Revendicare imobiliară. Sentința nr. 1132/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1132/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 25-03-2014 în dosarul nr. 748/2014
Dosar nr._ -revendicare imobiliară-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR.748
Ședința publică din data de 25 martie 2014
Președinte C. L.
Judecători V. E. L.
S. A.
Grefier R. M.
Pe rol, pronunțarea recursului formulat de reclamanta D. L., împotriva sentinței civile nr. 1132 din 10 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria C. M. (dosar nr._ ), pârâți intimați fiind P. M. C. M., M. C. M. prin primar și S. M. C. M..
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din data de 18 martie 2014, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta și când, în baza disp.art.156 alin.2 Cod procedură civilă, pentru a da posibilitate apărătorilor reclamantei recurente de a depune concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru data de azi, 25.03.2014.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, constată:
P. acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei C. M. la data de 19 noiembrie 2012 sub nr._, reclamanta D. L. a chemat în judecată pe pârâta M. C. M. – prin primar, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta să-i recunoască dreptul de proprietate și să-i predea în liniștită posesiune suprafața de 650 mp teren identic cu . CF_ a ., provenită din conversia de pe hârtie a CF 5232 și să fie obligată să demoleze suprafața construită de 144 mp din fosta secție de boli infecțioase a Spitalului C. M. și fosta creșă a mun. C. M..
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că terenul în litigiu este identic cu . fost înscris în CF 5232 C. M. începând cu anul 1910 pentru D. Drach, iar în anul 1946 terenul a fost înscris în cartea funciară pentru moștenitorii acestuia, care au fost moșteniți de către Drach Motie în urma căruia aceasta a rămas drept unică moștenitoare și pentru care BCPI C. M. a dispus înscrierea în cartea funciară prin încheierea nr. 443 din 22.01.2010.
S-a susținut de către reclamantă că terenul respectiv nu a fost niciodată înscris în cartea funciară pentru Statul Român și nici nu au fost emise documente de preluare în posesia sau în proprietatea statului, iar cu toate acestea terenul este ocupat de obiective aparținând Primăriei mun. C. M., respectiv o parte din fosta secție de boli infecțioase a Spitalului C. M. și fosta creșă a mun. C. M..
Totodată a precizat că din punct de vedere cadastral și tabular aceste obiective apar identificate ca fiind parcele funciare nr. 339/12, 4493 și 339/11 din CF 7257 a ., pentru care apare drept proprietar tabular Statul Român în baza Decretului de expropriere din 15 octombrie 1949, iar drept urmare, deși obiectivele respective trebuiau să fie amplasate pe terenul expropriat, au fost amplasate pe terenul proprietatea sa, care nu a format niciodată obiectul exproprierii.
Deși a purtat negocieri cu pârâta în sensul de a-i pune la dispoziție o altă suprafață de teren în schimbul celei ocupate ilegal, acestea au eșuat, situație în care a fost nevoită să acționeze în justiție pentru a-și putea valorifica dreptul său.
În final reclamanta a susținut că suprafața de 144 mp din terenul proprietatea sa este ocupat de o parte dintr-o construcție ce a avut destinația de secție de boli infecțioase a Spitalului C. M. și creșă, construcție ce este practic o ruină, nu mai este folosită de nimeni, fiind abandonată.
Cererea a fost motivată în drept pe disp. art. 555 – 557 Noul cod civil și art. 582 alin. 1 lit. b Noul cod civil.
La termenul din data de 09 iulie 2013 reclamanta a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârât și a Spitalului M. C. M..
Pârâtul M. C. M. – prin P., a formulat cerere reconvențională și întâmpinare prin care a solicitat anularea întabulării reclamantei cu dreptul de proprietate asupra imobilului teren de 650 mp identificat cu . CF_ C. M. precum și a actelor care au stat la baza întabulării, respectiv: încheierea nr. 443/22.01.2010, certificat de moștenitor nr. 8/20.01.2010 emis de BNP „F. S.” și plan de situație cât și respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
În motivarea cererii reconvenționale pârâtul a arătat că în prezent clădirea la care se face referire în acțiune (fosta secție de boli infecțioase a Spitalului municipal C. M. situată în . vila „Stadion”) este amplasată conform situației de la BCPI C. M. pe parcelele topo nr. 4493 clădire, 339/11 și 339/12 înscrise în CF_, proprietatea mun. C. M., iar prin acțiunea formulată este revendicată . CF nr. 5232.
