Pretenţii. Decizia nr. 2551/2012. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2551/2012 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 13-12-2012 în dosarul nr. 2551/2012
Dosar nr._ pretenții
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2551/2012
Ședința publică de la 13 Decembrie 2012
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. A. I.
Judecător C. D. D.
Judecător A. L.
Grefier A. L.
Pe rol judecarea recursurilor declarate de recurenta-reclamantă ASOCIAȚIA DE proprietari 23+27 S. cu sediul în S., ..5,.,. și recurentul-pârât F. G. cu sediul în S., ., ., jud. S. împotriva sentinței civile nr.2644/31.05.2012 a Judecătoriei S. dată în dosar nr._
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 07.12.2012, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 13.12.2012.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. la data de 13.08.2009 sub nr._, reclamanta Asociația de Proprietari nr. 23+27 S. a solicitat obligarea pârâtului F. G. la plata sumei de 7.388,47 lei din care 6.867,95 lei reprezentând cheltuieli de întreținere restante, aferente perioadei 01.01.2008 – 31.07.2009 iar 520,52 lei penalități aferente debitului restant.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat în esență că, deși pârâtul a beneficiat de serviciile furnizorilor de utilități și nu a reclamat disfuncționalități în prestarea serviciilor pentru perioada nominalizată, nu a efectuat nici o plată în contul debitului restant existent.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 31 din Legea nr. 114/1996, ale art. 25 din H.G. 400/2003, art. 32 din Legea 230/2007 și ale art. 1073, 1081,1084 Cod civil, art. 274-275 Cod procedură civilă.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus, în copie, listele de plată aferente perioadei 01.01.2008 – 31.07.2009 (f.4-22), procesele-verbale ale Adunării generale a proprietarilor din Asociația de proprietari nr. 23+27 S. din 29.03.2008 și 25.07.2007 (f. 24-29).
Cererea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru în baza art.50 alin.2 din Legea nr.230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari.
Legal citat, pârâtul s-a prezentat în instanță și a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea în parte a acțiunii motivat de faptul că pretențiile reclamantei sunt exagerate, acestea abia atingând jumătate din suma pretinsă.
În dovedire, pârâtul a depus la dosar înscrisuri (f. 38-51).
Prin precizări la acțiune depuse la termenul din data 22.10.2009, reclamanta a arătat că, întrucât pârâtul și-a achitat parte din datorie, își restrânge pretențiile la suma de 5888,47 lei reprezentând cheltuieli de întreținere restante aferente perioadei 01.04.2008 – 31.07.2009, cu precizarea că penalități aferente acestui debit nu există, ele fiind reținute la efectuarea primei plăți (f. 55).
De asemenea, prin precizări la acțiune formulate la termenul din 22.09.2011, reclamanta și-a modificat acțiunea arătând că solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 7.388,47 lei din care 6.867,95 lei reprezentând cheltuieli de întreținere restante aferente perioadei 01.01.2008 – 31.07.2009 iar 520,52 lei reprezentând penalități de întârziere aferente (f.210-213).
Instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar, iar la solicitarea pârâtului proba cu expertiză contabilă, expert tehnic judiciar B. D. întocmind în cauză raportul de expertiză depus la filele 158-168 precum și suplimentele la expertiză, anexate la filele 183-185,196-197, 234-235 ds..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
În fapt, pârâtul F. G. ocupă apartamentul situat în S., ., ., fiind arondat Asociației de P. nr. 23+27 S..
În calitate de proprietar, potrivit art. 25 din H.G. nr.1588/2007, pârâtul este obligat la achitarea sumelor aferente din cheltuielile de întreținere comune. Titlul legal de plată al cotelor de întreținere îl reprezintă listele de plată, conform art.25 alin.1 din H.G. nr.1588/2007 și art. 46 din Legea 230/2007, membrii asociației având obligația de a achita sumele în termen 20 de zile de la afișarea listei. În caz de neplată, proprietarii pot fi acționați în justiție de către Asociația de Proprietari (art.50 alin.1 din Legea 230/2007). De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 46 din Legea nr.230/2007, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
Din cuprinsul listelor de plată depuse la dosar reiese că pârâtul figura, la nivelul lunii iulie 2009, cu o restanță de plată în cuantum de 7388,47 lei din care suma de 6867,95 lei reprezentând cheltuieli de întreținere aferente perioadei 01.01.2008 – 31.07.2009 (f. 4-22).
