Pretenţii. Decizia nr. 1121/2015. Tribunalul TELEORMAN

Despre mersul dezbaterilor, s-a consemnat în încheierea de ședință din data de 23 septembrie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei, succesiv, la data de 07 octombrie 2015, respectiv, 15 octombrie 2015, când a pronunțat prezenta decizie.

TRIBUNALUL:

Deliberând, reține următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei A. la data de 23.05.2014, sub nr._, reclamanta . Roșiorii de Vede a chemat în judecată pe pârâta .. Nanov, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 14.931,30 lei, reprezentând indicele de inflație calculat la suma de 89.035,80 lei conform facturilor 3 și 4 din 22.01.2009 emise de reclamantă, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în baza contractului de prestări servicii nr. 283/02.04.2007, modificat prin actul adițional nr. 217/01.04.2008 încheiat cu pârâta, a prestat servicii în favoarea acesteia în perioada 2007-2008 care au fost achitate până în iunie 2008.

Pentru serviciile prestate în perioada iunie-noiembrie 2008 s-au emis facturile nr. 3/22.01.2009 în sumă de_,50 lei și nr. 4/22.01.2009 în sumă de_,30 lei, în total_,80 lei care au fost comunicate către pârâtă în 12.02.2009.

Deși s-au făcut nenumărate demersuri pentru încasarea acestor facturi pârâta nu a plătit decât prin executare silită.

A mai arătat că prin sentința civilă nr. 2694 a Judecătoriei A. din 20.04.2012 pârâta a fost obligată la plata facturilor respective, recuperarea sumelor s-a făcut prin executor judecătoresc, sumele intrând în contul reclamantei pe 12.07.2012.

Reclamanta a mai menționat că data scadenței pentru suma_,80 lei a fost la 18.02.2009, iar pârâta a achitat aceasta sumă cu întârziere pe 12.07.2012, iar conform Institutului Național de S. indicele de inflație pentru această perioadă este de 116,77 %. Suma actualizată cu rata inflației este de_ * 116,77 %, adică_,10 lei. Din această sumă se scade valoarea de_,80 lei și diferența de_,30 lei reprezintă indicele de inflație.

Având în vedere acestea, a susținut că în mod legal și echitabil, pârâta îi datorează suma solicitată prin acțiune, întrucât acesta reprezintă prejudiciul efectiv suferit de reclamantă cauzat de fluctuațiile monetare în intervalul de timp arătat mei sus.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1531 cod civil.

Prin întâmpinarea depusă la data de 25.06.2014, pârâta arătat că în contractul încheiat cu reclamanta nu au avut în vedere indicele de inflație, stabilind doar plata de penalități în cazul întârzierii la plata facturilor emise de reclamanta în calitate de prestator.

A mai motivat că nefiind stipulat în contract, pretențiile reclamantei în cuantum de_,80 lei urmau a fi achitate fără a fi aplicat indicele de inflație.

Pârâta a mai învederat că pe lângă litigiul în care reclamanta a pretins contravaloarea facturilor emise, aceasta a pretins ulterior și plata de penalități conform contractului, fără a solicita și plata indicelui de inflație.

Prin răspunsul la întâmpinare din data de 07.07.2014, reclamanta a menționat că nu era nevoie ca indicele de inflație să fie prevăzut în contract întrucât acesta reprezintă prejudiciul suferit se reclamantă cauzat de fluctuațiile monetare în intervalul de timp scurs de la data scadenței facturilor până la plata efectivă a sumei datorate. Actualizarea unei creanțe nu constituie o despăgubire în sensul codului civil, ci se subscrie obligației principale întrucât are menirea de a asigura îndeplinirea exactă a acesteia. Astfel prin întârzierea plății unui debit se ajunge ca la data achitării, suma inițială să nu aibă aceeași putere de cumpărare ca aceea de la data scadenței, iar acest fapt duce la păgubirea creditorului prin neexecutarea exactă a obligației.

La data de 21.11.2014, reclamanta a depus la dosar concluzii scrise prin care a arătat că indicele de inflație se calculează începând de la data când trebuia efectuată plata de către pârâtă până la momentul plății efective, 12.07.2012. De la această dată se naște dreptul la acțiune pentru a solicita contravaloarea indicelui de inflație pentru perioada cât pârâta a întârziat cu plata.

A mai susținut că nu există niciun fel de legătură între penalitățile de întârziere și indicele de inflație. Nu există similitudini între penalitățile de întârziere și rata de inflație sau Indicele Prețurilor de Consum. Rata de inflație se calculează la o anumită perioadă de bază și nu se calculează cu un cuantum prestabilit, ci în funcție de anumiți indici de creștere a prețurilor calculați ca medii ponderate.