S-a susținut că terenul a trecut la Statul Român în baza Decretului de expropriere din 15 octombrie 1949 și pe o parte din această parcelă a fost construită fosta Secție de boli infecțioase a Spitalului M. C. M., terenul fiind proprietate de Stat, iar bunurile în cauză au trecut ulterior în proprietatea municipiului în temeiul H.G. nr. 866/2002 privind trecerea unor imobile din domeniul privat al statului și din administrarea Ministerului Sănătății și Familiei în domeniul public al municipiilor, orașelor și comunelor și în administrarea consiliilor locale respective.
S-a susținut că după apariția Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, reclamanta sau antecesorul acesteia nu a depus notificare la primărie sau altă instituție până la termenul limită prevăzut – 14 februarie 2002 pentru a solicita măsuri reparatorii pentru terenul în cauză care constituita procedura legală de redobândire a terenului sau de acordare a despăgubirilor și deoarece a pierdut termenul limită de a solicita în scris reconstituirea în sensul că nu a depus notificare conform prevederilor Legii nr. 10/2001, reclamanta a apelat la o modalitate care nu este opozabilă M. C. M..
Pârâta a precizat că în acest sens, fără a avea un act care să dovedească posesia asupra terenului de 650 mp ( o adeverință de la registrul agricol, un certificat fiscal care să ateste plata impozitului pe teren, etc.) a solicitat numai în baza extrasului de carte funciară emiterea certificatului de carte funciară și întabularea pe cale administrativă, acte care nu le sunt opozabile și care au fost făcute prin eludarea Legii nr. 10/2001, fiind lovite de nulitate, pe care o invocă prin prezenta cerere reconvențională.
Ulterior, reclamanta a formulat întâmpinare la cererea reconvențională prin care a solicitat respingerea acesteia, întrucât, contrar susținerilor Primăriei mun. C. M., . CF_ C. M. nu a fost niciodată trecută în proprietatea statului, aspect ce reiese și din înscrierile de carte funciară care demonstrează că anterior dobândirii dreptului de proprietate de către aceasta, terenul a aparținut autorilor ei.
A mai precizat reclamanta că în condițiile în care terenul nu a format obiectul exproprierii în baza Decretului de expropriere din 1949, astfel cum se precizează în cererea reconvențională, P. mun. C. M. nu face dovada că pentru retrocedarea acestui imobil era necesar să se urmeze procedura instituită de Legea 10/2001.
S. municipal C. M. a formulat în cauză întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, solicitând admiterea acesteia și respingerea acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane care nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
S-a susținut că terenul în litigiu aparține domeniului public al mun. C. M. și construcția de pe teren – fosta creșă a mun. C. M. s-a aflat în administrarea Spitalului municipal C. M. până în anul 2001, iar prin procesul verbal de predare – primire din data de 26.06.2001 clădirea –creșă stadion s-a transmis din administrarea Spitalului municipal C. M. în administrarea Primăriei mun. C. M.. Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În cauză a fost întocmită o expertiză topo și s-au depus la dosar: încheierea de carte funciară nr. 652 din 14 mai 1999, planuri de situație, extrase de carte funciară.
P. sentința civilă nr.1132 din 13 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria C. M. s-a respins acțiunea formulată de reclamanta D. L. în contradictoriu cu M. C. M., județul Suceava, ca inadmisibilă, s-a respins acțiunea față de S. municipiului C. M., pentru lipsă calitate procesuală pasivă, s-a admis, în parte, cererea reconvențională formulată de M. C. M., s-a dispus anularea Certificatului de Moștenitor Suplimentar nr. 8/20 ianuarie 2010 emis de B.N.P. „Fomin S.” și pe cale de consecință, s-a dispus radierea intabulării reclamantei asupra imobilului teren de 650 m.p. identic cu ..F. 31.477 a . efectuată în baza Certificatului de Moștenitor Suplimentar nr. 8/20 ianuarie 2010 emis de B.N.P. „Fomin S.” și s-au respins celelalte cereri.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Obiectul acțiunii de față îl constituie revendicarea de către reclamantă a unei suprafețe de 650 m.p. teren identic cu . CF_ a . și pe cale de consecință demolarea suprafeței construită de 144 mp din fosta secție de boli infecțioase a Spitalului C. M. și fosta creșă a mun. C. M..
Conform raportului de expertiză efectuat în cauză, . de reclamantă este delimitată pe planul anexă nr. 1A, 2, 3 între limitele A-B-C-D și parte din acest teren, respectiv 28 m.p. A-B-E este în stradă (. m.p. este ocupat de construcția C1, 100 m.p. între literele F-G-C-D se află în curtea Vilei de la Stadion, 232 m.p. fiind ocupați de calea de acces către Vila Stadion (fila 103 – 107 dosar).
