Fond funciar. Decizia nr. 2534/2012. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2534/2012 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 13-12-2012 în dosarul nr. 2534/2012
Dosar nr._ - fond funciar –
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 2534
Ședința publică din data de 13 DECEMBRIE 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. M. N.
JUDECĂTOR: G. F. F.
JUDECĂTOR: S. A.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, pronunțarea asupra recursurilor având ca obiect „fond funciar” declarate de reclamanta C. A., domiciliată în oraș Gura Humorului, ..1, ., pârâții R. G., domiciliat în Jimbolia, ., județul T., TÂRȘICĂ E. (decedată) prin moștenitoarea TĂRȘICĂ M., domiciliată în . și C. JUDEȚEANĂ P. S. D. DE P. PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR SUCEAVA, (care are calitatea de recurentă din dosarul conexat la prezenta cauză) împotriva sentinței civile nr.2413 din 13 decembrie 2010 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, intimată fiind pârâta C. C. DOLHEȘTI P. A. L. FONDULUI FUNCIAR.
Dezbaterile asupra cauzei civile în fond au avut loc în ședința publică din data de 06 DECEMBRIE 2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie și când, pentru a da posibilitatea apărătorului ales al reclamantei recurente C. A., avocat F. I. R., să formuleze și să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru data de astăzi, 13 DECEMBRIE 2012.
După deliberare,
TRIBUNALUL:
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2413 din 13 decembrie 2010 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, s-a respins, ca nefondată acțiunea civilă având ca obiect constatare nulitate titlu de proprietate formulată de reclamanta-pârâtă C. A., domiciliată în Gura Humorului, ..1, ., în contradictoriu cu pârâții-reclamanți R. G., din localitatea Jimbolia, ., jud. T. și Tărșică E., din ., pârâtele Comisia comunală de fond funciar Dolhești, jud. Suceava și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava.
P. a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin cererea adresată instanței și înregistrată sub nr._ /10.11.2009 reclamanta C. A., a solicitat în contradictoriu cu pârâții R. G. și Tărșică E. și pârâtele Comisia comunală de fond funciar Dolhești, jud. Suceava și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr.889/1996, emis pe numele defunctei R. I. E., în sensul excluderii din acesta a suprafeței de 4500 mp teren, categoria de folosință pădure, situată la locul numit „Magazia”, în extravilanul loc. Dolhești, jud. Suceava, pentru motivul de nulitate absolută prevăzută de art.III alin.1 lit. a pct.II din Legea nr. 169/1997.
În fapt, arată că nu se face dovada reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea autoarei pârâților cu privire la suprafața de 4500 mp teren pădure. În adeverința nr. 231/1991 emisă de C. de fond funciar Dolhești, prin care autoarei pârâților i s-a reconstituit dreptul de proprietate, apare ca fiind validată suprafața totală de 2,89 ha, iar pe verso-ul adeverinței, poziția de 0,45 ha pădure de la punctul 8 nu este inclusă în cele 2,89 ha validate.
Precizează că, potrivit relațiilor comunicate de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Suceava, în cotorul titlului de proprietate existent la această instituție nu este înserată suprafața de 4500 mp teren pădure.
Nu există o hotărâre de reconstituire a dreptului de proprietate sau o hotărâre judecătorească în acest sens, nu există vreo hotărâre de validare a suprafeței de 4500 mp teren pădure.
De asemenea, arată reclamanta că pârâții nu au fost puși în posesie cu suprafața de 4500 mp teren, că suprafața de 3200 mp ce o dețin se află situată pe vechiul amplasament de care autorii său au fost deposedați, după cum rezultă și din procesul-verbal de punere în posesie din 08.05.1994, întocmit de C. de fond funciar Dolhești.
Reclamanta arată că, anterior cooperativizării . categoria de folosință „pășune”, iar în prezent este de categorie de folosință „pădure”. După preluarea terenului de către CAP, la rândul său a fost preluat de Ocolul Silvic Dolhasca, care a plantat pe teren puieți de diferite specii, aceeași situație fiind pentru toate terenurile din acel loc.
În cauză, reclamanta a formulat cerere de conexare a prezentului dosar la dosarul nr._ al Judecătoriei Fălticeni, întrucât litigiul ce face obiectul acestui dosar –_ – are ca obiect anularea parțială a titlului de proprietate nr. 410/1994 emis pe numele autoarei sale, M. E., cu privire la suprafața de 3200 mp teren pădure de la locul „Peste pădure”, în care calitatea de reclamanți o au pârâții din prezenta cauză.
Instanța, prin încheierea de ședință din data de 21.12.2009 a respins această cerere.
Pârâții-reclamanți au formulat în cauză întâmpinare și cerere reconvențională, prin care au arătat că în ceea ce privește acțiunea principală, aceasta este nefondată, susținerea reclamantei C. A. în sensul"ca suprafața de 4500 mp teren de la locul numit „Magazie" ar fi fost înscrisă în titlul de proprietate nr. 889/1996 fără ca în prealabil autoarei lor să i se fi reconstituit dreptul de proprietate pentru acest teren.
In realitate, așa cum rezultă și din întâmpinarea formulată de C. comunală Dolhești, în temeiul L. nr. 18/1991 antecesoarea lor a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate atât pentru suprafața de 2,89 ha teren agricol pe care a deținut-o anterior cooperativizării, cât și pentru o suprafață de 0,45 ha teren pădure care a aparținut autorului său, R. N..
În conformitate cu prevederile HG 131/1991, suprafața de 2,89 ha teren agricol a fost înscrisă în anexa 2A, poz.441, iar suprafața de 0,45 ha teren pădure a fost înscrisă în „anexa nr. 15, poz. 108, ambele anexe fiind înaintate de C. corn. Dolhești Comisiei Județene Suceava cu propunere de validare.
Conform înscrisurilor depuse la dosar de C. corn. Dolhești și adresei nr. 5625/2003 a Comisiei Județene Suceava, propunerile de reconstituire pentru suprafețele înscrise în anexele 2A și 15 au fost validate de C. Județeană Suceava prin hotărârea nr. 6257/1991 a Comisiei Județene Suceava, aspect confirmat de această din urmă comisie prin adresa sus menționată și prin nota privind prezentarea spre validare a propunerilor Comisiei comunale Dolhești în ședința din 12 septembrie 1991.
Prin urmare, conform celor sus arătate, C. Județeană Suceava a validat propunerea de reconstituire pentru suprafața de 0,15 ha teren pădure cu care autoarea lor a figurat înscrisă în anexa 15, poziția nr. 108, așa încât susținerea reclamantei în sensul că nu ar fi obținut reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu este nefondată.
