Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 2256/2012. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2256/2012 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 20-11-2012 în dosarul nr. 2256/2012
Dosar nr._ - ordonanță președințială-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA Nr. 2256
Ședința publică din 20 noiembrie 2012
Președinte: G. D.
Judecători: F. G.
: P. I.
Grefier: P. L.
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanta S. I., domiciliată în Suceava, ., ., . împotriva sentinței civile nr. 4547 din 16.10.2012 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimat fiind pârâtul C. D., domiciliat în Suceava, .. 103, județul Suceava.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamanta recurentă, asistată de avocat M. B., lipsă fiind pârâtul intimat.
Procedura de citare cu părțile a fost legal îndeplinită.
Grefierul a expus referatul cauzei, în cadrul căruia a învederat că la dosar, prin serviciul registratură au fost depuse concluzii scrise de către pârâtul intimat, sens în care, instanța, a comunicat apărătorului reclamantei recurente duplicatul acestora.
Apărătorul reclamantei recurente a depus la dosar chitanța fiscală nr._, pe care este consemnată suma de 5 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, în valoare de 0,50 lei.
Întrebat fiind, apărătorul reclamantei recurente a precizat că nu mai are de formulat alte cereri prealabile, sens în care, instanța constatând că recursul se află în stare de judecată, a acordat cuvântul în susținerea acestuia.
Avocat M. B. pentru reclamanta recurentă a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare primei instanțe, care a admis nelegal cererea reconvențională, pronunțându-se fără a avea un temei legal, având în vedere doar anchetele sociale de la domiciliul pârâtului intimat, cu cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
T RI B U N A L U L ,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea formulată pe cale de ordonanță președințială și înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr._ la data de 3.07.2012, reclamanta S. I. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul C. D., pe calea ordonanței președințiale, stabilirea locuinței minorei S. D.- Riana, născută la data de 14.07.2008, la reclamantă conform art. 400 alin. 1 cod civil și exercitarea exclusivă a autorității părintești asupra minorei, astfel cum prevăd dispozițiile art. 398 Cod civil.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că minora S. D.- Riana s-a născut în urma unei relații de prietenie dintre părți.
A mai arătat reclamanta că pârâtul nu se interesează de soarta minorei, nu își îndeplinește obligațiile de părinte și nu cunoaște când este ziua de naștere a minorei. Cu privire la locuința reclamantei a arătat că aceasta îndeplinește condițiile pentru asigurarea nevoilor minorei, iar mijloacele materiale ale minorei sunt asigurate de reclamantă ajutată de părinții acesteia.
Reclamanta a considerat că sunt îndeplinite condițiile admisibilității ordonanței președințiale prevăzute de art. 581 alin. 1 Cod procedură civilă.
A învederat existența unei urgențe în cauză dată de aceea că în acest moment nu lucrează nicăieri, că familia sa se află în străinătate și ar dori să plece din țară împreună cu minora, întrucât a promit o ofertă de muncă.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 581- 582 Cod procedură civilă.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri, a solicitat efectuarea de anchete sociale la domiciliile părților și audierea martorei S. C..
Cererea a fost timbrată cu taxă de timbru de 10 lei, timbru judiciar de 0,3 lei.
Legal citat, pârâtul C. D. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională. (f.20 dosar). Prin întâmpinare pârâtul a solicitat admiterea în parte a acțiunii principale în ceea ce privește stabilirea locuinței minorei la domiciliul reclamantei și respingerea capătului de cerere privind exercitarea exclusivă a autorității părintești asupra minorei. Prin cererea reconvențională formulată, pârâtul a solicitat exercitarea în comun a autorității părintești conform art. 397 Cod civil și stabilirea următorului program de vizitare a minorei: duminica de la orele 13,00 la orele 17,00, în perioadele în care pârâtul va fi în țară și de sărbătorile religioase.
În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că susținerile reclamantei din acțiune nu sunt reale, el a sprijinit-o financiar și moral pe reclamantă în creșterea și educarea minorei și i-a adus acesteia haine, alimente și jucării.
În susținerea întâmpinării, pârâtul a solicitat admiterea probei cu martora T. C..
Cererea reconvențională a fost timbrată cu taxă de timbru de 8 lei, timbru judiciar de 0,3 lei.
Prin sentința civilă nr. 4547 din 16.10.2012, Judecătoria Suceava a admis în parte cererea principală formulată de reclamanta-pârâtă S. I. în contradictoriu cu pârâtul-reclamant C. D..