Potrivit raportului de expertiză contabilă judiciară și a suplimentelor la expertiză întocmite în cauză de expert B. D. (f. 158-168, 183-185), cuantumul debitului restant acumulat de pârât față de Asociația de proprietari în perioada 01.01.2008 – 31.07.2009 este de 6782,02 lei, din care 6351,58 lei reprezentând cheltuieli cu utilitățile iar 430,44 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitului restant.
Față de înscrisurile depuse la dosar ca și față aspectele relevate prin suplimentele la raportul de expertiză contabilă (f. 196-197, 234-235), instanța reține însă că, în calculul sumei reprezentând cheltuieli comune și de întreținere restante, aferente lunii ianuarie 2008, atât în cuprinsul listei de plată cât și în cel al raportului de expertiză întocmit în cauză, a fost inclusă și suma de 3159,14 lei cu titlu de restanță. În schimb, cu privire la această sumă, Judecătoria S. s-a pronunțat prin sentința civilă nr. 1594/21.03.2008 în ds. nr._, pârâtul F. G. fiind obligat la plata acesteia către Asociația de proprietari nr. 23+27 S. (f.43-44).
Ori, atât timp cât instanța s-a pronunțat anterior, cu autoritate de lucru judecat, în privința sumei de 3159,14 lei reprezentând cheltuieli de întreține restante, aferente perioadei 01.10.2006 – 31.12.2007, în cauză se constată netemeinicia reținerii acestei sume și a includerii sale (din nou) în debitul aferent lunii ianuarie 2008, motiv pentru care instanța va exclude din debitul aferent acestei luni suma de 3159,14 lei.
De asemenea, din același probatoriu (listele de plată și suplimentele la raportul de expertiză contabilă), instanța constată că atât în cuprinsul listei de plată aferentă lunii august 2008 cât și în cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză, a fost inclusă și suma de 571,93 lei reprezentând „cheltuieli de executare”. În schimb, aceste cheltuieli au un regim juridic distinct de cel al cheltuielilor comune și de întreținere, ele putând fi recuperate potrivit dispozițiilor care reglementează executarea silită iar nu prin includerea lor în calculul debitului datorat de pârât pentru furnizarea de utilități (apă curentă, apă caldă, agent termic, servicii de canal, energie pentru spațiile comune etc.), motiv pentru care instanța a exclus suma de 571,93 lei din debitul aferent lunii august 2008.
D. urmare, instanța a constatat că debitul total aferent perioadei supuse judecății, 01.01.2008 – 31.07.2009, este de 4088,89 lei reprezentând cheltuieli comune și de întreținere.
Din înscrisurile depuse la dosar (filele 51-52), rezultă faptul că pârâtul a achitat parte din debitul restant, mai exact suma de 1500 lei, cu chitanțele nr._/18.08.2009, nr._/11.08.2009, nr._/14.08.2009 și nr._/05.08.2009. Acest aspect este confirmat și precizările la acțiune formulate de reclamantă și depuse la dosar la data de 21.10.2009 (f.55), precizări prin care Asociația de proprietari nr. 23+27 S. arată că pârâtul a achitat parte din debit, aceasta restrângându-și, în consecință, pretențiile cu suma de 1500 lei.
Față de cele reținute, instanța a constatat că suma datorată de pârât cu titlu de cheltuieli de întreținere restante, aferente perioadei 01.01.2008 – 31.07.2009, este de 2588,89 lei.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere solicitate de reclamantă, aferente perioadei 01.01.2008 – 31.07.2009, din dispozițiile legale (art.25 din H.G. nr. 1588/2007 și art.13 din O.G. nr.85/2001) reiese că, în măsura în care proprietarii de apartamente nu plătesc cotele de întreținere care le revin potrivit listelor de plată, asociația poate aplica penalități de întârziere în condițiile în care există o hotărâre a Adunării Generale a asociației în acest sens.
În cauza de față, instanța a constatat însă că, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, reclamanta a calculat și a perceput penalități de întârziere aferente unor debite greșit calculate, respectiv cele aferente lunilor ianuarie, august 2008, ceea ce înseamnă că însăși suma ce a constituit punctul de plecare în calcularea penalităților de întârziere a fost greșit stabilită.