În ceea ce privește faptul că pe cotorul titlului de proprietate nr. 8 89/1996 din arhiva OCP I Suceava nu figurează înscrisă suprafața de 0,45 ha teren de la locul numit „Magazie", aceasta se explică prin aceea că suprafața respectivă a fost validată separat de restul terenului agricol pentru care s-a întocmit inițial titlul de proprietate, fiind înscrisă, în conformitate cu Regulamentul de aplicare a L. 18/1991 aprobat prin HG 131/1991, în anexa 15 .Urmare a validării anexei 15, aceeași Comisie județeană a rectificat originalul titlului de proprietate contestat prin înscrierea suprafeței totale de 1,62 ha și prin menționarea la cap.A, poz.3 a suprafeței de 0,45 ha teren pădure cu care au fost puși în posesie pe vechiul amplasament deținut de autoarea lor .
Împrejurarea că, din culpa Comisiei Județene, hotărârea de validare a anexei 15 nu a fost redactată nu le este imputabilă și nu poate avea drept consecință anularea titlului lor de proprietate în contextul această Comisie recunoaște operațiunea de validare, în temeiul căreia tuturor persoanelor ce au fost înscrise în anexa 15 li s-au eliberat titluri de proprietate pentru terenurile cu vegetație forestieră.
Cât privește justificarea dreptului subiectiv la reconstituire al defunctei R. E., învederează faptul că autorul acesteia, defunctul R. N., figurează înscris în registrul agricol din anul 1951 cu suprafața de 0,45 ha teren pădure, suprafață care a fost preluată sub bornă silvică anterior cooperativizării. De asemenea, amplasamentul descris în titlul de proprietate nr. 889/1996 corespunde vechiului amplasament al antecesorilor lor, fiind recunoscut ca atare de toți vecinii parcelei în discuție care au confirmat, prin declarații extrajudiciare că respectivul amplasament a aparținut defunctului R. N., acesta figurând de altfel înscris ca vecin proprietate pentru terenul pădure de la locul numit „Magazie" și care au fost înscriși tot în anexa 15, ca și autoarea lor.
Contrar susținerilor din acțiune, reclamanta este cea care nu justifică dreptul de reconstituire pentru terenul în litigiu dat fiind faptul că autorul ei a figurat înscris în registrul agricol cu o suprafață de 3200 mp teren pășune la locul numit „Peste pârâu", pe un amplasament distinct de cel care a fost înscris în titlul său de proprietate. Reclamanta nu dovedește cu nimic faptul că autorul său ar fi avut în proprietate teren pădure și nici că ar fi solicitat și obținut reconstituirea dreptului de proprietate pentru teren cu această destinație. In contextul în care este necontestat în cauză faptul că la data intrării în vigoare a L. 18/1991 terenul de la locul litigiului era împădurit, reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe cu această categorie de folosință nu se putea face decât prin înscriere în anexa 15, în conformitate cu prevederile Regulamentului aprobat prin HG 131/1991, în vigoare la data emiterii titlului autorului reclamantei, ori defunctul H. D. nu figurează înscris în această anexă, astfel cum a fost ea întocmită de C. . de C. Județeană Suceava.
Menționează totodată, că reclamanta nu se poate prevala de dispozițiile art.29 ind.1 alin. 1 din Legea 1/2000 pentru a justifica legalitatea titlului ei de proprietate întrucât aceste dispoziții nu erau în vigoare la data emiterii titlului antecesorului său(1994) așa încât ele nu pot înlătura nelegalitatea ce rezultă din înscrierea nelegală în titlu a unei suprafețe de teren pădure ce nu a fost validată în anexa 15, conform dispozițiilor L. 18/1991 și HG 131/1991, în vigoare la data emiterii titlului nr.410/1994.
În plus, nici unul din vecinii amplasamentului în litigiu, care poartă denumirea de „Magazie", înscrisă ca atare în toate actele de reconstituire în care figurează teren pădure, nu recunosc faptul că autorul reclamantei ar fi deținut teren pe acest amplasament anterior cooperativizării.
P. motivele arătate, consideră că acțiunea principală este nefondată și solicită a fi respinsă.
Pe cale reconvențională, solicită obligarea Comisiei Județene Suceava să emită hotărârea de soluționare a propunerilor de validare întocmite de C. comunală Dolhești pentru suprafețe înscrise în tabelul anexă nr.15.
Motivează această cerere prin prisma faptului că, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, propunerile de reconstituire pentru suprafețele înscrise în anexa 15 au fost aprobate în ședința Comisiei Județene Suceava din 12 septembrie 1991, prin hotărârea nr. 6257/1991, hotărâre care însă nu a fost redactată până în prezent.
Cum potrivit art. 53 alin. 1 din Legea 18/1991 republicată și art. 6 din HG 890/2005 C. Județeană are obligația de a se pronunța prin hotărâre asupra propunerilor de validare întocmite de Comisiile locale și cum în cauză o astfel de hotărâre a fost adoptată în ședința din 12 septembrie 1991, dar nu a fost redactată, consideră că se justifică cererea de obligare a Comisiei Județene Suceava la emiterea hotărârii de validare a anexei 15 întocmită de C. .> Prin răspunsul la întâmpinare și cererea reconvențională reclamanta-pârâtă C. A., arată că este proprietara suprafeței de 3200 mp teren, categoria de folosință „pădure", la locul numit „Peste pârâu", situată în extravilanul comunei Doinești, între vecinii: C. D., C. M., C. A., R. N. și P. M.. P. această parcelă i s-a reconstituit dreptul de proprietate în calitate de moștenitoare a defunctului H. V. D., tatăl său, autoarei sale, M. E., decedată, sens în care s-a emis Titlul de proprietate nr. 410A6.12.1994.
Această suprafață a aparținut autorilor săi și anterior colectivizării, fiind înscrisă în Registrul Agricol din anii 1959-1962. După apariția L. nr.18/1991 defunctei M. E. i s-a reconstituit dreptul de proprietate, conform adeverinței nr. 214/12.09.1991.
Anterior cooperativizării . folosință „pășune", iar în prezent este de categorie de folosință „pădure". După preluarea terenului de către fostul CAP, la rândul său a fost preluat de Ocolul Dolhasca, care a plantat pe teren puieți de diferite specii, aceasta fiind situația nu numai în ceea ce privește ., ci toate terenurile din acel loc. Așadar, în anul 1991, terenul avea categoria de folosință „pădure", aspect ce rezidă din însuși procesul-verbal de punere în posesie.
Arată că autoarea sa a fost pusă în posesie pe vechiul amplasament de care a fost deposedat autorul său, conform procesului-verbal de punere în posesie din mai 1994, întocmit de delegați ai Comisiei de fond funciar Doinești.
În Dosarul nr._ al Judecătoriei Fălticeni, având ca obiect „plângere la Legea 18/1991", M. E., în calitate de petentă a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 3200 mp teren în intravilan, teren ce nu a fost declarat de autorul său în evidențele agricole anterioare colectivizării, formată din două parcele: 1659 mp, „La C." și 1547 mp „G.", distincte de . de la locul „Peste pârâu".
