Fond funciar. Decizia nr. 6/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 08-01-2013 în dosarul nr. 6/2013
Dosar nr._ - fond funciar -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 6
Ședința publică din 8 ianuarie 2013
Președinte-D. D.
Judecător- T. M.
Judecător-M. C.
Grefier-P. T.
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pîrîtele C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S., S. N., din . și intervenientul S. C., din ., împotriva sentinței civile nr.1824 din 12 aprilie 2012 a Judecătoriei S. (dosar nr._ ), intimați fiind reclamanții B. O., P. L., O. O., B. A., B. V., B. I., B. A. și pîrîta C. locală de fond funciar M..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat L. M. pentru recurenții S. N. și S. C. și reclamanta intimată B. O. asistată de avocat I. M., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatînd recursurile în stare de judecată, a trecut la dezbateri.
Avocat L. M. pentru recurenții S. N. și S. C., a depus la dosar împuternicire avocațială, a cerut admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată. Totodată a cerut amînarea pronunțării pentru a depune la dosar concluzii scrise.
Avocat I. M. pentru reclamanta intimată B. O., a cerut respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Declarînd dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. la data de 04.12.2006 sub nr._ din aceeași dată, reclamanții B. O., P. L., O. O., B. A., B. V., B. I. și B. A. au solicitat în contradictoriu cu pârâtele S. N., C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S., C. locală pentru aplicarea L. 18/1991 M., anularea parțială a titlului de proprietate nr. 1246 din 27 mai 1996, în sensul excluderii suprafeței de 0,96 ha teren din . intravilan, identic cu ./2 din C.F. 3617 a . obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată pe care le vor face cu această cauză.
Reclamanții în susținerea cererii lor au arătat că solicită cele de mai sus deoarece suprafața de 96 de ari teren intravilan, identic cu ./2 din C.F. 3617 a . fost proprietatea autorului lor comun, G. a lui I. B., fapt ce rezultă din extrasul de carte funciară.
Întrucât terenul nu apărea înscris în registrul agricol, iar autorul comun a decedat în anul 1979 ei, reclamanții, au fost nevoiți să formuleze plângerea pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestuia. Judecătoria S. le-a respins prin sentința civilă nr. 4649/2001 pronunțată în dosarul nr._/1992 plângerea, însă prin decizia nr. 848/24.04.2002 pronunțată de Tribunalul S. în dosarul nr. 701/2022 le-a fost admis apelul și li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,96 ha la locul numit „C.”, teren precis individualizat chiar în dispozitivul deciziei. Această decizie a rămas irevocabilă ca urmare a respingerii recursurilor de către Curtea de Apel S. prin decizia civilă nr. 3615/3.12.2003.
De asemenea reclamanții au mai arătat că deoarece pârâtei S. N. i se eliberase deja titlu de proprietate, anume titlul atacat, au solicitat Comisiei județene de fond funciar S. anularea acestuia, iar aceasta prin decizia nr. 385/4 martie 1997 a dispus anularea titlului de proprietate emis pârâtei dar Tribunalul S. prin decizia nr. 178/19.01.2001 a dispus anularea hotărârii și menținerea titlului de proprietate emis pârâtei.
Reclamanții au arătat că în mod greșit, fără nici o justificare legală, pârâtei i s-a reconstituit prin titlul de proprietate mai sus menționat pentru suprafața de 0,96 ha teren de la locul numit „Căldărușă”, motiv pentru care apreciază că se impune anularea titlului de proprietate emis pârâtei S. N..
Pârâta C. comunală de aplicare a L. nr. 18/1991 prin întâmpinare a arătat că în titlul de proprietate emis pe numele S. I. soțul pârâtei S. N., au fost înscrise suprafețele de teren conform registrului agricol din anii 1959-1962, teren predat la CAP, iar în ceea ce privește terenul în litigiu, tarlaua „C.”, suprafața de 2,96 ha înscrisă în Registrul Agricol apare înscrisă și în titlul de proprietate nr. 1246/1996.
Pârâta, S. N., prin întâmpinare a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii reclamantei, motivat de faptul că în anul 1954 autorii acestora au înstrăinat ½ din o falcă de teren numitului S. Z., iar la un an de zile a înstrăinat cealaltă jumătate lui S. I..
Pârâta a mai susținut că S. I. a devenit proprietarul suprafeței de 1 ha teren lângă casa sa și a procedat la înregistrările cuvenite în registrul agricol, pârâtei fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul în litigiu conform titlului de proprietate nr. 1246 din 27 mai 1996.
