Revendicare imobiliară. Decizia nr. 131/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 131/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 16-10-2015 în dosarul nr. 131/2015
ROMANIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 131
RECURS
Ședința publică de la 16 octombrie 2015
Tribunalul compus din:
Președinte – M. C. R.
Judecător - D. M. Nuți
Judecător - C. Doinița
Grefier - P. S.
Pe rol judecarea recursului civil declarat de recurentul – reclamant M. C., domiciliat în București, sector 5, ., împotriva sentinței civile nr.729 din 27.05.2015 pronunțată de Judecătoria V., în contradictoriu cu intimații pârâți C. S. și C. I., domiciliați în comuna S. M., . Teleorman, având ca obiect: revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul – reclamant asistat de avocat C. N. I., lipsind intimații – pârâți reprezentați de avocat L. S..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu suma de 110 lei taxă judiciară de timbru cu chitanța . nr._ din 5.10. 2015
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează că dosarul este la primul termen de judecată; cererea de recurs este motivată, semnată, iar intimații nu au formulat întâmpinare.
În temeiul dispozițiilor art. 1591 alin. 4 și 299 Cod de procedură civilă, Tribunalul, verificând competența, stabilește că este competent material, general și teritorial, să soluționeze cauza de față.
Apărătorul recurentului - reclamant, depune la dosar împuternicire avocațială și chitanța nr. 1270 din 16.10. 2015 reprezentând onorariu de avocat în sumă de 800 lei și, arată că nu are probe de solicitat, acte de depus sau excepții de invocat solicitând judecarea cauzei.
Apărătorul intimaților-pârâți depune la dosar chitanța nr. 265/08.10.2015 în sumă de 1500 lei reprezentând onorariu avocat și arată că nu mai are acte de depus și cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța apreciază cauza în stare de judecată, deschide dezbaterile și acordă cuvântul părții prezente.
Avocat C. N. I. pentru recurentul – reclamant, critică sentința instanței de fond deoarece aceasta a fost dată cu încălcarea greșită a legii.
Arată că prin cererea înregistrată la Judecătoria V. la data de 14.02. 2013 sub nr._ /2014, reclamantul M. C. a chemat în judecată pe pârâții C. S. și C. I. pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați pârâții să lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 1700 mp situat în comuna S. M., . Teleorman, în sola 39/2 . în titlu de proprietate nr._ și în sentința civilă nr. 23/12.01. 2001, să fie obligați pârâții la plata sumei de 1500 lei ce reprezintă lipsa de folosință a terenului .
Critică sentința instanței de fond, apreciind că instanța a fost într-o eroare când a pronunțat hotărârea, pentru faptul că, în cauză au fost întocmite două rapoarte de expertiză, prima de expertul I. A. C., iar cea de a doua de către expert P. C. și expert parte, ale căror concluzii instanța le –a ignorat și a pronunțat o hotărâre numai pe concluziile expertului I., în condițiile în care acesta nu a convocat legal părțile, are plângere penală și a fost înlocuit.
Arată că în cauză au fost audiați martori, din declarațiile acestora rezultă că pârâții ocupă suprafața de teren deținută de M. C. motivat de faptul că pe acest teren se aflau stâlpi de înaltă tensiune care în prezent se află pe suprafața ocupată de pârâtul C..
În motivarea hotărârii instanței de fond rezultă că nu s –a făcut referire la expertiza întocmită de expert P., deși s –au pus concluzii de omologare a acestei expertize, instanța a pronunțat o hotărâre pe concluziile raportului de expertiză întocmită de I..
Că intimații ar fi făcut un schimb de teren, acest lucru nu rezultă din nici un act.
Din probele administrate în cauză rezultă că terenul pe care îl solicită a se revendica de către reclamant este folosit de pârâți fără a deține acte de proprietate, în mod abuziv.
Instanța de fond nu a avut în vedere poziția exprimată de expertul parte al reclamantului și s –a pronunțat pe un raport de expertiză pe care nu l –a omologat.
Aceasta în mod nejustificat a înlăturat expertiza întocmită de expert P. C., soluția fiind dată numai pe un raport de expertiză neomologat.
Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, iar pe fond admiterea acțiunii așa cum este formulată, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat și taxa judiciară de timbru.
Avocat L. S. pentru intimații - pârâți, având cuvântul solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile pronunțată de instanța de fond ca legală și temeinică, pentru motivele invocate prin întâmpinare, cu cheltuieli de judecată.
Precizează că solicitările recurentului – reclamant cu privire la obligarea pârâților la plata sumei de 1500 lei reprezentând lipsa folosinței terenului pe ultimii 3 ani sunt nefondate și neîntemeiate deoarece instanța de fond nu putea să admită un asemenea capăt de cerere deoarece în primul rând pârâții nu au ocupat vreo suprafață de teren ce ar aparține reclamantului, iar în al doilea rând, reclamantul nu și – a făcut în nici un fel dovada celor solicitate.