În cadrul aceluiași dosar, C. de fond funciar Doinești a formulat o cerere reconvențională prin care solicită modificarea Titlului de proprietate nr 410/1994, în sensul de „ anulare a poziției păduri, . suprafața de 0,32 ha și de trecere a aceleiași parcele „peste pârâu" cu suprafața de 0,32 ha la poziția pășuni."
Prin Sentința civilă nr. 1788/01.10.2007 pronunțată de Judecătoria Fălticeni s-a admis plângerea, s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 3200 mp și a fost respinsă cererea reconvențională de modificare a titlului de proprietate.
Sentința a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia Tribunalului Suceava, pronunțată în recurs, prin care s-a admis recursul declarat de autoarea sa, s-a modificat în parte sentința în sensul că i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 3200 mp teren, alcătuită din suprafața de 1659mp teren fânețe, în intravilan, la locul „La C." și suprafața de 1547 mp teren arabil, în intravilan, la locul „G.". De asemenea, recursurile declarate de C. C. Doinești și C. Județeană Suceava au fost respinse, ca nefondate.
Instanța a reținut prevederile art. 291, alin. 1 din Legea nr. 1/2000, potrivit căruia „pentru cazurile in care o persoana fizica sau juridica, solicita cu înscrisuri reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, pentru o suprafața de teren cu destinație agricola pe care in prezent se afla vegetație forestiera cuprinsa in fondul forestier național, se va acorda la cerere, teren agricol sau pădure.
Pârât-reclamanții din prezenta cauza, pretind în Dosarul nr._, al Judecătoriei Fălticeni, în care au calitatea de reclamanți, că suprafața de 3200 mp și cea a lor de 4500mp de la locul „Magazia se suprapun.
Titlul de proprietate al pârâților pentru suprafața de 1,17 ha teren arabil a fost emis în anul 1996.
Pe de altă parte, un titlu de proprietate se modifică doar în baza unei hotărâri a Comisiei județene sau în baza unei hotărâri judecătorești, ceea ce nu este cazul.
Cu privire la justificarea dreptului de proprietate, această parcelă provine dintr-una mai mare, care a aparținut autorilor bunicii sale materne, H. (fostă R.) M., soția lui H. D., titularul titlului de proprietate. Astfel, R. I., i-a dat de zestre acesteia la căsătorie suprafața de 3200 mp teren (la vremea respectivă având categoria de folosință „pășune"), la locul numit „Peste pârâu". Aceasta, autoarea mea, era cea mai mare dintre copii și a primit prima bucată de teren din marginea parcelei mai mari, ulterior ceilalți copii ai lui R. I. primind teren în continuare.
Cu privire la denumirea toponimică a parcelei, aceasta poartă două denumiri, atât „Peste pârâu", cât și „Magazia", fiind una și aceeași locație.
Consideră că în cauză sunt date motive de nulitate ale titlului de proprietate, sens în care solicit admiterea cererii așa cum a formulat-o.
Cu privire la cererea reconvențională, solicită respingerea acesteia, întrucât nu rezultă din nici o probă că într-adevăr s-ar fi validat acea suprafață de teren, iar atâta vreme cât nu a existat la vremea respectivă o hotărâre în acest sens, o astfel de cerere la acest moment apare ca nefondată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit adresei nr. 1615 din 05.09.1991 (f.52 dosar), C. de fond funciar Dolhești a înaintat Comisiei Județene Suceava, tabelele anexă cu propunerile de reconstituire a dreptului de proprietate.
După cum rezultă din nota de prezentare, suprafața propusă pentru validare include și suprafața de 58,10 ha teren cu vegetație forestieră, înscrisă în anexa 15 unde la poziția 108, figurează autoarea pârâților cu suprafața în litigiu, respectiv 0,45 ha (f.34-51 dosar) în raport de expertiză întocmit de expert O. P. (f.65-69 dosar), conform titlului de proprietate nr. 410/1994 emis pe numele autorului reclamantei, defunctul H. D.. Acestuia i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 0,32 ha teren pădure în tarlaua „Peste P.” evidențiată în registrul agricol și care se identifică cu suprafața în litigiu ( a se vedea raportul de expertiză, f.65-69).
Procedând la o analiză comparativă a celor două titluri, instanța dă preferință celui emis autorului pârâților.
Astfel, în urma verificărilor în teren de către comisia de fond funciar Dolhasca și a validării anexei 15, a fost rectificat originalul titlului de proprietate contestat prin înscrierea suprafeței totale de 1,62 ha, prin menționarea la cap.A, poz.3, a suprafeței de 0,45 ha teren pădure, conform Hotărârii Comisiei Județene de fond funciar nr. 6296/1991 (f.31-37 dosar) și confirmat prin adresa OCPI Suceava(f.180 dosar).
Așa fiind, instanța nu reține în cauză incidența vreunuia din motivele de nulitate prev. de art. III din L.,169/1997, motivat de faptul că nici neconcordanța dintre originalul titlului de proprietate și cotorul rămas în arhiva OCPI și nici neredactarea hotărârii de validare a propunerilor de reconstituire a dreptului de proprietate, nu se circumscriu cazurilor de nulitate prevăzute de textul de lege sus-menționat.
În ceea ce privește amplasamentul potrivit registrului agricol, în perioada 1951-1955 R. N. autorul defunctei R. E. a figurat înscris cu 0,45 ha teren cu vegetație forestieră, pe care acesta l-a deținut până la data preluării terenului de către stat, în timp ce amplasamentul celor 0,32 ha potrivit acelorași evidențe agricole este în trupul „Peste pârâu”, trupurile fiind separate de un pârâu (canal) așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați și planul de situație (f.69 dosar) din raportul de expertiză.
Într-adevăr, după cum arată pârâții, la emiterea titlului de proprietate nr. 410/1994, s-au respectat disp. L. 18/1991 conform cărora pentru terenurile cu vegetație forestieră se eliberau titluri de proprietate tuturor celor înscriși în anexa 15, conform Regulamentului aprobat prin HG 131/1991.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au promovat recurs reclamanta C. A. și pârâții R. G. și TÂRȘICĂ E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie după cum urmează:
Reclamanta C. A., a solicitat admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței în sensul admiterii acțiunii formulate și a se constata nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr.889/1996, emis pe numele defunctei R. I. E. în sensul excluderii din acesta a suprafeței de 4500 m.p. teren, categoria de folosință pădure, situată la locul numit „Magazia", în extravilanul loc Dolhești, județul Suceava. Cu cheltuieli de judecată.
Hotărârea este nelegală și netemeinică sub aspectul aprecierii valabilității titlului de proprietate nr. 889/1996, în modalitatea în care a fost prezentat de către pârâți.
Instanța de fond ignoră total adresele primite de la OCPI Suceava în care se menționează că Suprafața de 4500 mp teren pădure de la locul numit „Magazia" nu se regăsește în cotorul titlului de proprietate nr. 889/1996, precum și procedura de emitere a unui titlu de proprietate.