A stabilit locuința minorei S. D. Riana, născută la data de 14.07.2008 la domiciliul mamei.
A dispus exercitarea autorității părintești asupra minorei S. D. Riana în comun, de ambii părinți.
A admis în parte cererea reconvențională.
A stabilit ca pârâtul-reclamant să aibă legături personale cu minora S. D. Riana după următorul program:
-în fiecare duminică, de la ora 1300 la ora 1700, cu posibilitatea luării minorei la domiciliul pârâtului-reclamant și obligația acestuia de a o înapoia la sfârșitul programului de vizită.
A obligat reclamanta-pârâtă să plătească pârâtului-reclamant suma de 198 lei cheltuieli de judecată, după compensare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Din relația de concubinaj a părților a rezultat minora S. D. Riana, născută la data de 14.07.2008.
Pe rolul Judecătoriei Suceava se află înregistrat dosarul_, cu prim termen de judecată la data de 02.11.2012 având ca obiect exercitarea autorității părintești față de minoră.
Potrivit art. 6132 C.P.C. instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri vremelnice cu privire la încredințarea copiilor minori, la obligația de întreținere, la alocația pentru copii și la folosirea locuinței, dispoziție legală aplicabilă în speță, prin asimilare, chiar dacă părțile nu au fost căsătorite.
Aceste măsuri pot fi luate pe calea ordonanței președințiale pentru că așa prevede legea, deci fără a fi necesară justificarea unei urgențe din partea celor ce solicită. De asemenea, având caracter vremelnic, ele nu sunt de natură să prejudece fondul procesului, care se rezolvă prin hotărârea finală din dosarul_, sub toate aspectele.
În ceea ce privește cererea reclamantei de a exercita, exclusiv, autoritatea părintească asupra minorei, instanța apreciază că este nefondată, urmând a fi respinsă.
Astfel, regula instituită de art. 397 Cod civil prevede că autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, iar conform art. 398 Cod civil, numai pentru motive întemeiate se poate dispune, având în vedere interesul superior al copilului, ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți.
Probatoriul administrat, în procedura specială a ordonanței președințiale nu a evidențiat în cauză existența unor astfel de motive, pentru nici una din părți, ancheta sociale efectuate în cauză (fila 28), cât și declarațiile martorilor audiați (filele 30, 49) nerelevând un comportament necorespunzător sau iresponsabil față de copil al pârâtului-reclamant.
Numai un grad de preocupare mai redus al unui părinte față de copilul său nu este, prin el însuși, un motiv suficient de a încredința exercitarea exclusivă a autorității părintești către celălalt părinte, câtă vreme nu există date referitoare la o influență majoră negativă față de copil a primului părinte.
Dimpotrivă, exercitarea în comun a autorității părintești creează premiza unei apropieri între părinți și copil, în interesul celui din urmă.
Pe de altă parte, situația invocată de reclamanta-pârâtă, respectiv posibila plecare în străinătate, cu minora, unde ar beneficia de o ofertă de muncă nu a fost dovedită în cauză.
În consecință, instanța, în temeiul art. 397 Cod civil a dispus ca autoritatea părintească asupra minorei S. D. Riana să fie exercitată în comun, de ambii părinți.
În ceea ce privește cererea reclamantei-pârâte de a se stabili domiciliul minorei la domiciliul său, aceasta a fost admisă, dându-se eficiență regulii instituite în art. 400 al. 1 Cod civil, conform căreia locuința copilului minor se stabilește la părintele cu care acesta locuiește în mod statornic, astfel că va stabili locuința minorei la domiciliul mamei, de vreme ce până în prezent minora a fost permanent în grija mamei, iar ancheta socială efectuată în cauză opinează că aceasta prezintă garanțiile morale și materiale necesare creșterii și educării minorei.
Cu privire la programul de vizitare al minorei solicitat de pârâtul-reclamant, instanța a constatat că, față de dispozițiile art. 6132 C.P.C., aceasta este admisibilă, apreciind că, până la soluționarea dosarului_ potrivit pentru nevoile minorei un program de vizită în următoarea modalitate: în fiecare duminică, de la ora 1300 la ora 1700, cu posibilitatea luării minorei la domiciliul pârâtului-reclamant și obligația acestuia de a o înapoia la sfârșitul programului de vizită.
