Contestaţie la executare. Decizia nr. 132/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 132/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 16-10-2015 în dosarul nr. 132/2015
ROMANIA
T. T.
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 132
RECURS
Ședința publică de la 16 octombrie 2015
T. compus din:
Președinte – M. C. R.
Judecător - D. M. Nuți
Judecător - C. Doinița
Grefier - P. S.
Pe rol judecarea recursurilor civile declarate de recurenții intimați M. Justiției cu sediul în București, sector 5, . și de Administrația Județeană a Finanțelor Publice T. cu sediul în municipiul A., ., județul T., în numele Statului R. prin M. Finanțelor Publice cu sediul în București, . sector 5 București, împotriva sentinței civile nr. 617 din 29.04.2015 pronunțată de Judecătoria V., în contradictoriu cu intimații C. de A. București, cu sediul în București, sector 4, Splaiul Independenței, nr. 5 și T. T. – Departamentul Economico Financiar și Administrativ cu sediul în A., ., județul T. și intimata – contestatoare N. M., cu domiciliul ales la Judecătoria V., ., ., având ca obiect – contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru potrivit dispozițiilor art. 7 din OG 22/2002 și art. 30 alin. 1 din OUG nr. 80/ 2013.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează că dosarul este la primul termen de judecată; cererile de recurs sunt motivate, semnate, și s-a cerut judecarea cauzei în lipsă de către recurenți conform art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă.
Instanța constată că a fost depus la dosar recurs formulat de AJFP T., împotriva sentinței civile nr. 617 din 29.04.2015 pronunțată de Judecătoria V., recurs față de care se invocă excepția tardivității și rămâne în pronunțare atât pe excepție cât și pe recursul formulat de recurentul M. Justiției.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ la data de 07.04.2015 pe rolul Judecătoriei V., contestatoarea N. M., a formulat contestație la executarea propriu zisă, în contradictoriu cu intimații T. T. – Departamentul economico - financiar si administrativ, C. de A. București, M. Justiției și S. R. prin M. Finanțelor Publice, acesta din urmă numai pentru opozabilitatea hotărârii ce se va pronunța, nu și în ceea ce privește fondul cauzei, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța, să fie obligați la plata drepturilor bănești restante, în conformitate cu raportul de expertiză contabilă extrajudiciară, întocmit de expert C. L. G., efectuat în cadrul executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 97/2012 din cadrul Biroului Executorilor Judecătorești Asociați „Împungerouă N. și Împungerouă Doinița - M.”, cu sediul în orașul V., rezultată din următorul titlu executoriu: sentința civilă nr. 1754/26.03.2008 pronunțată de T. T., reprezentând drepturi salariale - spor de confidențialitate de 15% lunar, începând cu anul 2004 până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii, precum și în continuare, corespunzător timpului efectiv lucrat de reclamant, actualizate cu rata indicelui de inflație la data plății efective, calculat până la data de12.11..2009 dată la care sentința a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 3985/R/2009 a Curții de A. București (dosar de executare nr. 97/2012), în cuantum de 276lei, actualizată la data plății efective
Totodată, ca și consecință a celor solicitate anterior, a mai solicitat ca Serviciul contabilitate din cadrul Tribunalului T. să fie obligat la recalcularea și plata diferenței transelor trimestriale din cursul anului 2012, conform O.U.G. nr. 71/2009, respectiv procentul de 5 % în anul 2012 din valoarea creanței, raportat la sumele rezultate din același raport de expertiză contabilă.
În motivarea cererii formulate, contestatoarea a arătat că se contestă cuantumul efectiv al sumelor la care intimații-debitori au fost obligați prin hotărâre judecătorească irevocabilă, respectiv calculul eronat al sumelor stabilite de serviciul contabilitate pentru punerea în executare a acestui titlu executoriu, cât și modalitatea de punere în executare a acestui titlu, întrucât anterior anului 2012, sumele achitate au corespuns raportului de expertiză contabilă întocmit de expert C. L., iar ulterior, pe parcursul executării, în mod nelegal a fost diminuată creanța prin schimbarea bazei de calcul, prin raportare la plățile făcute anterior.