Totodată a rezultat potrivit raportului de expertiză că . divizarea parcelei 339/1 din C.F. 15.145 C. M., intabulată în baza Decretului nr. 254 de expropriere din 13 iunie 1949, pe care se află înscrisă construcția în cauză, este incorect localizată datorită unei identificări greșite întocmite în planul de situație realizat la 28 martie 1995 de către P.F.A. L. D. S..
Rezultă astfel că atât potrivit raportului de expertiză, cât și susținerilor părților, că terenul revendicat de reclamantă este cel ocupat de obiectivele aparținând municipiului C. M., respectiv o parte din fosta Secție de Boli Infecțioase a Spitalului C. M. și fosta creșă a municipiului C. M., construcții edificate în anul 1972, conform autorizației 63/28 octombrie 1972, o parte din . parte din calea de acces și curtea Vilei Stadion.
P. urmare, este evident că acest teren revendicat de reclamantă a fost preluat la stat înainte de anul 1989, cât timp pe acesta se află amplasate obiective construite anterior acestui an, neavând relevanță dacă terenul a fost preluat la stat în baza Decretului de expropriere din 15 octombrie 1949 și intabulat greșit în urma unei identificări cadastrale incorecte, sau chiar a fost preluat abuziv, așa cum susține reclamanta.
Câtă vreme pentru imobilele preluate abuziv de stat în perioada 06 martie 1945 – 22 decembrie 1989 s-a adoptat o lege specială, Legea 10/2001 care prevede în ce condiții aceste imobile se pot restitui în natură persoanelor îndreptățite, aplicarea ei este prioritară în raport cu dreptul comun ( art. 480-481 Cod civil de la 1865 sau art. 563 din Noul Cod de procedură civilă) care este legea generală.
Așa cum s-a arătat atât prin Decizia nr. L III/04 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cât și prin Decizia 33/09 iunie 2008 privind soluționarea unor recursuri în interesul legii, Legea 10/2001 constituie dreptul comun în materia retrocedării imobilelor preluate de stat cu sau fără titlu valabil în perioada 06 martie 1945 – 22 decembrie 1989 și că un concurs între legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului „specialia generalibus derogant”, chiar dacă aceasta nu este prevăzut expres în legea specială.
Cu alte cuvinte, persoanelor cărora le sunt aplicabile dispozițiile Legii 10/2001 nu au posibilitatea de a opta între calea prevăzută de acel act normativ și aplicarea dreptului comun în materia revendicării.
În consecință, acțiunea în revendicare întemeiată pe dreptul comun, intentată după . Legii 10/2001, cum este și în cazul de față, este inadmisibilă, motiv pentru care instanța a respins acțiunea formulată de reclamanta D. L. în contradictoriu cu M. C. M., prin care solicita predarea posesiei și ca accesoriu demolarea construcțiilor amplasate pe acest teren, ca inadmisibilă.
Această soluție nu contravine Convenție Europene a Drepturilor Omului, întrucât art. 6 din Convenție garantează fiecărei persoane „dreptul la un tribunal”, adică dreptul la o instanță judiciară care să soluționeze o contestație privitoare la drepturile și obligațiile sale civile, iar CEDO a admis că acest drept nu este absolut, că este compatibil cu limitări implicite și că statele dispun în această materie de o anumită marjă de apreciere, iar în România legiuitorul a adoptat un act normativ special, în temeiul căruia persoanele care se consideră îndreptățite pot cere să li se recunoască dreptul de a primi măsuri reparatorii pentru imobilele preluate abuziv de către stat, una dintre aceste măsuri fiind restituirea în natură a imobilelor.
Cu atât mai mult cu cât prin Decizia nr. XX din 19 martie 2007 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a recunoscut competența instanțelor de judecată de a soluționa pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și notificarea persoanei pretins îndreptățite, în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate, prin urmare, persoana îndreptățită are posibilitatea de a supune controlului judecătoresc toate deciziile care se iau în cadrul procedurii Legii nr. 10/2001, inclusiv refuzul persoanei juridice de a emite decizia de soluționare a notificării, este evident că are pe deplin asigurat accesul la justiție.
S-a statuat că adoptarea unei reglementări speciale, derogatorii de la dreptul comun, cu consecința imposibilității utilizării unei reglementări anterioare, nu încalcă art. 6 din Convenție în situația în care calea oferită de legea specială pentru valorificarea dreptului dedus pretins este efectivă.