Greșit se motivează că originalul titlului de proprietate emis pârâților a fost rectificat conform Hotărârii Comisiei Județene de fond funciar nr. 6296/1991.
Solicită a se avea în vedere că nu există o astfel de hotărâre a Comisiei Județene de fond funciar Suceava, că acele tabele înaintate sunt doar niște propuneri de reconstituire a dreptului de proprietate, iar în lipsa validării" acestora printr-o hotărâre ele nu au nici o valoare din punct de vedere juridic.
Mai mult, nu se poate reține că în ceea ce privește . teren pădure, aceasta ar fi fost validată prin Anexa nr. 15, întrucât persoana menționată în aceasta este R. N. E. și nu R. I. E. (așa cum apare pe titlu).
Pe de altă parte, dacă suprafața de teren în litigiu ar fi fost validată prin hotărârea din anul 1991, urma a fi înscrisă automat în titlul de proprietate nr. 889/1996, atâta vreme cât titlul este emis ulterior hotărârii de validare și nu invers.
Un titlu de proprietate nepoate fi rectificat prin adăugarea în acesta a unei alte suprafețe.
Completarea informațiilor de pe un titlu de proprietate se face pe formulare tipărite preluându-se informațiile înscrise de către comisiile locale de fond funciar în fișele proces-verbal de punere în posesie, fișe care sunt completate având ca temei legal hotărâri ale comisiei județene de fond funciar sau hotărâri judecătorești.
După redactarea titlului de proprietate și semnare, orice modificare sau corectură nu se poate face. decât în baza unei hotărâri judecătorești. Potrivit legislației în domeniul fondului funciar nu se poate efectua o modificare a titlului de cale administrativă (prin adăugiri, ștersături sau corecturi pe un document deja emis și asumarea prin semnătură și ștampilă).
Cel mult se putea emite un titlu de proprietate suplimentar care să
cuprindă doar suprafața de 4500 mp teren pădure și nu să se facă modificări pe un titlu deja emis, intrat în circuitul civil, cu atât mai mult cu cât pe cotorul titlu de la OCPI nu există o asemenea modificare.
Greșit se motivează sentința și prin prisma amplasamentului. Potrivit rapoartelor de expertiză pe care le-a depus la dosar și care au fost efectuate în alte cauze, fiind opozabile pârâților, există o suprapunere scriptică între terenul proprietatea reclamantei și terenul pârâților (în măsura în care se va reține că suprafața de 4500 mp teren pădure de la locul „Magazia" este corect înscrisă în titlul pârâților).
Consideră că în cauză este dat motivul de nulitate absolută în ceea ce privește suprafața de 0,45 ha teren pădure din titlul pârâților motivat de următoarele:
Reclamanta arată că este proprietara suprafeței de 3200 mp teren categoria de folosință „pădure", la locuit numit „Peste pârâu" situată în extravilanul comunei Dolhești, între vecinii: C. D., C. M., C. A., R. N. și P. M.. P. această parcelă i s-a reconstituit dreptul de proprietate în calitate de moștenitoare a defunctului H. V. D., tatăl său, autoarei mele, M. E., decedată, sens în care s-a emis Titlul de proprietate nr. 410/16.12.1994 (fila 59).
Această suprafață a aparținut autorilor mei și anterior colectivizării, fiind înscrisă în Registrul Agricol din anii 1959-1962. După apariția L. nr.18/1991 defunctei M. E. s-a reconstituit dreptul de proprietate, conform adeverinței nr.214/12.09.1991 (fila 58).
Anterior cooperativizării . folosință „pășune” iar în prezent este de categorie de folosință „pădure".După preluarea terenului de către fostul CAP, la rândul său a fost preluat de Ocolul Dolhasca, care a plantat pe teren puieți de diferite specii, aceasta fiind situația nu numai în ceea ce privește . mp, ci toate terenurile din
acel loc. Așadar, în anul 1991 terenul avea categoria de folosință „pădure",
aspect ce rezidă din însuși procesul-verbal de punere în posesie.
Autoarea reclamatei a fost pusă în posesie pe vechiul amplasament de care
a fost deposedat autorul său, conform procesului-verbal de punere în posesie
din mai 1994, întocmit de delegați ai Comisiei de fond funciar Dolhești (fila 60).
Mai mult, s-a efectuat și cerere de reconstituire a dreptului de proprietate de către autor, la acea vreme făcându-se mențiune că terenul are categoria de folosință pădure, fiind făcută mențiunea de „ Regim pădure. Operat" pe însăși cererea de reconstituire a dreptului de proprietate (fila 133).
În Dosarul nr._ al Judecătoriei Fălticeni, având ca obiect
„plângere la Legea 18/1991, M. Eleonoira, autoarea reclamantei, în calitate de petentă a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 3200 mp teren în intravilan, teren ce nu a fost declarat de autorul său în evidențele agricole anterioare colectivizării din două parcele: 1659 mp, ,,La C.” și 1547 mp „G.”, distinctele . de la locul „Peste pârâu".
În cadrul aceluiași dosar, C. de fond funciar Doîhești a formulat o cerere reconvențională prin care solicită modificarea Titlului de proprietate nr. 410/1994, în sensul de „ anulare a poziției păduri, . suprafață de 0,32 ha și de trecere a aceleiași parcele „peste pârâu" cu suprafața de 0,32 ha la poziția „pășuni."
Prin Sentința civilă nr. 1788/01.10.2007 pronunțată de Judecătoria
Fălticeni s-a admis plângerea, s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru
suprafața de 3200 m.p. și a fost respinsă cererea reconvențională de modificare
a titlului de proprietate (filele 70-73). Sentința a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia Tribunalului Suceava, pronunțată în recurs, prin care s-a admis recursul declarat de
autoarea mea, s-a modificat în parte sentința în sensul că i s-a reconstituit
dreptul de proprietate pentru 3200 mp teren, alcătuită din suprafața de 1659 m.p. teren fânețe, în intravilan, la locul „La C." și suprafața de 1547 m.p.
teren arabil," în intravilan, la locul „G.”. De asemenea, recursurile declarate de C. comunală Dolhești și C. județeană Suceava au fost
respinse ca nefondate.
Instanța a reținut prevederile art. 29/1, alin. 1 din Legea nr. 1/2000, potrivit căruia „pentru cazurile in care o persoana fizică sau juridică, solicita cu înscrisuri reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, pentru o suprafața de teren cu destinație agricola pe care in prezent se afla vegetație forestieră cuprinsă în fondul forestier național, se va acorda la cerere, teren agricol sau pădure. Această parcelă provine dintr-una mai mare, care a aparținut autorilor bunicii sale materne, H. (fostă R.) Margrioala, soția lui H. D., titularul titlului de proprietate. Astfel R. I. i-a dat zestre acesteia la căsătorie suprafața de 3200 mp teren la vremea respectivă având categoria de folosință „pășune", la locul numit „Peste pârâu".
