Revendicare imobiliară. Hotărâre din 26-06-2012, Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 26-06-2012 în dosarul nr. 1420/2012
Dosar nr._ revendicare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE nr. 1420/2012
Ședința publică din data de 26 iunie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. S.
Judecător: E. L. V.
Judecător: L. C.
Grefier: C. D. I.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul L. V. împotriva sentinței civile nr. 3050 din 23 septembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._, intimată fiind pârâta ., reprezentată prin S. I..
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința de judecată din data de 19 iunie 2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată redactată separat și care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru data de astăzi, 26 iunie 2012.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, constată:
P. adresa Tribunalului Suceava nr._ din de 2 martie 2010, înregistrată la Judecătoria Rădăuți sub nr._ din data de 1 aprilie 2010, a fost înaintat instanței dosarul Tribunalului Suceava și înregistrată ulterior, ca urmare a admiterii cererii de abținere sub nr._ / 2010 din 20.04.2010, în care, prin decizia nr.193/25.01.2010 a Tribunalului Suceava, s-a casat sentința civilă nr. 2876 din data de 24 septembrie 2009 a Judecătoriei Rădăuți și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
P. acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 15 aprilie 2008, sub nr._, reclamantul L. V. a chemat-o în judecată pe pârâta S.C.,,B.”S.R.L.H. de Sus - prin administrator S. I., solicitând obligarea pârâtei, prin reprezentanții săi, să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 335 m.p. teren ocupată din proprietatea lui, identică cu p.f. 3990/3 din C.F. 4829 H. de Sus și să se stabilească linia de hotar dintre proprietatea lui și cea a pârâtei, identică cu p.f. 1162 și p.f. 1199 din C.F. 2938 a comunei cadastrale H. de Sus.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este proprietarul suprafeței de teren identică cu p.f. 3990/3 și din această suprafață de teren pârâta, prin reprezentantul ei, i-a ocupat o suprafață de 335 m.p., după care acesta a început construcția unui gard. În această situație, reclamantul a arătat că a sesizat Primăria H. de Sus, care a constatat că pârâta a construit fără nici un drept și fără existența unei autorizații, drept pentru care a fost sancționată contravențional, însă aceasta a continuat lucrările la edificarea acelui gard, astfel că a fost nevoit să promoveze o cerere pe cale de ordonanță președințială, pentru sistarea lucrărilor.
A mai arătat reclamantul că a promovat și o plângere penală pentru tulburare de posesie, însă organele de urmărire penală și instanța de judecată au apreciat că acest diferend nu poate îmbrăca o formă penală.
Cererea de chemare în judecată nu a fost motivată în drept.
Acțiunea a fost legal timbrată, iar instanța este competentă să o soluționeze.
P. întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii întrucât nu ocupă teren proprietatea reclamantului, arătând că linia de hotar nu a fost modificată.
În vederea soluționării cauzei, părțile au depus la dosar înscrisuri și instanța a dispus efectuarea unei expertize cadastrale în vederea identificării terenurilor.
P. sentința civilă nr. 2876 din 24.09.2009 a Judecătoriei Rădăuți a fost admisă în parte acțiunea, stabilindu-se linia de hotar dintre proprietăți și s-a respins capătul de cerere având ca obiect revendicarea, împotriva acestei hotărâri judecătorești a formulat recurs reclamantul.
P. decizia Tribunalului Suceava nr.193 din 25.01.2010 a fost admis recursul, s-a casat sentința civilă mai sus arătată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținându-se că instanța de fond a soluționat litigiul în baza extraselor de carte funciară, terenurile proprietatea părților nu au fost identificate în raport de actele de proprietate ale acestora, situație ce impune refacerea raportului de expertiză, pentru identificarea, măsurarea terenului în litigiu și stabilirea posesiei actuale, în raport de actele de proprietate invocate de părți.
Cauza a fost reînregistrată la Judecătoria Rădăuți sub nr._ .
În rejudecare, instanța a dispus refacerea raportului de expertiză, având în vedere îndrumările instanței de control judiciar, expertul însușindu-și concluziile.