A mai arătat că nu solicită acordarea niciunui leu pe viitor, în plus față de drepturile recunoscute și acordate prin sentințele civile sus-menționate, ci doar plata drepturilor bănești cuvenite până la data rămânerii irevocabile a acestor sentințe – titluri executorii, drepturi ce au fost calculate și determinate prin raportul de expertiză contabilă extrajudiciară pentru fiecare titlu executoriu în parte, efectuate de expert C. L., în funcție de care solicită plata acestor drepturi salariale.
Contestatoarea a mai menționat că, la data de 01.04.2015 intimații-debitori au procedat la executarea titlurilor executorii prin alimentarea cardului de salariu cu suma de 272 lei reprezentând primele două tranșe aferente anului 2016, plată eșalonată efectuată conform OG nr. 71/2009, cu modificările si completările ulterioare, cuantum pe care îl contestă, apreciind calculul ca fiind eronat.
Cu ocazia achitării parțiale a fiecărei tranșe din drepturile bănești restante, rezultate din sentințele anterior menționate, de la data pronunțării acestora și până în luna ianuarie 2012, Serviciul contabilitate din cadrul Tribunalului T. a solicitat efectuarea unor expertize contabile extrajudiciare pentru determinarea sumelor ce urmau a fi achitate, pe care le-a actualizat la data fiecărei plăți efective, în cadrul executării benevole invocând că nu are timp să facă un calcul propriu, motiv pentru care, de-a lungul timpului, de la momentul pronunțării sentințelor și până în cursul anului 2012, mai precis cred că în luna martie când a început plata primei transe din procentul de 5% din creanțe, conform OUG nr. 71/2009, contestatoarea a efectuat această expertiză suportând costul aferent, respectiv 300lei..
Executarea de bună voie a titlurilor executorii s-a început și efectuat parțial, anterior anului 2012, de Serviciul contabilitate în conformitate cu rapoartele de expertiză contabilă întocmite și însușite de intimații debitori, având ca bază suma totală de 29.455lei.
Cu ocazia plății acestor drepturi salariale, intimatul T. T. prin Departamentul economico-financiar si administrativ i-a diminuat drepturile bănești cuvenite la suma de 276lei, ca efect al interpretării eronate a dispozițiilor titlurilor executorii, fapt ce nu este admisibil ca pe parcursul executării, debitorul, de la sine putere, să diminueze creanța. Schimbarea bazei de calcul, în mod unilateral de către debitor și fără o justificare, raportat la plățile anterioare, reprezintă o măsură nelegală.
A concluzionat contestatoarea că nu contestă decât calculul eronat după care s-au făcut plățile parțiale în cursul anului 2012, și ulterior, raportat la interpretarea greșită a sintagmei „la zi” ca fiind data pronunțării sentinței și că solicită plata drepturilor salariale conform rapoartelor de expertiză anexate, potrivit calculului solicitat inițial și însușit de intimații - debitori cu ocazia plăților anterioare lunii ianuarie 2012, calcul ce a avut în vedere data rămânerii irevocabile a sentințelor civile pronunțate.
A mai precizat contestatoarea că nu a formulat această cerere anterior întrucât a procedat la executarea silită a titlului executoriiu, fiind format dosarul de executare nr.97/2012 la executorii judecătorești asociați Împungerouă N. și Împungerouă Doinița - M. din cadrul Biroului Executorilor Judecătorești Asociați „Împungerouă N. și Împungerouă Doinița - M.”, cu sediul în orașul V., ., ..
Împotriva executărilor silite, M. Justiției a formulat contestație la executare în dosarul menționat fiind admisă contestația la executare și s-a dispus anularea actelor de executare efectuate în acest dosa, dat fiind decizia nr.188/2010 a Curții Constituționale si decizia pronunțată de CEDO în data de 04.09.2012 în cauza D. si alții împotriva României, nicidecum cu privire la faptul că creditoarea nu avea dreptul la plata sumei din titlul executoriu sau cu privire la raportul de expertiză contabilă extrajudiciară aflat la dosarul de executare, care nu este contestat de ordonatorul principal de credite, respectiv M. Justiției.