Aceasta, autoarea sa, era cea mai mare dintre copii și a primit prima bucată de teren
din marginea parcelei mai mari, ulterior ceilalți copii ai lui R. I. primind
teren în continuare.
Cu privire la denumirea toponimică a parcelei, aceasta poartă două denumiri, atât „Peste pârâu",una și aceeași locație.
Și prin aceasta își justifică dreptul de proprietate, autoarea sa a fost pusă în posesie pe vechiul amplasament de care autorii săi au fost deposedați.
Solicită a se reține și faptul că în perioada anilor 1959-1962 autoarea pârâților nu a figurat înscrisă cu această suprafață de teren în Registrul Agricol, nu s-a făcut în nici un fel dovada preluării de către stat a acestui teren, nu există cerere de reconstituire a dreptului de proprietate efectuată după anul 1991.
Martorii audiați relevă faptul că autorii săi au deținut această parcelă și anterior cooperativizării pe același amplasament cu care au fost puși în posesie.
Așadar, consideră că în mod nelegal și netemeinic instanța de fond a apreciat ca fiind valabil titlul pârâților, doar prin prisma faptului că terenul a fost înscris în R. A. din perioada anilor 1951-1955, fără a avea în vedere și restul argumentelor aduse de noi, potrivit cărora pârâții nu justifică dreptul de proprietate pentru .>
Consideră sentința ca fiind nelegală și netemeinică, față de cele mai sus expuse, motiv pentru care a solicitat admiterea recursului.
Pârâții R. G. și TÂRȘICĂ E. au formulat recurs împotriva sentinței civile pronunțate de instanța de fond considerând-o nelegală întrucât instanța a omis a se pronunța asupra cererii lor reconvenționale.
Astfel, în dosarul de fond, pârâții au formulat o cerere reconvențională prin care au solicitat obligarea Comisiei Județene Suceava la emiterea hotărârii de validare a propunerilor de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafețele înscrise în anexa 15, întocmită de C. comunală Dolhești, cerere despre care s-a făcut vorbire în cuprinsul hotărârii, dar asupra căreia instanța a omis a se pronunța prin dispozitiv.
Cum omisiunea de soluționare a cererii reconvenționale echivalează cu necercetarea fondului, consideră că, în temeiul art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, se impune casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță. În măsura în care veți aprecia că nu este dată excepția necercetării fondului, solicită a se reține că cererea reconvențională se justifica a fi admisă astfel cum a fost formulată.
Potrivit înscrisurilor depuse la dosar, autoarea lor, defuncta R. E. a formulat în temeiul L. nr. 18/1991 cerere de reconstituire a dreptului de proprietate atât pentru suprafața de 2,89 ha teren agricol cu care figura înscris în registrul agricol la data
cooperativizării, cât și pentru suprafața de 0,45 ha pădure care a
fost declarată în rolul agricol al defunctului R. N. din anii 1951-1955 prin care a fost preluată de stat anterior cooperativizării.
În conformitate cu prevederile art. 15 și 28 din HG 131/1991, suprafața de 2,89 ha teren agricol solicitată de autoarea lor a fost înscrisă în anexa 2A, iar suprafața de 0, 45 ha teren pădure a fost înscrisă în anexa 15, la poziția nr. 108, alături de toate celelalte persoane care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru teren cu vegetație forestieră.
Cu adresa nr. 1615/1991 (f.52), C. comunală Dolhești a înaintat Comisiei Județene Suceava tabelele anexă cu propunerile de reconstituire a dreptului de proprietate întocmite în conformitate cu HG 131/1991, iar conform notei de prezentare depusă la f. 34 dosar suprafața propusă pentru validare includea și suprafața totală de 58,10 f ha teren cu vegetație forestieră înscrisă în anexa 15 în care, la poziția nr. 108, era înscrisă autoarea lor cu suprafața de 0. 45 ha.
Așa cum rezultă din adresa nr._ a Comisiei Județene Suceava, din adresa nr. 14/2010 a Comisiei comunale Dolhești, din adresa nr. 4755/2010 a Instituției Prefectului jud. Suceava ( f. 126-127) și din adresa OCPI Suceava de la f. 180 dosar, prin hotărârea nr. 6257/1991 a Comisiei Județene Suceava au fost validate toate propunerile Comisiei comunale Dolhești înaintate cu nota de prezentare de la f.34, inclusiv anexa 15 în care figura înscrisă autoarea lor cu suprafața de 45 ha teren cu vegetație forestieră.
Cum însă din adresa nr. 14/2010 a Comisiei locale Dolhești și din adresa nr._ a Comisiei Județene Suceava rezultă că hotărârea de validare a anexei 15 nu a fost validată, consideră că în cauză C. Județeană Suceava nu și-a stabilit atribuțiile stabilite în sarcina sa prin Regulamentul de aplicare a L. nr. 18/1991 ( art. 27 alin. 7 din HG890/2005), conform cărora această comisie validează sau invalidează propunerile comisiilor locale prin hotărâre.
Față de dispozițiile legale sus menționate și față de faptul că în materia aplicării L. nr. 18/1991 instanțele de judecată au plenitudine de competență în verificarea modului de îndeplinire a atribuțiilor conferite comisiilor locale și celor județene, cererea lor reconvențională se justifica a fi admisă astfel cum a fost formulată.
P. toate aceste motive, au solicitat în subsidiar admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței recurate în sensul de admitere a cererii și de a obliga Comisiei Județeane Suceava la emiterea hotărârii de validare a propunerilor de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafețele înscrise în anexa 15, întocmită de C. comunală Dolhești.
Comisia comunală de fond funciar Dolhești, județul Suceava a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât hotărârea pronunțată prin Sentința civilă nr.2413 din 13.12.2010 a Judecătoriei Fălticeni este legală și temeinică luând act completul de judecată de toate probele administrate în cauză.
Motivele recursului declarat de reclamantă-recurentă, sunt nefondate prin următoarele aspecte:
Instanța de fond a luat act de toate probele administrate de către ambele părți. Referitor la adresa OCPI Suceava instituția de fond nu a ignorat această adresă ci pur și simplu nu a reținut incidența vreunui motiv de nulitate, prevăzut de Art.III din Leg. 169 /1997,în speța noastră fiind necondiționate dintre originalul Titlul de P. nr. 889/1996 în cotorul rămas în arhiva OCPI Suceava, și nici neredactarea hotărârii de validare a propunerilor de reconstituire a dreptului de proprietate de către C. Județeană de fond funciar Suceava.
