o perioadă mai mare de 1 an, situație în care devine incidentă dispoziția din art. 1864 pct. 1 Cod civil, cu consecința ca posesia exercitată anterior întreruperii cursului prescripției achizitive nu poate fi avută în vedere la aprecierea temeiniciei cererii reclamantei, iar posesia exercitată după 1991, este insuficientă pentru a uzucapa.
Corect s-a reținut de prima instanță că localitatea Preutești, pe raza căreia se află terenul în discuție a fost supusă cooperativizării, iar din înscrisurile anexate pricinii la fond, rezultă că au fost aplicate în privința terenurilor atât din intravilan cât și din extravilan, prevederile legilor speciale de fond funciar, prin reconstituirea și constituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor persoanelor îndreptățite.
De altfel, chiar din susținerile recurentei și din declarațiile martorilor audiați, rezultă că suprafața în litigiu de 1110 mp a fost dată petentei ca lot în folosință de fostul CAP, astfel că nu a fost stăpânită în mod public sub nume de proprietar, cum fără temei susține petenta.
Deși, aceasta, a arătat că în doctrina și practica judiciară s-a statuat că în perioada anterioară anilor 1962 – 1991 posesia exercitată a avut un caracter util, producând efectul achizitiv de proprietate asupra terenurilor, asemenea apreciere e o simplă alegație subiectivă, în materie stabilindu-se prin decizii în interesul legii numai neîntreruperea cursului termenului de prescripție achizitivă în perioada de aplicare a celor două Legi nr. 54/1974 și nr. 59/1974, nicidecum și faptul exercitării de către orice cetățean a unei posesii utile asupra imobilelor.
Cum posesia exercitată pe perioada cooperativizării este una viciată, fiind afectată de precaritate, și nu o posesie utilă, publică sub nume de proprietar, pe durata de 30 de ani, evident, că nu poate fonda uzucapiunea de lungă durată.
Așa fiind, în contextul tuturor celor arătate mai-sus, având în vedere toate aceste considerente și văzând și prevederile art. 312 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanta S. E. domiciliată în com. Preutești, . împotriva sentinței civile nr. 2237 din data de 21 octombrie 2011 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr._ – pârâtă intimată fiind ., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 octombrie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
S. A. V. E.-L. C. L. P. I.
Red. C.L.
Jud. V. B.
Tehnored. I.P./2 ex./08.11.2012
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 1123/2013. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 58/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