Judecătoria S., prin sentința civilă nr.1824 din 12 aprilie 2012 a admis cererea având ca obiect “fond funciar” ; a anulat, parțial, titlul de proprietate 1246 din 27.05.1996 și a dispus excluderea de pe acest titlu din suprafața totală de 2 ha si 9600 mp situată în intravilan M., trupul C. a suprafeței de 0,96 ha teren din trupul C.-intravilan M. astfel cum a fost identificată in suplimentul la raportul de expertiza întocmit de expert Răchitneanu I. f. 319-320 dosar; a respins ca neîntemeiată cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul accesoriu S. C. și a obligat pârâții la plata către reclamanta B. O. a sumei de 4700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî în acest sens, prima instanță a reținut că prin titlul de proprietate nr.1246 din 27.05.1996 s-a reconstituit pârâtei S. N. dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 5 ha și 9600 mp teren, în calitate de autoare a defunctului soț S. I..
Prin decizia nr. 848 din 4 aprilie 2002 pronunțată de Tribunalul S., definitivă și irevocabilă, opozabilă și pârâtei S. N., ce a figurat în proces în calitate de intervenient, s-a reconstituit reclamanților dreptul de proprietate asupra suprafeței de 0,96 ha teren arabil, identică cu parte din p.f. nr. 3221/2 din CF 3617 a .. S., la locul numit “Podișul Frumoasei” sau “C.”.
Instanța a reținut că prin prezenta acțiune reclamanții au solicitat anularea parțială a titlului de proprietate nr. 1246 din 27 mai 1996, în sensul excluderii suprafeței de 0,96 ha teren din . intravilan, identic cu ./2 din C.F. 3617 a .>
Potrivit art. III din Legea 169/97 cu modificările ulterioare, pe calea acțiunii în constatarea nulității absolute se poate obține desființarea actelor de reconstituire emise cu nerespectarea dispozițiilor legale.
Instanța a reținut că prin decizia nr. 848/2002 a Tribunalului S. s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că reclamanții sunt îndreptățiți la reconstituire pentru aceeași suprafață de teren ce este evidențiată și în titlul pârâtei, iar această decizie este opozabilă și pârâtei S. N., fapt susținut și de decizia nr. 1449 din 19.06.2007 a Tribunalului S. în dosar_ .
Astfel, instanța a constatat că prin decizia nr.1449 din 19.06.2007 a Tribunalului S. în dosar_ s-a reținut că în titlul de proprietate nr. 1246 din 27 mai 1996 al pârâtei S. N. a fost înscrisă în mod nelegal suprafața de 0,96 ha teren la locul “C.”, titlul fiind lovit parțial de nulitate, potrivit art. III lit. a pct. ii) din Legea 169/97 cu modificările ulterioare.
De asemenea, instanța a constatat că prin aceeași decizie nr. 1449 din 19.06.2007 a Tribunalului S., instanța de recurs a reținut și faptul că pentru identificarea exactă a suprafeței de 0,96 ha identică cu ./2, în titlul de proprietate nr. 1246/1996, în care figurează două trupuri de teren la “C.”, în suprafață totală de 2,96 ha teren, este necesară efectuarea unei expertize topo-cadastrale.
Potrivit art. 315 alin. 1 C.pr.civ. în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, iar potrivit alin. 3 din același text de lege după casare, instanța de fond va judeca din nou, ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată.
Având în vedere dispozițiile instanței de recurs pronunțate prin decizia nr. 1449 din 19.06.2007 a Tribunalului S. în dosar_, precum și dispozițiile art. 315 alin.1 și alin.3 C.pr.civ., instanța a constatat întemeiată acțiunea având ca obiect “fond funciar” formulată de reclamanții B. O., P. L., O. O., B. A., B. V., B. I., în contradictoriu cu pârâții S. N., C. L. pentru aplicarea L. 18/1991 M., C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. și cu intervenientul accesoriu S. C., motiv pentru care a admis-o.
Potrivit suplimentului la raportul de expertiză efectuat în cauză (f. 319-320), la solicitarea expresă a instanței, expertul desemnat în cauză a realizat o identificare a suprafeței de 9600 mp teren cu posibilitatea de exploatare corespunzătoare a ambelor fonduri, atât a reclamanților cât și a pârâtei, fiind stabilită și o cale de acces la drumul comunal.
Având în vedere cele de mai sus, instanța a anulat parțial, titlul de proprietate 1246 din 27.05.1996 și a dispus excluderea de pe acest titlu din suprafața totală de 2 ha si 9600 mp situată în intravilan M., trupul C. a suprafeței de 0,96 ha teren din trupul C.-intravilan M. astfel cum a fost identificată in suplimentul la raportul de expertiza întocmit de expert Răchitneanu I. f. 319-320 dosar .