Faptul că nu există o hotărâre de validare a Comisiei Județene de Fond Funciar Suceava, reclamanta a reținut greșit acest aspect, întrucât există o hotărâre de validare a Comisiei județeană de Fond funciar Suceava cu nr.6257 din 12-09-1991, dar nu a fost redactată și mai mult de atât pârâții au solicitat pe cale neconvențională obligarea Comisiei județene de fond funciar Suceava pentru redactarea acestei hotărâri și prin aceasta Sentința civilă nr.1085 din 4 mai 2011 care completează dispozitivul Sentinței civile nr.2413 din 13.12.2010 a Judecătoriei Fălticeni, obligă C. județeană de fond funciar Suceava la redactarea și emiterea hotărârii de validare nr.6257/1991 privind propunerile de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafețele înscrise în anexa 15 întocmită de C. comunală de aplicare a L. fondului funciar Dolhești.
Solicitarea reclamantei de anulare a Titlului de P. nr. 889/1996 a părților este nefondată din următoarele motive: reclamanta recurentă Ciorneiu A. (este proprietara unei suprafețe de 3200 mp teren pășune la locul numit „peste pârâu” conform actelor din arhiva prin și copii după acestea depuse la dosar. Aceasta nu este și nu a fost proprietara a 3200 mp teren cu categoria de folosință pădure așa cum susține ea, nu poate fi o dovada ca este proprietara terenului de 3200mp "pădure" la locul numit „peste pârâu,, decât cu Titlul de P. nr.410/1994 care a fost eliberat prin ducerea în eroare a Comisiei comunale de fond funciar Dolhești și drept pentru care s-a solicitat anularea acestuia, existând o cauză pe rol judecându-se sub acest aspect; Dacă era proprietara suprafeței de 3200mp teren „pădure,” se regăsea înregistrată în Registrul Agricol din arhiva primăriei comunei Dolhești
din anii 1955-1959 și nu în Registrul Agricol din anii 1959-1962 unde este
înregistrată cu acest teren, dar categoria de folosință „pășune”.
Susținerile reclamantei că a avut teren în suprafață de 3200 mp „pășune,” a
fost preluat de către Ocolul Silvic Dolhasca după 1962 și a plantat puieți
transformându-l în categoria de folosință „pădure,” nu este fondată întrucât
nu e probator nefiind adevărată. Vecinii de teren de la locul numit
„Magazie” și nu „peste pârâu” nu a recunoscut nici unul acest lucru și nici
care reclamanta este vecină cu ei, sau ar fi avut autoarea acesteia M. E. vreodată teren acolo. În concluzie locațiile „Magazia” și „peste pârâu” sunt diferite.
Un alt motiv de recurs nefondat este faptul că reclamanta-recurentă relatează că autorul pârâților nu au înregistrat suprafața de 45oo mp teren „pădure,, în Registrul Agricol din anul 1959-1962, acest lucru este imposibil deoarece statul a preluat terenul cu pădure în anul 1951-1955 și în anii 1959-1962, într-adevăr nu mai apare înregistrat cu această proprietate.
Reclamanta dacă nu are teren pădure, apare înregistrată în Registrul
Agricol din anii 1959-1962 așa cum susține ea și conform actelor depuse la
dosar dar cu 3200 mp teren „pășune,”.
Reclamanta mai susține că atât terenul ei cei 3200 mp cât și celelalte terenuri ale vecinilor a fost împărțit după anul 1962 de către Ocolul Silvic Dolhasca, dar dacă se verifică din arhiva Primăriei actele de proprietate a vecinilor de teren se constată că toți vecinii de teren pădure de la locul numit „Magazie,, au avut teren de categorie de folosință „pădure” fiind înregistrat în Registrul Agricol din anii 1955-1959 ,ca fiind singura care a avut teren înregistrat în Registrul Agricol imanii 1959-1962, dacă toate suprafețele de teren au fost împădurite după anul 1962 către Ocolul Silvic Dolhasca trebuiau să fie toate de altă categorie de folosință, nu pădure și înregistrate în Registrul Agricol din anii 1959-1962.
Față de motivele recursului declarat de reclamanta Ciorneiu A., Comisia comunală de fond funciar Dolhești a propus respingerea recursului ca nefondat și menținerea Hotărârii pronunțate prin Sentința civilă nr. 2413/13.12.2010 a instanței de fond a Judecătoriei Fălticeni ca fiind legală și temeinică.
În drept îmi întemeiez acțiunea pe dispozițiile art. 115-119 Cod procedură civilă.
Examinând cu prioritate excepția lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată, invocată de reclamanta recurentă Ciorneiu A., în condițiile disp. art. 137 C.pr.civ., Tribunalul reține că aceasta nu este dată în speță.
Astfel, prin cererea înregistrată în dosar nr. 3577/2009, reclamanta a solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 889/1996, emis pe numele defunctei R. I. E., în sensul excluderii din aceasta a suprafeței de 4.500 mp teren, categoria de folosință pădure, situat la locul „Magazia”, în extravilanul localității Dolhești jud. Suceava, pe motivul de nulitate absolută prev. de art. III al.1 lit. a pc.ii din Legea 169/1997.
Judecătoria Fălticeni, prin sentința civilă nr. 2413/13.12.2010, i-a respins ca nefondat cererea cu motivarea că nu este dat niciunul din motivele de nulitate prev. de art. III din L nr. 169/1997, motivat de faptul că cele invocate de reclamantă respectiv neconcordanța dintre originalul titlului de proprietate și cotorul rămas în arhiva OCPI, referitor la titlu nr. 889/1996 și nici redactarea hotărârii de validare a propunerii de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la terenul trecut în titlu, nu se circumscriu cazurilor de nulitate prev. de lege.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta a declarat recurs, ce se judecă în cauza de față.
Prin cererea înregistrată în dosar nr._, reclamanta Ciorneiu A. a chemat în judecată pe pârâții R. G. și Târșică E., pentru anularea înscrisului falsificat, respectiv a titlului de proprietate nr. 889/1996, cu privire la suprafața de 4.500 mp teren pădure situat la locul „Magazia”, emis pe numele autoarei pârâților, în temeiul disp. art. 184 C.pr.civ.
Prin sentința civilă nr. 1389/07.06.2011 pronunțată de Judecătoria Fălticeni, rămasă irevocabilă prin respingerea apelului și recursului, a fost desființat parțial înscrisul falsificat, respectiv titlul de proprietate nr. 889/4.11.1996, prin excluderea suprafeței de 4.500 mp teren pădure.
Se reține în motivarea sentinței că, exemplarul titlului de proprietate aflat în evidențele O.C.P.I Suceava este diferit de cel aflat în posesia pârâților R. G. și Târșică E., deși au același număr, dată și elemente de identificare; că documentația aferentă titlului de proprietate aflat în discuție nu conține o identificare a parcelei de 0,45 ha teren la locul numit „Magazia”, sau oricare ar fi denumirea acestei, nu există fișa proces verbal de punere în posesie, schița, plan de situație etc., că acest înscris a fost modificat după ce a intrat în circuitul civil, de numita U. M. prin completarea titlului cu suprafața de 0,45 ha teren situat la locul „Magazia”, fapta ei fiind cercetată de organele de urmărire penală.