Contestatoarea a mai învederat că a încercat soluționarea litigiului de față, pe cale amiabilă, formulând cerere către T. T. în sensul celor anterior menționate, la care a primit ca răspuns un referat întocmit de serviciul contabilitate, ce conține un răspuns mai mult decât ilar și neîntemeiat.
A mai susținut că este mai mult decât imposibil să soliciți pronunțarea unei hotărâri judecătorești pentru acordarea unor drepturi salariale, începând cu data pronunțării unei sentințe civile și până la momentul rămânerii irevocabile a acesteia, dat fiind faptul că nu se solicită și nici nu este calculat în expertiza contabilă extrajudiciară, plata vreunei sume de bani mai departe de data pronunțării deciziilor civile prin care s-au acordat drepturile salariale.
O astfel de acțiune nu poate fi formulată întrucât, s-ar reține existența autorității de lucru judecat deoarece drepturile contestatoarei nu sunt scadente la data pronunțării sentinței inițiale și este îndreptățită la plata acestora.
A precizat contestatoarea că nu solicită plata vreunei sume de bani mai departe de data pronunțării deciziilor civile prin care s-au acordat drepturile salariale.
În dovedirea cererii, contestatoarea a solicitat proba cu înscrisuri, martori și expertiză contabilă și a depus la dosar înscrisuri ( filele 6-42).
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.112 și următoarele vechiul Cod procedură civilă, art. 400 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă, art. 1516 și următoarele Noul Cod Civil, cât și toate dispozițiile legale în materie.
La data de 28.04.2015, M. Finanțelor Publice, a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului R. prin M. Finanțelor Publice și pe fond, a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulată de contestatoare.
Referitor la excepția invocată, a menționat că, S. R. reprezentat de M. Finanțelor Publice nu are calitatea de debitor față de contestatoare în baza vreunei dispoziții legale, deoarece este de obligația ordonatorului principal de credite, în cazul de față Ministrul Justiției să dispună toate măsurile care se impun pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Cu privire la fondul cauzei, a menționat că, prin sentințele civile invocate de reclamantă, au fost obligați la plata drepturilor salariale, către reclamantă T. T., C. de A. București și M. Justiției, nu S. R. și nici M. Finanțelor Publice.
Prin răspunsul la întâmpinarea Ministerului Finanțelor Publice, contestatoarea care a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului R. prin M. Finanțelor Publice,ca nefondată, dat fiind faptul că obiectul cererii deduse judecății îl reprezintă contestație la executarea propriu zisă, în care cadrul procesual trebuie să fie identic cu cel în care a fost pronunțat titlul executoriu.
Prin întâmpinarea formulată la data de 30.04.2015, M. Justiției a invocat excepția autorității de lucru judecat raportat la sentința civilă nr. 518/2014 pronunțată de T. T., precizând că serviciul contabilitate din cadrul Tribunalului T. a calculat corect drepturile salariale.
Prin sentința civilă nr. 617 din 29.04.2015 pronunțată de Judecătoria V. s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului R. prin M. Finanțelor Publice, ca nefondată, s-a admis contestația formulată, dispunându-se obligarea intimaților la plata către contestatoare a drepturilor bănești restante, în conformitate cu raportul de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit în procedura de executare silită de expert C. L. G., rezultate din titluri executoriu - sentința civilă nr. 1754/26.03.2008 rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 3985/R/2009 a Curții de A. București (dosar de executare nr. 97/2012).
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a S. R. prin M. Finanțelor invocată de prin întâmpinare, instanța a respins-o ca nefondată, întrucât M. Finanțelor Publice a avut calitatea de parte în sentințele civile ce constituie titlurile executorii a căror executare propriu zisă se contestă, iar obiectul prezentei contestații nu îl reprezintă obligarea acestuia la îndeplinirea altei datorii față de reclamantă decât cea dispusă prin titlurile executorii, ci calculul eronat al sumelor de plată începând cu anul 2012.