Cu privire la cererea de intervenție accesorie a intervenientului accesoriu S. C. admisă în principiu prin încheierea din 15.04.2010, instanța a reținut că acesta a formulat această cerere în sprijinul pârâtei S. N., motivat de faptul că a cumpărat suprafața de teren în litigiu prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 4424/28.05.1997 autentificat de BNP I. L..
Cum soluția asupra cererii de intervenție accesorie depinde în mod imperios de soluția asupra acțiunii principale și având în vedere că prezenta cerere de intervenție accesorie a fost formulată de intervenientul S. C. în sprijinul pârâtei S. N., față de soluția pe acțiunea principală instanța a respins ca neîntemeiată cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul accesoriu S. C..
Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de reclamanta B. O. instanța reține că acestea sunt cuantificate la suma de 4700 lei iar în ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de pârâta S. N. si intervenientul accesoriu instanța a constatat că la dosarul cauzei nu s-au depus precizări privind cuantumul acestora și nici documente justificative .
Mai mult, instanța a reținut că în ceea ce privește suportarea cheltuielilor de judecată, dacă partea în folosul căreia a intervenit terțul cade în pretenții, ea va suporta cheltuielile de judecată, nu și intervenientul. De asemenea, instanța a avut în vedere și faptul că terțul intervenient va suporta cheltuielile proprii cereri, indiferent dacă hotărârea s-a pronunțat ori nu în favoarea părții pentru care a intervenit.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pîrîta S. N. și intervenientul S. C., precum și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. pentru motive de nelegalitate.
Atît pîrîta cît și intervenientul au susținut că au încheiat contractul de vânzare - cumpărare nr. 4424 din 28 mai 1997, autentificat la BNP I. L. prin care au dobândit suprafața in litigiu si ulterior și - au înscris dreptul in cartea funciara.
Sunt așadar, cumpărători de buna credința, vânzarea având loc inainte de pronunțarea hotărârii 1449 /2007 a Tribunalului S..
Solicită respingerea acțiunii, intrucat in aceasta, nu se invoca vreunul din cazurile pevazute de art III. din Legea 169/1997, reconstituirea dreptului de proprietate facandu-se in mod corect vânzătoarei S. N..
Astfel, prin sentința 848 / 2002 a Tribunalului S., B. O., obține in mod suspect, reconstituirea dreptului de proprietate dupa autorul Barba G., pentru suprafața de 0, 96ha, inscrisa in TP nr. 1246/1991, emis pe numele lui S. N..
A arătat atunci ca aceasta suprafața nu a fost declarata in Registrul Agricol fapt confirmat de expertiza dispusa in cauza.
In realitate, suprafața in litigiu, a intrat in posesia lui S. I., soțul lui S. N., înainte de colectivizare, prin doua achiziții succesive, acesta procedând la înregistrările cuvenite in Registrul Agricol si făcînd în consecință, dovada predării acestor suprafețe la CAP, cum corect a sesizat prima instanța.
Aproximativ 52 de ari au intrat in posesia lui S. I. in 1948, fiind cumpărați de la S. Z., care la rândul sau, a cumpărat-o de la Barba G..
Exista la dosar, declarația acestuia, data in instanța, la data de 24.05.1993.
Cealaltă suprafață, de aproximativ 40 prăjini, a intrat în posesia lui S. I., prin cumpărare de la S. I., care la rândul sau primise terenul de la Barba G..
Exista la dosar declarația soției lui S. I., care confirmă aceste susțineri.
In cauză, a fost efectuat un raport de expertiză, care stabilește faptul ca solicitarea pentru cei 0,96 ha, făcuta de B. O., nu se justifica.
Mai mult decât atît, se arată in expertiza fără echivoc ca reclamanta nu a avut continuitatea posesiei si că terenul a fost predat la CAP de către autorul paratei. Asta înseamnă ca reclamanta nici măcar nu a avut teren in acel loc si nu era îndreptățită la reconstituire fapt confirmat prin adresa si de Primăria M..
Tranzacțiile succesive, prin care suprafața de teren in litigiu, a intrat in proprietatea lui S. I., sunt susținute de:
- Registrul Agricol, prin care se face dovada înscrierii în CAP;
- planul de situație parcelar din 1958, 1962 in care S. I., figurează înscris cu suprafața de 2,92 ha, ., unde, de altfel, are construită si casa cu anexele, aici regăsindu-se si suprafața de 0, 96 ha in litigiu.
Așadar, reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea lui S. N., s-a făcut in mod corect, iar in raport cu actele existente la dosar, el, intervenientul, apare ca fiind cumpărător de buna - credința.
Instanța de fond însă a apreciat ca deși reclamanta nu a avut deloc teren in acel loc se impune sa fie împroprietărită ad-hoc, aceasta fiind recomandarea instanței de recurs. Ori instanța de control nu a spus nicăieri acest lucru ci a impus efectuarea unei expertize pentru a clarifica situația terenului in litigiu.