P. Încheierea din 30 septembrie 2013 instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Spitalului municipal C. M., având în vedere procesul verbal de predare – primire din 26 iunie 2001 prin care în conformitate cu HGR 841/1995 completate cu HGR 966/1998, s-a transmis ,,creșa stadion”, M. C. M., motiv pentru care acțiunea față de S. municipal C. M., se va respinge pentru lipsă calitate procesuală pasivă.
Referitor la cererea reconvențională formulată în cauză, instanța a reținut că prin certificatul de moștenitor suplimentar nr. 8/20 ianuarie 2010 emis de B.N.P. „Fomin S.”, de pe urma def. Drach Motie decedat la data de 07.02.2005, cu ultimul domiciliu în Israel Ramat Gan, au rămas ca moștenitori D. L., iar masa succesorală se compune din: cota de 1/1 părți indivize din cartea funciară nr._ a localității C. M. (provenită din conversia de pe hârtie a CF 5232), compusă din ..
. cea revendicată în prezentul dosar, pe acest teren aflându-se obiectivele aparținând municipiului C. M., respectiv o parte din fosta Secție de Boli Infecțioase a Spitalului C. M. și fosta creșă a municipiului C. M., (construcții edificate în anul 1972), o parte din . parte din calea de acces și curtea Vilei Stadion, rezultând astfel, atât din probatoriu, cât și din situația confirmată de reclamantă că autorii săi nu se mai află în posesia și proprietatea acestor imobile de foarte mulți ani.
Certificatul de moștenitor reprezintă un act procedural succesoral eliberat de notar prin care se atestă calitatea de moștenitor legal sau testamentar al unei persoane, însă acesta nu dovedește dreptul de proprietate, ci doar calitatea moștenitorilor de a intra în posesia bunurilor care au aparținut defunctului făcând parte din masa succesorală și asta tocmai datorită caracterului său convențional, prin urmare dacă defunctul era obligat în legătură cu bunurile sale să facă dovada dreptului de proprietate, moștenitorul său are aceeași obligație.
În cauză s-a dovedit că bunul inclus în masa succesorală nu se mai afla în posesia și proprietatea lui Drach Motie, prin urmare reclamanta nu poate să dobândească mai multe drepturi decât autorul său, motiv pentru care instanța a dispus anularea Certificatului de Moștenitor Suplimentar nr. 8/20 ianuarie 2010 emis de B.N.P. „Fomin S.”.
Potrivit art. 76 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil, dispozițiile art. 876 – 915 din Codul civil privind cazurile, condițiile, efectele și regimul înscrierilor în Cartea Funciară se aplică numai actelor încheiate după . Codului civil, respectiv 01 octombrie 2011, certificatul de moștenitor suplimentar fiind încheiat în 2010.
P. urmare, conform art.34 pct.1 din Decretul-Lege nr.115/1938 rectificarea unei intabulări se poate cere de orice persoană interesată dacă înscrierea sau titlul în temeiul căruia s-a săvârșit nu au fost valabile, dispoziții care au fost reluate și în Legea nr.7/1996 (forma în vigoare la acea dată) care tot la art. 34 prevedea că ,,orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că: înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil; dreptul înscris a fost greșit calificat; nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea; înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului”.
Având în vedere că în baza certificatului de moștenitor suplimentar nr. 8/20 ianuarie 2010 emis de B.N.P. „Fomin S.”, reclamanta s-a intabulat în cartea funciară, ca urmare a anulării certificatului de moștenitor, potrivit dispozițiilor de mai sus, instanța a dispus radierea intabulării reclamantei asupra imobilului teren de 650 m.p. identic cu ..F. 31.477 a . efectuată în baza Certificatului de Moștenitor Suplimentar nr. 8/20 ianuarie 2010 emis de B.N.P. „Fomin S.”.
Instanța a respins celelalte cereri din reconvențională privind anularea planului de situație întrucât nu rezultă din Încheierea de intabulare nr. 443/2010 și documentația înaintată de B.C.P.I. C. M. ce a stat la baza intabulării, că s-ar fi depus și un plan de situație.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs reclamanta D. L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat următoarele:
1.În mod nelegal instanța de fond a considerat inadmisibilă acțiunea în revendicare formulată împotriva M. C. M..
Astfel, a formulat acțiune în revendicare a suprafeței de 650 mp teren identic cu . C.F._ a . provenită din conversia pe hârtie a C.F. 5232 C. M..
Instanța de fond a considerat inadmisibilă acțiunea în revendicare întemeiată pe disp. art. 480 Cod civil pe motiv că ea ar fi trebuit să revendice terenul respectiv conform dispozițiilor Legii 10/2001 care a legiferat posibilitatea de a solicita retrocedarea imobilelor preluate în mod abuziv de către stat în perioada comunistă, indiferent dacă preluarea a fost efectuată cu titlu sau fără titlu.