Mai mult potrivit art. 3 alin. 1 pct. 6 din HG 34/2009, M. Finanțelor Publice elaborează proiectul bugetului de stat si proiectul de rectificare a acestui buget, fiind singurul care poate sa vireze in bugetul Ministerului Justiției sumele necesare drepturilor pretinse, iar potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002, aceasta instituție coordonează acțiunile cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor anuale, a legilor de rectificare, precum si a legilor privind aprobarea contului general de execuție și răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat doar in baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite.
În raport cu obligațiile prevăzute de art. 16 și 28 lit. e" din Legea nr. 500/2002, M. Economiei și Finanțelor, are calitate procesuală pasivă, el având un rol bine determinat în elaborarea și aprobarea bugetului de stat având buget în care sunt prevăzute propunerile de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite, propuneri pe care poate să le și respingă, iar în exercitarea atribuțiilor sale legale, poate fi obligat să prevadă în bugetul anual sau în ratificările bugetare care se adoptă prin lege la propunerea și fundamentarea făcută de M. Justiției, sumele ce concretizează drepturile solicitate de reclamanți.
Cu privire la fondul cauzei, a reținut că, prin sentința civilă nr. 1754din data de 26.03.2008 pronunțată de T. T., pârâții au fost obligați la plata către contestatoare a drepturilor salariale reprezentând spor de 15% lunar sentință rămasă irevocabilă.
Serviciul contabilitate din cadrul Tribunalului T. a solicitat contestatoarei, cu ocazia achitării parțiale a fiecărei tranșe din drepturile bănești restante, rezultate din sentințele anterior menționate, de la data pronunțării acestora și până în luna ianuarie 2012, efectuarea unor expertize contabile extrajudiciare pentru determinarea sumelor ce urmau a fi achitate, pe care le-a actualizat la data fiecărei plăți efective, în cadrul executării benevole invocând că nu are timp să facă un calcul propriu.
De-a lungul timpului, de la momentul pronunțării sentințelor și până în cursul anului 2012, mai precis în luna martie când a început plata primei tranșe din procentul de 5% din creanțe, conform OUG nr. 71/2009, au fost efectuat aceste expertize al căror cost a fost suportat de contestatoare si pe baza cărora executarea de bună voie a titlurilor executorii s-a început și efectuat parțial, anterior anului 2012, de Serviciul contabilitate în conformitate cu rapoartele de expertiză contabilă întocmite și însușite de debitor, având ca bază suma totală de 276lei.
În luna ianuarie 2012 calculul drepturilor salariale rezultate din titlul executoriu a fost făcut de serviciul contabilitate al Tribunalului T., fiind diminuate sumele de plată, astfel că reclamanta nu mai apare în tabel, ca efect al interpretării eronate a dispozitivului sentinței și nu ca urmare a achitării acestor sume.
Deși sentința civilă pronunțată de T. T. sub nr. 1754 din data de26.03.2008, despre a cărei executare este vorba în speță, a fost definitivă și executorie de drept la data pronunțării, momentul în care se tranșează dreptul stabilit prin acestea, este data pronunțării deciziei irevocabile a Curții de A. București, luând în calcul dispozițiile legale în materie, cât și următoarea ipoteză:
Dacă, prin decizia irevocabilă, C. de A. București, respingea pe fond acțiunea și anula sentința civilă pronunțată de T. T., iar executarea se făcea în totalitate înainte de data rămânerii irevocabile a sentinței, pe calea întoarcerii la executare, contestatoarea debitoare ar fi fost obligată la restabilirea situației anterioare în sensul restituirii tuturor sumelor încasate, inclusiv pe perioada cuprinsă între data pronunțării primei instanțe – când se presupunea că are dreptul la acele sume, și data pronunțării ultimei instanțe de control judiciar.
per a contrario, în situația contestatoarei, în concret, când C. de A. București a menținut sentința civilă pronunțată de T. T., iar executarea acesteia nu s-a făcut anterior rămânerii irevocabile, efectele acestei hotărâri judecătorești se întind de la data pronunțării primei instanțe până la data pronunțării deciziei irevocabile de către C. de A. București.
