Pretenţii. Decizia nr. 333/2013. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 333/2013 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 10-05-2013 în dosarul nr. 143/740/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 333
RECURS
Ședința publică de la 10 mai 2013
Tribunalul compus din:
Președinte – G. P.
Judecător - F. M.
Judecător - V. M.
Grefier - D. E.
Pe rol, judecarea recursului civil declarat de recurenta-pârâtă Direcția S. Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Teleorman, cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr. 1250 din data de 8 martie 2013 pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimata-reclamantă ., cu sediul în A., ., ., având ca obiect – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat P. C. în calitate de apărător al intimatei-reclamante, lipsind recurenta-pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a depus la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 44 lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei, și că recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În conformitate cu dispozițiile art. 1591 alin. 4 Cod procedură civilă instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față.
Avocat P. C., pentru intimata-reclamantă, depune delegație de împuternicire avocațială, note scrise, și solicită acordarea cuvântului pe fondul cauzei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat și nici alte probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul ales al intimatei-reclamante solicită respingerea recursului formulat, și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică. Solicită cheltuieli de judecată, sens în care depune chitanță onorariu avocat nr. 40/3.04.2013.
TRIBUNALUL:
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei A. la data de 07.01.2013, sub nr._, reclamanta . a solicitat obligarea pârâtei DIRECȚIA S. VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR TELEORMAN la plata sumei de 958,50 lei reprezentând valoarea deconturilor justificative privind identificarea și înregistrarea animalelor în perioada mai – iunie 2011, actualizată conform indicelui de inflație la data plății efective; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în baza contractului de concesionare nr.1354 din 01.09.1999, încheiat între părți și a Actului adițional nr.6 din 05.05.2010, au fost efectuate activități sanitar-veterinare de interes public, în zona de competență a comunei Plosca, respectiv activități de identificare a animalelor, înregistrare în BND și crotaliere, întocmindu-se deconturile justificative corespunzătoare, deconturi refuzate la plată de către pârâtă.
În drept, au fost invocate prevederile art.1270, art.1350, art.1357 și art.1381 C.civ.
Pârâta, legal citată, a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât nu au fost respectate prevederile Ord.40/2010.
Prin sentința civilă nr. 1250 din 8.03.2013 instanța a admis acțiunea și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 958,5 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate.
A mai obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 389,18 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că prin acțiunea civilă reclamanta . a solicitat obligarea pârâtei Direcția S. Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor Teleorman la plata sumei de 958,5 lei actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective, suma reprezentând contravaloarea serviciilor prestate de reclamant pârâtei în perioada mai-iunie 2011 servicii constând în activități de identificare și înregistrare a animalelor.
Reclamantul invocă în susținerea pretențiilor sale contractul de concesiune nr 1354/01.09.1999 precum și actul adițional nr 6/2010..
Privitor la temeinicia pretențiilor reclamantului instanța a avut în vedere pe de o parte problematica privitoare la realizarea efectivă a activităților de identificarea a animalelor de către reclamant iar pe de altă parte la temeiul în baza căruia reclamantul ar fi fost îndrituit să presteze asemenea activități în beneficiul pârâtei.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă fără dubiu că reclamantul a prestat în perioada mai-iunie 2011 activități de identificare a animalelor în beneficiul pârâtei . In acest sens, declarația martorului A. P. coroborată cu decontul justificativ, precum și notele de control încheiate de reprezentantul pârâtei constituie dovezi elocvente că în fapt reclamanta a prestat activități specifice de identificarea a animalelor în perioada mai-iunie 2011 .
Mai mult, pârâta însăși, prin consilier, a recunoscut în fața instanței precum și prin răspunsul la întrebarea nr.4 din interogatoriu luat acesteia că reclamantul a prestat în fapt aceste activități.
Privitor la motivul pentru care pârâta a refuzat achitarea sumelor stabilite de reclamant prin facturile emise pentru acțiunile de identificare, instanța a constat că potrivit art. 4 din Anexa 1 a Ordinului nr.40/2010 a ANSVSA acțiunile de identificare a animalelor trebuie să respecte anumite termene, termene care în cauză nu au fost respectate, reclamantul recunoscând faptul că identificarea animalelor respective s-a realizat cu depășirea termenelor limită.