P. sentința civilă nr. 3050/23.09.2011, Judecătoria Rădăuți a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul L. V., în contradictoriu cu pârâta S.C.,,B.” S.R.L reprezentată prin S. I. și, în consecință: a stabilit hotarul dintre terenurile proprietatea părților pe aliniamentul punctelor 7-6-5-4 din anexa 1 a raportului de expertiză întocmit de expert C. L..; a respins capătul de cerere având ca obiect „revendicare” și a obligat pârâta să achite reclamantului suma de 2850,45 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate conform titlului de proprietate nr. 41/03.06.2004 cu privire la suprafața totală de 1 ha și 6.599 m.p. teren, în care este inclusă suprafața de 3.498 m.p. teren, situată în intravilanul comunei H. de Sus, înscriindu-și dreptul de proprietate în cartea funciară, în baza procesului verbal din 15.10.1992 al Primăriei H., cu privire la suprafața de 3.500 m.p. teren arătură, identică cu p.f.3990/3 din CF 4.829 a comunei H. de Sus.
Pârâta și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară în baza Protocolului nr.844 și a facturii nr.37/1991 eliberată de C.A.P. H. de Sus, cu privire la p.v. 1162 în suprafață de 2.250 m.p. și p.v.1199 în suprafață de 50 m.p., ambele din CF 2938 a comunei cadastrale H. de Sus.
Potrivit raportului de expertiză întocmit de expert L. C., acesta asumându-și răspunderea pentru concluziile sale, motiv pentru care au fost respinse obiecțiunile reclamantului, pârâta deținând suprafața de 2.204,78 m.p. cu 48,22 m.p. mai puțin, iar reclamantul deținând suprafața de 1.186,53 m.p., așadar cu 311,47 m.p. mai puțin decât în titlul de proprietate.
Același expert a arătat, că procesul-verbal de punere în posesie eliberat la data de 15.10.1992 și care a stat la baza emiterii titlului de proprietate mai sus-arătat, vecinătățile trecute în acesta nu concordă cu cele din teren și sunt diferențe chiar și în ceea ce privește dimensiunile, concluzionându-se că pârâta nu ocupă nici o suprafață de teren proprietatea reclamantului.
Astfel, instanța de fond a reținut că, faptic, neputând să nu țină seama de situația reală din teren, nu există suprafața menționată în titlul de proprietate emis reclamantului, de 3.498 m.p. ci doar de 3186,5 m.p., instanța neputând să pună în discuție în acest cadru procesual valabilitatea titlului de proprietate sau legalitatea și temeinicia înscrierii în cartea funciară.
Expertul a stabilit hotarul dintre proprietăți, făcându-se mențiune că gardul despărțitor edificat de pârâtă respectă aliniamentul menționat, neputând înrăutăți situația reclamantului în propria cale de atac și ținând cont, așa cum s-a arătat, de situația reală existentă în teren.
P. prisma acestor considerente, instanța de fond a respins capătul de cerere privind revendicarea și a stabilit hotarul dintre proprietăți.
În baza disp.art.274 Cod procedură civilă, a obligat pârâta să achite reclamantului suma de 2850,45 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloare taxă timbru, timbru judiciar și onorariu expert.
Împotriva acestei sentințe mai sus-menționate, în termen legal, a declarat recurs în data de 10 noiembrie 2011, reclamantul L. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că societatea pârâtă i-a ocupat o suprafață de 335 mp identică cu p.f. 3990/3, CF 4829 H. de Sus, a cărui proprietar tabular este el, recurentul, acest lucru fiind confirmat și de expertiza efectuată de expertul Răchitneanu I..
A mai arătat că, în cauză, a mai fost efectuată o altă expertiză de către expertul C. L., care a propus instanței a se stabili un hotar, acesta fiind trasat de reprezentantul societății pârâte – S. I. și care nu corespunde cu realitatea.
Legal citată, societatea pârâtă ., reprezentată prin S. I. nu a depus la dosar întâmpinare dar a fost reprezentată de apărătorul acesteia, av. L. C. care a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Recursul a fost legal taxat și timbrat.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată următoarele:
Acțiunea în revendicare imobiliară este acțiunea prin care cel se pretinde titular al dreptului de proprietate asupra unui bun, dar nu are stăpânirea materială a acestuia, îl cheamă în judecată pe cel care are stăpânirea materială a bunului, cerând instanței de judecată să îi recunoscă dreptul de proprietate și, ca urmare a acestei recunoașteri, să i se restituie stăpânirea materială a bunului respectiv.
P. Decizia civilă nr. 193 din data de 25 ianuarie 2010 a Tribunalului Suceava prin care a fost casată sentința civilă nr. 2876 din data de 24 septembrie 2009 a Judecătoriei Suceava, s-a dispus refacerea raportului de expertiză pentru identificarea, măsurarea terenului aflat în litigiu și stabilirea posesiei actuale în raport de actele de proprietate ale părților.