În consecință, s-a considerat că intimatul debitor T. T. prin Departamentul economico-financiar și administrativ nu poate să excludă de la executarea sentinței civile ce face obiectul acestei cereri, perioadele cuprinse între data pronunțării, în fiecare cauză de către T. T., și data pronunțării deciziei irevocabile de către C. de A. București.
Mai mult, în intervalul de timp cuprins între 2008-2012, Serviciul Contabilitate din cadrul Tribunalului T. a efectuat plățile cuvenite, conform celor 2 titluri executorii sus – menționate, în conformitate cu cele 3 expertize contabile efectuate de același expert contabil - C. L. G., terță persoană în acest proces, cu acordul Tribunalului T., care au stat la baza plăților parțiale făcute de T. T., anterior anului 2012, expert ce a întocmit și expertiza contabilă efectuată în anul 2012.
Susținerile intimatului M. Finanțelor Publice exprimate prin întâmpinarea formulată, în sensul respingerii acțiunii întrucât calculul Tribunalului T. este corect, nu au fost primite, având în vedere faptul că, dispozițiile legale în materia procesual civilă și a executărilor silite nu conferă niciuneia dintre părțile în litigiu dreptul de calcul propriu în privința sumelor ce se execută - nici creditorului de a-i calcula singur creanța de încasat și nici debitorului de a calcula singur debitul de plată – dat fiind faptul că fiecare parte își urmărește propriul interes.
Numai organul de executare – respectiv executorul judecătoresc, are abilitarea legală de a calcula sumele de bani ce nu sunt determinate prin sentințele ce fac obiectul executării, în acord cu dispozițiile art. 371 indice 2 alin. 2 și 3 Cod procedură civilă. T. T., prin Serviciul Contabilitate, nu poate avea și calitatea de codebitor al creanței și calitatea de organ de executare.
În consecință, atât timp cât T. T. are calitatea de codebitor în cadrul procesului de executare, fie benevolă, fie silită, acesta nu poate face pe parcursul executării benevole, după plăti parțiale efectuate conform expertizelor contabile în perioada 2008-2012, un calcul propriu pentru determinarea sumelor de plată în luna ianuarie 2012.
Efectuarea unui astfel de calcul, fără o justificare obiectivă și legală, este în defavoarea creditorului, ceea ce impune luarea în considerare expertiza contabilă efectuată în cadrul executării silite și în anul 2012, așa cum a făcut și în anii anteriori, expertize întocmite cu acordul ambelor părți – creditor și debitor.
În caz contrar, diminuarea sumelor de plată de către debitor, pe parcursul executării benevole, începând cu luna ianuarie 2012 reprezintă o măsură abuzivă, pornind de la o interpretare eronată a dispozițiilor procesual civile.
S-a avut în vedere si faptul că, prin sentința civilă nr. 905/2009 pronunțată de T. T., irevocabilă, invocată de intimatul M. Justiției, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea formulată de reclamantă cu privire la acordarea sporului de 50% din indemnizația lunară, cu începere de la data rămânerii irevocabile a sentinței civile nr. 1787/2007 a Tribunalului T., la zi și în continuare, pe motivul că sintagma „la zi” din cuprinsul sentinței civile nr. 1787/2007 înseamnă și pe viitor, așa cum rezultă din decizia civilă nr. 1582/2004 a Curții de A. București.
Față de cele arătate și în raport de actele depuse la dosarul cauzei, s-a constatat că prin cererea dedusă judecății, creditoarea contestatoare nu solicită acordarea niciunui drept salarial pe viitor, în plus față de drepturile recunoscute și acordate prin sentințele civile sus-menționate, ci doar plata drepturilor bănești cuvenite până la data rămânerii irevocabile a acestor sentințe–titluri executorii, drepturi ce au fost calculate și determinate prin rapoartele de expertiză contabilă extrajudiciară în funcție de care solicită plata acestor drepturi salariale.