Cu privire la susținerile recurentului – reclamant că pârâții i-ar fi ocupat în mod abuziv suprafața de teren de 1700 mp, sunt de asemenea nefondate, deoarece prin rezoluția Parchetului V. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de pârâți pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 220 alin. 1 Cod penal; iar din actele de proprietate ale reclamantului rezultă clar că suprafața de teren extravilan de 3600 mp nu se învecinează cu suprafața totală de 2080 mp situată în tarlaua 39/2, parcelele 24,24/1 proprietatea pârâților ci se învecinează cu suprafața de 700 mp pe care o dețin pârâții în urma schimbului realizat în urmă cu aproximativ 20 de ani între C. A. și N. T., aceasta fiind dovedită cu declarațiile martorilor audiați la instanța de fond și cu concluziile expertului I. A. C..
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă, înregistrată pe rolul Judecătoriei V., la data de 14.02.2013, sub nr._ /2014 reclamantul M. C. a chemat în judecată pe pârâții C. S. și C. I., solicitând ca prin sentința ce se va da să fie obligați pârâții să lase în deplină proprietate și liniștită posesie, terenul în suprafață de 1700 mp situat în Comuna S. M., . Teleorman, în sola 39/2 . este cuprins in Titlul de Proprietate nr._ si in Sentinta Civila nr. 23/12.01.2011 sisa fie obligați pârâții la plata sumei de 1500 leice reprezintălipsa folosinței pe ultimii 3 ani.
În motivarea cererii, a arătat reclamantul că este proprietarul terenului in suprafața de 3600 mp situat in sola 39/2 . M., .. Teleorman si cuprins in Titlul de Proprietate nr._ și în Sentința Civilă nr. 23/12.01.2011 (ce i- a fost atribuit in LOTUL II) ce are ca vecinătăți la N - P. A., E- DJ, S - Z. M. (pârâții sunt moștenitorii), V - intravilan, o parte din acest teren fiind ocupat de parați, respectiv suprafața de 1700 mp de mai mulți ani.
Parații folosesc terenul, lezând in acest mod dreptul de proprietate al reclamantului, in aceste condiții neputând sa-și exercite dreptul deoarece aceștia refuza sa-i lase in deplina proprietate aceasta suprafața. În dovedirea cererii reclamantul a depus la dosar: proces verbal încheiat la data de 08.10.2012 de Primăria S. M., Rezoluția din data de 10.12.2012 emisă de P. de pe lângă Judecătoria V. în dosarul nr.1132/P/2012,titlul de proprietate nr._/26.11.2003, sentința civilă nr. 23/12.01.2011 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, încheierea din data de 09.02.2011, pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._ .
În drept au fost invocate dispozițiile art. 480 Cod civil.
La data de 11.04.2014, pârâții au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că susținerile reclamantului sunt total nefondate, deoarece niciodată nu i-au ocupat reclamantului vreo suprafață de teren . Au arătat pârâții prin întâmpinare, că în afara de suprafața de teren menționată în titlul de proprietate al numitului C. A. au luat de la numitul N. T., suprafața de aproximativ 700 mp, care este în continuarea suprafeței de teren proprietatea lor și i-a dat la schimb o altă suprafață de teren.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 115-119 Cod procedură civilă.
Prin Sentința Civilă nr. 729/27.05.2015 Judecătoria V. a respins acțiunea civilă având ca obiect - revendicare imobiliară, pretenții - formulată de reclamant împotriva pârâților ca nefondată și a obligat reclamantul să plătească pârâților suma de 1200 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul este proprietarul terenului în suprafață de 3600mp situat în sola 39/2 . mare, . Teleorman și cuprins în titlul de Proprietate nr._ și în sentința civilă nr.23/12.01.2011, o parte din acest teren fiind ocupat de pârâți, respectiv suprafața de 741 mp. Potrivit expertizei tehnico-judiciare în specialitatea topografie realizată de inginerul expert I. A. C., rezultă că în urma măsurătorilor realizate și a realității din teren, faptul că pârâții nu au ocupat vreo suprafață de teren deținută de reclamant.
Totodată se reține că din adresele eliberate de Primăria S. M., rezultă că pe raza acestei comune nu există planuri de situație, schițe sau machete în tarlaua 39/2, . anexele 1 și A1.
Din actele de proprietate ale reclamantului rezultă că suprafața de teren extravilan de 3600 mp, situată în tarlaua 39/2, . învecinează cu suprafața totală de teren extravilan de 2080 mp, situată în tarlaua 39/2, parcelele 24, 24/1 proprietatea pârâților ci se învecinează cu suprafața de 700 mp pe care așa cum rezultă și din declarațiile martorilor, pârâții o dețin în urma schimbului realizat între C. A. și N. T..
Conform dispozițiilor art. 555 (1) cod civil „ proprietate privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu în limitele stabilite de lege” .
Instanța a reținut că acțiunea în revendicare este remediul juridic și mijlocul procedural prin care o persoană cere în justiție să i se recunoască dreptul de proprietate asupra unui bun de care a fost deposedată, solicitând restituirea lui în natură, însă pentru admisibilitatea unei astfel de cereri este necesar, ca reclamantul să fie proprietarul bunului revendicat iar bunul revendicat să se afle în posesia pârâtului.
