Contestaţie la executare. Decizia nr. 614/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 614/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 28-05-2015 în dosarul nr. 614/2015
ROMANIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 614
APEL
Ședința publică de la 28 mai 2015
Tribunalul compus din:
Președinte – V. M.
Judecător - A. L. N.
Grefier – Bînciu E.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelanta-intimată C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA-Direcția Regională de Drumuri și Poduri București cu sediul în București, str. .. 401 A, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 1150 din 12 martie 2015 pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimatul-contestator S.C. E. .. cu sediul în A., ., județ Teleorman, având ca obiect – contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat C. A. prin reprezentare pentru intimatul-contestator, cf. împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, lipsind apelanta-reclamantă.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează următoarele:
- dosarul se află la primul termen de judecată în apel;
- procedura de citare este legal îndeplinită.
- cererea de apel având ca obiect – contestație la executare este motivată, în termen, semnată, timbrată cu suma de 20 lei conform ordinului de plată nr._/04.02.2015(f.3) ;
- apelanta-intimată prin cererea de apel a solicitat judecarea cauzei în lipsă;
- intimatul-contestator nu a depus întâmpinare;
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 131 C.pr.civ., pune în discuția părților prezente, competența tribunalului în soluționarea cauzei.
Reprezentantul intimatului-contestator, având cuvântul, apreciază că tribunalul este competent material, general și teritorial în soluționarea procesului.
Tribunalul, verificând competența materială, generală și teritorială, rap. la art. 95 pct. 2 și art. 466 și art. 713 C.pr.civ., stabilește că este competent să soluționeze cauza de față.
Instanța, conform art. 238 C.pr.civ., pune în discuție estimarea duratei cercetării procesului.
Reprezentantul intimatului-contestator având cuvântul estimează durata procesului la o zi.
Tribunalul estimează durata procesului la o zi.
Luând act că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, tribunalul acordă cuvântul pe enunțarea probatoriului.
Avocat C. A., pentru intimatul-contestator solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv sentința civilă nr. 354/23.01.2015 pronunțată de Judecătoria A. pe care o depune la dosarul cauzei.
Tribunalul, în temeiul art. 255, art. 258 și art. 482 Cod Procedură Civilă încuviințează proba cu înscrisuri solicitată, înscris care a fost depus la dosarul cauzei, considerând-o legală, pertinentă, concludentă și utilă cauzei.
Luând act că nu mai sunt cereri de formulat sau alte probe de administrat, deschide dezbaterile asupra fondului conform art. 392 Cod Procedură Civilă și acordă cuvântul părții prezente.
Avocat C. A. solicită respingerea apelului, ca nefondat, având în vedere înscrisul depus la acest termen de judecată, din care rezultă că titlul executoriu a fost anulat.
Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 394 alin.1 Cod de procedură civilă, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei A. la data de 19.08.2014 sub nr._, contestatoarea S.C. E. .., în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București a formulat contestație la executare împotriva somației și a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare din 03.07.2014, emise de B. S. I. C., în dosarul execuțional nr. 2235/B/2014.
În motivare, contestatoarea a arătat că prin procesul-verbal de contravenție . nr._/07.06.2011 a fost amendată pentru contravenția prev. de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, însă a formulat plângere contravenționala împotriva acestuia, formându-se dosarul civil nr._ .
În baza acestui proces-verbal s-a început împotriva sa executarea silită, în dosarul de executare silita nr. 2235/B/2014, fiind somată să achite suma de 128 lei reprezentând creanța datorată și suma de 336,80 lei cheltuieli de executare. Somația a fost însoțită de o încheiere privind stabilirea cheltuielilor de executare datată 03.07.2014 emisă de organul de executare care a făcut un calcul al cheltuielilor de executare, care nu se regăsesc în vreo reglementare, dar care însumează triplul debitului.
Organul de executare a stabilit în absenta oricărui temei, cheltuieli care ar fi trebuit sa se regăsească strict in onorariul stabilit, dar care nu putea sa depășească 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite.