Or, în raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul L. C. în rejudecare, acesta a procedat la identificarea și măsurarea suprafeței de teren aflate în proprietatea S.C. B. S.R.L conform înscrierii acesteia în cartea funciară 2938/a a comunei cadastrale H. de Sus și nu pe baza actelor de proprietate ale acesteia, așa cum s-a dispus prin Decizia civilă nr. 193 din data de 25 ianuarie 2010 a Tribunalului Suceava în care se arată că înscrierea în cartea funciară nu este constitutivă de drepturi, context în care se impune măsurarea terenurilor aflate în litigiu și stabilirea posesiei actuale în raport de actele de proprietate invocate de părți.
Or, în rejudecare, expertul a procedat la identificarea și măsurarea suprafeței de teren a pârâtei-intimate tot conform înscrierii în cartea funciară și nu conform actelor de proprietate invocate de aceasta și anume a facturii și a protocolului încheiat cu CAP H. și nici nu a făcut referire în raportul de expertiză la actele de proprietate ale pârâtei, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 315 al.1 Cod pr. civilă, iar instanța de fond nici măcar nu a solicitat comisiei locale de fond funciar documentația care a stat la baza întocmirii actelor de proprietate ale pârâtei pentru suprafața de teren în litigiu, cum a făcut în cazul reclamantului.
În condițiile în care expertul nu a măsurat suprafața de teren proprietatea pârâtei în funcție de actele de proprietate ale acesteia, nu se poate determina cum a ajuns la concluzia că este o suprapunere de teren între actele de proprietate ale părților, reală pe suprafața de 313, 37 mp, după cum rezultă din raportul de expertiză întocmit de expertul L. C.(f.32-ds. fond).
De asemenea, în condițiile în care în urma refacerii raportului de expertiză, expertul a stabilit că există o suprapunere de teren între terenurile proprietatea părților, dar nu a identificat suprafețele de teren înscrise în actele de proprietate ale pârâtei, nu a stabilit cine deține posesia suprafeței de teren suprapuse, nu a întocmit un plan de situație a suprafeței de teren suprapuse, nu se poate explica cum a ajuns la concluzia că pârâta nu ocupă nici o suprafață de teren proprietatea reclamantului, concluziile raportului de expertiză fiind contradictorii.
Or, în condițiile în care există o suprapunere de teren între actele de proprietate ale părților, trebuia verificat cine deține această suprafață de teren suprapusă, dacă coincide cu cea revendicată și titlurile de proprietate ale părților pentru a se verifica care dintre ele este preferabil, conform dispozițiilor legale în vigoare la data nașterii situației juridice ce face obiectul prezentului dosar.
În acest context, în mod greșit instanța de fond și-a însușit fără rezerve concluziile raportului de expertiză refăcut întocmit de expertul L. C., mai ales că la dosar, în primul ciclu procesual, a fost depus raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul Răchiteanu I. în dosarul penal nr. 3616/2004 al Judecătoriei Rădăuți având ca obiect săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie în care parte vătămată era reclamantul L. V. iar inculpat era S. I., reprezentantul societății-pârâte. Or, în acest raport de expertiză, a fost identificată și măsurată în întregime suprafața de 3499 mp înscrisă în titlul de proprietate nr. 41 din data de 3 iunie 2004, contrazicând astfel concluziile raportului de expertiză întocmit de L. C. din care rezultă că suprafața înscrisă în titlul de proprietate al reclamantului nu se regăsește în teren.
În raportul de expertiză, expertul concluzionează că vecinătățile trecute în procesul verbal de punere în posesie întocmit la data de 15 octombrie 1992 ( care nici măcar nu a fost depus la dosar) nu concordă cu cele din teren și sunt diferențiate ca dimensiuni, dar la baza întocmirii titlului de proprietate nr. 41 din data de 3 iunie 2004 a stat procesul verbal de punere în posesie din data de 18 mai 2004, care are schița terenurilor pe verso(f.22-ds. fond), după cum rezultă și din adresa nr. 4013 din data de 14 ianuarie 2011 a Comisiei comunale H. de Sus(f.20-ds. fond).
P. obiecțiunile la raportul de expertiză din data de 17 septembrie 2009(f.68-ds. inițial) și prin memoriul depus la dosar de către reclamant în data de 15 septembrie 2011 la f. 34-ds. fond, acesta a solicitat administrarea probei cu o nouă expertiză topografică și cadastrală de către un alt expert, dar instanța de fond nu a pus în discuția părților această cerere de probe ș nu s-a pronunțat asupra acesteia, fiind încălcat astfel principiul contradictorialității și al dreptului la apărare ce guvernează procesul civil, mai ales că probatoriul administrat în cauză nu stabilește, fără echivoc, situația de fapt reală în acțiunea în revendicare imobiliară, nelămurirea acestui aspect echivalând cu necercetarea fondului cauzei.