Ca urmare, constatând că în speță reclamanta nu a făcut dovada temeiniciei și a legalității modului de calcul a penalităților de întârziere solicitate, sarcină care îi incumbă în condițiile art. 1169 C.civ., instanța a înlăturat pretențiile reclamantei de obligare a pârâtului la plata penalităților de întârziere aferente debitului restant.
În consecință, față de cele reținute de mai sus și în temeiul art. 46 și art. 50 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, instanța a admis în parte, acțiunea formulată și a obliga pârâtul F. G. la plata către reclamantă a sumei de 2588,89 lei reprezentând cheltuieli de întreținere restante, aferente perioadei 01.01.2008 – 31.07.2009.
De asemenea, în temeiul art. 274, 276 C.pr.civ., instanța a obligat reclamanta, la plata către pârât a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert.
Împotriva acestei sentințe, nr.2644/31.05.2012 a Judecătoriei S. au declarat recurs recurenții Asociația De P. 23+27 S. și F. G..
În motivarea recursului recurenta reclamantă Asociația De P. 23+27 S. a arătat că instanța de fond a admis doar în parte cererea pentru pretenții. A arătata aceasta că instanța de fond a făcut o interpretare greșită și nu a ținut cont de concluziile raportului de expertiză contabilă din care rezultă fără echivoc faptul că în perioada 01.01._09 debitul datorat de pârâtul F. G. este de 6.895 lei compus astfel:75,50 lei cheltuieli curente.6.092.22 lei restanțe și 430.44 penalități.
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală fără să ia în considerare toate probele administrate în dosar,cu precădere raportul de expertiză care a fost efectuat de o persoană de specialitate, scopul pentru care s-a admis acest mijloc de probă rămânând fără efect.
Aceasta a mai arătat că nu este de acord nici cu faptul că instanța de fond a pus în sarcina reclamantei cheltuielile de judecată reprezentând onorariul expertului atâta timp cât din concluziile raportului de expertiză rezultă că nu au fost constate diferențe între sumele înscrise de reclamantă în listele de plată și facturile emise de furnizori. Din punctul ei de vedere expertiza nu îi este favorabilă și costurile acesteia ar trebui să cadă în sarcina pârâtului.
În drept recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct.7 și 9 li art.304 ind.1 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului recurentul-pârât F. G. a arătat că în speță este vorba de o hotărâre fără drept de apel fiind incidente dispozițiile art.304 ind.1 Cod procedură civilă,instanța putând să analizeze cauza sub toate aspectele. Cu toate acestea dacă ar fi să indice ca și motive prevăzute de dispozițiile art.304 Cod procedură civilă, consideră acesta că ar fi incidente dispozițiile de la punctul 5precum și punctul 7.
Împrejurările de fapt care au stat la baza fundamentării hotărârii atacate au rezultat din raportul de expertiză întocmit în cauză de către expert B. D. raport ce conține o situație nereală, fiind întocmit și prin încălcarea dispoziției imperative a legii, fiind nul de drept.
De asemenea precizează că neconvocarea părții în vederea efectuării expertizei echivalează cu încălcare a dreptului la apărare, iar nerăspunderea la cererile unei părți echivalează cu o motivare insuficientă, în speță fiind vorba chiar de o nemotivare a hotărârii în condițiile în care a formulat excepții și a invocat neregularități de fond atât prin întâmpinare cât și prin obiecțiunile la raport sau la suplimentele acestuia,prin precizări suplimentare sau oral cu ocazia dezbaterilor, iar instanța printr-o atitudine sfidătoare, nu a amintit absolut nimic despre toate acestea în cuprinsul hotărârii.
În drept recurentul pârât și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.299-316 Cod procedură civilă.
Analizând actele si lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate de recurenți tribunalul reține următoarele:
Recurenta-reclamantă a criticat sentința civilă nr.2644/21.05.2012 a Judecătoriei S. arătând că prima instanță nu a ținut cont de concluziile raportului de expertiză, aspect care nu corespunde realității.