În consecință, instanța a admis contestația și a obligat intimații la plata drepturilor bănești restante, în conformitate cu raportul de expertiză contabilă extrajudiciară, întocmit în procedura de executare, rezultate din titlul executoriu - sentința civilă nr. 1754/26.03.2008 pronunțată de T. T., reprezentând drepturi salariale - spor de confidențialitate de 15% lunar, începând cu anul 2004 până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii, precum și în continuare, corespunzător timpului efectiv lucrat de reclamant, actualizate cu rata indicelui de inflație la data plății efective, calculat până la data de12.11..2009 dată la care sentința a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 3985/R/2009 a Curții de A. București (dosar de executare nr. 97/2012), în cuantum de 276lei, actualizată la data plății efective
Totodată, a obligat Departamentul economico-financiar si administrativ din cadrul Tribunalului T. la recalcularea și plata diferenței tranșelor trimestriale începând cu anul 2012, conform O.U.G. nr.71/2009, raportat la sumele rezultate din același raport de expertiză contabilă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, Administrația Județeană a Finanțelor Publice T. și M. Justiției, care au formulat critici pentru nelegalitate și netemeinicie
Prin recursul declarat, M. Justiției a susținut că hotărârea primei instanțe a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs, a arătat că în mod greșit instanța de fond nu a reținut prezumția puterii de lucru judecat pe care a invocat-o în raport de sentința civilă nr.518/2014 pronunțată de T. T., prin care s-a avut în vedere că reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata drepturilor bănești restante, așa cum au fost calculate prin raportul de expertiză extrajudiciară întocmit în cursul procedurii de executare silită de către expert C. L. G., constatând că există o neînțelegere privind durata în timp a aplicării dispozițiilor sentinței civile nr. 1787/2007 a Tribunalului T., respectiv perioada pentru care trebuie calculate și plătite drepturile salariale prin această hotărâre.
A mai menționat că instanța de fond, contrar sentinței civile nr. 518/2014 a Tribunalului T. și deciziei nr. 6549/2009 a Curții de apel București, dând o nouă interpretare sintagmei ,, la zi” a apreciat că T. T. prin Serviciul contabilitate, nu poate să excludă de la executarea sentințelor arătate, perioadele cuprinse între data pronunțării în fiecare cauză în parte și data pronunțării deciziei irevocabile
Recurenta a mai susținut că instanța de fond nu a reținut că prin sentința civilă nr. 8640/2013 a Judecătoriei sector 4 București, au fost anulate adresele de poprire, respectiv, actele de executare în dosarele de executare silită ale B. Împungerouă N. și Împungerouă Doinița și în consecință, și actele anexate actelor de executare, respectiv, rapoartele de expertiză contabilă extrajudiciară.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 și 304 ind.1 C. proc. civ.
Administrația Județeană a Finanțelor Publice T., prin recursul formulat la data de 18.09.2015, a criticat sentința instanței de fond pentru următoarele motive:
- Hotărârea a fost pronunțată de o instanță necompetentă teritorial.
În dezvoltarea acestei critici, a învederat că intimata contestatoare este grefier la Judecătoria V. și în raport de dispozițiile art. 127, 129 alin.1 pct. 3 și 130 C. procedură civilă a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului T. în judecarea apelului.
2. În mod greșit, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Rămân prin M. Finanțelor Publice.
Sub acest aspect, a menționat că S. R. nu se confundă cu M. Finanțelor, fiind vorba de un mandat legal de reprezentare dat de dispozițiile art. 25 din Decretul nr. 31/1954 și art. 223 alin.1 din Codul civil.
Întrucât contestația vizează modul de punere în executare sub aspectul cuantumului în ce privește sentințele civile nr. 2072/2007, nr.1593/2008 și 1787/2007 ale Tribunalului T. prin care contestatoarei i-au fost acordate drepturi salariale, părți sunt numai aceasta, M. Justiției, C. de A. București și T. T., care au atribuții în ceea ce privește salarizarea acesteia, respectiv, punerea în executare a titlurilor executorii.