În primul rând a se observa că Legea 10/2001 a apărut ca o lege reparatoare, care prin caracterul ei vine în sprijinul persoanelor cărora le-a fost încălcat dreptul de un regim oprimator și nicidecum pentru a îngrădi drepturile de proprietate apărate de dreptul comun.
Din acest considerent derivă interpretarea corectă conform căreia dreptul comun se completează cu legea specială, nefiind aplicabilă regula conform căreia legea specială înlătură dreptul comun.
În consecință, faptul că ea nu a solicitat retrocedarea terenului în litigiu conform Legii 10/2001 nu este de natură să afecteze drepturile de proprietate dobândite de către autorii săi și ulterior de către ea însăși.
Consideră că, în conformitate cu Legea 10/2001 puteau fi solicitate imobilele preluate abuziv, fără a fi necesară îndeplinirea altei condiții, respectiv dovedirea strict formală a dreptului de proprietate asupra imobilului respectiv, aceasta fiind o facilitate creată persoanelor care au fost victima măsurilor abuzive respective.
În condițiile în care dreptul de proprietate asupra imobilelor revendicate este dovedit, cum este cazul în speță, prin înscrieri de Carte Funciară, acțiunea în revendicare poate fi exercitată oricând, având caracterul de a fi imprescriptibilă.
O altă modalitate de interpretare ar fi de natură a conduce la încălcarea dreptului de proprietate garantat de Constituție și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Ea, recurenta, este înscrisă în Cartea Funciară cu dreptul de proprietate asupra terenului revendicat, dobândit prin moștenire de la autorii săi,, în calitate de proprietari tabulari anteriori.
II. În mod nelegal instanța de fond nu a motivat sentința în ceea ce privește capătul de cerere prin care a solicitat demolarea suprafeței construite de 144 mp. din fosta secție de boli infecțioase a Spitalului C. M. și fosta creșă a municipiului C. M., de pe terenul în litigiu.
Deși, prin acțiunea formulată a solicitat demolarea unei părți din construcția edificată nelegal pe terenul în litigiu, instanța de fond nu a motivat în nici un mod respingerea acțiunii sub acest aspect, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului.
III. În mod nelegal instanța de fond a admis, în parte, cererea reconvențională formulată de către M. C. M. și a dispus anularea certificatului de moștenitor suplimentar nr. 8/20 ianuarie 2010 emis de B.N.P. Fomin S..
Deși instanța de fond a dispus anularea certificatului de moștenitor mai sus menționat, practic nu a motivat în mod concret această soluție, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului sub acest aspect.
Certificatul de moștenitor respectiv întrunește condițiile pentru a rămâne în vigoare.
Astfel, foștii proprietari tabulari sunt autorii defunctului Drach Mottie, Drach Mottie, iar la decesul acestuia a dobândit calitatea de unică moștenitoare.
Totodată, la data decesului acestora, terenul se afla în patrimoniul autorilor săi, pentru motivul că aceștia figurau înscriși în Cartea Funciară cu dreptul de proprietate.
Instanța de fond a reținut că bunul inclus în masa succesorală a defunctului Drach Mottie nu se afla în proprietatea și posesia acestuia la decesul său, aspect care este combătut de înscrisurile de Carte Funciară în ceea ce privește aspectul proprietății.
Astfel, Drach Mottie apare înscris în Cartea Funciară cu dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, acesta fiind dobândit prin succesiune de la autorii săi, de asemenea proprietari tabulari.
În aceste condiții nu se pune problema că Drach Mottie nu ar fi fost proprietarul terenului în litigiu, condiție care fiind îndeplinită, demonstrează că imobilul se afla în patrimoniul acestuia.
Eventuala preluare abuzivă și fără titlu a terenului în litigiu sub aspectul întregii suprafețe de 650 mp sau numai a suprafeței construite de 144 mp nefiind de natură a desființa dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu.
IV. În mod nelegal instanța de fond a considerat inadmisibilă acțiunea în revendicare pentru suprafața de teren ce nu este ocupată de construcții.
Expertiza efectuată în cauză a demonstrat că din suprafața de 650 mp aferentă parcelei nr. 337 revendicate, a fost preluată, în mod abuziv, fără titlu și construită suprafața de 144 mp.
Pentru restul suprafeței de teren nu a fost făcută dovada vreunei preluări abuzive, municipiul C. M., în calitate de pârât necontestând faptul că această suprafață de teren se află doar în folosința sa.