Astfel, maximul cheltuielilor de executare putea fi 12,8 lei, restul cheltuielilor cuprinse în procesul-verbal ar trebui înlăturate, întrucât prin decizia nr. 58 din 18.10.2012 a Plenului Consiliului Concurenței s-a dispus eliminarea listei cu cheltuielile de executare silită. Contestatoarea a învederat că a mai achitat suma de 28 euro reprezentând contravaloarea tarifului de despăgubire pentru alte sancțiuni contravenționale săvârșite anterior faptei care face obiectul prezentei contestații.
În opinia contestatoarei, suma primita de CNADNR drept valoare de despăgubire reprezintă contravaloarea unei roviniete pe 12 luni. Conform art. 8 alin. (3) din O.G. 15/2002, modificată ulterior, „contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul de vehicul folosit fără a deține rovinieta valabilă, sumele stabilite conform Anexei nr. 4". Conform sus-citatei anexe nr. 4, cuantumul tarifului de despăgubire aplicabil pentru un autoturism este de 28 de euro, adică identic cu tariful de utilizare pentru 12 luni a drumurilor naționale. Această situație este valabilă pentru toate categoriile de vehicule menționate în anexele nr. 1 (care reglementează nivelul de utilizare a drumurilor naționale) și nr. 4 (care reglementează cuantumul tarifului de despăgubire aplicabil) din Ordonanța nr. 15/2002, cu modificările ulterioare. S-ar putea trage concluzia că acest tarif de despăgubire reprezintă contravaloarea rovinietei pe 12 luni și că, odată achitat acest tarif, utilizatorul drumurilor naționale va avea o rovinieta valabilă. Acest aspect este contrazis de comportamentul CNADNR S.A. care, în mod abuziv, percepe tariful de despăgubire la fiecare nouă presupusă „contravenție" pe care o constată.
Așadar, în eventualitatea în care un vehicul tranzitează drumurile naționale timp de câteva luni, fără să aibă cunoștință că nu o deține rovinieta valabilă, poate fi amendat contravențional de câteva zeci de ori și, pe lângă această sancțiune, va trebui să achite către CNADNR S.A. tot atâtea tarife de despăgubire câte presupuse contravenții a săvârșit! Or, dacă s-ar proceda în asemenea fel, deși legea este foarte clară în sens contrar, ar lua naștere o situație extrem de dificilă pentru contravenient, disproporționată față de pericolul social generat.
A insistat contestatoarea asupra aspectului că onorariul executorului judecătoresc nu putea sa depășească 10% din valoarea creanței, iar restul cheltuielilor de executare, cum ar fi "200 lei onorariul consultant executare", taxe poștale – 100 lei, fără a fi menționate și dovedite, care depășesc valoarea creanței, cuprinse în procesului verbal de cheltuieli încheiat la data de 03.07.2014, având în vedere decizia Plenului Consiliului Concurentei, necontestată, nu pot fi luate în calcul trebuie înlăturate, fiind contrare legii.
A mai menționat faptul că prin legea nr. 144 din 23.07.2012 a fost abrogat art. 8 alin. 3 și art. 31 din OG nr 15/2002, dispoziție legală care a constituit temei de drept pentru obligarea contravenientului la plata despăgubirilor de 28 de euro, și, prin urmare, tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr. 15/2002 aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a legii (sn 144/2012) se anulează.
În baza principiului cu valoare constituțională al retroactivității legii contravenționale, contestatoarea a solicitat să nu mai fie trasă la răspundere, obligația de a plăti suma de 28 de euro neavând suport legal.
În drept, a invocat dispozițiile OG. nr. 15/2002 modificată.
În susținere, a atașat următoarele înscrisuri, în copie: înștiințarea emisă în dosarul nr. 2235/B/2014 la data de 01.08.2014 (f. 7), încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare (f. 8), procesul-verbal de contravenție . nr._/07.06.2011 (f. 9), încheierea de încuviințare a executării silite (f. 10); înființare poprire nr. 2235/B/2014 din data de 03.07.2014 (fila 11); chitanțe privind achitarea amenzilor și a tarifelor de despăgubire la care a fost obligată prin procese-verbale de contravenție similar celui în baza căruia s-a început executarea silită (f.13, 14).