Prima instanță a pornit de la concluziile raportului de expertiză, care însă au fost coroborate cu celelalte probe administrate în cauză. Astfel, în mod corect a dedus din suma de 6783,02 lei reprezentând conform raportului de expertiză întocmit în cauză, cuantum debit restant în perioada 01.01.2008-31,07.2009, suma de 3159,14 lei. Pentru această sumă, reclamanta a obținut titlu executoriu, respectiv s.c. nr.1594/21.03.2008 prin care cu autoritate de lucru judecat s-a dispus asupra cheltuielilor de întreținere aferente perioadei 1.10._07 și care nu pot fi solicitate din nou în contul debitului aferent lunii ian.2008.
De altfel, potrivit precizărilor din cererea de recurs această sumă a fost recuperată în 2009 prin intermediul executorului judecătoresc.
Față de dispozițiile art.46 din Legea nr.230/2007 coroborate cu art.25 din HG nr.1588/2007 în mod corect prima instanță a reținut că suma de 571,93 are un regim juridic diferit de cel al cheltuielilor de întreținere fiind cheltuieli de executare care nu pot fi incluse în calculul debitului datorat de pârât ci pot fi recuperate potrivit dispozițiilor privind executarea silită.
De asemenea,din suma datorată conform raportului de expertiză, a fost scăzută suma de 1500 lei, reținând înscrisurile care atestă plata parțială a debitului restant precum și precizările la acțiune, formulate de reclamant la data de 21.10.2009 prin care acesta își restrânge pretențiile cu suma de 1500 lei.
În ceea ce privește suma de 430.44 lei reprezentând penalitățile de întârziere aferente debitului restant, acestea au fost calculate prin raportare și la sumele mai sus menționate, care nu pot fi incluse în cheltuielile de întreținere aferente perioadei 01.01._09. Prin urmare, modul de calcul al penalităților a fost greșit iar cuantumul lor nu a fost astfel dovedit,conform dispozițiilor art.1169 cod civil raportat la art.49(1) din L230/2007.
Recurenta-reclamantă a criticat și dispoziția din hotărârea primei instanțe privind plata către pârât a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu expert.
Proba cu expertiza contabilă a fost propusă de pârât, care a contestat cuantumul sumei datorate reclamantei și care a achitat onorariu expert în cuantum de 1000 lei conform chitanțelor aflate la filele 98,171 dosar.
Cum susținerile acestuia au fost parțial dovedite, acțiunea reclamantei a fost admisă în parte astfel încât prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă obligând reclamanta să plătească pârâtului cheltuieli de judecată produse din culpa procesuală a acesteia.
Prin urmare, în temeiul art. 312(1) Cod procedură civilă recursul promovat de recurentă va fi respins ca nefondat.
În ceea ce privește recursul formulat de pârât instanța constată că este întemeiat întrucât suma datorată de acesta cu titlu de cheltuieli de întreținere aferente perioadei 1.01.2008-31.,07.2009 către Asociația de proprietari este în cuantum de 1120,51 lei, rezultată în urma deducerii din suma de 6782,02 lei a sumei de 3159,14 lei datorată în baza titlului executoriu, sentința civilă nr.1594/2008, a sumei de 571,93 lei reprezentând cheltuieli de executare, a sumei de 1500 lei achitată de pârât și a sumei de 430,44 lei penalități greșit calculate.
Prin urmare, în temeiul art.312(1) și (3) Cod procedură civilă va admite recursul promovat de pârât și va modifica în parte sentința civilă recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI 23+27 S. cu sediul în S., ..5,. împotriva sentinței civile nr.2644/31.05.2012 a Judecătoriei S. dată în dosar nr._ .
Admite recursul formulat de pârât F. G. cu sediul în S., ., .,. împotriva sentinței civile nr.2644/31.05.2012 a Judecătoriei S. dată în dosar nr._ .
Modifică în parte s.c. nr. 2644/31.05.2012 a Judecătoriei S. în sensul că obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 1120,51 lei reprezentând cheltuieli de întreținere restante, aferente perioadei 1.01._09.
Menține celelalte dispoziții ale s.c. mai sus menționate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Decembrie 2012
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
A. I. M. D. C. D. L. A. L. A.
Red L.A.
Tehnored.L.A.
2 ex./ 09.01.2013
| ← Pretenţii. Decizia nr. 2552/2012. Tribunalul SUCEAVA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 2725/2012.... → |
|---|