În consecință, pentru terenul neocupat de construcții nu se pune în discuție problema aplicării Legii 10/2001, nefiind făcută dovada preluării abuzive.
A mai arătat că pentru construirea obiectivului constând în Spital de boli infecțioase și creșă există documente de preluare abuzivă și înscriere în C.F. pentru o altă suprafață de teren, cu un alt amplasament și o altă identificare cadastrală și tabulară, aspect care probează susținerile sale în sensul că pentru acest teren nu se poate reține nici măcar preluarea abuzivă reținută de către instanța de fond, fără nici un temei real.
V. În mod nelegal instanța de fond a dispus radierea întabulării sale cu privire la . C.F._ C. M., întrucât nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege în acest sens, considerând că actul în baza căruia a fost efectuată înscrierea în C.F. îndeplinește toate condițiile de validitate.
Față de toate cele arătate, a solicitat admiterea recursului.
În drept, a invocat disp.art.477, 479, 481, 482 pct.5,6,8 și urm. Cod procedură civilă.
P. întâmpinarea depusă la dosar, pârâta M. C. M. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
În motivare a arătat următoarele:
1. În mod legal instanța de fond a considerat inadmisibilă acțiunea formulată, având în vedere Deciziile nr. L III/04.06.2007 și nr. 33/09.06.2008 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, privind soluționarea unor recursuri în interesul legii, care dispun că Legea nr. 10/2001 constituie legea specială în materia retrocedării imobilelor preluate de stat cu sau fără titlu valabil în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989 și că un concurs între legea specială și legea generală, reprezentată de dispozițiile din Codul civil, se soluționează în favoarea legii speciale, conform principiului "specialia generalibus derogant" .
Persoanele cărora le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001 nu au posibilitatea de a opta între calea prevăzută de acest act normativ și aplicarea dreptului comun în materia revendicării.
Această soluție nu contravine art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care garantează fiecărei persoane "dreptul la un tribunal", adică dreptul la o instanță care să soluționeze o contestație privitoare la drepturile și obligațiile sale civile. P. decizia nr. XX/19.03.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a statuat că adoptarea unei reglementări speciale, derogatorii de la dreptul comun, cu consecința imposibilității utilizării unei reglementări anterioare, nu încalcă art. 6 din Convenție, în situația în care calea oferită de legea specială pentru valorificarea dreptului dedus pretins este efectivă.
2. Afirmațiile recurentei că instanța de fond nu a motivat sentința, în ceea ce privește cererea privind demolarea suprafeței construite de 144 mp, ocupată de clădirea fostei Secții de boli infecțioase a Spitalului M. C. M., nu pot fi reținute.
În sentința nr. 1132/13.11.2013 se face referire la clădirea fostei Secții de boli infecțioase, edificată în anul 1972, conform autorizației de construire nr. 63/28.10.1972, care ocupă o suprafață de 98 mp din terenul revendicat (și nu 144 mp), potrivit expertizei tehnice judiciare efectuate în această cauză, capetele de cerere referitoare la revendicarea terenului și demolarea unei părți din construcție fiind respinse ca inadmisibile.
3. Stipulațiile de la pct. III din recurs, că terenul revendicat se afla în patrimoniul și posesia lui Drach Motie (autorului recurentei), la decesul acestuia și că instanța de fond nu a motivat în mod concret motivele anulării certificatului de moștenitor suplimentar nr. 08/20.01.2010, emis de Biroul notarului public "Fomin Simioh", nu au nicio legătură cu realitatea.
Terenul în cauză a fost preluat, în fapt, de către stat de zeci de ani și este ocupat parțial de . către calea de acces (.", curtea vilei "Stadion", parte din clădirea fostei secții de boli contagioase a Spitalului M. C. M., astfel cum rezultă din expertiza tehnică judiciară efectuată În această cauză.
Astfel cum menționează instanța de fond: "certificatul de moștenitor reprezintă un act procedural care atestă calitatea de moștenitor al unei persoane, însă acesta nu dovedește dreptul de proprietate, ci doar calitatea moștenitorilor de a intra în posesia bunurilor defunctului ... În cauză s-a dovedit că bunul inclus în masa succesorală nu se mai afla în posesia lui Drach Motie, prin urmare reclamanta nu poate să dobândească mai multe drepturi decât autorul său".
4. Considerațiile de la pct. IV din recurs că pentru partea din . 650 mp, care nu este ocupată de construcție, nu s-a făcut dovada preluării abuzive, iar această suprafață se află doar în folosința municipiului C. M., nu sunt conforme cu realitatea.