În aceeași ordine de idei, a mai susținut că M. Finanțelor Publice nu are calitatea de subiect pasiv al vreunui raport juridic, neavând calitatea de debitor față de contestatoare sau M. Justiției în baza vreunei dispoziții legale sau a unui contract.
3. În mod greșit, instanța a admis acțiunea și a dispus obligarea intimaților la achitarea drepturilor bănești restante, rezultate din titlurile executorii, în conformitate cu rapoartele de expertiză extrajudiciară întocmite în procedura de executare silită.
Cu referire la acest motiv de recurs, a menționat că titlul executoriu, anume, sentința civilă nr. 1758/2008 pronunțată de T. T. se execută în conformitate cu dispozițiile OUG nr. 71/2009 și nu prin executare silită.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 și urm. Cod procedură civilă .
Intimata nu a depus întâmpinare
În recurs, nu s-au depus înscrisuri noi.
Față de prevederile art.137 Cod procedură civilă, T. urmează a analiza cu prioritate excepția tardivității recursului declarat de recurenta Administrația Județeană a Finanțelor Publice T., invocată din oficiu, reținând următoarele:
Potrivit art.301 Cod procedură civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, derogare ce poate privi fie momentul de la care acesta începe să curgă, fie durata lui.
Regula calculării acestui termen pe zile este cea prevăzută de art.101 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit sistemului exclusiv, pe zile libere, neintrând în calcul nici ziua în care a început să curgă, nici ziua în care acesta se împlinește.
În speță, sentința recurată a fost pronunțată la data de 29.04.2015 și a fost comunicată recurentei Administrația Județeană a Finanțelor Publice T. la data de 31.08.2015 conform dovezii de primire aflată la fila 71 din dosarul de fond.
Raportând data comunicării hotărârii – 31.08.2015, la data depunerii cererii de recurs - 18.09.2015, se constată că termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă calculat în acord cu art. 101 alin.1 Cod procedură civilă, a fost depășit, ultima zi de declarare recursului fiind la 16.09.2015, intervenind astfel sancțiunea decăderii în conformitate cu art. 103 Cod procedură civilă.
Față de aceste considerente, în temeiul art.301 raportat la art. 103 Cod procedură civilă, se va admite excepția și se va respinge recursul ca tardiv formulat.
Având în vedere modul de soluționare a recursului declarat de recurenta Administrația Județeană a Finanțelor Publice T. pe baza excepției de procedură privind tardivitatea acestuia, se apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte excepții ori a motivelor de recurs care privesc fondul pricinii
Verificând legalitatea sentinței atacate în raport de criticile și apărările formulate de recurentul M. Justiției, cât și din oficiu conform art. 304 ind.1 Cod procedură civilă, T. va admite recursul declarat, pentru considerentele care vor succede.
Potrivit art. 371 ind.1 alin.1 din Cod procedură civilă de la 1864 aplicabil în speță ,, Obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie”, iar la alin.2 se prevede că ,, În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită..”.
În cauza dedusă judecății, nu rezultă că s-ar fi contestat acte de executare silită de către contestatoare, aceasta menționând că formulează contestația la executarea propriu-zisă, prin cererea formulată solicitând, în principal, obligarea pârâților la plata drepturilor bănești restante, în conformitate cu raportul de expertiză contabilă extrajudiciară, întocmit de expert C. L. G., efectuat în cadrul executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 97/2012 din cadrul Biroului Executorilor Judecătorești Asociați „Împungerouă N. și Împungerouă Doinița - M.” așa cum este menționat în cererea introductivă, rezultate din titlul executoriu – sentința civilă nr.1754/2008 și obligarea Serviciului contabilitate din cadrul Tribunalului T. la recalcularea și plata diferenței transelor trimestriale începând cu anul 2012, conform O.U.G. nr.71/2009, raportat la sumele rezultate din același raport de expertiză contabilă.
Din analiza coroborată a dispozițiilor art. 371 ind.1 alin.1 și 2 Cod procedură civilă, nu rezultă că se poate formula contestația la executarea propriu-zisă voluntară.