În temeiul art. 274 C.P.C. a obligat reclamanta-pârâtă să plătească pârâtului-reclamant suma de 198 lei cheltuieli de judecată, după compensare.
Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat recurs reclamanta S. I., criticând-o pentru netemeinicie, motivat de următoarele:
Nu este îndeplinit caracterul vremelnic al acțiunii întrucât pe calea ordonanței președințiale nu se stabilesc drepturi definitive ale părților ci se iaz măsuri limitate în timp până la soluționarea în fond a litigiului așa cum prevăd art. 581 alin. 1 Cod procedură civilă.
A solicitat ca mijloc de probă efectuarea la domiciliul pârâtului reclamant o anchetă, iar instanța a considerat că această probă nu este pertinentă și concludentă soluționării cauzei. Se impunea efectuarea anchetei la domiciliul acestuia. La dosar a ajuns o anchetă unde este menționat și pârâtul reclamant cu niște date oferite de către reclamanta pârâtă. În istoricul social se vorbește doar despre reclamanta – pârâtă, de unde reiese că la domiciliul pârâtului – reclamant nu s-a realizat ancheta socială.
Din probele administrate în cauză reiese că pârâtul timp de 4 ani a avut o atitudine de nepăsare față de minoră, autoritatea părintească asupra minorului nu este doar un drept al părintelui, ci implică numeroase obligații pentru părintele în cauză. Termenul de „obligații”, în acest context și având în vedere interesul superior al copilului include mai mult de 3 vizite pe an și trimiterea sumei de 50 de euro o dată la 3 luni. Consideră că instanța de fond nu a ținut cont de probele administrate în cauză și nici de interesul superior al copilului.
În drept, a invocat disp. art. 304 pct. 9, 312 pct. 5 Cod procedură civilă.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, pârâtul intimat a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate, dar și a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul reține următoarele:
Recurenta invocă în esență faptul că, pe calea ordonanței președințiale, nu se poate lua măsura stabilirii unui program de vizitare a minorei, întrucât această măsură nu poate avea un caracter vremelnic; că instanța de fond nu a solicitat efectuarea unei anchete sociale la domiciliul pârâtului – reclamant și că la pronunțarea sentinței recurate nu s-a ținut cont de interesul superior al copilului, în condițiile în care pârâtul nu și-a îndeplinit în ultimii ani obligațiile față de acesta.
Tribunalul reține prevederile art. 613/2 Cod procedură civilă, potrivit cărora „Instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială măsuri vremelnice cu privire la încredințarea copiilor minori, la obligația de întreținere, la alocația pentru copii și la folosirea locuinței”.
Având în vedere că legiuitorul recunoaște posibilitatea luării unei măsuri vremelnice cu privire la încredințarea copiilor minori până la soluționarea acțiunii de divorț unuia dintre soți, în mod implicit se recunoaște și dreptul corelativ al celuilalt părinte de a beneficia de stabilirea unui program de vizitare al copiilor, în caz contrar fiind imposibilă exercitarea autorității părintești de către părintele căruia nu i s-a încredințat copilul.
Contrar celor susținute de recurentă, și această măsură – a stabilirii unui program de vizitare a minorei de către pârâtul – reclamant – are caracter vremelnic, fiind luată în această manieră doar până la soluționarea acțiunii de divorț.
Prima instanță a dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliile părților, conform adresei de la fila 24 dosar, iar faptul că datele din referatul de anchetă socială reprezintă concluzii extrase din informațiile obținute de la reclamantă nu atrage înlăturarea acestei probe, în condițiile în care soluția pronunțată a fost rezultatul coroborării tuturor probelor administrate în cauză.
În ceea ce privește ultima critică a recurentei, așa cum a reținut și prima instanță, un grad de preocupare mai redus al unui părinte față de copilul său nu atrage încredințarea exercitării exclusive a autorității părintești de către celălalt părinte și nici respingerea cererii primului de stabilire a unor legături personale cu minorul.
În consecință, criticile recurentei nefiind întemeiate, conform art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S. I., domiciliată în Suceava, ., ., . împotriva sentinței civile nr. 4547 din 16.10.2012 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimat fiind pârâtul C. D., domiciliat în Suceava, .. 103, județul Suceava.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 noiembrie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier, G. D. F. G. P. I. P. L.
Red. G.D
Jud. L. C. Ș.
Tehnored. P.L./ 2 ex. – 17.12.2012
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 193/2012. Tribunalul... | Drepturi băneşti. Sentința nr. 2657/2012. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