Astfel cum rezultă din expertiza tehnică judiciară efectuată în această cauză, cum a menționat și mai sus, suprafața de teren neafectată de construcții este ocupată parțial de . către calea de acces (." (proprietatea M. C. M.), curtea vilei "Stadion" etc. care fac parte din domeniul public al municipiului C. M..
5. Evident, dacă s-a dispus anularea certificatului de moștenitor suplimentar nr. 08/20.01.2010, emis de Biroul notarului public "Fomin S.", pe cale de consecință a hotărât și radierea întabulării reclamantei asupra imobilului teren de 650 mp, identificat cu . cartea funciară nr._ C. M..
În drept, a invocat dispozițiile art. 115 - 118 din fostul Cod procedură civilă.
Cu privire la excepția de tardivitate a introducerii recursului, invocată de pârâtul-intimat M. C. M., tribunalul constată că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 137 al. 1 Cod pr. civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
După cum rezultă din dispozițiile art. 301 Cod pr. civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel iar după cum rezultă din dispozițiile art. 102 al. 1 Cod pr. civilă, termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură dacă legea nu dispune altfel.
În speță, recurentei i-a fost comunicată sentința nr. 1132 din 10 noiembrie 2013 a Judecătoriei C. M. la data de 16 decembrie 2013, așa după cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare de la fila 209 dosar fond iar aceasta a declarat recurs prin poștă la data de 6 ianuarie 2014, cu respectarea termenului de declarare a recursului prevăzut de art. 301 Cod pr. civilă.
În aceste condiții, tribunalul va respinge excepția de tardivitate a introducerii recursului, invocată de pârâtul-intimat M. C. M., jud.Suceava, ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, tribunalul constată că recursul este neîntemeiat.
Examinând sentința atacată în limita motivelor de recurs ce se subscriu dispozițiilor art.304 pct.9 și 3041Cod procedură civilă, în raport cu dispozițiile legale incidente, cu probatoriul administrat și considerentele sentinței civile atacate, tribunalul constată următoarele:
În speță, tema pretențiilor și a probațiunii vizează obligarea pârâtului să recunoască dreptul de proprietate și să-i predea în liniștită posesiune suprafața de 650 mp teren identic cu . CF_ a ., provenită din conversia de pe hârtie a CF 5232 și să fie obligată să demoleze suprafața construită de 144 mp din fosta secție de boli infecțioase a Spitalului C. M. și fosta creșă a M. C. M..
Din analiza întregului probatoriu administrat în cauză raportat la motivul de recurs potrivit căruia reclamanta susține că în mod nelegal instanța de fond a considerat inadmisibilă acțiunea în revendicare, tribunalul apreciază că acesta este neîntemeiat, întrucât retrocedarea acestui imobil-teren preluat în mod abuziv de către Stat în perioada 1945-1989 se face cu derularea procedurii cadru prevăzută de Legea nr.10/2001, care în art.6 alin.(1) definește categoria de imobile ce formează obiectul restituirii către persoanele fizice și juridice îndreptățite.
Raportat la dispozițiile legale mai sus-menționate, instanța de fond a soluționat acțiunea în revendicare a terenului de 650 mp preluat abuziv de către Stat pe excepția inadmisibilității, apreciind în mod justificat și incidența în cauză a Deciziei nr.L III/04.06.2007 și nr.33/09.06.2008 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, care prin soluționarea unor recursuri în interesul legii au stabilit că dispozițiile Legii nr.10/2001 constituie legea specială în materia retrocedării imobilelor preluate de Stat cu sau fără titlu valabil în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 și că un concurs între legea specială și legea generală, reprezentată de dispozițiile din Codul civil, se soluționează în favoarea legii speciale, conform principiului "specialia generalibus derogant", astfel că, persoanele cărora le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001 nu pot opta între exercitarea procedurii prevăzută de acest act normativ și aplicarea dreptului comun în materia revendicării.
În consecință, nu se poate reține că prin reglementările sus-menționate s-ar încălca prevederile art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, adoptată de Consiliul Europei la 4 noiembrie 1950, amendată prin Protocolul nr.11 potrivit căreia „orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale de către o instanță independentă și imparțială instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva sa.”