Atâta vreme cât acțiunea în revendicare imobiliară nu a fost soluționată în mod corespunzător, nu poate fi stabilită linia de hotar atâta timp cât prin intermediul acțiunii în grănițuire se determină, prin semne exterioare, granița dintre două proprietăți vecine. De regulă, în cadrul acțiunii în grănițuire, contestarea nu privește întinderea dreptului vecinului sau, în general, dreptul de proprietate al acestuia. Dacă există și o asemenea contestare, ea nu poate fi rezolvată doar pe calea acțiunii în grănițuire, fiind necesar ca reclamantul să alăture acțiunea în grănițuire unei acțiuni în revendicare, cu respectarea regimului juridic al acesteia.
Tribunalul mai reține și un alt aspect. De regulă, calitatea de reclamant și pârât în cadrul acțiunii în grănițuire aparține proprietarilor celor două terenuri vecine. În titlul de proprietate nr. 41 din data de 3 iunie 2004 sunt înscriși doi coproprietari și anume, L. V. și Halip M., în calitate de moștenitori ai defunctului O. A., astfel încât ar fi fost util ca instanța de fond să pună în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a celuilalt coproprietar sau, eventual, a moștenitorilor acestuia în vederea asigurării unei judecăți unitare și a preîntâmpinării unor litigii viitoare.
Având în vedere că instanța a cărei hotărâre a fost recurată a pronunțat o soluție fără a intra în cercetarea fondului cauzei și dispozițiile art. 3041 Cod pr. civilă, în temeiul art. 312 al.1, 2, 3 și 5 Cod pr. civilă, tribunalul va admite recursul, va casa în totalitate sentința civilă recurată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, Judecătoria Rădăuți.
În rejudecare, instanța de fond va pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a celuilalt coproprietar înscris în titlul de proprietate nr. 41 din data de 3 iunie 2004, sau, eventual, a moștenitorilor acestuia, și va pune în vedere pârâtei să depună la dosar toate actele de proprietate asupra suprafeței de teren în litigiu și pentru fondul pentru care se cere grănițuirea. De asemenea, se va solicita de la Comisia comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor H. de Sus, procesul verbal de punere în posesie întocmit la data de 15 octombrie 1992, invocat de reclamantul-recurent, actele de proprietate ale societății pârâte asupra imobilelor pe care le deține la locul litigiului și documentația care a stat la baza întocmirii acestor acte, inclusiv procesul verbal de punere în posesie, planurile de situație etc. și de la Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Suceava documentația care a stat la baza înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară a ambelor părți pentru cele două fonduri vecine.
În rejudecare, tribunalul ordonă administrarea probei cu o nouă expertiză topografică și cadastrală de către alt expert decât expertul C. L. și Răchitneanu I.( solicitată, de altfel, de reclamantul-recurent) prin care să se procedeze la măsurarea și identificarea suprafețelor de teren înscrise în actele de proprietate ale părților și aflate în litigiu, a posesiei acestora, a suprafeței de teren revendicate și a eventualelor suprafețe de teren suprapuse și stabilirea posesiei suprafeței de teren suprapuse, precum și a faptului dacă pârâta ocupă sau nu vreo suprafață de teren proprietatea reclamantului și dacă da, în ce temei, precum și pentru a se determina linia de hotar reală dintre suprafețele de teren proprietatea părților prin raportare la actele de proprietate ale acestora, urmând ca la efectuarea raportului de expertiză, să se țină cont și de concluziile rapoartelor de expertiză anterioare întocmite de experții C. L. și Răchitneanu I..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul L. V., domiciliat în . nr. 1069, județul Suceava, împotriva sentinței civile nr. 3050 din data de 23 septembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._, intimată fiind pârâta .. reprezentată prin Secreiru I., cu sediul în ., județul Suceava.
Casează în totalitate sentința civilă nr. 3050 din data de 23 septembrie 2011 a Judecătoriei Rădăuți ( dosar nr._ ) și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 26 iunie 2012.
Președinte, A. S. | Judecător, E. L. V. | Judecător, L. C. |
Grefier, C. D. I. |
RED. V.E.L.
JUD. L. V.
EHNORED. I.C.D.
2 EX. – 06.07.2012
| ← Fond funciar. Decizia nr. 986/2012. Tribunalul SUCEAVA | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1401/2012. Tribunalul... → |
|---|