În acest context este evident că, în cazul acesteia din urmă judecăți, valabilitatea titlului de proprietate nr. 889/1996 a fost analizată în baza dispozițiilor dreptului comun, respectiv prin prisma prev. art. 184 C.pr.civ., în lipsa unui astfel de reglementări prin legea specială – Legea fondului funciar, în forma existentă la acea dată.
În concluzie, nu există identitate de obiect în ceea ce privește cele două cereri formulate de reclamanta Cironeiu A., motiv pentru care excepția invocată de către aceasta nu poate fi primită.
Referitor la criticile aduse de reclamanta recurentă sentinței civile nr. 1085/4.05.2011 pronunțată de Judecătoria Fălticeni, prin care s-a admis cererea de completare dispozitiv, formulată de petenții R. G. și Târșică E. și s-a dispus completarea dispozitivului sent. civ. 2413/13.10.2010 în sensul admiterii cererii reconvenționale formulate de petenți și obligării Comisiei Județene Suceava la emiterea hotărârii de validare a dreptului de proprietate pentru suprafețele incluse în anexa nr. 15, întocmită de C. C. de fond funciar Dolhești jud. Suceava, acestea sunt întemeiate.
Trecând peste faptul că această sentință civilă este nemotivată în fapt și în drept, aspect criticat și de petenții-recurenți R. G. și Târșică E., în recursul lor, sentința pronunțată de către instanța de fond în soluționarea cererii reconvenționale formulate de petenți este total eronată.
Astfel, prin cererea înregistrată în dosar nr._, petenții R. G. și Târșică E. au solicitat completarea dispozitivului sentinței civile nr. 2413/13.12.2010, pronunțată de Judecătoria Fălticeni și cu soluția asupra cererii lor reconvenționale, în sensul admiterii ei și obligarea Comisiei Județene Suceava la emiterea hotărârii de validare a propunerilor de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafețele înscrise în anexa nr. 15 întocmită de C. Locală Dolhești.
Într-adevăr, la fila 87 dosar inițial nr._ se află întâmpinarea și cererea reconvențională formulată de petentă iar la fila 100 dosar răspunsul la cerere formulat de Ciorneiu A..
În dispozitivul sentinței civile nr. 2413/13.12.2010, instanța de fond nu face referire la această cerere și nici în considerentele sentinței așa încât este evident faptul că prima instanță a omis să se pronunțe asupra acestei cereri astfel încât în mod corect, în temeiul disp. art. 2812 C.pr.civ. a fost admisă cererea de completare dispozitiv.
Soluția corectă asupra cererii reconvenționale era însă cea de respingere ca nefondată pentru următoarele argumente:
Astfel așa cum rezultă din adresa nr. 14/15.01.2010 (f.31 ds) înaintată de C. de fond funciar Dolhești, aceasta în anul 1991, cu adresa nr. 1615/5.09.1991, a solicitat Comisiei Județene Suceava validarea mai multor suprafețe de teren, printre care și suprafața de 58,10 ha teren cu vegetație forestieră prevăzute în Anexa 15, unde este inclusă și suprafața de 4.500mp aparținând autoarei petenților, R. E..
C. județeană Suceava susține așa cum rezultă din motivarea recursului declarat de aceasta, că hotărârea nr. 6257/12.09.1991, prin care a fost validată suprafața de 58,10 ha teren cu vegetație forestieră există însă nu a depus o copie de pe aceasta înțelegând să dovedească această situație cu un tabel intitulat „evidența hotărârilor” (f.80 ds), în care apare mențiunea: „hot. Nr. 6257 din 12.09.1991 validare Dolhești” și atât.
În spatele acestei „evidențe” se află un tabel nominal cu foștii proprietari care solicită să li se atribuie la cerere în proprietate, teren cu vegetație forestieră, potrivit legii fondului funciar, întocmit de C. de fond funciar Dolhești, iar la poziția 108 apare autoarea petenților recurenți, R. E..
Aceste dovezi însă nu sunt suficiente pentru a proba existența hotărârii nr. 6257/12.09.1991, nemotivată și cu privire la care petenții solicită obligarea Comisiei județene Suceava la motivarea ei.
Nici măcar petenții nu sunt convinși că această hotărâre a fost emisă vreodată, astfel prin cererea reconvențională și cererea de completare dispozitivului sentinței au solicitat obligarea Comisiei județene Suceava să emită hotărârea de soluționare a propunerilor de validare întocmite de C. comunală Dolhești.
C. Județeană Suceava, în motivele de recurs arată că hotărârea a fost emisă dar nu se mai găsește în materialitatea ei și că ar trebui să fie obligată doar la „motivarea acestei hotărâri” și nu la emiterea ei.
Aceste susțineri și apărări ale recurenților nu pot fi primite.
Astfel, stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor în favoarea persoanelor îndreptățite se realizează în cadrul unei proceduri special instituite prin legea 18/1991 republicată cu modificări și completări ulterioare, și Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modului și modelului de emitere a titlurilor de proprietate, precum și procedura punerii în posesie a proprietarilor, conf. H.G.R. nr.890/2005.
Este vorba de o procedură în trepte, care începe cu formularea cererii de stabilire a dreptului de proprietate, care trebuie introdusă și înregistrată la primăria în raza căreia se află terenul (art.11 alin.3 și 4 din legea nr.18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și se finalizează cu emiterea hotărârii de validare sau invalidare a anexei.
Cererile respective se soluționează de către comisii speciale, instituite la nivelul comunelor, orașelor și municipiilor (art.12 din legea nr.18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare).
Comisiile locale preiau și înregistrează cererile formulate pentru atribuirea de teren, solicită relații și acte doveditoare și, pe această bază, stabilesc suprafața de teren ce urmează a fi atribuită în proprietatea persoanelor îndreptățite.
Comisiile întocmesc apoi situații, (tabele) centralizatoare prevăzute în Regulamentul de aplicare a legii fondului funciar aprobat prin H.G.R. nr.890/2005, cu modificările și completările ulterioare, care, după aprobarea lor prin proces verbal de către comisiile locale, se afișează la sediul consiliului local pentru luarea la cunoștință de cei interesați.
În fața comisiei județene are loc a doua fază a procedurii instituite prin Legea nr.18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cadrul căreia sunt soluționate contestațiile și se validează sau invalidează măsurile stabilite de comisiile subordonate (art.27 alin.67 din Regulament, art.51 din Legea nr.18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare).
Hotărârile comisiei județene prin care sunt soluționate contestațiile, unt comunicate celor interesați (art.27 alin.67 din Regulament, art.51 din Legea nr.18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare) acesta constituind o a treia fază în procedura de stabilire a dreptului de proprietate.
Împotriva hotărârilor comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare.