A mai susținut recurenta că instanța de fond nu a motivat sentința cu privire la capătul de cerere privind demolarea suprafeței construite de 144 mp, ocupată de clădirea fostei Secții de boli infecțioase a Spitalului M. C. M., însă aceste susțineri nu pot fi reținute. Lecturând considerentele sentinței civile atacată tribunalul constată că instanța de fond a examinat acest capăt de cerere, reținând în motivare că această clădire a fostei Secții de boli infecțioase a fost edificată în anul 1972, conform autorizației de construire nr. 63/28.10.1972, ocupând o suprafață de 98 mp din terenul revendicat, potrivit expertizei tehnice judiciare efectuate în această cauză, capetele de cerere referitoare la revendicarea terenului și demolarea unei părți din construcție fiind respinse ca inadmisibile.
Neîntemeiate sunt și afirmațiile recurentei de la punctul trei din recurs, cum că terenul revendicat se afla în patrimoniul și posesia autorului Drach Motie, la decesul acestuia și că instanța de fond nu ar fi motivat concret anularea certificatului de moștenitor suplimentar nr. 08/20.01.2010, emis de Biroul notarului public "Fomin S.", acest motiv nefiind susținut de nici o probă administrată în dosarul cauzei.
Din înscrisurile existente rezultă că terenul în litigiu a fost preluat de către Stat iar în prezent este ocupat parțial de . către calea de acces (.", curtea vilei "Stadion", parte din clădirea fostei secții de boli contagioase a Spitalului M. C. M., astfel cum rezultă din expertiza tehnică judiciară efectuată în această cauză (fil.103-106 ds.fond).
Corect a reținut instanța de fond în motivarea sentinței că certificatul de moștenitor reprezintă un act procedural care atestă calitatea de moștenitor al unei persoane, însă acesta nu dovedește dreptul de proprietate, ci doar calitatea moștenitorilor de a intra în posesia bunurilor defunctului, în cauză fiind dovedit că terenul inclus în masa succesorală nu se afla în posesia autorului Drach Motie, și, prin urmare, reclamanta recurentă nu poate dobândi mai multe drepturi decât autorul său.
Contrar celor afirmate de reclamanta recurentă în motivul patru din recurs, că nelegal instanța de fond a considerat inadmisibilă acțiunea în revendicare pentru terenul care nu este ocupat de construcții, din expertiza efectuată în cauză și planul de situație de la fila 104 dosar fond, rezultă situația juridică a terenului în litigiu de 650 mp, identificat cadastral cu . nr._ . provenită din conversia pe hârtie a CF 5232 a ., ca fiind următoarea: terenul din . în planul de situație de la fila 104 dosar-anexă la raportul de expertiză, de literele A, B, E de 28 mp, ca fiind stradă; terenul cu parte din construcția C1, este de 98 mp; terenul cu parte din . literele F, G,C, D, este de 100 mp și reprezintă curtea vilei de la stadion; suprafața de 232 mp sunt ocupați de calea de acces către vila stadion, delimitată de cifrele 2,3, 4, 5, 6, 32, 31, 30, 7, 2, plan anexă nr.1, 1A, 2, 3, și are o lungime de 33 m și o lățime de 7,42 m la stradă și lățimea de 7,52 m la intrare în vila de la stadion.
P. urmare, acest teren este afectat de investiții ce aparțin pârâtului intimat M. C. M., care nu se află în posesia sau proprietatea autorilor recurentei de la momentul preluării în fapt, restituirea acestui teren putând face obiectul Legii nr.10/2000, în condițiile mai sus-menționate, motiv pentru care instanța de fond în mod corect a considerat inadmisibilă acțiunea în revendicare.
Cum în cauză a fost dovedit că terenul de 650 mp inclus în masa succesorală nu se află în posesia și proprietatea autorului recurentei, prima instanță în mod justificat a dispus anularea certificatului de moștenitor suplimentar nr. 08/20.01.2010, și pe cale de consecință potrivit art.34 pct.1 din Legea nr. 7/1996 a dispus și radierea întabulării reclamantei asupra imobilului teren de 650 mp, identificat cu . cartea funciară nr._ C. M..
Față de toate aceste considerente, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Respinge excepția de tardivitate a introducerii recursului, invocată de pârâtul-intimat M. C. M., jud.Suceava, ca neîntemeiată.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta D. L., cu domiciliul ales la Cabinet Avocat O. D. din mun.C. M., ., jud.Suceava, împotriva sentinței civile nr. 1132 din 10 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria C. M. (dosar nr._ ), pârâți intimați fiind P. M. C. M., M. C. M. prin primar, jud.Suceava, și S. M. C. M., jud.Suceava.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din data de 25 martie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
C. L. V. E. L. S. A. R. M.
Red.S.A.
Jud.A. A. P.
Tehnored.R.M.
2 ex.09.04.2014
| ← Fond funciar. Sentința nr. 2709/2014. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Sentința nr. 2569/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