Art. 129 alin.4 Cod procedură civilă, stipulează că, referitor la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare..
În speță, instanța de fond, nu a pus în vedere contestatoarei să precizeze obiectul cererii în raport de cele expuse pentru a preveni orice greșeală în aflarea adevărului, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii.
Totodată, în cazul în care instanța se considera învestită cu o contestație la executare era obligată să menționeze care sunt actele de executare constatate ca fiind nelegale și care ar fi justificat admiterea cererii formulate.
În același timp, se observă că în susținerea cererii formulate, contestatoarea a motivat faptul că se contestă cuantumul efectiv al sumelor la care intimații-debitori au fost obligați prin hotărâri judecătorești irevocabile, respectiv calculul eronat al sumelor stabilite de serviciul contabilitate pentru punerea în executare a titlurilor executorii, cât și modalitatea de punere în executare a acestor titluri, întrucât anterior anului 2012, sumele achitate au corespuns rapoartelor de expertiză contabilă întocmite de expert C. L., iar ulterior, pe parcursul executării, în mod nelegal a fost diminuată creanța prin schimbarea bazei de calcul, prin raportare la plățile făcute anterior.
În raport de această susținere, instanța de fond trebuia să lămurească dacă nu s-a formulat de contestatoare și o contestație la titlu în raport de mențiunea potrivit căreia contestă cuantumul efectiv al sumelor la care au fost obligați intimații debitori prin hotărâri judecătorești irevocabile.
În altă ordine de idei, în cazul în care s-a constatat că părțile au poziții divergente în ce privește cuantumul sumelor cuvenite/datorate în baza titlului executorii invocat, pentru a stabili dacă executarea s-a efectuat cu respectarea întocmai a dispozițiilor acestora, se putea pune în discuție efectuarea unei expertize contabile.
Față de cele ce preced, T. apreciază că instanța de fond a procedat la judecata cauzei fără a da pe deplin eficiență principiului rolului activ, în condițiile în care nu a depus toate diligențele care ar fi permis o cercetare amănunțită a fondului și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.
Ca urmare, în baza art. 312 alin.5 Cod procedură civilă se va admite recursul formulat, se va casa hotărârea primei instanțe și se va trimite cauza spre rejudecare.
În rejudecare, instanța de fond, va analiza și celelalte critici formulate de cele recurentul M. Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de recurentul-intimat M. Justiției cu sediul în București, sector 5, ., împotriva sentinței civile nr. 617 din 29.04.2015 pronunțată de Judecătoria V., în contradictoriu cu intimații C. de A. București, cu sediul în București, sector 4, Splaiul Independenței, nr. 5 și T. T. – Departamentul Economico Financiar și Administrativ cu sediul în A., ., județul T. S. R. prin M. Finanțelor Publice, cu sediul în București, . sector 5 și intimata – contestatoare N. M., cu domiciliul ales la Judecătoria V., ., ..
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Respinge ca tardiv recursul declarat de recurenta Administrația Județeană a Finanțelor Publice T. cu sediul în municipiul A., ., județul T., în numele Statului R. prin M. Finanțelor Publice cu sediul în București, . sector 5 București, împotriva sentinței civile nr. 617 din 29.04.2015 pronunțată de Judecătoria V., în contradictoriu cu intimata reclamantă N. M. cu domiciliul ales la Judecătoria V., ., ., intimații- pârâți C. de A. București, cu sediul în București, sector 4, Splaiul Independenței, nr. 5 T. T. – Departamentul Economico Financiar și Administrativ cu sediul în A., ., județul T., M. Justiției cu sediul în București, ., sector 5.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică azi, 16 octombrie 2015.
Președinte, Judecător Judecător, Grefier,
M. C. R. D. M. Nuți C. Doinița P. S.
Red. thred. DMN./ 23.11.2015 /2 ex.
D.f._ Jud V.
J.f. S. O.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 131/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Hotărâre din 15-10-2015, Tribunalul... → |
|---|