Totuși, analizând dispozițiile legale invocate de ambele părți, instanța, bazat și pe susținerile pârâtei, a constat că medicul veterinar este obligat să procedeze, în fapt, la identificarea animalelor deși constatarea existenței acestor animale are loc ulterior termenelor limită stabilite de ordinul 40/2010.
Cu alte cuvinte, medicul are obligația de a proceda la identificarea tuturor animalelor existente în circumscripția sa de activitate, indiferent dacă termenul de identificare a fost sau nu depășit.
Problematica privitoare la respectarea sau nu a termenelor de identificare din perspectiva posibilității medicului de a-și primi remunerația corespunzătoare acestei activități, a fost, e drept tranșată abia prin Legea nr. 191/2012 care a completat art .7 a lin 2 al OG 23/2010 prin introducerea literei c) ( privitor la suine, ovine și caprine) precum și art 19 prin introducerea punctului 21 (privitor la bovine) în care se prevede că proprietarul animalelor care au depășit vârsta maximă pentru identificare și înregistrare va suporta costul manoperei de identificare și înregistrare prin derogare de la regula că fondurile necesare procesului integrat de identificare și înregistrare a suinelor, ovinelor și caprinelor se asigură din bugetul Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor.
Întrucât Legea 119 a intrat în vigoare în anul 2012, modificările aduse OG 23/2010 nu sunt aplicabile situației particulare în care reclamanta a realizat în lunile mai -iunie 2011 activitățile de identificare și înregistrare a animalelor.
Ca atare, activitățile desfășurate de reclamantă în cursul anului 2011 rămân a fi remunerate de DIRECȚIA S. VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR TELEORMAN care avea obligația de a indemniza reclamanta pentru serviciile prestate. Cu atât mai mult cu cât așa cum s-a precizat anterior, reclamanta avea chiar obligația legală de a identifica și înregistra animalele cu privire la care s-a depășit termenul legal de identificare.
Pe cale de consecință instanța a admis cererea în pretenții formulată de reclamantă și a obligat pârâta la plata sumei de 958,50 lei către reclamantă, actualizată cu indicele de inflație.
Totodată a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 389,18 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DIRECȚIA S. VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR TELEORMAN care a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului se arată că instanța a apreciat greșit că reclamantul este îndreptățit la a fi remunerat cu toate că nu a respectat Ordinul 40/2010 referitor la termenele de identificare, chiar reclamantul recunoscând că a identificat animalele peste termenul legal.
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul constată că recursul este nefundat având în vedre următoarele considerente:
Așa cum a reținut și instanța de fond problematica privitoare la respectarea sau nu a termenelor de identificare din perspectiva posibilității medicului de a-și primi remunerația corespunzătoare acestei activități, a fost, e tranșată abia prin Legea nr. 191/2012 care a completat art .7 a lin 2 al OG 23/2010 prin introducerea literei c) ( privitor la suine, ovine și caprine) precum și art 19 prin introducerea punctului 21 (privitor la bovine) în care se prevede că proprietarul animalelor care au depășit vârsta maximă pentru identificare și înregistrare va suporta costul manoperei de identificare și înregistrare prin derogare de la regula că fondurile necesare procesului integrat de identificare și înregistrare a suinelor, ovinelor și caprinelor se asigură din bugetul Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor.
Pentru perioada anterioară intrării în vigoare acestor dispoziții legale instanța a reținut corect că medicul avea obligația de a proceda la identificarea tuturor animalelor existente în circumscripția sa de activitate, indiferent dacă termenul de identificare a fost sau nu depășit. La acel moment legea nu diferenția suportarea cheltuielilor după cum termenele au fost sau nu depășite, recurenta trebuind să suporte aceste cheltuieli indiferent de când operațiunile erau făcute.
Față de cele ce preced tribunalul conform art 312 C Pr Civ va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurenta-pârâtă Direcția S. Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Teleorman, cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr. 1250 din data de 8 martie 2013 pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimata-reclamantă ., cu sediul în A., ., ., jud. Teleorman.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 mai 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
G. P. F. M. V. M. D. E.
Red. G.P.:- 3.06.2013
Thred G.P.- 3.06.2013 – 2 ex
Df . –_ Jud A.
Jf.- V. B.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 662/2013. Tribunalul TELEORMAN | Somaţie de plată. Decizia nr. 704/2013. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