Asa cum au spus, expertiza a fost neechivocă, arătând clar ca reclamanta nu este îndreptățită a avea teren în acel loc.
C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. a arătat că în mod greșit instanța a obligat-o alături de ceilalți pîrîți la plata cheltuielilor de judecată, în condițiile în care este organ administrativ-jurisdicțional și deliberativ care hotărîște asupra măsurilor stabilite de Comisiile locale, dar nu are cont propriu și independență financiară, așa încît o astfel de obligație este imposibil de executat.
Analizînd criticile invocate în raport de disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă și lucrările dosarului, tribunalul reține că acestea sînt nefondate din următoarele considerente:
Prin decizia de casare nr.1449 din 19 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul S. în dosar nr._ s-a reținut că reclamanții sînt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,96 ha teren “C.” și că în titlul de proprietate nr.1246 din 27 mai 1996 această suprafață a fost înscrisă în mod nelegal, titlul fiind lovit parțial de nulitate potrivit art.III lit.a pct.ii din Legea nr.169/1997, modificată.
S-a avut în vedere că prin decizia civilă nr.848/2002 a Tribunalului S. s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că reclamanții sînt îndreptățiți la reconstituire pentru această suprafață ce este evidențiată și în titlul de proprietate al pîrîților iar această decizie este opozabilă și pîrîtei S. N..
Prin aceeași decizie de casare, instanța de recurs a reținut însă necesitatea efectuării unei expertize topo cadastrale pentru identificarea exactă a suprafeței de 0,96 ha identică cu p.f.3221/2 din titlul de proprietate nr.1246/1996 avînd în vedere că sînt evidențiate două trupuri de teren “C.” în suprafață totală de 2,96 ha.
Ca atare, față de disp.art.315 alin.1 Cod procedură civilă, în cauză avînd în vedere considerentele deciziei civile nr.1449 din 19 iunie 2007 a Tribunalului S., instanța de rejudecare a fost învestită doar cu suplimentarea probatoriului, prin efectuarea unei expertize prin care să se identifice terenul în litigiu, aspectele de drept privind reconstituirea dreptului de proprietate fiind lămurite irevocabil prin decizia menționată, așa încît criticile ce vizează aceste aspecte nu puteau fi invocate în recurs.
Prin suplimentul la raportul de expertiză efectuat în cauză (f.319-320) s-a identificat suprafața de teren în litigiu cu posibilitatea de exploatare corespunzătoare a ambelor fonduri, fiind stabilită și o cale de acces, supliment ce nu a fost contestat de părți.
În ceea ce privește cererea de intervenție accesorie formulată de S. C. în sprijinul pîrîtei S. N., motivat de faptul că terenul în litigiu a fost cumpărat prin contractul de vînzare-cumpărare nr.4424/1997 de către intervenient de la pîrîtă, în mod corect instanța de fond a reținut că soluția asupra cererii de intervenție accesorie depinde de modul de soluționare a acțiunii principale, și cum în cauză s-a dispus anularea titlului de proprietate al pîrîtei pentru cei 0,96 ha teren “C.”, cererea de intervenție a fost respinsă ca nefondată, buna sau reaua credință a intervenientului neavînd relevanță în cauză.
Așa fiind, tribunalul în temeiul prevederilor art.312 Cod procedură civilă va respinge recursul declarat de pîrîta S. N. și intervenientul S. C. ca nefondat.
Referitor la recursul declarat de pîrîta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S., față de prevederile art.52 din Legea nr.18/1991 raportat la art.274 Cod procedură civilă, în mod corect aceasta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, așa încît și acest recurs urmează a fi respins ca nefondat, conform disp.art.312 Cod procedură civilă.
În temeiul disp.art.274 Cod procedură civilă, recurenții vor fi obligați să plătească intimatei B. O. cheltuieli de judecată în sumă de 400 lei.
Pentru aceste motive,
În numele L.,
DECIDE :
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pîrîtele C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S., S. N., din . și intervenientul S. C., din ., împotriva sentinței civile nr.1824 din 12 aprilie 2012 a Judecătoriei S. (dosar nr._ ), intimați fiind reclamanții B. O., P. L., O. O., B. A., B. V., B. I., B. A. și pîrîta C. locală de fond funciar M..
Obligă recurenții C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S., S. N. și intervenientul S. C. să plătească intimatei B. O. cheltuieli de judecată în sumă de 400 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 ianuarie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
D. D. T. M. M. C. P. T.
Red. D.D.
Jud.fond – C. A.
Tehnored.P.T. – Ex.2 – 28 ianuarie 2013
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 2725/2012.... | Fond funciar. Decizia nr. 1/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