Intimata a formulat întâmpinare la data de 22.10.2014, prin serviciul registratură (filele 25-31), solicitând respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, respectiv menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de către B. S. I. C. în baza titlului executoriu menționat și continuarea executării silite.
La solicitarea instanței, B. S. I. C. a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, dosarul de executare nr. nr. 2235/B/2014 (f. 50-66).
La data de 04.12.2014-fila 49, petenta a depus o cerere prin care a invocat excepția prescripției dreptului de a mai obține executarea silită, în temeiul art. 705 C. proc. civ., dar în ședință publică a arătat că nu mai insistă în susținerea acesteia.
Petenta a învederat, în ședință publică, că procesul-verbal de contravenție . nr._/07.06.2011 a fost anulat și a depus extras de pe portal.just. ro privind dosarul_ . A solicitat să se constate că acest proces-verbal este nul pentru lipsa semnăturii agentului constatator.
Prin sentința civilă nr. 1150/12.03.2015, Judecătoria A. a admis contestația la executare, a anulat actele de executare silită emise de intimată în dosarul execuțional nr. 2235/B/2014 al B. S. I. C., a exonerat contestatoarea de la plata sumei de 464,80 lei și a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin cererea formulată, contestatoarea S.C. E. .. a contestat executarea silită declanșată prin titlul executoriu constând în procesul-verbal de contravenție . nr._/07.06.2011 (f. 9), sub aspectul plății debitului total compus din creanța în cuantum de 128 lei și suma de 336,80 lei, reprezentând cheltuieli de executare silită.
Prin somația de executare nr. 2235/B/2014 din data de 01.08.2014, emisă de B. S. I. C. (f. 7), contestatoarea a fost înștiințată că datorează debitul sus menționat și că s-a declanșat procedura de executare silită împotriva sa, în vederea recuperării acestei sume. În cuprinsul somației au fost menționate natura obligațiilor fiscale ce incumbă contestatorului, respectiv documentul prin care s-a individualizat suma de plată - procesul verbal de contravenție . nr._/07.06.2011 (f. 9).
Prin acțiunea formulată, contestatoarea a invocat, în esență, motive de nelegalitate a procesului verbal de contravenție, instanța reținând că, în acord cu prev. art. 712 alin. 2 C. proc. civ., apărările de fond împotriva unui titlu executoriu-care nu este emis de o instanță judecătorească-pot fi formulate în procedura contestației la executare, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale procesuală de desființare a lui.
Potrivit prev. art. 31 și urm. O.G. nr. 2/2001 rep., privind regimul juridic al contravențiilor, contestatoarea a avut și a uzat de posibilitatea formulării plângerii contravenționale cu scopul contestării legalității și temeiniciei procesului verbal de contravenție - titlului executoriu contestat prin prezenta acțiune având ca obiect contestație la executare, cele două proceduri neputând a fi suprapuse ori confundate, întrucât sunt reglementate în mod distinct.
Față de cele anterior expuse, analizând legalitatea executării silite declanșate împotriva contestatorului, respectiv titlul executoriu - procesul-verbal de contravenție . nr._/07.06.2011 (f. 9), instanța a avut în vedere că, în cauză, prin sentința civilă nr. 354/23.01.2015 a Judecătoriei A., a fost anulat procesul verbal de contravenție . nr._/07.06.2011 în ceea ce privește tariful de despăgubire în cuantum de 28 euro.