În speță, această procedură administrativ-jurisdicțională nu a fost îndeplinită potrivit procedurii prevăzute de legea specială, în mod imperativ. Or, legile adoptate în materia fondului funciar au instituit o procedură specială de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră și pentru atingerea acestui scop s-au înființat comisii speciale și s-au prevăzut anumite competențe în sarcina anumitor autorități, care trebuiesc îndeplinite în conformitate cu prevederile legii.
Așadar, pretenția petenților recurenți privind obligarea Comisiei județene Suceava la emiterea unei hotărâri de validare a dreptului lor de proprietate, nu poate fi satisfăcută pe această cale întrucât s-ar încălca prevederile legii speciale în materie referitoare la parcurgerea procedurii administrativ jurisdicționale, obligatorii.
De altfel, C. județeană nu refuză emiterea acestei hotărâri, ci susține existența ei fără a face o dovadă certă în acest sens.
Nu poate fi satisfăcută nici cererea acesteia din urmă de a fi obligată la redactarea acestei hotărâri câtă vreme această hotărâre nu a fost emisă.
Prin urmare, recursurile formulate de reclamanta Ciorneiu A. și pârâta C. județeană Suceava împotriva împotriva sentinței civile nr. 1085/4 mai 2011 a Judecătoriei Fălticeni, pronunțată în dosar nr._, de completare a sentinței civile nr. 2413 pronunțată de Judecătoria Fălticeni la data de 13 decembrie 2010, vor fi admise, va fi modificată în parte sentința civilă recurată, în sensul că respinge cererea reconvențională formulată de către pârâții reclamanți R. G. și Târșică M. ca nefondată.
Referitor la recursurile declarate de reclamanta Ciorneiu A. și pârâții R. G. și Târșică E. împotriva sentinței civile nr. 2413/13.12.2010 a Judecătorie Fălticeni, acestea vor fi respinse ca nefondate pentru următoarele considerente:
Astfel, recursul pârâților recurenți R. G. și Târșică E. vizează omisiunea instanței de fond de a se pronunța și asupra cererii lor reconvenționale.
Cu privire la aceste critici tribunalul a răspuns analizând recursul lor declarat împotriva sentinței civile nr. 1085/4.05.2011 pronunțată în dosarul conexat, având ca obiect cererea lor de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 2413/13.12.2010 a Judecătorie Fălticeni, astfel încât nu se impune a reiterate.
Analizând recursul declarat de petenta Ciorneiu A. împotriva sentinței nr. 2413/13.12.2010, tribunalul reține că acesta este nefondat pentru următoarele argumente:
Potrivit disp. art. III din legea nr. 169/1997, pe calea acțiunii în constatarea nulității absolute se poate obține desființarea actelor de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate făcute în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite la astfel de reconstituiri sau constituiri.
P. existența acestui caz de nulitate absolută este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor acte de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea unor persoane neîndreptățite; reconstituirea să se facă pe fostele amplasamente ale foștilor proprietari; amplasamentele să fi fost libere la data solicitării de către foștii proprietari.
În speță, nu sunt îndeplinite aceste condiții pentru motivele ce se vor arăta în continuare, iar nu pentru cele reținute de către instanța de fond în considerentele sentinței recurate.
Astfel, pentru suprafața de 4.500 mp teren categoria folosință pădure, situat la locul numit „Magazie”, în extravilanul loc. Dolhești, jud. Suceava, pentru care se solicită constatarea nulității titlului de proprietate nr. 889/1996, pârâții R. G. și Târșică E., nu are încă reconstituit dreptul de proprietate, nici ei și nici autoarea lor.
Inițial, această suprafață de teren a fost înscrisă în titlul atacat, însă pe calea procedurii prev. de art. 184 C.pr.cciv. s-a constatat nulitatea parțială a titlului în privința acestei suprafețe, conform sentinței civile nr. 1389/7.06.2011, irevocabilă.
În cadrul acestei judecăți nu s-a analizat împrejurarea dacă autoarea petenților, R. E., era îndreptățită sau nu la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren în litigiu.
Nici în litigiul de față instanța nu poate verifica acest aspect, întrucât nu există acte de reconstituire (titlu de proprietate sau hotărâre judecătorească), emise cu respectarea L. fondului funciar, în favoarea numitei R. E. sau a moștenitorilor acesteia, petenții R. G. și Târșică E..
Aceste aspecte sunt susținute și de petenta Ciorneiu A. în cuprinsul cererii de chemare în judecată și reiterate în cuprinsul cererii de recurs, tocmai faptul că la data pronunțării sentinței recurate și la data formulării motivelor de recurs, sentința civilă nr. 1389/7.06.2011 prin care s-a desființat parțial titlul de proprietate falsificat nr. 889/4.11.1996, cu privire la suprafața de 4.500 mp teren pădure, nu era irevocabilă, fiind supusă examinării în căile de atac ale apelului și recursului.
Așa fiind, în temeiul disp. art. 312 C.pr.civ. vor fi respinse ca nefondate recursurile reclamantei și pârâților îndreptate împotriva sentinței civile nr. 2413/13.12.2010 pentru considerentele arătate.
Ca părți căzute în pretenții, pe temeiul disp. art. 274 C.pr.civ., pârâții recurenți R. G. și Târșică M. (moștenitoarea recurentei pârâte Târșică E., decedată în cursul judecării recursului) vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată avansate de reclamanta recurentă Ciorneiu A., cu prilejul judecății recursului de față.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE L.,
DECIDE :
Respinge, ca nefondată, excepția lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta Ciorneiu A., cu privire la cererea de constatare a nulității absolute parțiale a țiului de proprietate 889/1996, invocată de această reclamantă.
Admite recursurile formulate de către reclamanta Ciorneiu A. și pârâta C. Județeană Suceava împotriva sentinței civile nr. 1085/4 mai 2011 a Judecătoriei Fălticeni, pronunțată în dosar nr._ /al, de completare a sentinței civile nr. 2413 pronunțată de Judecătoria Fălticeni la data de 13 decembrie 2010.
Modifică în parte sentința civilă recurată, în sensul că respinge cererea reconvențională formulată de către pârâții reclamanți R. G. și Târșică M. ca nefondată.
Respinge ca nefondate, recursurile formulate de către recurenta - reclamantă Ciorneiu A. și de către recurenții - pârâți R. G. și Târșică M. împotriva sentinței civile nr. 2413 din 13 decembrie 2010, pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, ca nefondată.
Obligă recurenții - pârâți R. G. și Târșică M. să plătească recurentei - reclamante Ciorneiu A., suma de 550 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 decembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. M. G. F. S. A.
N. F.
GREFIER,
Ș. L.
G.
Red. C.M.N.
Jud. fond. R. M.
Tehnored. Ș.L.G.
Ex.2./11.02.2013.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2483/2012.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 211/2012. Tribunalul... → |
|---|