Prin urmare instanța a constatat că pârâții nu ocupă proprietatea reclamantului, motiv pentru care a respins acțiunea formulată, ca nefondată și a obligat reclamantul la plata sumei de 1200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către pârâți.
Împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria V., a declarat recurs recurentul-reclamant M. C..
În motivarea căii de atac, recurentul a arătat în esență că hotărârea instanței de fond este nemotivată, prima instanță fiind în eroare. Instanța de judecată nu a avut în vedere poziția exprimată de expertul parte al reclamantului și s-a pronunțat pe un raport de expertiză pe care nu l-a omologat. De asemenea, în mod nejustificat, prima instanță a înlăturat expertiza întocmită de expertul P. C., soluția fiind dată numai pe un raport de expertiză neomologat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Intimații au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând, în esență, că nu i-au ocupat abuziv terenul reclamantului aspect care reiese din rezoluțiile nr. 1132/P/2012 și 1378/P/2013 ale Parchetului V., din actele de proprietate ale părților, din planul de amplasament și delimitare a imobilului întocmit de expert G. I., declarațiile martorilor audiați și raportul de expertiză întocmit de expert I. A. C.. În aceste condiții, nici capătul de cerere referitor la obligarea intimaților la plata contravalorii lipsei de folosință a terenului este neîntemeiat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115-118 Cod procedură civilă.
Verificând legalitatea și temeinicia Sentinței atacate, instanța reține că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Tribunalul constată că sentința instanței de fond nu respectă exigențele legale referitoare la motivarea hotărârilor judecătorești.
Astfel, potrivit art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă, hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept pentru care s-au înlăturat cererile părților. Această obligație a instanței presupune necesitatea existenței în cadrul hotărârii a unei analize a fiecărui mijloc de probă administrat, cu arătarea considerentelor pentru care instanța a reținut unele dintre mijloacele de probă precum și cu motivele pentru care au fost înlăturate alte probe dintre cele administrate.
Motivarea hotărârii judecătorești reprezintă un element esențial al garanției dreptului la un proces echitabil recunoscut de art. 6 din CEDO, iar lipsa considerentelor care susțin soluția pronunțată antamează o gravă încălcare a dispozițiilor convenționale.
În cauza Albina c. României (paragraful 30), Curtea EDO a reținut că art. 6 din Convenție implică mai ales în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența [Hotărârea Perez împotriva Franței (GC), Cererea nr. 47.287/99, paragraful 80, CEDH 2004-I, și Hotărârea V. der Hurk împotriva Olandei, din 19 aprilie 1994, ., nr. 288, p. 19, paragraful 59].
În cauza de față, tribunalul reține că, deși au fost întocmite 3 rapoarte de expertiză (exp. I. A. C., exp. P. C., exp.-parte D. M. A.), în motivarea sentinței, instanța face referire numai la unul singur, cel întocmit de exp. I. A. C., fără a prezenta motivele pentru care nu a reținut concluziile celorlalte rapoarte de expertiză, aceste mijloace de probă fiind total ignorate fără nicio justificare.
În aceste condiții, tribunalul apreciază că motivarea conținută de sentința atacată nu îndeplinește exigențele referitoare la dreptul la un proces echitabil stabilite de art. 6 din CEDO și jurisprudența relevantă, motiv pentru care cererea de recurs este întemeiată.
De asemenea, tribunalul apreciază ca fiind greșită modalitatea în care instanța de fond s-a raportat la condițiile de probă ale presupusului schimb de teren dintre C. A. și N. T.. Orice înstrăinare de teren, inclusiv prin intermediul contractului de schimb, este condiționată ad validitatem de forma autentică a contractului, iar conform regulii generale de probațiune a actelor juridice, existența unui astfel de contract de schimb nu poate fi dovedită cu martori, mai ales când cel care invocă existența contractului este parte sau succesorul părții din contract. În orice caz, intimații nu își pot dovedi, împotriva reclamantului, un drept de proprietate asupra terenului de 700 de mp. cu declarații de martori, motiv pentru care se impune administrarea altor probe cu înscrisuri care pot dovedi asemenea împrejurări.
Pentru aceste considerente, și pentru a nu răpi părților dreptul la două grade de jurisdicție, în temeiul art. 312 alin. 61 Cod procedură civilă se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, ocazie cu care instanța de fond va proceda la o nouă analiză a cererilor părților sub toate aspectele relevante.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul – reclamant M. C., domiciliat în București, sector 5, ., împotriva sentinței civile nr.729 din 27.05.2015 pronunțată de Judecătoria V., în contradictoriu cu intimații pârâți C. S. și C. I., domiciliați în comuna S. M., . Teleorman.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică azi, 16 octombrie 2015.
Președinte, Judecător Judecător, Grefier,
M. C. R. D. M. Nuți C. Doinița P. S.
Red. thred. MC./04.11.2015 /2 ex.
D.f._ Jud. V.
J.f. S. O.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1127/2015. Tribunalul TELEORMAN | Contestaţie la executare. Decizia nr. 132/2015. Tribunalul... → |
|---|