Prin sentința civilă nr. 4094 din 11 decembrie 2014 a Judecătoriei A. s-a admis cererea formulată, pârâta fiind obligată să plătească reclamantei suma de_,30 lei, reprezentând contravaloarea indicelui de inflație calculat la suma de_,80 lei, pentru perioada februarie 2009 – iulie 2012, precum și suma de 2507 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit facturii nr. 3 scadentă la data de 22.01.2009, reclamanta a furnizat servicii către pârâtă cu o valoare de 74.196,50 lei, iar conform facturii nr. 4 scadentă la data de 22.01.2009, reclamanta a furnizat servicii către pârâtă cu o valoare de 14.839,30 lei.

Prin adresa nr. 11 din 10.02.2009, primită de pârâtă în data de 13.02.2009, reclamanta a înaintat facturile arătate mai sus, cu mențiunea ca pârâta să urgenteze decontarea facturilor.

Prin sentința civilă nr. 2694 din 20.04.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei A., a fost admisă acțiunea civilă formulată de . în contradictoriu cu .. și a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de_,80 lei reprezentând contravaloare prestări servicii. Hotărârea a rămas definitivă și irevocabilă.

Prin recipisa de consemnare emisă de CEC Bank în 12.07.2012, pârâta a depus la dispoziția B. Z. G. S. suma la care a fost obligată prin hotărârea judecătorească arătată mai sus.

A reținut instanța de fond că, pentru sume scadente în luna februarie 2009, pârâta a realizat efectiv plata în data de 12.07.2012.

Conform art. 1531 cod civil, creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării.

Inflația este creșterea generală a nivelului prețurilor la bunuri și servicii într-o perioadă de timp considerabilă și se măsoară ca procentaj în rata de schimbare a indicelui prețurilor.

A mai motivat că valoarea indicelui de inflație nu poate fi confundată cu penalitățile de întârziere.

Astfel, penalitățile de întârziere reprezintă contravaloarea prejudiciului adus creditorului prin neplata la timp, la scadență, a anumitor sume, în cazul de față suma de_,80 lei. Această neplată la timp ține de voința debitorului, care înțelege să nu plătească la timp. Justificarea unor astfel de penalități este dată de faptul că, prin neplata la timp, creditorul se vede în situația de a nu beneficia până la plată de o sumă de bani care i s-ar fi cuvenit și de care ar fi putut dispune, iar în mod corelativ de aceeași sumă beneficiază debitorul, în condițiile în care nu ar mai trebui să beneficieze. De aceea se impune o reparație pe care debitorul trebuie să o efectueze față de creditor.

În schimb, inflația nu ține de voința părților. Nu părțile aleg dacă intervine inflația și care este rata de inflație pentru o anumită perioadă. Aceasta poate interveni independent de voința părților și chiar dacă nu s-a prevăzut în contractul dintre părți. Aceasta se raportează la valoarea debitului, în acest caz la valoarea de_,80 lei. De la data scadenței până la data efectivă a plății s-a realizat o anumită creștere generală a nivelului prețurilor la bunuri și servicii.

Potrivit înscrisului aflat la fila 8 a dosarului, emis de Institutul Național de S., indicele de inflație pentru perioada februarie 2009 – iulie 2012 este de 116,77%. Aceasta înseamnă că ceea ce se putea cumpăra(bunuri sau servicii) la prețurile din februarie 2009 cu suma de_,80 lei, la prețurile din iulie 2012 s-ar fi putut cumpăra cu_,80 * 116,77/100 lei adică cu suma de_,10 lei. Astfel, creditorul, dacă ar fi înțeles să cumpere anumite bunuri și servicii la momentul scadenței și dacă s-ar fi făcut plata, ar fi putut să le cumpere la prețul de_,80 lei. Dacă ar fi dorit să cumpere aceleași bunuri la momentul plății din iulie 2012, cu aceeași sumă de bani, nu ar mai fi putut din cauza intervenirii inflației. Astfel el ar fi putut cumpăra bunurile, însă cu suma de_,10 lei, ceea ce i-ar fi creat un prejudiciu de_,30 lei care nu i-ar fi imputabil.

Instanța de fond a apreciat că diferența de_,30 lei generată de inflație este imputabilă debitorului prin neplata la timp a contravalorii facturilor nr. 3 și 4 la care a făcut referire mai sus.

În litera și în spiritual art. 1531 cod civil, instanța a considerat că, în sintagma repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării, se încadrează și prejudiciul determinat de intervenirea inflației, prejudiciu pe care creditorul l-a suferit din faptul neexecutării din partea debitorului.

Privitor la cheltuielile de judecată, instanța în baza art. 453 C. proc. civ., a obligat pârâta la plata sumei de 2507 lei reprezentând taxa de timbru(chitanța ROVEDE_/23.05.2014 în valoare de 1007 lei) și onorariul de avocat(chitanța nr._ din 25.09.2014 în valoare de 1500 lei) către reclamantă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen, pârâta, care a formulat critici pentru nelegalitate și netemeinicie, prin care a solicitat schimbarea hotărârii, în sensul, respingerii ca nefondate a acțiunii, cu cheltuieli de judecată.