Prin urmare, s-a reținut că executarea silită pornită împotriva contestatoarei, în formele contestate de petentă, dar comunicate acesteia, s-a derulat având la bază un titlu executoriu anulat de instanță în cursul executării silite, iar această împrejurare a desființării ulterioare a titlului executoriu prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă este de natură a atrage aplicarea disp. art. 642 C. proc. civ., conform cărora toate actele de executare efectuate în baza titlului executoriu desființat sunt, la rândul lor, desființate de drept, dacă prin lege nu se dispune altfel, instanța fiind în măsură a anula actele de executare silită demarate împotriva petentei, ținând seama și de faptul că pe de o parte, pentru procesul-verbal de contravenție . nr._/07.06.2011 intimata nu a făcut dovada comunicării actului petentei prin poștă cu confirmare de primire spre a da valoare juridică comunicării subsidiare prin afișare-fila 64 (vezi Decizia nr. 10 din 10.06.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii).
Pe de altă parte, procesul-verbal de contravenție . nr._/07.06.2011, în baza căruia a fost promovată executarea silită împotriva debitoarei, este un act administrativ, deci un act de drept public, și nu un înscris sub semnătură privată, așadar, nu există posibilitatea atașării semnăturii electronice unui proces-verbal de contravenție sau unui alt înscris autentic. Pe cale de consecință, în privința acestor acte Legea nr. 455/2001 nu este aplicabilă, fiind necesar a fi semnate olograf de agentul constatator, semnătură care lipsește și din cuprinsul procesului-verbal de contravenție . nr._/07.06.2011, aspect ce atrage sancțiunea nulității absolute a actului sancționator în sensul reglementării art. 17 O.G. nr. 2/2001.
Față de disp. art. 451-453 C. proc. civ., coroborat cu principiul disponibilității ce guvernează procesul civil-art. 9 C. proc. civ., s-a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelanta-intimată C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri București solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței apelate, menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de către Biroul Executorului Judecătoresc S. I. C. și continuarea executării silite.
În motivarea apelului s-a arătat, în esență, că în momentul pronunțării sentinței instanța de fond s-a aflat în eroare, apreciind că sentința civilă nr. 354/2015 pronunțată de Judecătoria A. prin care s-a anulat procesul-verbal de constatare a contravenției este definitivă și că poate constitui motiv de anulare a actelor de executare.
Atâta timp cât procesul-verbal de contravenție nu a fost contestat în termenul legal de la comunicare și până la soluționarea plângerii contravenționale introdusă la 3 ani de la comunicare, neexistând o hotărâre de anulare definitivă, apreciază că deține un titlu executoriu apt de executare silită pentru valorificarea creanței prevăzută în actul de sancționare, care a intrat în putere de lucru judecat.
De asemenea, a solicitat, ca în baza probatoriului administrat să se constate că emiterea și comunicarea procesului-verbal de contravenție au fost efectuate în termenul prev. de lege, cu respectarea disp. art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr. 2/2001.
A mai solicitat să se aibă în vedere și disp. art. 273 alin. 2 C.pr. civ., potrivit cărora „mențiunile din înscris care sunt în directă legătură cu raportul juridic al părților, fac de asemenea dovada, până la proba contrară, iar celelalte mențiuni, străine de cuprinsul raportului, pot servi doar ca început de dovadă scrisă”.
Potrivit disp. art. 27 din OG nr. 2/2001 înainte de apariția Deciziei nr. 10/2013 a ÎCCJ, modalitatea de comunicare a procesului verbal de constatare a contravenției era la latitudinea emitentului documentului, aceasta fiind alternativă, și nu subsidiară.
În ceea ce privește fapta săvârșită de intimat, aceasta constituie contravenție cf. disp. art. 8 alin.1 din OUG nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, contravenientul fiind obligat să achite și tariful de despăgubire.
Conform art. 10 din același act normativ” contravențiilor prev. la art. 8 le sunt aplicabile disp. OG nr. 2/2011 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare”.
A considerat nu se poate susține faptul că titlul executoriu în cauză este de natură administrativă, cum în mod eronat a susținut instanța de fond, întrucât în acest caz ar fi fost incidente prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 544/2004 și nu cele ale OG nr. 2/2011, așa cum este cazul proceselor verbale în cauză.