A motivat că în mod greșit, instanța de fond nu a luat în calcul susținerile sale, potrivit cărora, pretențiile reclamantei sunt prescrise în raport de dispozițiile art. 2250 alin.1 pct. 8 C. proc. civ. termenul de prescripție fiind de un an de la data terminării lucrării, care față de data scadentă a facturilor (18.02.2009) și data efectivă a plății debitului (12.07.2012) este împlinit.

Apelanta a mai susținut că Judecătoria A. nu a ținut cont că prin contractul încheiat cu intimata reclamantă nu s-a avut în vedere și indicele de inflație, ci s-a stabilit doar plata de penalități de întârziere în cazul neplății la scadență a facturilor.

Sub același aspect, apelanta a mai menționat că pe lângă litigiul în care reclamanta a pretins contravaloarea facturilor emise, aceasta a pretins ulterior și plata de penalități conform contractului, fără a solicita și plata indicelui de inflație.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 și urm. C. proc.civ.

La data de 7 mai 2015, intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a apelului declarat.

În ce privește primul motiv de apel, a menționat că nu este întemeiat, întrucât prevederile art. 2520 alin.1 pct. 8 C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză, reclamanta nefiind inclusă în categoria liber-profesioniștilor, prestațiile efectuate către pârâtă nu au fost servicii de contabilitate, ci de consultanță în management, astfel că, termenul de prescripție este de 3 ani și nu de un an.

A mai susținut că acțiunea nu este prescrisă, având în vedere că pretențiile formulate derivă dintr-un contract în baza căruia au fost emise facturi, anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil, astfel că, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 6 alin.2 din Codul civil nou, iar termenul de prescripție de 3 ani se calculează de la data de 12.07.2012 când s-a efectuat plata de către pârâtă.

Intimata a mai arătat că nici referirea pârâtei potrivit căreia. instanța de fond nu a ținut cont de faptul că în contractul încheiat de părți nu s-a prevăzut și acordarea indicelui de inflație, nu este întemeiată, deoarece actualizarea unei creanțe nu constituie o despăgubire în sensul art. 1088 din vechiul Cod civil, ci se subscrie obligației principale, având menirea de a asigura îndeplinirea exactă a acesteia.

Sub același aspect, a mai precizat că indicele de inflație nu poate fi confundat cu penalitățile de întârziere, care reprezintă contravaloarea prejudiciului adus creditorului prin neplata la timp a unei sume de bani.

A mai susținut intimat că nici motivul de apel invocat cu privire la faptul că nu a solicitat în litigiile anterioare actualizarea sumei cu indicele de inflație, nu constituie un argument pentru a solicita acordarea acestuia pe cale separată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 201 alin.2 C.proc. civ.

În apel, nu s-a solicitat administrarea de probatorii.

Verificând în limitele cererii de apel și a apărărilor formulate, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, Tribunalul, va respinge apelul declarat, pentru considerentele care vor succede.

În ce privește primul motiv de apel, prin care s-a invocat că în cauză pretențiile reclamantei sunt prescrise în raport de dispozițiile art. 2520 alin.1 pct. 8 din Codul civil, se constată că nu este fondat.

În primul rând, se cuvine precizat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Codului civil de la 1864 și nu ale noului Cod civil, având în vedere dispozițiile art. 6 alin.2 din noul Cod, iar contractul care a generat litigiul dintre părți fiind încheiat la data de 2.04._, înaintea intrării acestui act normativ în vigoare.

În același timp, instanța de apel, apreciază că și în cazul în care ar fi fost incidente în cauză dispozițiile din Noul Cod Civil, nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2520 pct.8, întrucât reclamanta nu face parte din categoria liber- profesioniștilor, pentru a se aplica termenul de prescripție de un an.

Apelanta a mai susținut că instanța de fond nu putea dispune obligarea sa la plata sumei de 14.931,30 lei reprezentând actualizarea cu indicele de inflație a sumei de 89.035,80 lei, întrucât nu s-a prevăzut în contract.

Nici această critică nu poate fi primită întrucât prin actualizarea cu rata inflației a sumei datorate cu titlu de debit se urmărește acoperirea unui prejudiciu deja existent, efectiv cauzat de fluctuațiile monetare în intervalul de timp scurs de la data scadenței și până la data plății efective a sumei datorate, intimata-reclamantă având dreptul de a dobândi și din acest punct de vedere îndeplinirea exactă a obligației.

Actualizarea cu rata inflației neavând fundament contractual, are caracterul unei daune compensatorii care urmărește acoperirea prejudiciului cauzat prin erodarea creanței ajunsă la scadență, prin inflație.

Așadar, chiar în lipsa unui fundament convențional, actualizarea cu rata inflației are drept finalitate păstrarea valorii reale a obligației bănești.

Față de considerentele expuse, în baza art. 480 alin.1 C. proc. civ. se va respinge apelul declarat, apreciind că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat, apelul declarat de apelanta pârâtă .>cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr. 4094 din data de 11.12.2014, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimata reclamant ., cu sediul ales în A., .. 704FG, ., ..