Dacă titlul executoriu ar fi act administrativ, acestuia i s-ar aplica procedura prealabilă prevăzută de Titlul II din Legea nr. 544/2004, iar instanța de judecată competentă ar fi cea de contencios administrativ și nu în materie civilă cum este speța de față.
Deși a avut la dispoziție din momentul comunicării procesului-verbal contestat, posibilitatea formulării plângerii cf. disp. OG nr. 2/2001, intimatul nu a uzitat de această cale procesuală și prin urmare, până la desființarea acestuia, titlul executoriu își menține puterea executorie.
Totodată, cât timp exista calea de atac a plângerii contravenționale, aspectele legate de generarea și semnarea electronică a procesului-verbal ridicată de către instanța de fond nu pot fi invocate direct pe calea contestației la executare, ci ele trebuie invocate pe calea plângerii contravenționale potrivit disp. art. 712 C.pr.civ.
În drept, a invocat disp.art. 466 și urm. C.pr. civ., 650 C.pr. civ., OG nr. 15/2002, OUG nr. 2/2001, Legea nr. 144/2012.
În cursul cercetării judecătorești a apelului fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor invocate, Tribunalul apreciază calea de atac ca fiind neîntemeiată pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Pentru a putea începe în mod legal executarea silită, creditorul trebuie să-și fundamenteze cererea pe existența unui titlu executoriu valabil.
În cauză, procesul verbal de constatare și sancționarea contravențională reprezentând titlul de creanță devine titlu executoriu, dacă debitorul nu a înțeles să execute sancțiunea în termenul legal ce curge de la comunicarea procesului verbal.
Soluția instanței este fundamentată în drept pe disp. art. 37/OG 2/2001 conform cărora procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate. Procesul verbal poate fi atacat, conform art. 31/OG 2/2001, în termen de 15 zile de la înmânare sau comunicare, evident dacă faptul comunicării respectă la rândul său rigorile legii.
Așa cum a învederat instanța de fond, comunicarea se face potrivit disp. art. 27 teza I din OG 2/2001 raportat la Decizia RIL nr. 10 din 10.10.2013 a ICCJ, prin poștă, cu aviz de primire, iar numai ulterior, în cazul în care această primă modalitate de comunicare nu era eficientă, putea recurge la procedura de comunicare prin afișare. În cauză, procedura de comunicare în modalitatea realizată de apelantă este deci nelegală, astfel că titlul de creanță nu a devenit titlu executoriu.
Legalitatea procedurii de comunicare este instituită în cauză de art. 27/OG 2/2001, decizia ÎCCJ venind numai să lămurească, cu titlu obligatoriu, o chestiune litigioasă a practicii judiciare. Așadar, chiar și în lipsa deciziei ÎCCJ, soluția instanței sub aspectul reținerii nelegalității procedurii de comunicare rezidă în art. 27/OG2/2001.
Cum în cauză, procesul verbal nu a fost comunicat acesta nu a devenit titlu executoriu astfel că executarea silită este nulă începând în lipsa unui titlu executoriu.
Față de aceste considerente, în temeiul disp. art. 480 C. proc. civ. va respinge apelul ca fiind neîntemeiat.
În ceea ce privește celelalte motive de apel, față de motivele de mai sus instanța apreciază inutilă analizarea acestora, în considerarea faptului că acestea nu pot determina modificarea sentinței instanței de fond. Lipsa titlului executoriu face ca întreaga executare să fie nulă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta-intimată C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA-Direcția Regională de Drumuri și Poduri București cu sediul în București, str. .. 401 A, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 1150 din 12 martie 2015 pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimatul-contestator S.C. E. .. cu sediul în A., ., județ Teleorman.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 mai 2015
Președinte, Judecător, Grefier,
V. M. A. L. N. Bînciu E.
Red. th.red.A.L.N./26.06.2015/ 4 ex.
D.f._
J.f. D. A. P.
./2015
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 615/2015. Tribunalul... → |
|---|
